173 matches
-
decembrie 1989, vom prefera (asemenea timișorenilor) termenul REVOLUȚIE, în accepțiunea de schimbare violentă a sistemului politic - ceea ce la Timișoara s-a și petrecut, spre deosebire de restul României” (Milin, 1997, p. 205). Un alt termen folosit destul de frecvent este acela de „comună insurecțională”. Mulți alți martori proveniți dintre protestatarii și manifestanții din perioada 16-20 decembrie 1989 afirmă că în România a avut loc o Revoluție (cu majusculă) și, în ciuda unor stimuli ori provocări vizibile, consideră neavenită ipoteza loviturii de stat sau a complotului
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
constituit o stihie (precum inundațiile din 1970 sau cutremurul din 1977, precizează metaforic, dar nu prea inspirat autorul); dacă la Timișoara a avut loc în principal o „vâlvătaie”, o „febră”, o revoluție, la București (cu referire evidentă nu la capitala insurecțională, ci la aceea tutelată deja de echipa condusă de Ion Iliescu) a avut loc o conjurație (p. 20), iar cele două mișcări s-au completat. Dacă Timișoara a fost „bujia” care a aprins motorul răsturnării lui Ceaușescu și „copilul teribil
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
anticomunistă din 1989 mai presus de toate conjurațiile cameleonice, dar în același timp este constatată și rarefierea substanței ei până la a i se pierde urmele” (p. 177). Catherine Durandin, istoric și analist politic specializat pe problemele României, vorbește despre zilele insurecționale de la Timișoara și despre importanța zilei de 21 decembrie 1989 la București, dar și de „războiul revoluționar” început pe 22 decembrie, pentru a asigura supremația Frontului Salvării Naționale. În opinia sa, decembrie 1989 a constituit „dublul asalt al unei lovituri
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
că „poezia nu mai e [...] o plantă cu rădăcinile În aer”, ci poartă „amprenta digitală a tragediei omului de azi”4, sugerează, În acești ani, conștiința necesității unei noi angajări umaniste a creației, dintr-o perspectivă mult echilibrată În comparație cu spiritul insurecțional de la Începuturi. E o reorientare ce poate fi observată, mai devreme sau mai tîrziu, la majoritatea poeților de avangardă. Tovarășii de idei ai lui Voronca - un Stephan Roll, Sașa Pană, Geo Bogza - nu vor face excepție de la regulă. Între asemenea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
spre a vedea cum se desfășură evenimentele. Ultimele măsuri severe, deși precare, pentru că nici unul din conducătorii conspirației nu fusese atins, iar organizatorul pe teren, Gavrilcea, scăpase, creă lui Pomponescu un scurt optimism, repede atenuat de tonul presei în serviciul cauzei insurecționale, cu prilejul evenimentelor din nord-vestul Europei. După toate probabilitățile, Gavrilcea transmisese din străinătate un cuvânt de ordine, iar Tudorel avusese plăcerea de a-l depune personal. . - Mi s-a spus, forță nota madam Pomponescu, că dacă nuconsimți tu, vor chema
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
analizat în capitolul Elementele fondului intim-străin. Libertatea, care face și ea parte din elementele fondului intim-străin, fiind deci și ea o determinație fatală a ființei noastre, este, spre deosebire de toate celelalte limite care ne constituie de la bun început, o limită emancipată, "insurecțională", o limită capabilă la rândul ei să creeze limitații. Limba română are privilegiul de a exprima, prin aceeași familie de cuvinte, activitatea libertății și rezultatul acestei activități: "hotărîrea", ca esență a libertății (aleg, decid, hotărăsc), se soldează de fiecare dată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-mi pierd orice rădăcină. Însă acest mod de a considera setul de limite primit - contestarea unei forme anume în care ești fixat sau contestarea a tot ce te fixează - este opera tardivă a libertății, care ajunge să funcționeze revizionist sau insurecțional, înlăuntrul unui model cultural bine determinat (umanismul, romantismul). Divorțul față de ceea ce a devenit al tău printr-o conferire străină, precum și insatisfacția care îl însoțește nu dau regula felului în care eu îmi consider hotarele primite. Cel mai adesea elementul care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și nu de povară; a-ți pune întrebarea cu privire la sursa ei și la dăruitor; a-ți pune întrebarea privitoare la utilizarea ei; și, mai presus de orice, a iubi libertatea. A iubi libertatea" nu înseamnă aici a iubi acel elan insurecțional care face ca indivizii și popoarele să se ridice împotriva celor care le-au răpit libertatea. Pentru ca acest sens al iubirii de libertate să fie cu putință, trebuie mai întîi să existe iubirea de libertate: eu pot să mă mut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și a căderii care o însoțește. Tragicul nu se naște aici din persistența cu care o conștiință ireductibilă încearcă să depășească o limită insurmontabilă. "Depășirea limitei" este un concept modern de tip romantic, care se naște în contextul unor înțelegeri insurecționale ale libertății, desprinse deci de ideologia fatalistă care emana din ipostazele destinului antic, din Ananke, Tyche sau Moira și din proiecțiile ei târzii, renascentiste (Fortuna labilis și Fortuna maligna). Pentru eroul antic, existența unei limite insurmontabile nu constituie o provocare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
