308 matches
-
este propriu-zis o casă, ci un fel de baracă făcută pentru tăietorii de lemne de către Elis din Lillåberg. Soarele cobora spre apus. Primăvara soarele apune întotdeauna în mlaștina Lillholm. Ceea ce căutăm noi în biserică este tonul deosebit, continuă el. Umanitatea insondabilă. Marea artă ca experiență personală și aventură. Da, am încuviințat eu. Cred că înțeleg ce vreți să spuneți. O viață este unică, zise el. Autoritatea dumneavoastră este incontestabilă. Experiența de viață, care este legată de Doré în fiecare parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o explicație multicoloră ca o coadă de păun: „Ziua este de plastic, pe cînd noaptea este de catifea neagră, fosforescentă, stropită cu pete de «sînge» liliachiu diseminate aleatoriu pe tot întinsul cîmpului unduitor, ca de apă întunecată, al unui întuneric insondabil de adînc“. Și după ce aproximează mediul sonor al nopții, umplut de „o simultaneitate de «posturi» de radio eterale“, prin referințe la Xenakis, la Tri stan ș i I solda al lui Wagner, la Bulgakov, la Faust al lui Liszt, la
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
adevăraților Arnoteni" și-a păcatelor scufundate în hăuri de crepuscul balcanic. Partitura lui Pirgu, interpretată în mii de nuanțe de levanto-exhibiționism, arată în ce măsură personalitatea lui Andrei Pleșu e capabilă să naveteze grațios-amenințător între sferele de neatins ale angelismului și adâncimile insondabile ale demonismului. La împlinirea (de necrezut!) a vârstei de 60 de ani, Mihail Neamțu și Bogdan Tătaru-Cazaban au avut inițitiva alcătuirii unui Festschrift semnat de câțiva dintre prietenii, ucenicii, admiratorii marelui intelectual (O filozofie a intervalului. In honorem Andrei Pleșu
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
semnificativă: personajele întreprind o călătorie aparent banală dar în mod evident inițiatică, care îi va face să-și schimbe viziunea asupra lumii. Este cazul delfinului care iese din apă pentru a muri și, în agonia sa, își dă seama de insondabila prostie omenească ("O rană schematică"); al fetei care se întoarce la casa bunicilor săi și se înspăimântă când vede recoltele putrezite pe câmp ("La țară"); al femeii care descoperă în aceeași situație semnificația unui costum mâncat de molii din copilărie
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
prea multe emoții/ pe centimetru pătrat”. O explicație ambiguă, totuși: emoții între om și animal, sau emoții care-l determină pe om să aleagă tovărășia pisicii? Răspunsul se găsește în perspectiva, să-i zicem, gnoseologică a textului. Poetul intuiește profunzimea insondabilă a animalului care se totemizează sub privirile noastre, sursă de întrebări, perplexități și dileme: „pe mine nu mă interesează/ cine a inventat omul/ mă interesează/ cine a inventat motanul/ și de ce încap în el/ atâtea piramide/ de ce «pisica verde/ proaspătă
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
aiuritor, numai cu un anume tip de nod!). O face însă perfect aseptic, fără a se folosi de ea. Raționamentele lui sunt ireproșabile, chiar dacă nu totdeauna ușor de urmărit. „Un evreu e un evreu e un evreu". Așa sună formula insondabilă prin care, cu umor, se înfățișează altora poporul ales. După cum Despre doliu e de fapt, pragmatic vorbind, o carte despre o carte despre o carte.
