31,773 matches
-
va produce rezultate importante. Vreau să-i mulțumesc domnului Sigismund pentru oportunitatea oferită celor prezenți cu ocazia acestei întâlniri. Asociația Decebal devine un partener al Camerei de Comerț și Industrie a României în Italia și va beneficia de tot sprijinul instituțional și al meu personal în proiecte de interes comun, derulate în regiunea Abruzzo”, a declarat Eugen Terteleac.
Imnurile României si Italiei, cântate de copii [Corola-blog/BlogPost/94327_a_95619]
-
1902 și desființată imediat după primul Război Mondial. Prin Casa Bisericii, guvernele respective au încercat să protejeze viața religioasă, scoțând-o de sub autoritatea unui așa-zis domeniu paternal, cum erau educația sau cultura. Exemplele pot continua, însă dincolo de aspectele pur instituționale, Secretariatul de Stat pentru Culte a funcționat întotdeauna relativ autonom chiar și atunci când a făcut parte dintr-un minister mai mare, tocmai datorită specificității activității sale. Schimbarea din zilele noastre ilustrează importanța pe care Guvernul o acordă vieții religioase din
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
retrocedată Catedrala „Sf. Nicolae” din Oradea în anul 2005. În plus, pentru a echilibra situația, statul român a sprijinit financiar și construcția de noi biserici, pentru a permite și Bisericii Greco-Catolice, ca și celorlalte culte din România să se consolideze instituțional și să poată răspunde cum se cuvine nevoilor credincioșilor lor. Din anul 1990 până acum, s-au construit sau se construiesc, în parte și cu sprijinul statului, peste 300 de noi biserici Greco - Catolice. Poate că o să ziceți că nu
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
veșnică și deplină cu „Împăratul Veacurilor ce au să fie!”... Prin urmare, postulatul și posibilitățile unei relaționări între Biserică și Stat se întemeiază și se fundamentează pe faptul că Biserica este atât o realitate duhovnicească, mistică, cât și o realitate instituțională, socială, istorică iar omul - ca subiect al istoriei și, în fond al unei organizări statale - aparține atât Împărăției Cerurilor, cât și celei a Cezarului. Însă Biserica, în pofida apartenenței sale la o altă lume, la un alt univers, nu și-a
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
a țării, care au dezvoltat o viață specific urbană cu mult înaintea secolului XIX, orașele din sud - și Bucureștiul în aceeași măsură - își leagă destinul urbanistic de modernizarea Romaniei și de palida ei ochiadă spre Occident. Însă concomitent cu primenirea instituțională și cu o oarecare structurare a activităților, apar și personaje noi, cu alte exigențe, cu o altă conștiință de sine și cu un alt sentiment al istoriei. Omul public, fie el politician sau doar o variantă tîrzie de erou civilizator
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
sau atitudinea generației noastre. Trebuie să încerci a privi lumea ca om al timpului tău. Aceeași realitate va naște mereu alte și alte interpretări” - Există, la ora actuală, două tendințe aparent opuse, dar care, de fapt, se hrănesc reciproc: unificarea instituțională, globalizarea economică și informațională, pe de o parte, și fărâmițarea culturală, diversificarea modelelor, relativizarea sensurilor, pe de alta. În acest context, istoricul continuă să încarce cu sens construcțiile sale. Nu și-a pierdut “foamea de sens”. - Asta e treaba istoricului
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
la 21.000 USD, dar și sub 1000 USD, iar acestă diferența nu măsoară distanța valorică dintre lucrări, ci traduce simple spontaneități. Și asta pentru că nu există de-adevăratelea o reglementare a pieței de artă, nici una juridică propriu-zisă și nici una instituțională. Iar acest lucru îngustează foarte mult plaja de opțiune, dirijînd interesul cumpărătorilor, în cea mai mare parte, către nume de artiști, și nu către lucrări, către obiecte determinate. Cumpărătorul trebuie obișnuit cu ideea că un anumit obiect, aparținînd unui nume
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
totalitară, destinul unor opere. Este de presupus că alt ecou public, deci alt destin, ar fi avut cartea lui Costache Anton dacă apărea neamputată în anii ’70, adică în chiar epoca pe care o răsfrânge în multe aspecte de viață instituțională, de mentalitate și de climat social. Erau acolo trimiteri la starea de lucruri din acea perioadă, erau referiri incisive la o „actualitate” care nu spun că azi nu mai interesează, dar interesează altfel decât ar fi făcut-o atunci. În
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
noastră e de preferat integrarea în UE cît mai rapidă, fiindcă scrie editorialistul: “Situația României e atît de dezastruoasă încît integrarea în UE este pozitivă și va aduce beneficii, iar o integrare în ritm cît mai rapid creează o presiune instituțională și politică imensă, mult mai puternică decît determinarea actorilor politici interni de a face reformă și a aduce prosperitatea cetățenilor acestei țări”. Dar nu uită să adauge Dan Pavel: “Asta nu înseamnă că indivizii trebuie să renunțe la dreptul lor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
