368,017 matches
-
din alterarea lui a fi, așadar dintr-o escrocherie ontologică: "necesitatea la care marxismul acesta de toate zilele făcea apel, pentru a-i oferi libertății un fundal și a-i conferi astfel o iluzie de sens, nu era în ultimă instanță nimic altceva decît modul în care o colectivitate depersonalizată (inițial prin teroare, dar mai apoi și prin efecte înlănțuindu-se și derivînd unul din altul de-a lungul timpului) impunea (devenind ea însăși cauză la rîndul ei) fiecărui individ în
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
desăvîrșite se leagă strîns de acest pămînt ferm al profesioniștilor, al meseriașilor instruiți cu soliditate și plini de sfială gospodărească în fața tentației demiurgice. Spre deosebire de culturile mici, care se manifestă sincopat, prin erupții spontane de genialitate, prin exemplare malformate în ultimă instanță, culturile viguroase evoluează firesc și se dezvoltă organic tocmai datorită stratului fertil pe care îl oferă munca ordonată și etica profesională ale celor care nu s-au născut Poeți, dar au știut să devină poeți, pictori, muzicieni ș.a.m.d.
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
ajunge la un consens. Aceasta este o eroare care a făcut ca multe țări să dea mână liberă tiranilor, o slăbiciune pe care ulterior au plătit-o scump și au regretat-o îndelung. - Credeți că tiranii trebuie judecați, aduși în fața instanțelor, sau iertați, prin prisma unui punct de vedere religios? - Nu, nu e vorba de un punct de vedere religios. Eu cred că mai curând moral și civic. Cred că dictatura este răul absolut al unei societăți, că daunele pe care
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
prima categorie menționează deschiderea bisericilor pravoslavnice, permisă de astuția lui Stalin care voia astfel să-și amelioreze imaginea în ochii Occidentului (era o minimă "liberalizare", "efectuată doar sub presiunea evenimentelor"). Din a doua, impresia că bolșevismul emana totuși, în ultimă instanță, precum o variantă, fie și insolită, a democrației, din "multitudinea însumată a demos-ului, adică "de jos", de la baza piramidei", ca și lucrările inițiale ale lui Marx, care, în pofida tezelor inacceptabile ("marxist n-am fost niciodată, nefiind niciodată nici materialist
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
în pictura noastră de astăzi printr-o desăvîrșită continuitate stilistică și printr-o la fel de mare fidelitate față de universul pe care și l-a identificat. Ritmurile ciclurilor, diversitatea formelor, schimbarea perspectivei din care își construiește imaginea n-au făcut, în ultimă instanță, decît să adîncească și să precizeze cu o mai evidentă acuratețe aceeași problematică plastică și filosofică. Aparent, el este un pictor al satului și, prin extensie, al peisajului rural. Un inventar sumar al obiectelor pe care el le fixează în
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
Mihăilescu, Țara europsită, o colecție de eseuri apărută recent la Editură Curtea Veche. în paginile acesteia totul pare străbătut de o fluiditate heraclitiană, limba însăși se metamofozează și se pliază docila gândului insurgent. Căci despre asta e vorba în ultimă instanță în eseurile lui Călin-Andrei Mihăilescu, despre răspărul tipic postmodernist, despre manifestarea în scris a unui spirit incomod, demitizant. Regăsim în textele acestui volum toate preocupările gândirii contemporane: dialectica identitate-alteritate, problematică istoriei, analiza filologica, "textualista", a amănuntului politic, sindromul postcomunist și
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
îmbrățișării Celuilalt din sine, a unui eu ficțional, după modelul parabolei ciobanului care, în Improvizație la Alma sau cameleonul păstorului, îmbrățișează un cameleon". Putem decela acest loc un paroxism al înstrăinării care cuprinde trei factori: lumea operei bîntuită de englezi, instanța auctorială care ajunge a se complace în postura de englez și...cititorul ce riscă a deveni el însuși, prin "hipnoză" un...englez: "Tot un «interpret radical» (id est un englez - n.n.) ar trebui probabil să devină și cititorul ori criticul
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
varii contexte. Unul dintre repondenți (Mircea Iorgulescu) a pus la îndoială proprietatea cuvântului integrare când este vorba de literatură și nu de politică sau economie, ca în cazul extinderii Uniunii Europene. Criticul român de la Paris are dreptate, într-o primă instanță, să-și afișeze scepticismul. Între România și Republica Moldova, în anii de după căderea Zidului, termenul de integrare, pentru relațiile bilaterale - în perioada mai bună a acestora! - a venit ca un substitut "slab" al... reunirii celor două teritorii (asta ar fi însemnat
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
