407 matches
-
decât noi! — Trebuie să mă gândesc, răspunse. Dar, dacă mă bateți întruna la cap, nu pot s-o fac. Îl lașară așadar să gândească. După ce coborî pe uscat și parcurse cu pas lent întregul perimetru al insulei, Navigatorul-Căpitan indică o insulița care n-avea nici șaptezeci de metri diametru și care se înalță în unul din colțurile cele mai îndepărtate ale recifului. —O sa ne-ascundem acolo, spuse. În insulița aia? se miră Roonuí-Roonuí. Acolo nu-ncape nici Marara și, dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și parcurse cu pas lent întregul perimetru al insulei, Navigatorul-Căpitan indică o insulița care n-avea nici șaptezeci de metri diametru și care se înalță în unul din colțurile cele mai îndepărtate ale recifului. —O sa ne-ascundem acolo, spuse. În insulița aia? se miră Roonuí-Roonuí. Acolo nu-ncape nici Marara și, dacă ar încăpea, s-ar vedea. — Exact asta este ceea ce vreau să creadă, răspunse. Te-Onó n-ar bănui niciodată că într-un loc atât de mic se ascunde o navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o ascunzi? — Demontându-o, punctă Miti Matái. Ei caută un catamaran mare, însă noi o s-ascundem o carena într-o parte și una în altă parte. Se puseră pe treabă, grăbindu-se mai mult ca niciodată. Traseră catamaranul pe plajă insuliței, unde dulgherul și ajutoarele lui separară cele două carene de puntea comună care le unea. Între timp, ceilalți oameni săpaseră două tranșee mari, lațe de patru metri și adânci de doi, astfel că, atunci când așezară carenele în ele, abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atunci când terminară, s-ar fi putut crede că uriașul catamaran și cei treizeci și ceva de ocupanți ai lui dispăruseră, ca prin minune, de pe suprafața pământului. Doar dacă cineva ar fi traversat înot largă laguna și ar fi pătruns în insulița ar fi putut descoperi - în caz că s-ar fi lovit de vreuna dintre carene - că acolo era ascuns un vas. Totodată, echipajul avu ocazia să evalueze daunele produse de temuții teredos, care încă nu erau majore, dar care ar fi devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu toate că nimeni nu a putut să verifice dacă în acest fel aveau să trăiască mai mult ori să devină mai înțelepți sau mai rezistenți la durere, cert este că, în acea noapte, se desfășura o neîncetatăși zgomotoasă activitate amoroasă pe insulița. Pahí-Vahínes reușiră cu greu să-și îndeplinească obligațiile excesive, desi Ihona și încă trei dintre fetele recent eliberate s-au arătat bucuroase să le dea o mână de ajutor. După experiență traumatizanta prin care trecuseră, cănd fuseseră tratate ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
poate de clar, și fără nici o posibilitate de discuție, că nimeni nu avea dreptul să le deranjeze pe cele care arătau că nu vor să fie deranjate. Cât despre prințesa Anuanúa, aceasta se retrăsese în cel mai îndepărtat colț al insuliței, cu fața spre ocean, și-și petrecea orele acolo, la umbră unui palmier, privind orizontul, ca și cum ar fi așteptat, în orice clipă, să vadă apărând navă salvatoare a adoratului ei Octar. Părea cu zece ani mai bătrână, cu ochii umflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o problemă care ieșea din atribuțiile lui. Probabil că Tané îi trimisese deja un ultimatum. Cand se convinse că totul era pregătit pentru a-i întâmpină pe Te-Onó, Miti Matái hotărî să se retragă în cel mai îndepărtat colțișor al insuliței, unde petrecu ore lungi, punându-și sufletul în pace în fața zeilor, pregătindu-se pentru momentul când ei vor decide să i-l ceară. El știa mai bine ca oricine că insulița aceea pierdută în ocean marca hotarul între cel de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să se retragă în cel mai îndepărtat colțișor al insuliței, unde petrecu ore lungi, punându-și sufletul în pace în fața zeilor, pregătindu-se pentru momentul când ei vor decide să i-l ceară. El știa mai bine ca oricine că insulița aceea pierdută în ocean marca hotarul între cel de-al Patrulea și cel de-al Cincilea Cerc și că, din acel punct, nu-i era permis să mai înainteze. Poate că era vorba, așa cum îl asigura Tapú Tetuanúi, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
