10,350 matches
-
ideea: în "poezia pășește pe drumurile sale cele mai proprii", sentimentul pesimist nu trebuie să fie caracteristic, de aceea "cele mai proprii" e înlocuit cu neutrul "mai noi". în alt loc dispare pur și simplu adverbul "pururi" (referitor la îndreptarea inspirației poetului spre trecutul istoric și anistoric). Din afirmația că Eminescu avea o viziune a vieții "în care progresul nu mai poate ocupa nici un loc", secvența citată dispare în ambele reeditări. O frază ca "Atitudinea spirituală a lui Eminescu orientată într-
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
solemnă a genului liric destinată unui eveniment sau unei personalități legendare și derivă din grecescul "hymnos" - cântec de biruință (latinescul "hymnus", francezul "hymne"). Spre deosebire de odă, imnul rămâne legat de acompaniamentul muzical, putând fi interpretat și de cor. Când sursa de inspirație a evoluat spre civism, s-au născut imnurile naționale, ca formă de trăire a unei stări de bucurie, de proslăvire a sentimentului național. Așa s-a născut imnul național francez. Conceput inițial ca un cântec patriotic de ofițerul genist, dar
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
încât arta era pe ultimul plan. Și totuși, alte națiuni, adesea la fel de distruse și având nevoie urgentă de reclădire ca și Europa de Est, au aflat în lupta lor revoluționară pentru libertate și în clipa victoriei - ba chiar și în înfrângerea eroică - inspirație pentru mari realizări artistice și literare. Iată, de pildă, Irlanda în secolul al XX-lea, pe când lupta pentru independență: numele lui Yates și Joyce simbolizează un triumf artistic în poezie, roman și teatru. Sau India, în perioada eliberării de Marea Britanie
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
și cu sfinte poezii de amor filial scrise de Corneliu Vadim Tudor pentru Elena Ceaușescu.Și tot eliminînd - mai era și iarnă! - mă trezesc spunîndu-i nevesti-mi: "Du-te la Faraoani..." Asta e o comună din județul Bacău. Și am o inspirație - La Bacău, te duci la revista Ateneu și întrebi de Sergiu Adam. M-a întrebat dacă îl cunoșteam pe Sergiu. "nu, dar o să te ajute!" Nu-l văzusem niciodată pe Serviu, nu vorbisem cu el la telefon. Îmi plăceau poeziile
Un sentiment straniu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14584_a_15909]
-
funcționează semnele unui univers care se naște, schelăria imensă a decorului imaginat de Vittorio Holtier, în permanentă mișcare, sugerează o structură copleșitoare, alimentată de trăirile și gesturile inșilor ce foșgăie la baza ei. Din caietul program aflu că sursa de inspirație a fost Edificiul din cartea lui Umberto Eco, Numele trandafirului. Prin jocul luminilor, aceleași costume par ba zdrențe, ba straie elegante, ilustrând dinamica internă și schimbând perspectiva externă. Între piesa anonimă și opera celebrului său contemporan există pasarele, stabilite de
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
pe ultima, desfășurată la Teatrul Național din București și transmisă în direct, impecabil, pe Canalul România 1, o colaborare importantă și prețioasă pentru toată lumea. Succesul unei Gale este alimentat de două surse vitale. Pe de-o parte, este vorba de inspirația cu care Senatul UNITER alege numele premiaților pentru întreaga activitate, defilarea lor avînd farmec, greutate și miză în sine. Pe de altă parte, este vorba de modul în care s-au făcut nominalizările, de felul credibil în care ele oglindesc
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
Cu o medie de o carte publicată pe an, Dan Stanca este, probabil, cel mai prolific scriitor român apărut după 1989. Prozele sale au ca numitor comun permanentul balans între realism și fantastic (oniric), precum și, la nivel ideatic, o vizibilă inspirație guénonistă. Drumul spre piatră, cel mai recent roman al autorului, nu face excepție de la regulă. Drumul spre piatră este ceea ce s-ar putea numi un roman-eseu. Accentul cade aproape exclusiv pe idei, iar la sfîrșitul lecturii ceea ce rămîne în mintea
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
informaționale se produc prin specularea echivocului, prin dereglarea "cu metodă" a raportului dintre semnificant și semnificat și, nu o dată, prin îndiguirea asociativă a polisemiilor în structuri cu mărci semantice sui generis. Masa "bazată" pe calcule și probabilități, aripile puternice ale inspirației ce îl ajută pe Fuchs să zboare pînă în Olimp, pedalele pianului transformat într-un bizar mijloc de locomoție sînt doar cîteva ilustrări ale absurdului de tip urmuzian. El degradează creator și lucid tiparele marii literaturi pe care reușește să
MARTIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14116_a_15441]
