KorAP: Find »[drukola/base=integralism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...9 >

208 matches

Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780

Prezentarea evidențiază, deopotrivă, meritele, dar și limitele fiecărei direcții de cercetare, conducând la concluzia că investigarea textemelor reclamă un nou unghi de abordare. Capitolul II schițează cadrul conceptual al acestei noi abordări, pe care îl identificăm, în general, cu doctrina integralismului lingvistic, iar, în particular, cu trihotomia cardinală limbaj ("vorbire în general") - limbă ("vorbire particulară/istorică") - discurs/text ("vorbire individuală"), care va constitui baza conceptuală a celorlalte capitole. Dintre acestea, capitolul III, care se dorește a fi o tratare "teoretică" a

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
lor constitutive. Ele sunt, de fapt, "texte" și fragmente de texte, care constituie, în fond, documente literare: o formă de literatură (în sensul larg al termenului, cuprinzând deopotrivă ideologie, morală etc.) înglobată în și transmisă prin tradiția lingvistică." Potrivit fondatorului integralismului, din această categorie fac parte enunțurile metaforice, proverbele, dictoanele, maximele, "wellerismele" (construcțiile de tipul cum spunea cel care...), așa-zisele refranes din tradiția populară spaniolă, citatele din autori cunoscuți etc. 1.3. Prin urmare, definiția pe care Eugeniu Coșeriu o

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
1.3.2. Mai mult, dacă unitățile "discursului repetat" se refuză descompunerii semantice, Coșeriu susține că "locuțiunile" (textemele) din cadrul acestora s-ar situa, ca urmare a caracterului lor "literar", în afara sferei de preocupări a lingvisticii înseși: "studiul lor - stipulează fondatorul integralismului - aparține, la rigoare, științelor literare și filologiei: lingvistica nu poate interveni aici decât în calitate de știință auxiliară (de ex., în ceea ce privește etimologia elementelor lor)". Așadar, abordarea din perspectivă integralistă a textemelor pare să se confrunte cu două dificultăți insurmontabile, ridicate chiar de

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
a acestor unități, distingând în acest sens două tipuri: "serii frazeologice" și "unități frazeologice". Primele ar cuprinde construcții precum grièvement blessé, gravement malade, désirer ardemment, aimer éperdument, intimement lié, refuser catégoriquement, chaleur tropicale sau chaleur torride 14, deși, din perspectiva integralismului, aceste "grupări uzuale" intră, de fapt, în categoria "solidarităților lexicale" (v. infra, II.4.3.2.), și nu a textemelor propriu-zise. Mai relevante sunt celelalte tipuri de "locuțiuni", care "formează o unitate atunci când cuvintele care o compun își pierd orice

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
autorul unui studiu fundamental asupra "defixărilor" (défigements) semantice ale textemelor în planul textual-discursiv28. Un asemenea demers se justifică, fără îndoială, și prin faptul că, în lingvistica franceză actuală, profesorul de la C.N.R.S. este unul dintre cercetătorii cei mai deschiși către inovațiile integralismului. Cu toate acestea, premisa studiului lui Rastier, care echivalează fără rest gramatica cu "sistemul" și lexicul - inclusiv "discursul repetat" - cu "norma" limbii (în sens coșerian), nu poate fi acceptată ca atare: "dacă se poate admite că inventarul de morfeme aparține

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
fragmentul comunicativ" (formule stereotipe, citate, tipare prefabricate - inclusiv construcții de tipul una dintre cele mai...), iar singura "competență" lingvistică este "memoria vorbirii", care, prin "reproducerea, modificarea și contopirea" diverselor "fragmente comunicative", face din creativitate "condiția fundamentală a limbajului". Din perspectiva integralismului lingvistic, eroarea lui Gasparov e ușor de identificat și de combătut: e adevărat că, după cum afirmă Coșeriu însuși, competența expresivă a indivizilor e autonomă în raport cu competența lor "idiomatică"; însă aceasta nu înseamnă că ele ar fi complet izolate una de