neîncrezător în ceea ce privește democrația. II Învățămintele anului 1848 Revoluțiile din 1789 și 1830 au încercat să lege libertatea și creștinismul de marile figuri ale abatelui Grigore și Lamennais, dar acestea erau izolate în cadrul unui curent general ostil Bisericii. În schimb, mișcările insurecționale de la 1848, cu revendicările lor naționale, sociale, democratice, se raportau la Evanghelie, iar preoțimea nu a trebuit să facă efortul de a binecuvînta fructele libertății. În Franța, un grup de catolici a jucat un rol important în Adunarea Constituantă: Philippe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
teme fiind dezbătute în Congresul de la Stuttgart, în lumina foarte recentei Revoluții ruse. Greva generală poate constitui oare un mijloc de luptă împotriva războiului? Această dispută scoate la iveală reale divergențe între francezi și germani, primii fiind adepții grevei generale insurecționale în caz de război (Vaillant, Jaurès), în timp ce germanii susțin o orientare mai moderată, insistînd asupra necesității de a se opune oricărei politici de înarmare (Bebel), refuzînd însă orice formă de dezertare care, după cum spun ei, aduce cu sine represiunea guvernului
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
poate, o lectură rapidă, înfrîngerea socialiștilor austrieci favorizează o deviere către dreapta ISM și antrenează un recul al influenței tezelor socialismului revoluționar. Pentru curentele reformiste ale socialismului european, dezastrul socialismului austriac reprezintă un "Waterloo" al socialismului revoluționar și a teoriilor insurecționale care, în împrejurarea de față, și-au arătat întreaga neputință. Dacă acestea sînt de acord cu stînga în legătură cu necesitatea combaterii fascismului, ele se deosebesc însă radical de aceasta din urmă în ceea ce privește metodele folosite, fiind convinse că fascismul se hrănește îndeosebi
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
socialiștii "de stînga", deosebirile sînt mai mult decît simple nuanțe. Originea și evoluția partidelor comuniste stau mărturie în acest sens. În urma acestui congres se formează sau se dezvoltă primele grupări comuniste din Europa occidentală și își fac apariția cîteva tentative insurecționale, precum cele din Bavaria, Slovacia sau Viena. Dar speranța cea mai serioasă pentru IC vine cu siguranță din Ungaria, acolo unde este proclamată o Republică sovietică maghiară pe 21 martie 1919, la doar cîteva zile după închiderea lucrărilor congresului de
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
reprezentant al țărilor Antantei, îl somează pe președintele Karoly să opereze o nouă retragere a armatelor maghiare, răspundere politică pe care acesta nu și-o poate asuma. Își prezintă deci demisia. Vidul de putere este fructificat de stînga, fără mișcări insurecționale. Chiar în ziua fondării sale, noul partid care se intitulează provizoriu partidul socialist din Ungaria își anunță accesul la comenzile statului: "Partidul preia neîntîrziat toată puterea în numele proletariatului. Dictatura proletariatului este exercitată de către consiliile muncitorești, consiliile țăranilor și soldaților. Din
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
de tribuna parlamentară"4, proclamă o broșură de partid. Alegerile dau naștere unei coaliții guvernamentale conduse de social-democratul Karl Renner. În acest timp, influențat de "experiențele" maghiare și bavareze, împins de Béla Kun, partidul comunist se lansează într-o tentativă insurecțională la Viena, pe 15 iunie, tentativă care eșuează lamentabil. Ca urmare a proclamării Republicii Austria, PC își schimbă numele în septembrie și devine partidul comunist al Austriei (KPÖ). Dar nu-și revine din eșec și va rămîne structurat în grupuri
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
de a da acestei lupte o direcție comunistă, de a crea în cursul luptei vaste partide de masă, revoluționare, comuniste"1. Inflexiunea este evidentă. Însăși orientarea celui de al II-lea Congres este pusă în discuție. Speranței într-un val insurecțional îi urmează repoziționarea în contextul național. Acesta corespunde de altfel deschiderii economice din URSS și primelor contacte economice și diplomatice cu țările capitaliste. Această schimbare de atitudine se concretizează șase luni mai tîrziu odată cu propunerea de "front unic" formulată de
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
-ul nu-și va relua libertatea de acțiune decît la 1 martie 1924. Acest eșec determină o scădere a numărului simpatizanților. Efectivele au scăzut de la 267.000 de membri, în septembrie 1923, la 121.000, în aprilie 1924. După tentativa insurecțională ratată în 1923, țara își regăsește o stabilizare relativă începînd din 1924. Aceasta se datorează pe deplin realizării planului Dawes, care determină acceptarea împrumuturilor americane pentru relansarea industrială a țării. Stînga, SPD și KPD reduse la tăcere, suferă o scădere