oprește, din cînd în cînd, în chip voluntar, demonstrația pentru a introduce cîte o notă de apropiere în raport cu ideologia oficială. Fără a se trăda prea mult, recurge la o "mediere", la un compromis între vederile d-sale intime și cerințele instanțelor diriguitoare. Rezultă hibrizi între spiritualitatea religioasă de fond și doctrina marxist-leninistă, atee, propagandistică. Astfel Claudel, deși se recunoaște că e "spiritualist", se vede împins către polul opus, al materialismului fie și poetizat: "Poate să pară stranie, dar e perfect explicabilă
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
nu se poate abține - și bine face - să nu cerceteze, cu o pasiune de arhivar, biografia contradictorie a romancierului atras sau respins de universul celei de a patra puteri în stat, până să ajungă la "adevărul esențial" vizat în ultimă instanță. Tot așa, prefațând în 1969 ediția completă din Operele flaubertiene, criticul declară că nu "susține nici o teză", nefiind "nici filosof, nici estetician, nici psihanalist, nici lingvist". El nu e însă mai puțin vigilent în urmărirea unui traseu al formației scriitorului
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
ian. 2003.) În cazul lui Dan Petrescu, apare următoarea problemă: chiar și dacă n-ar citi România literară, tot ar trebui să se spele pe mâini. "poetul Petre Got își legitimează, la modul liric, observațiile privitoare la recunoașterea artistului ca instanță [...] Stilizate, meditațiile construite spiralat în jurul unor sintagme capitale derivate dintr-o mitologie sensibilă a fatum-ului transformă discursul după un protocol modern al autoreferențialității, confesiunea articulându-se subtil-alegoric în fiecare secvență lirică." (Diana Câmpan, De vorbă cu lumea, în clipa
Citate comentate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14256_a_15581]
-
ale ritmurilor, de multe ori sincopate, pe care le-a cunoscut năvalnicul și istericul secol XX. Corneliu Baba este aici, în film și în veacul său, - iar acest lucru trebuie reținut în mod special - un artist, un martor și o instanță, un apologet al umanismului și un exeget melancolic al omului, un vizionar și o conștiință lucidă, o victimă circumstanțială și un învingător în absolut. El reușește să contrapună ritmurilor istoriei, cu o forță greu de evaluat la o privire superficială
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
pe care l-am remarcat în atîtea filme vechi, e "omul cu citația", silueta grăbită care apare în fața personajului principal, ca un emisar al lumii adverse, și-i trîntește plicul în față, plicul care-l obligă să se prezinte în fața instanței... De astă dată, portărelul devine personaj principal, iar filmul deschide, fără simpatie, o ușă, spre breasla acestor ciocli ai bunei dispoziții, o breaslă lipsită de milă și roasă de concurențe neloiale... Sara, o nevastă "frumoasă, sexy și deșteaptă" (cf. celui
Servicii complete (pentru Sara și Tinu) by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14258_a_15583]
-
publicațiilor românești din exil, indiferent de locul de apariție, altfel acțiune dificilă și aproape de nerealizat pentru cine nu a frecventat îndeaproape acest spațiu. Două precizări făcute de redactorii ediției de față în Note surprind complexitatea informațiilor de care, în ultimă instanță, va trebui să se țină seama. Fragmentele intitulate Jurnal la Cordoba, octombrie 1944, fac parte din Jurnalul portughez de Mircea Eliade, publicat în "Diario Portugués", în traducerea din română de Joaqúim Garrigós. Și cu atât mai mult, includerea în bibliografia
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
care le are la dispoziție premisele unei reconstituiri complete și complexe a ansamblului ritualic și ceremonial prilejuit de naștere, autoarea mărturisește de la bun început intenția de a ocoli o imagine-invariantă a obiceiurilor legate de momentul nașterii, sugerînd caracterul în ultimă instanță utopic și superflu al unei încercări de acest fel. Punctul de pornire al studiului e teoria lui Ernst Cassirer potrivit căruia omului îi e specific un sistem simbolic de percepție, iar gîndirea rațională e subordonată celei simbolice. Din această perspectivă
Dincolo de primul prag by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15018_a_16343]
-
de brontozaur. Dar indiferent de ce am vedea și dincolo de intențiile și de onestitatea celor care ne arată, noi nu încetăm să privim televizorul ca pe un hublou, ca pe o fereastră deschisă spre exterior, ca pe o transparență în ultimă instanță. În aceste condiții, cineva trebuia să spună: destul. Și acest cineva este, de bună seamă, artistul plastic. El a descoperit un lucru elementar și la fel de banal ca oul lui Columb. Anume acela că televizorul, ecranul lui mai exact, nu este
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
destul. Și acest cineva este, de bună seamă, artistul plastic. El a descoperit un lucru elementar și la fel de banal ca oul lui Columb. Anume acela că televizorul, ecranul lui mai exact, nu este decît un suport, o suprafață, în ultimă instanță asemănătoare pînzei tabloului, care ar putea să primească imagini pure, independente de orice semnificație exterioară lor. Folosind camera video ca penel, ca element activ cu alte cuvinte, și ecranul ca suport, ca element pasiv, el a creat o expresie alternativă
