334 matches
-
zece state postcomuniste, inclusiv România, cu scopul de a identifica măsura în care formarea guvernelor minoritare este determinată de constrângerile instituționale la care sunt supuse partidele politice în formarea coalițiilor în Europa Centrală și de Est. Autoarea pornește de la perspectiva instituționalistă, care presupune existența unor constrângeri instituționale ce limitează capacitatea partidelor de a se angaja în coaliții și de a forma guverne. Posibilitatea apariției unor guverne minoritare depinde de permisivitatea condițiilor și regulilor după care funcționează sistemul politic. În competiția politică
Competenţa politică în România by Adrian Miroiu, Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1565]
-
oportunismului, prin prisma faptului că apartenența la un grup social generează angajamente pe baze de reciprocitate și încredere, ca efect al interacțiunilor repetate la nivelul membrilor săi<footnote R.N. Bundă, „Capitalul social și dezvoltarea economică - un nou făgaș al viziunii instituționaliste”, Analele Științifice al Universității „Al. I. Cuza” din Iași, Științe Economice, Tomul LII/LIII, 2005/2006, p. 233. footnote>. 2.2.1. Constituirea capitalului social În vederea efectuării de acte de comerț, persoanele fizice și juridice se pot asocia și pot
Contabilitate financiara by Adela BREUR, Mihai LESCONI-FRUMUSANU () [Corola-publishinghouse/Science/191_a_176]
-
de cărbune și oțel, care prin efect de domino a determinat voința actorilor politici, economici și sociali de a extinde integrarea europeană și în alte domenii, până la realizarea unei uniuni politice, odată cu perceperea superiorității interesului general față de interesul individual. Teoria instituționalistă pune, mai întâi de toate, accentul pe rolul instituțiilor în procesul de integrare. Potrivit acestei concepții, insituțiile supranaționale, create de către state, pot dezvolta o anumită autonomie, chiar dacă apare un deficit de control asupra acestora. Această autonomie instituțională contribuie la rezolvarea
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
în mod rațional, pentru statele de unde provin, iar atribuțiile trebuie concepute de această manieră. Potrivit acestei concepții, este vorba despre voința de control al instituțiilor europene de către state, și în mod indirect, maximizarea intereselor statelor în raport cu instituțiile europene. Potrivit teoriei instituționaliste, se pot aborda și chestiuni privind rolul insituțiilor în politica europeană de securitate și apărare. Astfel, insituțiile supranaționale dezvoltă o anumită autonomie, dar, în același timp, contribuie la dezvoltarea progresivă a divergențelor între preferințele politicilor de apărare națională și preferințele
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
potențială de criză în viața internațională. Manipularea implică controlul exercitat fără amenințări, dar folosind resursele de informare și ideile de influențare ideologică și psihologică. Ea este cea mai rezistentă formă de putere. Există cinci categorii de abordare a puterii: substanțialistă, instituționalistă, interacționistă 49, ideologică și interactivă 50. Din perspectivă substanțialistă (a avea putere), puterea este asimilată ca un fel de capital (în sensul monetar al termenului), care se obține, acumulează, produce beneficii sau aduce avantaje. Din perspectivă instituționalistă, puterea este expresia
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
a puterii: substanțialistă, instituționalistă, interacționistă 49, ideologică și interactivă 50. Din perspectivă substanțialistă (a avea putere), puterea este asimilată ca un fel de capital (în sensul monetar al termenului), care se obține, acumulează, produce beneficii sau aduce avantaje. Din perspectivă instituționalistă, puterea este expresia care desemnează fie statul în opoziție cu cetățenii sau societatea civilă, fie guvernanții în relația putere-opoziție, fie ansamblul instituțiilor constituționale în cadrul expresiei: puterile publice. Cu alte cuvinte, puterea politică este sinonimă cu puterea de stat. Din perspectivă
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
raporturilor interstatale sau între diferite grupuri sociale. Pentru susținătorii concepției raționaliste (realiști), raporturile conflictuale între state sau comunități sunt inerente relațiilor internaționale și sistemelor caracterizate de anarhie. În acest caz, recursul la forță este considerat legitim. În schimb, pentru liberalii instituționaliști contează capacitatea instituțiilor, dreptului și valorilor de a modifica natura raporturilor între state; ei pun pe prim plan virtuțile instituțiilor și mecanismele de cooperare care permit reducerea surselor de conflicte între actorii sistemului. Caracteristică centrală a vieții politice în general
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