-
al filmului care reușește să fie adevărat e Ioan Niciu, în postura unui bătrîn din generația celor care "au trecut de la tinerețe direct la vîrsta a patra". De punerea în pagină a acestui personaj se leagă și unicele momente de inspirație regizorală din film (de pildă momentul cu cele două scaune "stil", urcate, la o mutare, spre fereastra unui bloc mizerabil, și apoi momentul cu un sicriu fastuos, coborînd, pe frînghii, de la aceeași fereastră). ..."De unde ai tu mușchii ăștia?", îl întreabă
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
de el. Mi-am amintit cu plăcere de spectacole cum au fost Gratiile de Arpand Goncz sau Vicleniile lui Scapin de Molière la Teatrul Maghiar din Timișoara. Faptul că a acceptat invitația de a lucra aici s-a transformat în inspirație, în acea stare bună care poate duce lucrurile pe un drum nou, altfel. Atît de util fiecăruia dintre noi . Contactul a fost benefic și pentru tineri. Ei au fost selectați astă vară în vederea alcătuirii unei trupe profesioniste. Marea majoritate a
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
brazdă, a amenințat că pune mitraliera pe noi. Bravo, Gogule, pe când un film despre Goebbels, finanțat de la buget, cu mătălică-n rolul principal? O fi realizat dom’ Năstase că îmbrățișările Florinei Cercel și-ale Dragăi Olteanu, că temenelile lui Dorel Vișan, „inspirațiile" repertoriale prăfuite ale lui Săraru (despre Păunescu nu spun nimic: omul e îndrăgostit și, cel puțin din partea mea, are o perioadă de grație!) sunt mai degrabă pietre de moară la picior decât aripi la subțiori? Scoateți-i pe toți neo-politrucii
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
răpus de ciumă./ Ferestre larg deschise, abia împlinisem 99 de ani./ Dar câte coroane nu căzură din cer în acele zile de doliu [...] Ascuns voi rămâne în portretul unei femei între oglinzi". (Ștefan Crăciun, București) * Se pare că la Sălciile inspirația dvs. înclină sentimental fruntea și omagiază elementar figuri, priveliști, dar și la Fundeni. Impulsuri spre meditație tratând lent cu moartea și dragostea în principal, un pact de îndurare și amânare, în termeni foarte blânzi și modești. (Stella Ene, București) * După
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
parte, amprenta marelui spectacol al Cătălinei Buzoianu și al scenografei Lia Manțoc, din anii '80, de la Teatrul Mic, pe de altă parte, și un debut care avusese loc nu cu mult timp în urmă. O piatră de încercare trecută cu inspirație, prin harul lucrului cu actorul. Esențial, totuși, pentru un regizor. M-am bucurat cînd Anca Maria Colțeanu, în urma concursului de la Teatrul Odeon, a fost acceptată în cadrul curajosului program (inițiat de fostul director, Alexandru Dabija) de scoatere la rampă a cîtorva
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
actorilor, nu prea conduși regizoral, dîndu-mi senzația că se salvează, fiecare, pe cont propriu. De aici, probabil, lipsa de armonie a interpretărilor și prea multele chei personale, stridențe netăiate, în care se joacă. În distribuție sînt actori importanți, aleși cu inspirație pentru fiecare rol, cu nas, cum se spune. Ideile par să se fi epuizat în această operațiune. Rămîn din Alchimistul de la Odeon cu un moment actoricesc emoționant și tușant, cel din final, al actorului Marius Stănescu (de remarcat turul de
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
sau mai puțin caste, mai mult sau mai puțin reale, cronotopi misterios remanenți ai unei/unor �vieți fără nume". Titlurile poeziilor? Niște sintagme de dânsul inventate ca, cu a lor putere să țină oarecum în jug poemul. O întrebare despre inspirație, da Inspirația, da, da. Multe-am mai trăncănit pe la ore despre asta elevilor și elevelor, copiilor și copilelor ani după ani Barba mi-a încărunțit, dorm tot mai mult și-aș vrea să dorm tot mai puțin Inspirația. Frumusețea. Misterul
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
puțin caste, mai mult sau mai puțin reale, cronotopi misterios remanenți ai unei/unor �vieți fără nume". Titlurile poeziilor? Niște sintagme de dânsul inventate ca, cu a lor putere să țină oarecum în jug poemul. O întrebare despre inspirație, da Inspirația, da, da. Multe-am mai trăncănit pe la ore despre asta elevilor și elevelor, copiilor și copilelor ani după ani Barba mi-a încărunțit, dorm tot mai mult și-aș vrea să dorm tot mai puțin Inspirația. Frumusețea. Misterul. Și Altele
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