În fine, profesorul universitar este de cele mai multe ori un autor doar formal pentru că nu-l interesează deloc audiența textelor publicate - poate doar una limitată la un mai mult sau mai puțin variabil și legitim cerc științific de colegi și cerc instituțional furnizor al demnităților academice. În general, profesorul de lingvistică, de pildă, nu simte nevoia să se adreseze cititorului decît printr-un discurs codat care-și ignoră posibila funcție estetică sau chiar culturală. Profesorului de medievistică nu-i pasă dacă ceea ce
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
nu strică să-ntrebi. Chiar dacă afacerea ar fi mai puțin profitabilă decît altele, s-ar putea ca o agenție de calibru să creadă că merită osteneala, fie și pentru prestigiul obținut prin reprezentarea regelui Franței. Chestia asta se cheamă „prestigiu instituțional”, așa cred. O să fac cercetări, Pépin. Nu ne rămîne decît să sperăm. - Eu o s-o fac în mod sigur, spuse regele. Primăvara la Paris era prin tradiție frumoasă. Producerea tuturor accesoriilor regale și a atîtor obiecte specifice francezilor a determinat
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
iar numele cărții trimite la locul în care, seara, elevii lui Gusti se strîngeau la ședința de bilanț al zilei). Ambițioasă propunere reformatoare, de inginerie socială aproape, combinată cu un plan de anchetă sociologică exhaustivă, Școala lui Gusti (cu pandantul instituțional înființat în 1921 și numit Institutul Social Român) a căpătat în timp o aură mitologică, cu atît mai mult cu cît niciodată după aceea nu s-au mai organizat în România campanii sociologice de o asemenea amploare (iar mai tîrziu
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
atît de intervenția nesăbuita asupra Coloanei... de la Târgu Jiu, cît și de acțiunea, absolut incredibilă într-o țară civilizată, de falsificare incontinenta a formelor sale și de promovare a acestor falsuri pe piața noastră de artă, fenomen întreținut de complicități instituționale halucinante, destinul în lume al marelui nostru sculptor își urmează traseul sau legitim. Monica Joița urmărește, în textul alăturat, intrarea lui Brâncuși în sec. XXI, prezența sa în universalitate și unghiurile de receptare ale operei sale cu totul ieșite din
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
după 1990, printre altele chiar pentru a organiza unul dintre cele mai importante simpozioane de sculptură în lemn de la acea dată, Simpozionul de la Gărâna, Bata Marianov s-a reconectat la spațiul originar al artei sale, dar a regăsit și practicile instituționale și comportamentele individuale contradictorii de care fusese rupt aproape douăzeci de ani. În fața superficialității, a incurabilei gîndiri colectiviste, a aroganței birocratice și a dezinteresului cronicizat față de omul concret și de efortul acestuia de a se face util, sculptorul se revoltă
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
Monet) și, apoi, a comunității politice. Uniunea Europeană nu ar fi fost posibilă fără ajutorul Americii, produs al spiritului european și salvator al acestuia, pentru că "New York-ul este mai aproape de Europa decât Smolenskul și Moscova". Cum se va finaliza lingvistic, cultural, instituțional și, evident, identitar, noua unitate a Europei? Gheorghe Ceaușescu adună toate documentele pe care Uniunea le-a produs, documente ce dezvăluie drumul treptat, nu fără ezitări, spre o Europă de-sine-stătătoare, respectându-și valorile diferențiate, comunitățile deosebite, dar armonizate în conviețuire
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
română. Se scrie prost și neprofesionist". Despre presa literară: "[...] Nu se mai poate face fără deschidere spre o problematică socială, politică, antropologică". Despre raportul literatură română / receptare occidentală: "O asemenea operație nu se poate face printr-un candid 'hei, rup' instituțional. Micile ingeniozități de gașcă, inflația privată a leului și veleitarismul genialoid nu fac nici o impresie pragmaticului editor european". Despre sentimentul tranziției la români: "Construim frecvent cu sentimentul că 'n-o să țină', iar cînd construcția ține, totuși, ne plictisim". Despre noi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12124_a_13449]
-
carne de porc, așa-numiții marranos, dar care continuau să-i ajute în secret pe evreii neconvertiți". Diagnosticul acesta, îmi spun eu, ni se aplică tuturor, profesori și istorici deopotrivă: Da, în ce ne privește, ne-am încadrat în ordinea instituțională, trădând poate o vocație, dar asta nu înseamnă că am încetat să-i sprijinim pe unii artiști dragi nouă, rămași însă în afară, neintegrați. E modul nostru de a ne răscumpăra, noi, colaboratori nu pe de-a-ntregul supuși, marranos ai
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
