834 matches
-
dintre alte categorii (19). O importanță particulară este acordată la vârstnici unei adipocitokine secretate la nivelul țesutului adipos și la nivel hepatic - proteina legată de retinol (retinol-binding protein-4 -RBP-4). La populația geriatrică, concentrația acestui marker pare să fie corelată cu insulinorezistența și sindromul metabolic la ambele sexe, precum și cu boala cerebrovasculară numai la sexul masculin, așa cum reiese din două studii populaționale scandinave - Uppsala Longitudinal Study of Adult Men (ULSALM) și Vasculature in Uppsala Seniors (PIVUS). Acestea au întărit ipoteza că RBP
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei, Florin Mitu, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91924_a_92419]
-
complexă modifică nefavorabil atât prognosticul pe termen scurt, cât și prognosticul pe termen lung, bolnavii diabetici având o rată de reinfarctizare și de insuficiență cardiacă (IC) mai mare decât non-diabeticii (Melchior și colaboratorii săi, cit. de 11). 6.2. Etiopatogenie Insulinorezistența și insulino-deficiența induc un declin al toleranței la glucoză, fenomen care debutează încă din a treia decadă de vârstă și continuă pe toată perioada adultă. S-a demonstrat la proba de toleranță la glucoză orală (75 g glucoză) că glicemia
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Gina Botnariu () [Corola-publishinghouse/Science/91923_a_92418]
-
cu o durată de 6 ani, efectuat în Oxford, s-a raportat o incidență a cardiopatiei ischemice, accidentului vascular cerebral (AVC) și bolii arteriale periferice (BAP) de 56, 22 și respectiv 146 de cazuri la 1.000 persoane/an (14). Insulinorezistența este un bine cunoscut factor asociat cu profilul metabolic proaterogenic, care include LDL mici și dense, scăderea HDL-colesterolului și creșterea lipoproteinelor cu densitate foarte joasă (VLDL). În afara patologiei aterosclerotice bine cunoscute (cardiopatia ischemică, cu formele sale - infarctul de miocard, angina
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Gina Botnariu () [Corola-publishinghouse/Science/91923_a_92418]
-
jeun și postprandială a trigliceridelor (în special a VLDL) sunt mai mari, iar ale HDL-colesterolului sunt mai mici decât la nediabetici. Apariția hipertrigliceridemiei la diabetici poate fi indusă prin mai multe mecanisme, dar cel mai important pare să fie datorat insulinorezistenței. Aceasta scade suprimarea normală a eliberării de acizi grași liberi (AGL) din țesutul adipos în perioada postprandială. Fluxul de AGL spre ficat crește și are loc o supraproducție de VLDL. La nediabetici, hiperinsulinismul postprandial inhibă producția excesivă de VLDL din
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Gina Botnariu () [Corola-publishinghouse/Science/91923_a_92418]
-
Studii recente arată că statinele cresc cu 9% riscul instalării DZ de tip 2, riscul fiind dependent de doză. Beneficiile administrării statinelor depășesc cu mult acest risc, dar la pacienții cu factori de risc pentru apariția DZ precum obezitatea sau insulinorezistența se recomandă- monitorizare glicemică. În ceea ce privește riscul apariției demenței, rezultatele sunt contradictorii. Unele studii arată un risc crescut de dezvoltare a acestei afecțiuni, altele nu confirmă legătura între tra - tamentul cu statine și demență, iar alte trialuri clinice arată chiar o
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91921_a_92416]
-
la vârstnici, sunt însoțite de exces de morbi-mor- talitate cardiovasculară, în parte datorat incidenței crescute a HTA (52 -73%). Relația de cauzalitate cu HTA este complexă, implicând inflamația, efectul direct al medicației antiin - flamatorii nesteroidiene și steroidiene, asocierea frecventă a insulinorezistenței și dislipi - demiei (1). Alți factori de risc discutați, dar fără evidențe consistente la vârstnicul hipertensiv sunt hiperhomocisteinemia sau creșterea nivelului peptidelor natriuretice. 3.4. Particularități fiziopatologice Creșterea incidenței HTA odată cu înaintarea în vârstă este, în principal, consecința îmbă - trânirii
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]
-
Insulinorezistența „obișnuită” și insulinorezistența „severă” 1. Definiție și semnificație Olefsky (27) definește insulinorezistența ca „o stare în care o concentrație anume a insulinei produce un răspuns biologic mai mic decât cel normal”. Această definiție este corectă în sensul că, teoretic, ea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
Insulinorezistența „obișnuită” și insulinorezistența „severă” 1. Definiție și semnificație Olefsky (27) definește insulinorezistența ca „o stare în care o concentrație anume a insulinei produce un răspuns biologic mai mic decât cel normal”. Această definiție este corectă în sensul că, teoretic, ea se referă la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
Insulinorezistența „obișnuită” și insulinorezistența „severă” 1. Definiție și semnificație Olefsky (27) definește insulinorezistența ca „o stare în care o concentrație anume a insulinei produce un răspuns biologic mai mic decât cel normal”. Această definiție este corectă în sensul că, teoretic, ea se referă la toate efectele biologice ale insulinei, nu numai la cele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