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
foarte recent cu alianțele muncitorești care grupează socialiștii, CNT și blocul muncitoresc și țărănesc al lui Maurin (care va deveni POUM, partid muncitoresc de unificare marxist), aderă la o structură unitară preexistentă și se lansează cu ea într-o acțiune insurecțională pe care nu ei au hotărît-o. Or, aceasta corespunde strict realității unei lupte clasă contra clasă, formulă pe care tocmai o abandonaseră. Schimbarea de linie a IC se transpune de acum înainte în practică. Dar eșecul este total, cu excepția Austriei
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
1935, se realizează în vederea alegerilor din februarie 1936 între partidele muncitorești și republicane, inclusiv POUM, CNT-ul fiind rezervat, dar nu ostil. Obiectivul central este de a elibera cei 30.000 de deținuți. Singura experiență unitară prealabilă a fost una insurecțională. Frontul popular spaniol nu dispune de nici o bază temeinică. În acestea constau marile diferențe față de Franța. Victoria sa electorală atribuie PCE-ului 16 din cele 267 de locuri ale coaliției. Partidul este deci pe deplin minoritar în sînul stîngii (99
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
întîi, apoi în Italia și Belgia. Punctul de impact cel mai sensibil se situează totuși în rîndul intelectualilor, care asigură cadre prestigioase organizațiilor și care se alătură adesea, cu elan, partidului comunist. Scenariul pus la punct în 1943 este greva insurecțională care declanșează revolta națională, combinație a acțiunii muncitorești și a acțiunii armate de masă. Dar acest scenariu este transpus diferit în funcție de țară și diferențiază puternic peisajul comunist de după război. Imediat după 22 iunie 1941, partidelor comuniste li se ordonase să
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
de Beauvoir, Antoine de Saint-Exupéry, Camus practică autentismul prin faptul de a comunica experiențe existențiale telles quelles. Obiect al unor căutări și practici restructurative disparate în perioada interbelică, autenticitatea devine în anii cincizeci, principiul "poetic" al unei întregi noi mișcări insurecționale: "Noul roman". 2.2. Mircea Eliade autenticitatea ca inautenticitate Conceptul de autenticitate propus de romancierii "condiției umane" și respectiv de apologeții români ai autenticității: Malraux, Sartre, Camil Petrescu și Mircea Eliade, care înțeleg să comunice "autentic" experiențe interioare ale unor
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Civilizație modernă și națiune. O importantă realizare a istoriografiei române reprezintă și lucrarea, Cum s-a înfăptuit România modernă? Lucrarea descrie că evenimentele din 1875 reprezintă o nouă etapă în chestiunea orientală, ca urmare a tulburărilor din Balcani. Două mișcări insurecționale în Bosnia și Herțegovina apoi în Bulgaria reprimate d e către turci, au provocat în Rusia, dorința de a interveni în conflict în calitate de protectoare a creștinilor din Balcani. Imperiul Otoman s-a mai confruntat cu o răscoală antiotomană în Bulgaria
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Civilizație modernă și națiune. O importantă realizare a istoriografiei române reprezintă și lucrarea, Cum s-a înfăptuit România modernă? Lucrarea descrie că evenimentele din 1875 reprezintă o nouă etapă în chestiunea orientală, ca urmare a tulburărilor din Balcani. Două mișcări insurecționale în Bosnia și Herțegovina apoi în Bulgaria reprimate d e către turci, au provocat în Rusia, dorința de a interveni în conflict în calitate de protectoare a creștinilor din Balcani. Imperiul Otoman s-a mai confruntat cu o răscoală antiotomană în Bulgaria
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
septembrie, Grupul Armatei roșii se manifestă în înfruntările dintre studenți și forțele de ordine. Cocteiluri Molotov, grenade lacrimogene, atacuri ale secțiilor de poliție, baricade, toate se succed mai mult de cinci ore. Dar, după doctrina Armatei roșii japoneze, fiecare gest insurecțional constituie o pregătire pentru insurecția finală (Armata roșie, februarie 1972). Nu mai este vorba deci de a antrena poporul ca în prima Comună pariziană din 1793, nici de a trezi cele mai rele instincte, așa cum vroiau Neciaev și Bakunin, nici
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
în direcția riturilor de întemeiere, de dinastie și de țară. În mod curios, Berbecul și-a adjudecat, cu timpul, spațiul acvatic. Domeniul lui este marea primordială în mișcare genezică; se arată totdeauna disponibil s-o înfrunte cînd se anunță momentul insurecțional. O face în favoarea omului, mai precis a ciobanului (păstorului „ne-mioritic”), în ipostaza lui „voinicească”. Interesantă mi se pare și schimbarea formală a rolurilor, în cazul de față fiind vorba de inițiativa celui care preia conducerea dialogului. Cerbul fabulos, stăpîn
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]