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
a se îmbăta turtă (= "a se îmbăta foarte tare"), foame de lup ("foame puternică") etc.59 Această taxonomie va fi inserată, trei ani mai târziu, în ampla sinteză de frazeologie contrastivă 60 pe care Thun o va elabora în conformitate cu principiile integralismului lingvistic. Alegându-și ca obiect principal al cercetării sale "combinațiile fixe de cuvinte" (= CFC, după modelul fixierte Wortgefüge = FWG), cercetătorul german începe prin a stabili două tipuri de fixare: A. internă, care poate să vizeze fie (A1) componentele (= fixare "materială

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
tratarea reducționistă a problemei creativității lingvistice și - cu precădere - a celei "poetice". 4.2.1. Prima dintre aceste deficiențe a fost semnalată de către Eugeniu Coșeriu într-o minuțioasă critică a teoriei prototipurilor ca fundament al semanticii "cognitive". După cum arată fondatorul integralismului lingvistic, teoria prototipurilor nu poate susține un asemenea proiect disciplinar, deoarece ea nu îndeplinește condiția de bază a oricărei semantici: aceea de a se situa la nivelul limbajului (al semnificatelor), și nu la nivelul "lucrurilor" desemnate prin limbaj. Prin urmare

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
între metafora în gândire ca sistem și metafora în gândire ca uz este inutilă și chiar imposibil de stabilit, deoarece ambele categorii au ca obiect desemnarea. În orice caz, precursoratul lui Eugeniu Coșeriu în domeniu și, mai ales, faptul că integralismul rezistă și astăzi, după aproape o jumătate de secol, la confruntarea cu cele mai recente achiziții ale cognitivismului arată că, dacă instrumentele coșeriene ar fi fost cunoscute și adoptate cu câteva decenii în urmă de către cercetarea americană, ele ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
mai puțin, culturală) - demers care, din păcate, nu a fost dus până la capăt, ca urmare a indistincției, caracteristice majorității paremiologilor, între dimensiunea obiectuală a desemnării și aceea propriu-zis semantică a "conținutului" structurat "idiomatic". 7.1.2. Mai apropiate de doctrina integralismului lingvistic au fost demersurile "Școlii din Iași", care a beneficiat, încă din deceniul al cincilea, de o solidă tradiție stilistică și retorică, inaugurată de către Iorgu Iordan 160, după modelul lui Charles Bally. După 1990, demersurile de această factură au recurs

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
fapt observabil în încercările de fundamentare teoretică întreprinse de către Eugen Munteanu 161, ca și în studiile consacrate "discursului repetat" de către Stelian Dumistrăcel 162 și discipolii săi163. Însă, deși unele dintre lucrările respective au condus uneori la rezultate remarcabile, nu întotdeauna integralismul a fost asimilat de către autorii menționați cu toate implicațiile sale. Simptomatică în această privință este afirmația lui Cristinel Munteanu - altfel, poate cel mai statornic și mai competent cercetător român al "discursului repetat" din ultimul deceniu - potrivit căreia "taxonomia lui Coșeriu

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
lingvistică a termenilor respectivi. Cealaltă problemă vizează pertinența clasificării înseși. E adevărat că atât enunțurile "populare" (A1), cât și enunțurile "culte" (A2) se opun deopotrivă, în virtutea caracterului lor "anonim", enunțurilor cu autori "cunoscuți" (B). Considerăm, însă, că mai aproape de spiritul integralismului lingvistic ar fi fost stabilirea unei opoziții între A1 (ca unități care se articulează în planul limbii "istorice"), pe de o parte, și A2 + B (ca unități care se articulează în planul discursiv-textual), pe de altă parte, indiferent dacă ultimele