corectă în sensul că, teoretic, ea se referă la toate efectele biologice ale insulinei, nu numai la cele asupra metabolismului glucidic, dar și la cel lipidic și proteic; de asemenea, la funcțiile sale mitogene. Din păcate, în practică, termenul de insulinorezistență este definit numai prin prisma efectului insulinei asupra captării și utilizării glucozei în țesuturile periferice. De altfel, după cum se menționează în capitolele .... „Etiopatogenia T2DM” și ..... „Investigarea tulburarilor metabolice”, toate tehnicile de determinare ale insulinorezistenței periferice derivă din interpretarea matematică a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
Din păcate, în practică, termenul de insulinorezistență este definit numai prin prisma efectului insulinei asupra captării și utilizării glucozei în țesuturile periferice. De altfel, după cum se menționează în capitolele .... „Etiopatogenia T2DM” și ..... „Investigarea tulburarilor metabolice”, toate tehnicile de determinare ale insulinorezistenței periferice derivă din interpretarea matematică a raportului dintre valorile glicemiei și insulinemiei, determinate fie numai bazal (indicele HOMA-IR, de exemplu), fie după încărcarea orală sau i.v. cu glucoză. Se acceptă că standardul de aur al gradului insulinorezistenței este reprezentat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
determinare ale insulinorezistenței periferice derivă din interpretarea matematică a raportului dintre valorile glicemiei și insulinemiei, determinate fie numai bazal (indicele HOMA-IR, de exemplu), fie după încărcarea orală sau i.v. cu glucoză. Se acceptă că standardul de aur al gradului insulinorezistenței este reprezentat de tehnica „clampului euglicemic / hiperinsulinemic” (4, 10, 36). În cursul acestui test se determină cantitatea de glucoză perfuzată pentru a menține constant nivelul bazal al glucozei plasmatice, în condițiile perfuziei în paralel a unei cantități de insulină care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
apropiat. Deja se studiază cu insistență crescândă efectele insulinei asupra metabolsimului lipidic. S-a constatat, de exemplu, că pacienții cu T2DM au o rezistență crescută la efectele antilipolitice ale insulinei în țesutul adipos (2, 9, 26). Relația dintre AGL și insulinorezistență este tratată mai detaliat în alte capitole (.....„Celula β”, ....„Celula musculară”, .....„Metabolismul lipidic”, .....„Patogenia T2DM”). Menționăm numai că studiul metabolismului AGL în T2DM este deficitar în raport cu studiul metabolismului glucozei. Nu se știe, de exemplu, dacă AGL crescuți, atât postprandial cât
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
parte a lor provenind din țesutul adipos subcutanat, chiar și atunci când obezitatea este de tip „abdominal”. Adipozitatea hepatică („ficatul gras”) pare a corela mai bine cu cantitatea de lipide din alimentație, decât cu depozitele de lipide endogene (34). Noțiunea de insulinorezistență a fost strâns legată de funcția receptorului insulinic. Această „moleculă fundamentală” a organismului este descrisă într-un capitol separat (..... „Insulina și receptorul insulinic”). Menționăm aici numai conceptul de „menajare” a receptorilor insulinici. Acești receptori se găsesc într-un număr mult
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
de insulină) se face la întâmplare (27). Atunci când oricare dintre receptori vor realiza o ocupare de 10-20%, efectele metabolice vor fi maximale. Supradimensionarea numărului receptorilor, față de nevoia înregistrată la un moment dat, reprezintă un mijloc de prevenire a unei eventuale insulinorezistențe datorită unui număr insuficient de receptori. O asemenea tulburare se întâlnește în practica medicală, dar, din fericire, este rară (lipodistrofia generalizată, de exemplu, sau alte forme de insulinorezistență extremă). Chiar și în aceste situații, numărul receptorilor insulinici celulari trebuie să
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
la un moment dat, reprezintă un mijloc de prevenire a unei eventuale insulinorezistențe datorită unui număr insuficient de receptori. O asemenea tulburare se întâlnește în practica medicală, dar, din fericire, este rară (lipodistrofia generalizată, de exemplu, sau alte forme de insulinorezistență extremă). Chiar și în aceste situații, numărul receptorilor insulinici celulari trebuie să fie sub 10-20% din numărul obișnuit, cu condiția ca funcția acestor receptori restanți să fie normală. Olefsky și Kruszynska (27) fac distincția necesară între insulinorezistența de tip receptor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
alte forme de insulinorezistență extremă). Chiar și în aceste situații, numărul receptorilor insulinici celulari trebuie să fie sub 10-20% din numărul obișnuit, cu condiția ca funcția acestor receptori restanți să fie normală. Olefsky și Kruszynska (27) fac distincția necesară între insulinorezistența de tip receptor și cea de tip postreceptor (fig. 1). Insulinorezistența postreceptor se referă la situațiile în care un defect funcțional apare pe căile intracelulare activate după legarea insulinei normale de un receptor normal. Este vorba de alterarea uneia din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