întrebare despre inspirație, da Inspirația, da, da. Multe-am mai trăncănit pe la ore despre asta elevilor și elevelor, copiilor și copilelor ani după ani Barba mi-a încărunțit, dorm tot mai mult și-aș vrea să dorm tot mai puțin Inspirația. Frumusețea. Misterul. Și Altele. Vreau să beau o cafea, o beau Vreau să scriu o poezea, o scriu Mi-aduc numaidecât aminte de metafore, de comparații: turturelele-n parc pe ramuri încă neînverzite - niște lindeni Da. Și credința, și coerența
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
Și credința, și coerența principiile, dreapta măsură - pe la ore, ani după ani, copiilor, copilelor Aș vrea să dorm tot mai puțin" V-am răspuns (vorba vine) cu poemul de la care cred că ați pornit întrebarea. Altfel, eu chiar cred că inspirația există. Numai că știu tot mai puțin ce este ea. Așa, prin asociere, mi-aduc aminte de poemul acela în proză al lui Baude-laire, �îmbătați-vă": Trebuie să fii mereu beat. Aici e totul: e singura problemă. Ca să nu simțiți
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
umerii și vă înconvoaie la pământ, trebuie să vă îmbătați necontenit. Dar cu ce? Cu vin, cu poezie ori cu virtute, după cum vă e felul. Dar îmbătați-vă." Această îmbătare după felul fiecăruia, această în-fericire, provocată totuși, pare a fi inspirația. Ați scris multe texte narative, v-a tentat vreodată să scrieți proză sau altceva decât poezie? Am scris multe texte care se numesc scurtă proză. E un titlu monoton care se vrea însă și sugestiv: un fel de refuz al
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
un fenomen aparte din închisorile politice din anii '50: faptul că poezia legionară avea o deosebită circulație în mediul carceral. Ion Pop explică: �Numele cele mai notorii, mereu citate, sînt cele ale poeților Nichifor Crainic și Radu Gyr, poeți de inspirație religioasă, condamnați pentru ideile lor de dreapta și simpatiile lor legionare, dar care prin versurile lor, compuse în manieră tradițională, clasică și ușor de memorat, au întreținut încrederea și speranța în libertate, contactul simbolic cu o istorie refuzată: deschiderea spre
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
Las'că știm noi!"), celelalte forme au devenit curente în scris destul de recent, fiind deci însoțite de o conotație de familiaritate modernă. în stilul jurnalistic relaxat apar în prezent mai ales tre'să și poa'să: "tre'să-ți așezi inspirația în poziții mentale îmbîrligate" (EZ 2308, 2000); "Văzîndu-se ministru de stat, M.C. are probabil impresia că fiecare dintre interlocutorii săi tre' să stea drepți, cu mîna la chipiu, în fața opiniilor pe care le emite domnia sa" (EZ 10.02.2000); "tre
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
Pavel Șușară Chiar și astăzi, cînd artistul a învățat bine cărările care duc direct la rentabilitatea economică, dacă top modelul unei familii îmburghezite proaspăt are proasta inspirație de a spune, la cină, că vrea să cerceteze altarul cu nu știu ce actor, pictor sau poet, inima genitorului său are și ea neplăcutul prilej de a se preschimba subit în cord. Și asta din pricina unei duble neînțelegeri, la fel de romantice. Nubila
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
de unde dl Manolescu ar face bine să mă expulzeze ca pe-o măsea stricată ce sunt!); și al doilea, pentru nerușinarea de-a fi compus câteva rânduri dezagreabile stăpânului său, Adrian Păunescu. Ghinion, însă: dl Negrea sporește, cu de la sine inspirație, lista sintagmelor și expresiilor "infamante" cu una care nu-mi aparține: "râmătorul de curte al lui Ceaușescu". Mult mai modest, eu scrisesem doar "rimătorul de curte al lui Ceaușescu". Cunoscându-l, probabil, mai bine decât mine, dl Negrea (sau subconștientul
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
Costumele, atunci când nu sunt absolut caraghioase (cazul celor purtate de ziarista Nathalie Klein) par teribil de sărăcăcioase. Iar cum regizorul nu și-a prea cheltuit energia spre a îndruma jocul actoricesc, cei aflați pe scenă se manifestă în funcție de talent și inspirație. Eforturi de elaborare a rolurilor vezi la tinerii Alexandru Rusu (Deputatul Bouladon) și Sorin Ciofu (Secretarul Thibaud), Angela Tanko, căreia i s-a încredințat rolul Soției ministrului, reușește uneori să fie mai mult decât o prezență decorativă. Mariana Vasile, în
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
evită formulele plictisitoare ale memorialisticii. Nu evocă, nu este melancolic, nu are momente de respiro. Cartea începe în forță cu cîteva năzdrăvănii de copil, de un haz teribil. Spre exemplu, copilul răsfățat intrase la un moment într-o criză de inspirație și nu mai știa ce boală să mintă că are pentru a atrage atenția adulților. Găsește din întîmplare o foaie publicitară pe care scria: "Blenoragia nu mai este o problemă. Doctorul X o vindecă garantat în trei zile". Și atunci
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]