Utopia cărții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6526_a_7851]
-
și a înfrunta, dezolant cumulativă, alinierea cadavrelor pentru disecție, i-a fost prescris tînărului Bogdan Lascăr, drept exorcism la adresa unor prea încrezătoare ispite. Dacă „arta se întîmplă”, happens, dincolo de planificări laborioase, - cum pretindea Oscar Wilde, pentru a sublinia partea de insondabil a reușitelor -, asemenea detur programat prin anticamere înțelept alese n-are cum substitui factorul determinant al unei evoluții. Dar poate instiga înspre nevoi de curiozitate încă inedite și suscita impulsuri care să rodească: pe un tărîm marcat bunăoară, de contiguitatea
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
Eu, totuși, n-o văd. Nu-i văd nici ipoteza, nici concluzia. Punctul de pornire e un truism. Anume că, astăzi, la aproape trei decenii de la dispariția poetului, avem datoria de a vorbi despre literatura lui, închizând ochii la farmecul insondabil al individului. Sigur că da. Orice critic literar știe asta. „Vom critica cartea, iar nu persoana”. 1840. Kogălniceanu. Dacia literară. Ce nu remarcă Daniel Cristea- Enache e că adulația oarbă pe care o condamnă e, în definitiv, o chestiune de
Un nou chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5677_a_7002]
-
Noile teritorii la care aspiră el sunt mai degrabă teritoriile poeziei. De la debut (2003) încoace, Manasia verifică minuțios „gradele de libertate” ale scrisului. Încearcă o formulă cu totul personală, întemeiată pe obsesii când fioroase, când inofensive și pe încifrări aproape insondabile. Lucrul a fost remarcat de critica literară, dar niciodată până la capăt. Adevărul e că formula lui e greu de circumscris vreunei direcții a generației din care, prin naștere, face parte. Mai mult decât atât, cei care, de bine de rău
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
istorie paralelă care îl fascinau, străduindu-mă să înțeleg din ce motiv omul părea de la un minut la altul mai tulburat și mai emoționat. Emoția lui mă tulbura și pe mine. Vedeam cum îi apăreau în fața ochilor lumi peste lumi insondabile dar bănuite, chipuri, peisaje și alcătuiri ce se confirmau într-un fel ciudat, câteodată, prin chiar propozițiunile rostite când și când și unde impresia că așa trebuie să fi fost apărea adeseori. îi plăcuse mai cu seamă formula ce îl
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
La fel de importantă ne apare distincția dintre religios și mistic. în vreme ce religia e o instituție, o "ideologie" ca oricare alta, pactizînd cu lumea noastră imperfectă, aducîndu-ne "cu picioarele pe pămînt", adică în istorie și în morala istoric modelată, saltul în metafizic, "insondabil", reprezintă o proiecție în zona spiritului pur, "care sfidează totul". Altminteri spus pe cînd biserica e exoterică, mistica e endoterică. Doar că, trăirea mistică fiind refuzată ființei ca regulă generală, ființa e pusă în situația de-a recurge la religie
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
în ființa ta și cât de adânc e ea împletită cu bucuria de a trăi, bucurie care până atunci crezuseși că e autonomă și nu poate fi alungată de nimic. Nu e o suferință, ci o cădere într-un abis insondabil. Cuvintele des rostite de oameni: „viața nu mai avea pentru mine nici un rost”, și care până atunci ți se paruseră incredibile (cum să nu mai aibă viața nici un rost? e suficient să privești cerul! îți spui fără să bănuiești în
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
seif. — Tocmai. Cartea asta are nevoie să fie Îngropată undeva unde nimeni să n-o mai poată găsi. Isaac aruncă o privire bănuitoare pe străduță. Deschise un pic ușa și Îmi făcu semn să mă strecor Înăuntru. Vestibulul Întunecat și insondabil mirosea a ceară arsă și a umezeală. Se putea auzi o picurare intermintentă În beznă. Isaac Îmi Întinse opaițul ca să-l țin În timp ce el scotea din pardesiu un mănunchi de chei care ar fi stîrnit invidia unui temnicer. Conjurînd vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Când se întoarce, Nu se întoarce, suntem divorțați, De cât timp, Trei ani, Vedeți vreun inconvenient în a ne spune de ce ați divorțat, Motive personale, Bineînțeles că trebuia să fie personale, Motive intime, Ca în toate divorțurile. Bărbatul privi chipurile insondabile pe care le avea în fața lui și înțelese că nu aveau să-l lase în pace până nu le spunea ce voiau. Tuși ca să-și dreagă glasul, își încrucișă și descrucișă picioarele, Sunt un om cu principii, începu el, Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un chip, nici măcar un glas feminin. Și nici măcar vreo rândășiță ori vreo fată care să servească pe la mese, ca și când, printr-o vrajă, totul s-ar fi Întors la primele zile ale Facerii, când sexul minor se afla Încă În mintea insondabilă a lui Dumnezeu. Împinse banca Îndărăt, rezemându-se de perete. Din punctul acela, ocrotit de un stâlp, putea observa În liniște o mare parte din Încăpere fără să atragă atenția, prefăcându-se absorbit În contemplarea propriei sale căni. Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu o expresie de nemulțumire. - Am izbutit să remontez părțile la locurile lor, potrivit raporturilor logice dintre ele. Există un principiu al necesității care guvernează mecanismele, așa cum, cu siguranță, există unul În Natură. Dar, dacă aceasta din urmă este fiica insondabilei voințe divine, primele, născute din mărginita minte omenească, se supun, În posibilitățile lor, unui număr restrâns de combinații. Asta ne permite să facem cale Întoarsă de la părți la Întreg, lucru imposibil cu un corp viu, odată dezmembrat. Dar... - Dar? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mărinimos! Numai calomnia slugilor voastre Îl zugrăvește ca pe un paricid, dar sunt doar vorbe În vânt, rodul intrigilor voastre! - Ce știi dumneata despre niște lucruri petrecute Înainte să te fi născut, pe când erai doar o nesemnificativă posibilitate În mintea insondabilă a lui Dumnezeu? Ce știi dumneata despre ceea ce, peste veacuri, Sfânta Biserică hotărăște? Frederic a murit În violență și În furie, târât de Însăși furtuna lui Satan, din care a ieșit atunci când târfa din Altavilla l-a născut la Jesi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