receptorilor insulinici celulari trebuie să fie sub 10-20% din numărul obișnuit, cu condiția ca funcția acestor receptori restanți să fie normală. Olefsky și Kruszynska (27) fac distincția necesară între insulinorezistența de tip receptor și cea de tip postreceptor (fig. 1). Insulinorezistența postreceptor se referă la situațiile în care un defect funcțional apare pe căile intracelulare activate după legarea insulinei normale de un receptor normal. Este vorba de alterarea uneia din proteinele funcționale intracelulare, precum transportorii de glucoză sau unele enzime importante
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
un receptor normal. Este vorba de alterarea uneia din proteinele funcționale intracelulare, precum transportorii de glucoză sau unele enzime importante pentru desfășurarea căilor metabolice. Asemenea defecte nu pot fi corectate prin creșterea concentrației plasmatice de insulină (tratament cu insulină). 2. Insulinorezistența „obișnuită” Insulinorezistența pare a fi o tulburare mult mai frecventă decât se credea odinioară. Datele noastre preliminarii obținute în studiul Urziceni, în care am analizat gradul insulinorezistenței periferice prin calcularea indicelui HOMA-IR (rezultat din glicemia și insulinemia à jeun), au
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
normal. Este vorba de alterarea uneia din proteinele funcționale intracelulare, precum transportorii de glucoză sau unele enzime importante pentru desfășurarea căilor metabolice. Asemenea defecte nu pot fi corectate prin creșterea concentrației plasmatice de insulină (tratament cu insulină). 2. Insulinorezistența „obișnuită” Insulinorezistența pare a fi o tulburare mult mai frecventă decât se credea odinioară. Datele noastre preliminarii obținute în studiul Urziceni, în care am analizat gradul insulinorezistenței periferice prin calcularea indicelui HOMA-IR (rezultat din glicemia și insulinemia à jeun), au condus la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
pot fi corectate prin creșterea concentrației plasmatice de insulină (tratament cu insulină). 2. Insulinorezistența „obișnuită” Insulinorezistența pare a fi o tulburare mult mai frecventă decât se credea odinioară. Datele noastre preliminarii obținute în studiul Urziceni, în care am analizat gradul insulinorezistenței periferice prin calcularea indicelui HOMA-IR (rezultat din glicemia și insulinemia à jeun), au condus la concluzia că, ținând cont de creșterea frecvenței excesului ponderal, a dislipidemiei și a hipertensiunii arteriale în populația adultă, ~ 2/3 din această populație se găsește
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
rezultat din glicemia și insulinemia à jeun), au condus la concluzia că, ținând cont de creșterea frecvenței excesului ponderal, a dislipidemiei și a hipertensiunii arteriale în populația adultă, ~ 2/3 din această populație se găsește la dreapta mediei teoretice a insulinorezistenței (Fig. 2). Cele mai importante entități clinice în care insulinorezistența joacă un rol important sunt: sindromul dismetabolic (denumit și „sindromul insulinorezistenței”), care afectează ~ 60% din populația generală adultă; excesul ponderal și obezitatea, care se întâlnește în 40-50% din populația adultă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
concluzia că, ținând cont de creșterea frecvenței excesului ponderal, a dislipidemiei și a hipertensiunii arteriale în populația adultă, ~ 2/3 din această populație se găsește la dreapta mediei teoretice a insulinorezistenței (Fig. 2). Cele mai importante entități clinice în care insulinorezistența joacă un rol important sunt: sindromul dismetabolic (denumit și „sindromul insulinorezistenței”), care afectează ~ 60% din populația generală adultă; excesul ponderal și obezitatea, care se întâlnește în 40-50% din populația adultă (dar care se asociază cu insulinorezistența numai în ~ 30-40% din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
și a hipertensiunii arteriale în populația adultă, ~ 2/3 din această populație se găsește la dreapta mediei teoretice a insulinorezistenței (Fig. 2). Cele mai importante entități clinice în care insulinorezistența joacă un rol important sunt: sindromul dismetabolic (denumit și „sindromul insulinorezistenței”), care afectează ~ 60% din populația generală adultă; excesul ponderal și obezitatea, care se întâlnește în 40-50% din populația adultă (dar care se asociază cu insulinorezistența numai în ~ 30-40% din cazuri, o parte din supraponderali și obezi nefiind, cel puțin inițial
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
entități clinice în care insulinorezistența joacă un rol important sunt: sindromul dismetabolic (denumit și „sindromul insulinorezistenței”), care afectează ~ 60% din populația generală adultă; excesul ponderal și obezitatea, care se întâlnește în 40-50% din populația adultă (dar care se asociază cu insulinorezistența numai în ~ 30-40% din cazuri, o parte din supraponderali și obezi nefiind, cel puțin inițial, insulinorezistenți); tipul 2 de diabet; unele forme de dislipidemie și hipertensiunea arterială esențială (14). O clasificare a defectelor cauzatoare de insulinorezistență este redată în tabelul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]