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
reflex sau "oglindă" a întregii culturi extralingvistice"174. Tocmai din acest motiv, cei mai străluciți reprezentanți clujeni ai științelor umaniste din perioada interbelică - Sextil Pușcariu în lingvistică și Lucian Blaga în filozofia culturii - anticipează în bună măsură demersul și achizițiile integralismului lingvistic 175. Această relație va deveni manifestă după 1990, odată cu asimilarea și asumarea progresivă a doctrinei coșeriene de către lingviștii din acest centru universitar 176, dar mai ales odată cu înființarea Centrului de Studii Integraliste al Catedrei de Lingvistică Generală și Semiotică

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
pe acelea semnate și/sau editate de Rodica Marian, Emma Tămâianu, Lolita Zagaevschi Cornelius, Nicoleta-Daisa Neșu, Oana Boc, Dumitru Cornel Vîlcu și Eugenia Bojoga 180. Ele demonstrează atât calitatea, cât și profilul distinct al Școlii lingvistice clujene, centrată pe doctrina integralismului lingvistic și particularizată prin "focalizarea primordială asupra lingvisticii textului", dar și prin "extensiunea demersului integralist, prin asocierea cu un mare "aliat filozofic" din tradiția românească, anume cu teoria blagiană a creației culturale"181. 7.2.1. O mențiune specială se

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
că în analiza textemelor e necesară nu doar o simplă remaniere a conceptelor și a metodelor curente, ci o "schimbare radicală de perspectivă" care să conducă la refundamentarea acestui domeniu de cercetare pe un nou cadru conceptual: acela oferit de integralismul lingvistic. Capitolul II Textemele în cadrul teoretic al lingvisticii integrale 1. Fundamentele epistemologice ale integralismului lingvistic 1.0. Multe dintre problemele semnalate anterior își găsesc rezolvarea în cadrul integralismului lingvistic. Ce înseamnă, de fapt, această sintagmă? Potrivit lui Mircea Borcilă, integralismul fundamentat de către

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
a metodelor curente, ci o "schimbare radicală de perspectivă" care să conducă la refundamentarea acestui domeniu de cercetare pe un nou cadru conceptual: acela oferit de integralismul lingvistic. Capitolul II Textemele în cadrul teoretic al lingvisticii integrale 1. Fundamentele epistemologice ale integralismului lingvistic 1.0. Multe dintre problemele semnalate anterior își găsesc rezolvarea în cadrul integralismului lingvistic. Ce înseamnă, de fapt, această sintagmă? Potrivit lui Mircea Borcilă, integralismul fundamentat de către Eugeniu Coșeriu reprezintă o parte a noii paradigme instaurate în cercetarea umanistă la sfârșitul

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
refundamentarea acestui domeniu de cercetare pe un nou cadru conceptual: acela oferit de integralismul lingvistic. Capitolul II Textemele în cadrul teoretic al lingvisticii integrale 1. Fundamentele epistemologice ale integralismului lingvistic 1.0. Multe dintre problemele semnalate anterior își găsesc rezolvarea în cadrul integralismului lingvistic. Ce înseamnă, de fapt, această sintagmă? Potrivit lui Mircea Borcilă, integralismul fundamentat de către Eugeniu Coșeriu reprezintă o parte a noii paradigme instaurate în cercetarea umanistă la sfârșitul secolului al XX-lea și caracterizată, pe de o parte, prin prevalența "raționalității

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
oferit de integralismul lingvistic. Capitolul II Textemele în cadrul teoretic al lingvisticii integrale 1. Fundamentele epistemologice ale integralismului lingvistic 1.0. Multe dintre problemele semnalate anterior își găsesc rezolvarea în cadrul integralismului lingvistic. Ce înseamnă, de fapt, această sintagmă? Potrivit lui Mircea Borcilă, integralismul fundamentat de către Eugeniu Coșeriu reprezintă o parte a noii paradigme instaurate în cercetarea umanistă la sfârșitul secolului al XX-lea și caracterizată, pe de o parte, prin prevalența "raționalității imaginative", iar, pe de alta, prin impunerea unui demers de ordin