de respect temător din partea tuturor. Cînd este de față toată lumea i se adresează cu un respectuos "domnule profesor", pe care îl acceptă firesc, deși, se pare, nu a predat în viața lui vreun curs. În absență i se spune aproape instituțional, "oracolul din Dămăroaia", calitate pe care și-o asumă la modul cel mai serios, așa cum o dovedește cea mai recentă carte a sa Profeții despre trecut și despre viitor. De ce a rămas România în urmă și cît va mai dura
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
condescendență precum un stăpîn fudul, fie cu revolta slugii împotriva aceluiași stăpîn. Cînd Atotputernicul apare înfățișat prin asemenea mijloace sarcastice, caricaturale, e în fapt asimilat unei demonii. Un satanism poate de sorginte macedonskiană informează această viziune în răspăr cu creștinismul instituțional, ducînd, așa cum arăta I. Negoițescu, la "o mistică neagră", la "o împărtășire cu neantul", adică la bizara expresie a unui "ateu religios". Trecut prin școala expresionismului german, Blaga e un fervent al valorilor vitale, zugrăvind figura Anticristului și deplorînd iremediabila
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
catalog/album exhaustiv, evocator și analitic. Expoziția s-a deschis recent în sala Kretzulescu a Muzeului, iar lucrările în spațiul cărora s-au întîlnit doi artiști cu un profil ireductibil și-au început deja un nou destin, și anume cel instituțional. Cine vrea amănunte despre această experiență artistică și umană are la îndemînă și cartea pe care Eugenia Iftodi a publicat-o acum cîțiva ani (În preajma lui Țuculescu, fără editură, f.a.), o carte-jurnal în care planul crației și acela al teoriei
Eugenia Iftodi / Ion Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12666_a_13991]
-
reeditare a clasicilor, adică a scriitorilor noștri fundamentali, întreprins din 1990 încoace. Este o inițiativă personală a criticului și istoricului literar Eugen Simion, o autoritate indubitabilă în domeniu, președinte al Academiei Române, ce nu mai are nevoie, desigur, de nici o tutelă instituțională pentru a avea credit deplin. Au apărut până acum 46 de volume, cuprinzând, integral sau selectiv (cu o opțiune diferită de la un scriitor la altul), operele a 16 autori din toate epocile, la care trebuie să adăugăm un volum colectiv
Edițiile Eugen Simion by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12759_a_14084]
-
dintre ei de anvergură europeană, s-a deschis, în ziua de 13 noiembrie, expoziția care finalizeză cea de-a șasea ediție a Salonului internațional de gravură mică. După cum se știe deja, această acțiune face parte din amplul proiect artistic și instituțional pe care omul de afaceri Victor Florean, proprietarul muzeului cu același nume, l-a inițiat împreună cu artistul plastic Mircea Bochiș. De la un simplu simpozion de sculptură în marmură, al cărui scop imediat privea recuperarea simbolică a unei materii prime valorificate
Salonul internațional de gravură mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12267_a_13592]
-
participare excepțională, nu a avut, din păcate, ecourile pe care le-ar fi meritat - premerg activitățile specifice și se substituie actului de educație și de comunicare pe care îl presupune obligatoriu existența oricărui muzeu. Subsumat, așadar, acestui proiect cultural și instituțional atît de ambițios și de complex, trebuie privit ca un fenomen unitar, în continuă mișcare, cu elemente care se transmit de la o ediție la alta prin structura lui interioară și prin însăși natura regulamentului, după cum fiecare ediție trebuie înțeleasă și
Salonul internațional de gravură mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12267_a_13592]
-
Stephen Fischer-Galați, Dinu C. Giurescu și Florin Constantiniu. Am remarcat capitolul elaborat de Dan Horia Mazilu (I Romeni ed îl Cristianesimo: dall'inizio șino alla fine del secolo XVIII), o prezentare a istoriei culturale românești prin analiza dimensiunii spirituale și instituționale a creștinismului. 3. Miră Mocan (n. 1976, Cluj-Napoca) este autoarea celei mai noi apariții la editură Bagatto Libri, unde au mai văzut lumina tiparului volumul Annei Rita Onnembo, La riconciliazione impossibile. I Salmi di Tudor Arghezi (1990), și al Angelei
Studii culturale româno-ilaliene by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12436_a_13761]
-
coerent, sistematic, eficient). Începând din 1999 și până la mijlocul acestui an, au apărut 47 de volume, într-un format stil "Pleiade", pe o hârtie foarte bună, la Editura Univers enciclopedic, căreia i s-a asociat din 2003 Editura Academiei Române. Cadrul instituțional favorizant este completat de Fundația Națională pentru Știință și Artă, înființată după privatizarea neinspirată a Editurii Minerva, cu scopul de a prelua gestionarea patrimoniului clasic al literaturii române. În "România literară", numai în 2004, au mai apărut cronici foarte critice
Opere fundamentale în ediții de referință by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12426_a_13751]