putea trage prea bine din vechiul neam al suabilor. Poate că și el fusese Înșelat de propria sa imagine, atunci când i se Întâmpla să o contemple reflectată În oglindă, și poate că voise să creadă cu disperare Într-un destin insondabil, atunci când măsura traseele astrelor, un destin ce parcă Îl chema să urmeze la tronul unui tată visat. Tronul lui Frederic. Mort. Asasinat. O nouă ipoteză Îi Încolți În minte poetului: și dacă Arrigo nu se omorâse din pricina eșecului planurilor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că omul, În foamea lui de credință, Își va hrăni sufletul cu merindele cele mai accesibile și mai convenabile. Femeile - de la care așteptase atât de mult, a căror frumusețe nădăjduise s-o transpună În forme de artă, ale căror instincte insondabile, splendid de incoerente și de nearticulate, intenționase să le perpetueze ca termeni ai existenței -, femeile deveniseră simple consacrări ale propriilor lor posterități. Isabelle, Clara, Rosalind, Eleanor, toate se Îndepărtaseră, exact prin frumusețea lor, În jurul căruia roiau bărbații, de posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
privi pe Gorgias, Protagoras și alți sofiști cu alți ochi; la fel și pe Alcibiade și, bineînțeles, pe Socrate, confiscat complet de Platon. Prăpastia dintre figura istorică reală și ceea ce, după Deleuze, voi numi personajul conceptual este de o adâncime insondabilă. Absența detaliilor asupra unuia sau a altuia ar putea face să se creadă că filosoful Academiei profesează cuvinte evanghelice: să luăm mai degrabă travestirea platoniciană ca pe o nefastă perdea de fum interpusă între realitate și ficțiune. Dintr-o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cele mai multe ori, concretețea unei clipe. Scrisul meu s-a așternut întotdeauna cu entuziasm, stăruind asupra cuvintelor, dorindu-mi să le fac să mă asculte, ca apoi să le așez în ordinea cea mai potrivită, în încercarea de a pătrunde în insondabila viață sufletească. Într-un fel, scrisul meu este și ca o împotrivire în fața lumii roboților care au stăpânit un domeniu considerabil din existența noastră, împingând în umbră tărâmul sentimentelor, al emoțiilor, al fiorului vieții. Cele mai multe scrieri ale mele nu se
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
de pasăre la capete cu sau fără creste, etc.” Sinu realiză într-un târziu, că în loc să ajungă la supermarket, reveni la mașină, pentru că-și uitase cardul. ” - Hai să zicem - auzea Sinu vocea fostului coleg de spital, venind din adâncurile lui insondabile - că din acest punct de vedere, supermarketul din cimitir nu s-ar deosebi cu mult de alte supermarketuri, în care toată marfa e repartizată pe raioane și regiuni, nu și pe subraioane și pe subsubraioane sau pe colțuri de raion
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
sufletului”, un poet al sufletului, un acuarelist al sufletului, un însetat de cunoașterea de sine, de profunzimile fenomenului uman, de răspunsul la marile întrebări ale conștiinței în existența aceasta. Pe tot parcursul romanului încercarea lui de a pătrunde în zonele insondabile ale psihologiei umane seamănă cu zborul fluturelui care înconjoară lampa de milioane de ori, fascinat și hipnotizat de lumină... Iată ipostaza sufletului aplecat ca o ființă care stă în genunchi asupra lui însuși, însetat de profunzimea sinelui său: „Sufletul. Încerc
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
Celui viu. Părinții filocalici, ca de altfel întreaga spiritualitate ortodoxă, exprimă, în baza acestei distincții generale, pe de o parte incognosciblitatea ființei divine, iar pe de altă parte, posibilitatea de cunoaștere a lucrărilor Sale. În ființa Sa, Dumnezeu este incognoscibil, insondabil, inefabil. Ceea ce ajunge până la noi și cunoaștem, nu este ființa Sa, pe care, potrivit lui Dionisie Areopagitul, nu o cunosc nici măcar ierarhiile cerești, ci "bunăvoirile", "trimiterile", "lucrările", "energiile"Sale, "purcederile", "puterile"sau "manifestările"Sale.. Așadar, într-o privință, Dumnezeu și cele
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
plus, scrutarea metaforelor și aprofundarea simbolurilor biblice, cu mijloace profesioniste din unghi stilistic și lingvistic, nu doar reactivează, ci dau tărie, consistență, unor întrebări fundamentale privind relația dintre materie și spirit, dintre spirit și conștiință, privind, cu alte cuvinte, misterul insondabil ce-i leagă pe actanții marii drame cosmice: Lume - Dumnezeu - Ființă umană. 12 mai 2014 ; Banat, 5-6, 2014; Națiunea, 9 septembrie 2014; Tabor, 9, 2014 Referință Bibliografică: Eugen Dorcescu, Metafora în Psalmul 79 (80) / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
EUGEN DORCESCU, METAFORA ÎN PSALMUL 79 (80) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349798_a_351127]