186 matches
-
la Istorie, În speranța că În timp va trece la Istoria Artelor, iar el, la Cluj, la Geologie. Ani În șir, În memoria sa, Violeta a purtat aceleași haine ușoare de vară. Indiferent de anotimp. 32. În noaptea Anului Nou, insomniacii sunt scutiți de a veghea somnul și visele celorlalți pentru că, o dată pe an, toată lumea e trează. Cel puțin așa credea el. În oraș exista un Club al cetățenilor fără somn, legat, În opinia lui Grațian, de vechea vigilentă revoluționară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
erau Înregistrate pe casete și urmau să fie transcrise Într-un caiet, apoi bătute la mașină și duse la o editură de unde se vor Întoarce sub forma unei cărți cu titlul Farmecul discret al insomniei. La Club se adunau doar insomniacii adevărați. Consumatorii clandestini de napoton, diazepam ori stilnox erau trecuți pe liste de așteptare până la sfârșitul curei obligatorii de dezintoxicare și, doar după aceea, erau primiți În club ca membri cu drepturi depline. Numai așa puteau savura și ei farmecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
erau primiți În club ca membri cu drepturi depline. Numai așa puteau savura și ei farmecul discret al insomniei și gândi cu Încredere la noaptea În care aveau să doarmă din nou ca toți oamenii. Ce altceva Își pot dori insomniacii fericiți? Coriolan Își dorea, mai mult decât somnul, o partidă de șah cu Grațian. Motivul era unul cu totul personal: de la o vreme, uita. Uita să stingă lumina În baie, sau să Închidă gazul În bucătărie. Uita și se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ocol prin curtea interioară. Faptul că holul era luminat Îi ușura mult misiunea. Nu risca să se rătăcească și să nimerească unde nu trebuia și nici să se Împiedice de te miri ce În căutarea automatului de scară. Pentru un insomniac ca el, plimbarea asta făcea cât o seară plăcută la Club. Chiar mai mult, dacă se gândea că Grațian nu dădea pe acolo nici măcar din curiozitate, ceea ce nu-l Împiedica să-i facă pe toți membrii clubului „nostalgici”. El nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și nimic nu se mai schimbă; în privința mea, totul rămâne la fel, însă rămâne la fel cam de prea mult timp, fir-ar să fie! Pe urmă, revenind, văd că, mai nou, am probleme și cu somnul. Am devenit un insomniac în lege. Mai bine zis, el îmi vine exact atunci când, în mod normal, ar trebui să muncesc, adică ziua. Într-adevăr, cred că pot spune că sunt mai mult nocturn decât diurn; nu mai sunt deloc în rând cu lumea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la fundul găleții) Și pe vreo cupolă să fie înfășurat. În urbe - vorbitoare membrane, Târâiș de răzoare și păpuși dolofane. Draperia trebuie cusută, te gândești: Umblă, pășește ca un mason posac. Ce adormitor e - să trăiești. Să te săruți - ce insomniac! Abia venit de pe drum Murdar, orașu-n așternut cade. Acum, de după stepa-ndelungă, Prima oară adie a sănătate. Nicicând nu se va termina A numelor negre duhoare. Stele, loc cu tichet, poduri arcate, - Hai la culcare! 1917 Pe șapte coline este
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
în revistele literare, mi-l închipuiam masiv și voluntar. Din scris, te-ai aștepta să vezi un ins volubil, sentimental și ardent. Nimic din toate acestea. O modestie grațioasă își ascunde în mișcări și în privirea-i scânteind ca la insomniaci. Nu-i greu să-ți dai seama că autorul Reflecțiilor asupra spiritului creator face parte dintre acei împătimiți deopotrivă de "practica scrisului și experiența lecturii". Din acest punct de vedere, sacerdoțiul său implică multă "petrecere", tandrețe, febricitate, precum și celebrare a
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
paroh ortodox. Insomnia sa, doar trei ore pe noapte. La ora 2 pleca să se plimbe, vorbea cu târfele, "judecătorii orașului". Fără somn, conștiința nu se stinge. Cu fiecare nouă zi, viața o ia de la capăt, nu însă și la insomniaci. Ei sunt ca Dumnezeu. Își cumpărase o bicicletă, pe care un student i-o cedase ieftin (se pare că era deja în Franța). Mergea (între timp) 100 km pe zi și apoi putea să doarmă. Căci nu poți să mergi
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
crengi", p. 117) și care își cartografiază senin interioritatea, neîncetând să-și râdă de sine: Iar dacă nu mai tac din gură este, vezi bine, pentru că, în loc să-mi văd de somnul pentru care m-a înzestrat natura, am devenit un insomniac muncit de întrebarea ce să fac și cum să dreg ca să devin și eu, colea - mare lucru cer? -, un VIP" (p. 185). Teme precum bătrânețea, frica de moarte, precaritatea eului mărturisitor, îndoiala față de viața de apoi, nostalgia vidului transpar și
