67 matches
-
și sursa lipsei de pătrundere cu care sunt ironizate, batjocorite chiar, eforturile de înnoire poetică făcute de Al. Macedonski și de emulii săi. E o adevărată campanie, preluată în liniile ei mari tot de la „Moftul român”, împotriva poeziei „mistico-simboliste”, „decadente-orientale”, „instrumentaliste” etc. Alături de poetul Nopților, sunt ironizați Cincinat Pavelescu, Mircea Demetriade, C. Cantilli și Ion Theo (Tudor Arghezi), acesta pentru exotica poezie Aegypt. Dar mai cu seamă veleitarii și nechemații în lumea literelor constituie o țintă a săgeților. Avalanșa de versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
o activistă în domeniul sportului și al noii generații, cunoscută datorită realizărilor sportive, în ciuda condiției sale medicale. în 1996 a participat la Jocurile Paralimpice de la Atlanta, la probele de 100 metri și sărituri în lungime. Andrea Bocelli, tenor, compozitor, multi instrumentalist. Având încă de la naștere probleme cu vederea, a orbit pe la 12 ani, în urma unui accident de fotbal. Frida Kahlo, pictoriță. Frida Kahlo a fost o pictoriță renumită din Mexic, care a creat opere de artă minunate. La vârsta de 6
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
o activistă în domeniul sportului și al noii generații, cunoscută datorită realizărilor sportive, în ciuda condiției sale medicale. în 1996 a participat la Jocurile Paralimpice de la Atlanta, la probele de 100 metri și sărituri în lungime. Andrea Bocelli, tenor, compozitor, multi instrumentalist. Având încă de la naștere probleme cu vederea, a orbit pe la 12 ani, în urma unui accident de fotbal. Frida Kahlo, pictoriță. Frida Kahlo a fost o pictoriță renumită din Mexic, care a creat opere de artă minunate. La vârsta de 6
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
principalele poezii ale ciclurilor, didactice și aride, Roma și Helada de N. Davidescu, grăitoare pentru direcția revistei poate pentru că urmau a fi grupate într-un fel de „legendă a secolelor”, intitulată Cântecul omului. Sunt prezenți vitalistul Ilarie Voronca și poetul instrumentalist Virgil Gheorghiu, fost colaborator la revista „unu” a lui Sașa Pană, dar și acesta, cu poezia Profilul unei bucurii. Dintre tineri, ar fi de amintit Eugen Jebeleanu, Aron Cotruș sau George Lesnea și Virgil Carianopol. Pot fi menționate și poemele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286618_a_287947]
-
și filozofant, iar altul mai reținut, pictural îndeosebi și exotic în felul lui Gautier, în sfârșit, un romantism aproape sintetic e silit să conviețuiască, în impresia cititorului, destul de contrazicător, cu formalismul parnasian al unui Hérédia și D’Annunzio, cu entuziasmul instrumentalist al lui Ghil, cu tendința modernilor la noutatea ostensibilă și în general cu mai toate caracterele istorice ale poeziei. Disensiunea vieții lui Macedonski este, pe alt plan, însăși disensiunea operei lui." După excursul biografic și după analiza operei, istoricul literar
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
a afecta figura profundă a poetului. Contactul cu René Ghil a generat "bufonerii instrumentale", dar și... o nostalgie clasicistă, căci Macedonski îl apreciază pe Verlaine ca un "clasic", bardul francez nefiind, spunea el, "nici realist, nici simbolist, nici decadent, nici instrumentalist". Neputînd fi acceptat în optica exegetului decît pasager sau parțial romantic, simbolist, parnasian, Macedonski ar fi un barochist printr-o summa estetică a creației sale, prin aerul baroc al acesteia în totalitate: "Romantic ca fond spiritual, clasicist în aspirație, parnasian
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
caracteristici ale viziunii sale politice ă elită, cultură, creație”, adică se afla în directă antiteză cu tot ceea ce filosofia și știința politică anterioară atribuiseră femeilor (Nicolescu-Quintus, Pircă, 2002, p. 176). În general, politicienii naționaliști români „manifestau exact atitudinea patriarhală și instrumentalistă la care ne așteptam, având în vedere atitudinea generală în epocă” (Nicolescu-Quintus, Pircă, 2002, p. 188). Femeile rămân cu rolul primordial de mamă și soție și le este refuzat categoric statutul de actor în sfera publică (Nicolescu-Quintus, Pircă, 2002, p.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
prin idealismul subiectiv al unui Rémy de Gourmont, autorul din Le Livre des Masques fiind puternic îndatorat romantismului și idealismului subiectiv german. Simptomatică este și nevoia nevrotică a legitimării externe: antidecadent declarat, deși adept - o vreme - al experiențelor simboliste și instrumentaliste, Macedonski întreține, încă de pe la 1880, relații apropiate cu reviste franceze, publică versuri în revista belgiană La Wallonie, din Liége, a lui Albert Mockel (1886), își editează la Paris Le calvaire deu feu (1896), publică, în franceză, volumul Bronzes, prefațat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dintre formalismul matematic și cererile unei intuiții limitative a devenit tot mai mare pe măsură ce teoriile au devenit tot mai elaborate. În timp ce atitudinea formalistă comună față de matematică n-a obținut niciodată o influență dominantă totală față de cercetarea matematică, punctul de vedere instrumentalist similar al fizicianului teoretic contemporan față de matematică a devenit predominant în domeniul conceptelor fizice de bază, chiar domeniul în care, până la revoluția mecanicii cuantice, cea mai creativă interacțiune a avut loc între matematică și științele fizice. Cu certitudine, în ultimul