depinde de astă. Îi privi cu atenție. Gândiți-vă bine dacă n-ați lăsat ceva care ne poate da de gol, fiindcă sălbaticii ăștia sunt niște vânători înnăscuți, obișnuiți să ia urma prăzii. În noaptea aceea, nimeni nu dormi în insulița, în parte datorită tensiunii la gândul că dușmanul se apropie, dar și pentru că încercau să-și amintească ce făcuseră în timpul de când sosiseră acolo. Din fericire, polinezienilor nu le place să pătrundă în interiorul insulelor, nici să se cațere pe crestele munților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a făcut, murmura pentru sine. Sau poate că e doar furios fiindcă lucrurile i-au ieșit pe dos... Cele două nave uriașe și cei aproape o sută de ocupanți ai lor se apropiau tot mai mult, iar cei aflați pe insulița erau perfect conștienți că, în orele care aveau să urmeze, se vor afla la mâna lor, căci, cu Peștele Zburător dezarmat și semiîngropat în nisip, n-ar mai fi putut nici măcar să încerce o fugă disperată. Dacă „baracudele“ îi descopereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cazul unei înfruntări pe mare. Pe cea mai înaltă culme a insulei se zăreau clar două santinele care scrutau fără încetare orizontul, iar Tapú Tetuanúi se întreba ce s-ar întâmpla dacă ar bănui măcar că se întâmplă ceva suspect pe insulița aceea, pe care aproape ca o aveau la picioarele lor, și dacă vreunul s-ar hotărî să coboare să verifice. Totuși, cei de pe Marara avuseseră suficient timp să se ascundă și nici de la acea înălțime considerabilă n-ar fi reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tufișurile care se ridicau chiar de la marginea plajei largi ce domină coasta vestică a insulei se ascundeau, la fel, două ambarcațiuni. Dar fu, în același timp, una din zilele cele mai tensionate și pentru femeile și bărbații înghesuiți sub nisipul insuliței, transpirați leoarca, sufocându-se din lipsă aerului care nu se hotăra să coboare prin crăpăturile înguste și suportând mirosul unor corpuri din care ieșea frică prin fiecare por. Nimeni nu dormi, nimeni nu mânca, aproape că nimeni nu bau, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dispăru în întuneric, RoonuíRoonuí și cei patru războinici se întinseră pe burtă pe o pluta rudimentara, care fuseseascunsă între tufișuri, si începură să vâslească, ajutându-se de mâini, în direcția insulei. Chimé din Farepíti rămase singur - teribil de singur - pe insulița. O lună uriașă, gălbuie, răsari la puțin timp după ce pluta ajunsese pe insulă. RoonuíRoonuí și cu oamenii lui trebuiră să se grăbească să se ascundă în desiș înainte ca astrul nopții să capete forță. O jumatate de oră mai tarziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ambuscadă pe uscat. Le ordona, așadar, oamenilor lui să se împrăștie în liniște pe plajă și să îi lase să treacă pe exploratorii de pe Marara, în caz că aceștia ar fi debarcat. Așezat lângă o grămadă de frunze și crengi uscate pe insulița rămasă pustie, Chimé din Farepíti ținea sub observație plajă apuseana, atent la cea mai mica mișcare ce i-ar fi indicat că Te-Onó se hotărăsc să-și lanseze navele. În acest caz, misiunea lui era pe cât de simplă, pe atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fost vizibil de pe Marara și le-ar fi indicat că trebuie să renunțe și să fugă. Focul ar fi fost un semn și pentru RoonuíRoonuí și cei patru tovarăși ai lui, care ar fi trebuit să se întoarcă imediat pe insulița, de unde catamaranul ar fi trecut și i-ar fi luat. Acesta era planul de urgență gândit de Miti Matái pentru a nu fi prins în interiorul lagunei de niște nave pe care le știa mult mai puternice decât a lui, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ocazia. Din fericire pentru el, isi dădu curând seama că Marara n-avea nici o intenție să se îndepărteze definitiv de insula. În ultimele raze ale lunii, o văzu încercuind insula, la mică distanță de barieră de corali, oprindu-se în fața insuliței care se ridică în extremitatea nordică, așteptând, fără îndoială, răsăritul, pentru a-și putea face o idee mai clară despre ceea ce-i aștepta pe uscat. După câteva minute, întregul peisaj se cufunda în beznă, iar Octar își convoca locotenenții pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apă în cel mai scurt timp și în cea mai mare liniște. Roonuí-Roonuí rămase ascuns în apropiere până când se convinse de intențiile lor, după care se furișa până în locul unde îl așteptau oamenii lui, cu pluta. Ajunseră în liniște până pe insulița, unde îi aștepta Chimé din Farepíti, iar apoi plecară, cu toții, catre Peștele Zburător. —Vin? întreba imediat Miti Matái, în clipa când puseră piciorul