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
ea are toate aparențele unei arte spațiale, dar se comportă ca una temporală. Însă importanța artei video nu stă în clasificări, ci în faptul că ea a reușit să redimensioneze un limbaj, să-i deconspire strategiile, tehnicile și, în ultimă instanță, scopurile. Pentru că prin imaginea video - și televiziunea a demonstrat-o de atîtea ori - se poate face orice; de la dublarea realității la falsificarea ei și de aici mai departe pînă la suspendarea oricărui simț moral. Utopie și rememorare Nici una dintre arte
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
simplu să spunem "e problema lor". Aceste percepții asupra lumii, a puterii, a eticii și responsabilităților, percepții deformante ca oglinzile lui Alice dintr-o țară a minunilor, ne poartă existențele către un viitor deloc nobil. Se erijează în autoritate și instanță, cred că dețin Graalul, ca și adevărul suprem. Dacă s-ar fi dorit găsirea unor măsuri eficiente, care să fie puse în aplicare împotriva celor care batjocoresc o breaslă, liderii de opinie din mass-media ar fi trebuit să fie luați
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
Livius Ciocârlie, Mihai Zamfir ș.a. E la mijloc o stare deschisă, generoasă, orientată spre o varitate caleidoscopică de subiecte pe care pedanteria n-o poate înăbuși, care renaște ca o firească manifestare a intelectului sensibil și talentului expresiv. Disprețuite de instanțele erudiției în sine, nu o dată pe cît de bornate pe atît de geloase, ca și de trapezele acrobațiilor interpretative ce își zic metode, textele eseistice exprimă pulsația imediată a spiritului și exercițiul liber al condeiului de care nu ne-am
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
brusc publicul cititot la cei care pricep engleză veche. În acelșai timp, doar cei trecuți prin structuralism vor înțelege particularitățile "paratextului la Fielding" sau ale altor moțiuni elitiste. Dar erudiția și elitismul nu sunt, Doamne păzește, niște scăderi, ci niște instanțe inhibitive (laolaltă cu prețul). Ne-au plăcut în mod special eseurile asupra Lady-ei Mary Wartley Montagn, cel asupra lui Mary Woolstomcraft, Aphra Behn și toate subtilitățile artei și discursului poetic anacreontic precum și toată sexualitatea explozivă transpusă poetic, în contextul unui
Teme la liteatura engleză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15107_a_16432]
-
stradă, se iau de piept cu istoria, abhoră estetismul și muzeul, recuperează militantismul pierdut și ideologiile corespunzătoare. Prin expresiile alternative, de la happening la performance , de la instalație la arta video și de la intervenție în peisaj la body art, ei devin acuzatori, instanțe, activiști sociali, agenți ecologiști, felceri și mamoși simbolici și creatori ai unui spectacol voit efemer. Refuzînd stocarea și muzeificarea, ei refuză implicit piața și impurele ei mecanisme de tip bielă-manivelă, cum ar fi, de pildă, nu mai puțin sordida relație
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
Iar pentru ca atitudinea cinică să nu rămînă o vorbă goală, iată transpunerea ei în act analitic: "Criticul Y s-a împotrivit unei mișcări literare noi. Ulterior s-ar fi putut demonstra că nu se înșelase. Prea tîrziu. O făcuse ca instanță de rezistență la nou, ceea ce nu i se va ierta. Că noul se va fi dovedit inconsistent nu contează. Critic, trebuie să-l lași să se manifeste liber și, dacă e cazul, să eșueze singur. Criticul nostru se împotrivise noului
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
inventează la tot pasul felurite obstrucții, ezitări, impedimente mai mult sau mai puțin insurmontabile, care-i îngăduie a-și plăsmui un "personaj". Unul desigur impur, care nu poate ocoli, după cum are grijă a ne informa, infidelitatea, risipa, dezorientarea, în ultimă instanță "neadevărul", dar absolutoriu prin coerență, prin verosimilitate. E o idealizare în răspăr, cu miză estetică: "De la începutul secolului, la numeroși autori, jurnalul a încetat să fie intim. A devenit o specie literară, ca o provocare: a te expune așa cum ești
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
stare de efervescență mentală. Dar dincolo de specializarea sa într-un anumit limbaj, ceea ce, fatalmente, îl așază într-o zonă artistică determinată, și anume în aceea a picturii, el se comportă concomitent ca un martor în plină depoziție și ca o instanță în plin exercițiu al autorității. Investigație și posesiune Expoziția de la Muzeul Cotroceni este dedicată spațiului italian. La prima vedere, ea ar putea trece drept un reportaj plastic, o sistematizare a impresiilor turistice și o încercare legitimă de înțelegere a unui
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]