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Kahn și Jules Laforgue. Absurdul poeziei, „nelogica” ei sublimă, ce o înrudește în esență cu muzica, idei formulate de Macedonski în Despre logica poeziei (1880), reprezintă o aproximare intuitivă a inefabilului poetic. Într-o formă mai simplă, Macedonski anticipează experiențele instrumentaliste ale lui René Ghil. În 1892 el proclama unirea simbolismului cu instrumentalismul drept „ultimul cuvânt al geniului omenesc”. Pledoaria pentru simbolism este continuată în 1899 (În pragul secolului); cuceririle simboliste („muzică, imagine, culoare”) rămân însemnele adevăratei poezii. Tot în L.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
de R. Coase În 1937, precum și dezvoltările ulterioare ale acesteia În cadrul paradigmei instituționale se Încadrează În acest curent teoretic. De asemenea, această teorie este și punctul de Întâlnire Între economia organizațiilor și teoriile sociologice ale organizațiilor. Prima urmărește, mai degrabă instrumentalist, modalitățile de eficientizare a organizațiilor, În timp ce a doua este interesată mai degrabă de modalitățile de realizare a ordinii, de culturile dominante ce emerg Într-un proces de exercitare a puterii. Teoria costurilor tranzacționale apropie foarte mult cele două problematici, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
atrăgând atenția asupra fenomenului de corupere dintre gândire și limbă. Ideea că limba modelează gândirea și că restrângerea expresiilor verbale atrage după sine limitarea lucrurilor gândite poate constitui o armă redutabilă în regimurile totalitare. Teoria trădează oscilația autorului între concepția instrumentalistă asupra limbajului, centrală în tradiția britanică, de la Hobbes și Locke până la Russell și Wittgenstein, și concepția deterministă. Dacă în cazul primei teorii, limbajul este doar un instrument menit să exprime idei preexistente, cea de-a doua concepție subliniază primordialitatea cuvântului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ar fi un institut psihiatric sau reabilitarea terapeutic]). Dar, în ceea ce privește justific]ri precum ignoranța și incapacitatea, nu exist] nici un motiv pentru că libertarienii s] nu fie de acord cu compatibiliștii. Atunci cand compatibiliștii (cum ar fi Mackie, 1977) au adoptat o abordare instrumentalist] fâț] de reacțiile morale de laud] sau învinuire și fâț] de cele legale de recompens] și pedeaps], au f]cut-o mai des decât au respins-o din cauza neg]rii de c]tre ei a realismului susținerilor privind greșeală moral], si
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oricare din formele următoare: a) Identitatea este o construcție socială. b) Identitatea are caracter instrumental. c) Identitatea este o reprezentare contextuală, fără substanță, deci multiplă și fluidă. Vom exemplifica această poziție cu teorii ale identității denumite de alții contextualiste, situaționaliste, instrumentaliste, cognitiviste sau invenționiste. 3.4.1. Identitatea contextuală, instrumentală, atribuită și imaginată În general, Barth este considerat a fi unul dintre cei care schimbă perspectiva asupra identității datorită faptului că mută accentul de pe concentrarea pe elemente ale culturii (substanță și
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
înainte; atunci când definește conștiința comunității de origine, Motru (1996:10-5) spune că se referă mai degrabă la ideea ocrotirii (vezi și Capitolul 4). 34 Aceasta este ideea pe baza căreia Barth este criticat: actorii sociali apar a fi individualiști și instrumentaliști. 35 Această identitate generală, de bază, rămâne oarecum nedefinită; în acest punct se poate face legătura cu perspectivele anterioare, esențialiste, pentru că această identitate generală este, după cum spune Barth, determinată de origine și background: "O atribuire categorială este o atribuire etnică
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
socială promovată de Sistemul ONU sau Banca Mondială și concepția europeană cu privire la Europa socială sau modelul social european, perspectiva coeziunii și incluziunii sociale, cu implicații asupa conceptului de dezvoltare socială. Pentru unele sisteme de indicatori, este de remarcat orientarea excesiv instrumentalistă, fără o teorie care să îi fundamenteze, preocuparea fiind doar de a colecta datele disponibile. Spre exemplu, sistemul de indicatori de incluziune socială este elaborat fără a oferi o definiție a excluziunii sociale. Specialiștii sunt orientați de obiectivul pragmatic de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de indicatori de incluziune socială este elaborat fără a oferi o definiție a excluziunii sociale. Specialiștii sunt orientați de obiectivul pragmatic de a elabora sisteme de indicatori care să constituie o contrapondere „obiectivă” la strategiile și programele decidenților politici. Orientarea instrumentalistă este criticată de cercetătorii cu o orientare mai teoretică, un exemplu fiind argumentația lui Sen cu privire la necesitatea de lărgire a perspectivei capitalului uman înțeles exclusiv ca mijloc de reușită pe piața muncii și de creștere a veniturilor, cu o perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]