special cu teoriile și ideologiile modernizării, cu accentul lor pe schimbările globale, raționalitate, bunăstare materială, participare. În fapt, în începuturile mișcărilor de DEVCOM sunt implicate ideologii multiple- de la cele comunitariene care elogiază virtuțile micii comunități și ale tradiției la cele instituționaliste care trimit la rolul statului, naționaliste, religioase, marxiste și de tip modernizare. În funcție de condițiile locale au fost activate, după cum am spus deja, diferite „filtre” (Kim, 2004) ideologice care să ducă la mobilizarea populației. Treptat, s-a conștientizat faptul că resursele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
POPULAR PENTRU REGIMURI CONCURENTE Ipoteza lui Churchill pune accent pe competiția dintre regimuri: instituțiile noii democrații și alternativele nedemocratice. Un nou regim poate deveni o democrație stabilă doar dacă instituțiile sale sînt sprijinite de o mare majoritate a populației. Teoriile instituționaliste ale democrației greșesc dacă presupun că proiectarea instituțiilor va determina răspunsul populației eroare cu atît mai evidentă în cazul societăților postcomuniste, unde oamenii au fost socializați prin instituții care nu funcționau așa cum se presupunea (sau se pretindea) că ar trebui
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
VIITOR? Dată fiind moștenirea trecutului comunist, nu este surprinzător faptul că la începutul procesului de democratizare, cele mai multe democrații sînt incomplete. Alternativele de viitor sînt mai degrabă deschise decît predeterminate; acest element este ignorat de teoriile determinismu-lui economic și de teoriile instituționaliste care presupun că rezultatul introducerii alegerilor libere este în mod inevitabil o "bună" guvernare. Chiar și acolo unde democrația este bine întemeiată, practicile ei variază mult, de exemplu între Scandinavia și Italia sau între guvernul statului Minnesota și guvernul districtual
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
fost ponderea importantă în realizarea creșterii , intervenționismul statal a fost evident. Însă, nu a fost un intervenționism bazat pe redistribuire a veniturilor și protecție socială, ci unul stimulativ al creșterii economice, creator de stimulente pentru activitățile productive, cum ar spune instituționaliștii. Dacă sociologizarea asupra „miracolului economic” al Asiei de Sud-Est poate continua oricât, propunând concepții pe cât de provocative, pe atât de ambigue, analiza surselor de creștere economică face lucrurile ceva mai clare. Aici vechea „contabilitate a creșterii economice” este destul de utilă
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
lui Stein Rokkan, și la sfîrșit vom stabili o tipologie genetică a familiilor de partide din Europa Occidentală. I. Abordarea problemei Originea partidelor politice poate fi abordată în mai multe moduri. Astfel, Lapalombara și Weiner au distins trei: o manieră instituționalistă, o manieră de tip istoric și conflictual și una numită de dezvoltare politică. Noi vom adăuga aici o a patra: maniera funcționalistă. Prima, care aparține lui Duverger, leagă originea partidelor de dezvoltarea vieții parlamentare și pune accentul pe studierea lor
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
lui Traian Băsescu este una care favorizează comportamentul conflictual, însă explicația, chiar dacă pertinentă, nu poate fi suficientă decât dacă acceptăm ideea că organismul social este supus unei determinism psihologic. Or, lucrurile trebuie privite dintr-o altă perspectivă, s-o numim instituționalistă, cel puțin complementară primeia, dar care, în mod categoric, nu poate fi neglijată. Astfel, vom putea pune în evidență caracteristica specifică a sistemului politic din perioada mandatului lui Traian Băsescu, care își are originea nu în predispozițiile psihologice ale acestuia
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
de politici. Problema acestor tipuri de teorii constă în faptul că setul de coaliții valabile posibile era mult prea mare pentru a putea face predicții asupra coalițiilor în diferite situații date. Această problemă a putut fi depășită odată cu dezvoltarea teoriilor instituționaliste cu privire la formarea coalițiilor. Ceea ce aduce nou abordarea instituționalistă este că încearcă să explice caracteristicile rezultatelor sociale nu numai pe baza preferințelor agenților și a comportamentului optimizator, dar și pe baza caracteristicilor instituționale care vor eficientiza acțiunile umane în atingerea obiectivelor
Competenţa politică în România by Dana Irina Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1570]
-
în faptul că setul de coaliții valabile posibile era mult prea mare pentru a putea face predicții asupra coalițiilor în diferite situații date. Această problemă a putut fi depășită odată cu dezvoltarea teoriilor instituționaliste cu privire la formarea coalițiilor. Ceea ce aduce nou abordarea instituționalistă este că încearcă să explice caracteristicile rezultatelor sociale nu numai pe baza preferințelor agenților și a comportamentului optimizator, dar și pe baza caracteristicilor instituționale care vor eficientiza acțiunile umane în atingerea obiectivelor și vor modela comportamentul agenților (Shepsle, 1989, p.