pe punte. —Vin, confirmă Căpetenia Războinicilor, cu un zâmbet larg. În zori au să fie aici. V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai rămăsese până la răsăritul soarelui, nimeni nu reuși să doarmă nici măcar un minut la bordul Mararei. Tapú Tetuanúi și cu Vetéa Pitó se așezară lângă Chimé din Farepíti și îl felicitară pentru curajul pe care il dovedise rămânând singur pe insulița, deși știa că, dacă ar fi fost nevoit să aprindă focul, s-ar fi aflat în mare pericol de a fi capturat de către Te-Onó. N-ar fi reușit niciodată să mă captureze, răspunse acesta ferm. Miti Matái planificase totul foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ruptă din ziar. Tu ai auzit ceva despre asta? Mick a aruncat foii o privire scurtă. — și ce-i așa de special aici? Se pregătește un război civil, draga mea. Tot timpul sunt arestați și uciși comuniștii, până și-n insulițele uitate de Dumnezeu. Unde-i Perdo? Nici măcar n-am auzit de insula asta. — Uită-te atent la fotografie. E și un european. Colo, a spus Margaret, punând un deget pe un punct de pe pagină. Nu-i ceva obișnuit. Pur și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
contactează Departamentul de stat. Indonezianul stă de vorbă cu niște amici de-ai lui de pe-aici și, ce să vezi, aflăm imediat că sovieticii țin discursuri despre cum ne Însușim noi moștenirea străveche a lauțienilor. Ba chiar și pe insulița aceea se stârnesc revolte din pricina asta, băștinașii Îi prind pe toți occidentalii și-i Împușcă pentru că sunt niște imperialiști care profită de Indonezia. De bună seamă, mulți lauțieni spun că-i o nebunie, mai terminați cu idioțenia asta, nu-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
silit să se ușureze aproape la vedere, pe când la câțiva pași era o femeie. N-avea Însă de ales. S-a urcat pe ponton, Întrebându-se dacă nu avea să se prăbușească odată cu el, și s-a așezat cu fața la apă. Insulițe de spumă pluteau În jur purtând petice de scursuri cafenii. Dedesubt, niște gângănii urcau și fojgăiau pe malul noroios ori Își muiau piciorușele În apă. În despărțitura de lângă el fuma cineva, prin găurile scândurii a văzut un bărbat așezat pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
grea din stejar. În hol îi aștepta un bărbat scund și voinic, cu fața umflată de somn, Carmina își spuse că, desigur, omul acela avea probleme serioase cu rinichii, un început de chelie se arăta în creștetul capului, ca o insuliță rozie. Bărbatul urcă împreună cu ei scările de lemn care scârțâiau prelung în tăcerea nopții, avansară de-a lungul unui hol slab luminat, le deschise o ușă. În fața ochilor li se arătă o cameră mochetată în albastru, cu draperii groase, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asemenea amplitudine, Încât mulți o și văzură sărind din balamale ca o ușă oarecare de pefele cum aveau mai toate apartamentele de bloc. Intrară pe rând: un domn Înalt, corpolent, mustăcios, cu o față lată, lucioasă, pigmentată ici, colo cu insulițe de sânge Închegat, urme ale unui bărbierit nemilos, cu un chapeau melon trântit pe o claie de păr Încă negru, creț, Îmbrăcat Într-un palton de lână cu revere lungi ascunse sub o blană bogată de nutrie din propria crescătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bine, zise Petru, după atâția ani În care ai stat ghemuită În tine ca Într-o scoică... Urmează doar să mă declari perlă naturală, zise Iolanda zâmbind. Am Îmbătrânit până și În desen. Dacă te uiți bine, vezi vergeturi discrete, insulițe minuscule de celulită, coapsele și gambele nu mai au aceeași fermitate discretă a musculaturii... Mă opresc aici. Simple efecte optice sau aceeași bine știută manevră de autopersiflare... Știu bine ce e În spate... Realitatea, dragul meu, zise Iolanda cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aleasă, sticlele se luminează. De exemplu, roederer 1982. Apăsă tasta. Apărură mai multe sticle, într-un nimb verde-jad. -Dacă apeși toate tastele deodată... Bazinul deveni și mai feeric, oferind privirii o suprapopulație portocalie de veuve-clicquot, strălucirea albastru pal de dom-pérignon, insulițele violete de krug. -Un sistem de ventuze ține sticlele în picioare, la distanță unele de altele. Bazinul este lung și îngust, înconjurat de un culoar pentru a facilita accesul la fiecare marcă. De care vrei? -În onoarea lui Olaf, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]