„Gâlceva“ cu Valéry by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7320_a_8645]
-
președintelui director general chestiile astea "subțiri"), șușanele cu pretenții de spectacole artistice; în vreme ce, emisiuni de certă profesionalitate și atît de puține totuși, cu efective cîștiguri educative, estetice, morale pe termen lung, sînt împinse către miezul nopții, ca și cum toți am fi insomniaci. (N.B.: În ultima vreme, la telejurnalul de seară este tolerată o secvență culturală zămislită inteligent și cu suflet.). Așa se face că plecarea dintre noi, de curînd, a unor personalități remarcabile (Matilda Caragiu-Marioțeanu, Petre Stoica) a trecut neobservată în publicații
Cumințenia prestigiului și guraliva notorietate by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7355_a_8680]
-
adică locatar al etajului mansardei, altul Isaak Babel, de asemenea creator „parizian“, o vreme, adict la subsoluri. Cioran naiv și sentimental, descriind (citat din Baudelaire), un paresseux nerveux, un iubitor neantizator al țării sale pline de „virtuți dormitive“ și un insomniac visător, subjugat fiziologiei, este o carte demnă de spiritul din La Ciorangerie (concept al lui François George, referitor la celebra mansardă a unui „à-quoi-boniste“)
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
să defileze înfumurat prin fața mea. E după-amiază. Lumina apusului se strecoară în cameră cu toată stranietatea ei cu tot. Parcă aș fi în Toscana. Blîndețe și mister în fiecare colțișor. Mișcarea Păunului e leneșă. Pot să zăresc undeva Note de insomniac. Ultima mea achiziție. O carte-jurnal-memorii, o schiță de viață a lui Radu Beligan. O iau și nici nu mai știu cînd lumina se pierde în întuneric pentru ca acesta să lase locul zorilor. Radu Beligan este un semn din viața mea
O noapte de insomniac by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5306_a_6631]
-
care Cecilia o simte cu atât mai dureros în condiția ei de orfană, adăugându-se recluziunii și rigorilor monastice de conviețuire, generează acea spaimă de moarte și totodată puterea de a o sfida, alienare cu derapaje autiste, dar și o insomniacă nevoie de identificare, de regăsire de sine, de autosuficiență. Crescută de mică în spiritul muzicii, violonistă talentată, eroina noastră își dă seama cu paradoxală resemnare că " Noi suntem îngropate de vii într-un delicat sicriu de muzică". Muzica, amică și
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
am visat că nu mai știu/ dacă moartea mea e înger sau drac/ dacă în cer s'au ivit stele sau ghimpi,/ Dacă luna e lună sau vultur sau rac?" (Balançoir). Mai mult decît simple vedenii, vădind, în lumea închipuirilor insomniacilor, o nebunie cu metodă. Descîntece distrugătoare, de om care se face că-i mai pasă, leagă duhuri și viețuitoare: "Voi, pescărușilor/ Ungeți cu smoală pragul și clanța ușilor/ Crima cînd o lua-o la sănătoasa/ tîrască după ea lucrurile, casa
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
alb”. Dacă aveți un iPhone puteți să descărcați o aplicație "white noise". Cireșele influențează producerea melatoninei - hormonul somnului. Înainte de culcare este recomandat să consumați un pahar de suc din aceste fructe. Cercetările au arătat că acest lucru ajută unii oameni insomniaci. Țineți cont și de câte grade sunt în cameră. Recomandarea medicilor este de 21 de grade Celsius. Un dormitor răcoros permite scăderea ușoară a temperaturii corpului, lucru necesar adormirii. Un factor perturbator este folosirea aceleiași pilote cu o altă persoană
Cum poți să ai un somn odihnitor by Stoica Iulia Maria () [Corola-journal/Journalistic/65795_a_67120]
-
să urmărești o voce, un dirijor, un muzician care te interesează creîndu-ți iluzia că ești chiar în sala de concert. Fuga de o realitate mizeră, împovărătoare ne apropie tot mai mult de performanțele unui post cum este Radio România Muzical. Insomniacă fiind, profit din plin, de pildă, de programul Euroclassic Notturno, preluat de la Uniunea Europeană de Radio, program care se difuzează în fiecare noapte de la ora 1, pînă în zori. Am aflat cu o bucurie imensă - o prietenă mi-a dat și
Unde ne întâlnim? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6585_a_7910]
-
un sculptor nebun, proiectant de mausolee înghețate, cu tot cu efecte speciale, și un funcționar bâțâind, Topârceanu, sâcâit, mai mult decât amenințat, de frig și ceață, se despart cu aceeași bucurie aproape comică de „zilele babei". Iată întoarcerea cocostârcului, așteptat cu nerăbdarea insomniacului care nu știe dacă se mai face dimineață: „El vine, se înalță, în cercuri line zboară/ Și, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară;/ Iar copilașii veseli, cu pieptul dezgolit,/ Aleargă, sar în cale-i și-i zic «Bine-ai