Competenţa politică în România by Dana Irina Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1570]
-
Aceste teorii păstrează supozițiile teoriei de tip alegere rațională privind faptul că actorii își urmăresc interesul în procesul de formare a coalițiilor, dar iau în calcul și mediul instituțional în care are loc acest proces. Un element inovator al perspectivei instituționaliste este trecerea de la formarea coalițiilor ca fiind câștigătoare la formarea coalițiilor ca fiind viabile. Una dintre cele mai importante realizări în studiul coalițiilor folosind perspectiva instituționalistă este explicarea formă rii guvernelor minoritare, dar mai ales a stabilității acestora. În acest
Competenţa politică în România by Dana Irina Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1570]
-
și mediul instituțional în care are loc acest proces. Un element inovator al perspectivei instituționaliste este trecerea de la formarea coalițiilor ca fiind câștigătoare la formarea coalițiilor ca fiind viabile. Una dintre cele mai importante realizări în studiul coalițiilor folosind perspectiva instituționalistă este explicarea formă rii guvernelor minoritare, dar mai ales a stabilității acestora. În acest sens, putem spune că o coaliție câștigătoare este cea care poate asigura obținerea votului de încredere al Parlamentului incluzând fie atâtea partide câte sunt necesare pentru
Competenţa politică în România by Dana Irina Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1570]
-
și dezvoltarea politică; pe de altă parte, analiza politică comparată. Multe dintre studiile referitoare la dezvoltarea politică sînt supuse criticilor îndreptate de Almond și Powell către știința politică tradițională: etnocentrice, descriptive și, de multe ori, formaliste, chiar dacă sînt, evident, ne-"instituționaliste", pentru că rareori au fost în măsură să realizeze o analiză temeinică a instituțiilor care apăreau în țările din Lumea a Treia. De altfel, și în acest domeniu se înregistrează importante contribuții cu tentă comparativă, macrosociologică și teoretică [Zolberg 1966; Moore
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
natura profund regulatorie a competenței politice a UE8. Aceste variate propuneri supranaționale converg în măsura în care nu pot concepe că partidele politice pot să joace un rol semnificativ în guvernarea UE9. Mai trebuie identificat și un al treilea curent. Este vorba despre instituționaliști, situați undeva între abordările interguvernamentală și supranațională, dat fiind că se specializează în analiza instituțională a raporturilor actorilor naționali și supranaționali 10. Unul dintre reprezentanții curentului, Renaud Dehousse, se opune dezvoltării federațiilor de partide ca actor de legitimare a UE
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
UE pe care o dețin să fie un succes. Partidele europene devin actori reactivi dacă depind de agenda instituțiilor exterioare. Dimpotrivă, sînt reactive dacă iau inițiativa și o duc pînă la capătul politicii lor. 10.4.2.3. Problematica europenizării Instituționaliștii consideră că europartidele "apar în acest stadiu mai mult drept reflectarea sistemului instituțional decît ca purtători ai unei dinamici de integrare ridicate"744. Această analiză nu a fost împărtășită de alte cercuri academice. În fața presiunilor europene asupra cadrului național, Maurice
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
global.... Dar exist... și o alt... perspectiv... care îmbog...teste analiza strict economic...; m... refer la contextualizarea social... a procesului economic. Sociologii ar spune chiar c... este un non-sens s... abstragem economicul din social. Dar nu numai ei; și economiștii instituționaliști (evoluționiști) ar sprijini cu fervoare acest punct de vedere. Mergând mai departe, se poate susține c... imperativele foarte pragmatice aduc aspecte ce împletesc economicul cu socialul și cu politicul în prim planul agendei politicii economice a unui guvern. S... ne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
natura profund regulatorie a competenței politice a UE8. Aceste variate propuneri supranaționale converg în măsura în care nu pot concepe că partidele politice pot să joace un rol semnificativ în guvernarea UE9. Mai trebuie identificat și un al treilea curent. Este vorba despre instituționaliști, situați undeva între abordările interguvernamentală și supranațională, dat fiind că se specializează în analiza instituțională a raporturilor actorilor naționali și supranaționali 10. Unul dintre reprezentanții curentului, Renaud Dehousse, se opune dezvoltării federațiilor de partide ca actor de legitimare a UE
by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1019_a_2527]
-
UE pe care o dețin să fie un succes. Partidele europene devin actori reactivi dacă depind de agenda instituțiilor exterioare. Dimpotrivă, sînt reactive dacă iau inițiativa și o duc pînă la capătul politicii lor. 10.4.2.3. Problematica europenizării Instituționaliștii consideră că europartidele "apar în acest stadiu mai mult drept reflectarea sistemului instituțional decît ca purtători ai unei dinamici de integrare ridicate"744. Această analiză nu a fost împărtășită de alte cercuri academice. În fața presiunilor europene asupra cadrului național, Maurice
by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1019_a_2527]
-
Programul de cercetare neoliberal s-a conturat, începând cu anii '80, pe fondul nevoii de reconsiderare și reconfigurare a teoretizărilor liberale și instituționaliste, a căror influență intrase într-un aparent declin. Evoluțiile din politica internațională, în primul rând deteriorarea raporturilor între superputeri în primii ani ai administrației Reagan se vorbea despre un nou Război Rece, izbucnit odată cu lansarea Inițiativei de Apărare Strategică (războiul
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
și a produs rezultate extrem de semnificative în teoria relațiilor internaționale. A persistat, în toți acești ani, o oarecare ambiguitate în ceea ce privește relația sa cu (neo)realismul. De exemplu, Keohane și Martin, explicând semnificația teoretică a dezbaterii privind instituțiile, sugerează că teoria instituționalistă subsumează, întru câtva, realismul: Căutând să specifice condițiile în care instituțiile pot avea impact și poate apărea cooperarea, teoria instituționalistă arată în ce condiții sunt valide propozițiile realiste (1995, p. 42). Însă Keohane a susținut în mod constant ideea complementarității
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]