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
de către Eugeniu Coșeriu reprezintă o parte a noii paradigme instaurate în cercetarea umanistă la sfârșitul secolului al XX-lea și caracterizată, pe de o parte, prin prevalența "raționalității imaginative", iar, pe de alta, prin impunerea unui demers de ordin antropologic. Integralismul lingvistic este astfel "un traseu investigațional în studiile culturale, care se articulează, mai întâi, la un prim eșalon unificat, i.e., cel al științelor limbajului, și care promovează, pe acest temei, o viziune unitară asupra diverselor activități și discipline ale culturii

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
primă aproximație, un modul al "noului umanism", care reia proiectul fundamental humboldtian, vizând, în ultimă instanță, reconstrucția actuală a domeniului "filologic", pe bazele de principiu ale unei științe "integrale" a limbajului."186 1.1.1. Din punct de vedere epistemologic, integralismul lingvistic se individualizează printr-un set de cinci principii în funcție de care Eugeniu Coșeriu și-a desfășurat întreaga sa activitate științifică 187. Acestea sunt: (a) principiul obiectivității, potrivit căruia "orice știință își prezintă sau tinde să-și prezinte obiectul în obiectivitatea

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
188. 1.1.2. Fără a subestima importanța ultimelor trei principii coșeriene, trebuie să precizăm că mai importante pentru demersul cărții de față sunt primele două, care se află, de altfel, în strânsă legătură. Astfel, "principiul obiectivității", pe care fondatorul integralismului lingvistic îl condensează adeseori în textemul platonician "a spune lucrurile așa cum sunt" (τά ǒντα ώς έστιν λέγειν), se materializează, în cazul oricărei științe, prin recunoașterea specificului ei și, totodată, al specificului obiectului pe care îl studiază. În cazul lingvisticii, acest

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
activitate de cunoaștere care se realizează prin simboluri (sau semne simbolice)"199. Această reîncadrare a limbajului se justifică și prin faptul că, spre deosebire de Cassirer, Coșeriu nu reduce aspectul cognitiv al limbajului la momentul "primar" al creării "simbolului": "simbolurile - precizează fondatorul integralismului - se re-creează în fiecare act concret de vorbire și, pe de altă parte, orice act lingvistic presupune, atât la vorbitor, cât și la ascultător, operații complexe de natură cognitivă"200. Așadar, "vorbirea umană comportă o dimensiune "cognitivă" în "orice moment

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
deducem, însă, o ipotetică "inferioritate" a limbajului în raport cu știința. Deși nu accede la stadiul de cognitio clara distincta adaequata, caracteristic celei din urmă, limbajul rămâne mediatorul a tot ceea ce înseamnă știință sau creație culturală în general. Tocmai de aceea, fondatorul integralismului caracterizează limbajul drept "bază" și "punct de plecare" al științelor culturii 204, al științelor în genere și al oricărei forme de activitate cultural-umană. 1.2.3. Limbajul nu este, însă, doar o activitate cognitivă, ci și o activitate creatoare. Această

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
în înțelegerea ei, este o cunoaștere pe de-a-ntregul sigură, dar o cunoaștere care sau nu este justificată în absolut sau care oferă cel mult anumite temeiuri prime imediate, dar nu și justificări ale temeiurilor însele"206. Mai mult, fondatorul integralismului precizează, împrumutând o distincție artistotelică, că "facerea" în/prin limbaj nu este o simplă "producere", adică o "facere" care dă naștere anumitor obiecte "după un model deja format și cu o tehnică deja învățată", ci o adevărată "creație", i.e., o

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
nu numai la "zei și eroi") și în orice act lingvistic, atât în limba literară, cât și în limbajul curent, atât în limbajul enunțiativ, cât și în limbajul emotiv"211. Or, prin această circumscriere a caracterului creator al limbajului "comun", integralismul devansează, sub raport cronologic, orientările generativiste și cognitiviste care s-au afirmat în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea și furnizează, în același timp, o fundamentare conceptuală mai bine consolidată în scopul înțelegerii și studierii creativității

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]