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
de alienare și autism, inclusiv acea spaimă de moarte (vezi dialogurile ei cu Maddalena), dar totodată și puterea de a-și sfida condiția prin recurs la imaginație, la o anume independență de gândire și reculegere. Esențială pentru Cecilia este acea insomniacă nevoie de identificare, de regăsire de sine, de autosuficiență. Crescută de mică în spiritul muzicii, violonistă talentată, eroina noastră își dă seama cu paradoxală resemnare că „Noi siamo sepolte vive in una delicata bara di musica" (Noi suntem îngropate de
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
Gabriela Gheorghișor Radu Țuculescu, Femeile insomniacului, București, Cartea Românească, 2012, 189 pag. Pe masa de scris a lui Radu Țuculescu se hârjonește drăcușorul inventivității neobosite. Îl mușcă de degete, îi îndoaie hârtia la colțuri, face volute și plecăciuni, se strâmbă și se încruntă, râde și se
Rafinament fără explozie by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4797_a_6122]
-
se bosumflă, ca un copil pretențios și plin de capricii. Acest lucru se vede în diversitatea formulelor literare ale scriitorului, care a intrat în zona largii vizibilități odată cu Povestirile mameibătrâne, excepțională proză realist-magică, de mitteleuropă transilvană rurală. Noul roman, Femeile insomniacului, nu are linii de fugă spre fabulos, însă trama epică realistă reușește să producă uimire, iar, la final, chiar frustrare. Narațiunea urmărește destinul lui Septimius Ilarie, de la naștere și până la staza maturității. Tatăl lui Timi plecase într-o zi să
Rafinament fără explozie by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4797_a_6122]
-
pot continua, cu variațiunile de rigoare, la nesfârșit. Sigur, moartea ar fi posibilul sfârșit. Probabil Radu Țuculescu a dorit să creeze o structură literară muzicală de tip jazz și blues. Experimentul este interesant, nimic de zis. Cu toate acestea, Femeile insomniacului lasă impresia unui act de dragoste cu cele mai rafinate plăceri, dar fără orgasm.
Rafinament fără explozie by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4797_a_6122]
-
nici faptul că spre sfârșitul cărții se află ciclul Grădini, acolo unde poetul își regăsește copilăria și peisajul natal din Transilvania. E o magnifică „coda”, o culme a poeziei, după părerea mea, unde fără să se șteargă nimic din tristețea insomniacă aflată în primele două părți, ansamblul își dobândește greutatea sa de umanitate insolvabilă. Da, există mereu, orice am spune, un teritoriu unde „se sumețesc dinaintea ta munții ca să te salute”, după cum există și acest „ic al țapinarului presocratic/înfipt chiar
„Lacrima întărește“ by Jean-Pierre Siméon () [Corola-journal/Journalistic/3505_a_4830]
-
dintre precaritatea ființei și expresia culturală la care a ajuns. Omenește Wagner e un pigmeu, cultural e un uriaș, din prăpastia celor două laturi născîndu-se bizareria creatorului. Sub unghi patologic, Wagner e un bolnav cronic: mereu constipat, suferind de melancolie, insomniac cu căderi depresive și cu frecvente accese de plîns, chinuit de neputința de a lucra mai mult de două ore pe zi, din cauza oboselii ce-l doboară repede. Un anxios trăind cu certitudinea că după vîrsta de 40 de ani
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
bucurăm că lucrurile stau așa, adică bine, și nu cum ne informaseră pe noi colegii din Filiala timișoreană a USR, adică rău. Facem cuvenita rectificare și îi urăm succes primarului Darius Adrian Postelnicu. Poezia în comunism La sfârșitul săptămânii trecute, insomniacii au putut vedea (difuzat noaptea târziu spre dimineață, de postul TVR 2) un film din ciclul Rezistența prin cultură, dedicat Anei Blandiana. Filmul, realizat în anul 2011 de Alexandru Munteanu, este de două ori valoros. O dată în sine, fiindcă reliefează
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3389_a_4714]
-
noapte, o noapte goală, pustie ca o cameră părăsită, pe care-o străbate șuieratul strident al trenului gonind pe șine la doar trei sute de metri de-acolo. André ciulește urechile, tresare, dar nu, telefonul sună la vecin, agentul de asigurări insomniac. Ultima dată, Clara îi dăduse un telefon. Două, trei cuvinte, cu un glas înecat de plâns : „Mă întorc. Și apoi, apoi, apoi...” Și apoi, fără îndoială, te iubesc, dar ea închisese. Azi, o știe, ea nu va mai suna. Poate
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]