208 matches
-
masa monarhiștilor continua să fie împărțită între constituționaliști - care rămăseseră credincioși lui Don Manuel - și integraliști, care recunoșteau drept singur pretendent pe Don Duarte. (Moartea lui Don Manuel în 1932, a împăcat familia monarhistă portugheză, strîngînd-o în jurul lui Don Duarte). Integralismul suferise însă o pierdere hotărâtoare în 1925, prin moartea lui Antonio Sardinha. Creatorul și șeful politic al mișcării integraliste moare la 37 de ani, înainte de a-și fi putut da toată măsura geniului său politic și filozofic. După moartea lui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
însă o pierdere hotărâtoare în 1925, prin moartea lui Antonio Sardinha. Creatorul și șeful politic al mișcării integraliste moare la 37 de ani, înainte de a-și fi putut da toată măsura geniului său politic și filozofic. După moartea lui Sardinha, integralismul intră într-o permanentă criză. O parte din colaboratorii lui Sardinha hotărâse să ajute regimul instaurat de generalul Carmona și salvat de Salazar - în timp ce altă parte se păstrează în continuă opoziție. Fapt este că, în 1928, integralismul ca și monarhiștii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
moartea lui Sardinha, integralismul intră într-o permanentă criză. O parte din colaboratorii lui Sardinha hotărâse să ajute regimul instaurat de generalul Carmona și salvat de Salazar - în timp ce altă parte se păstrează în continuă opoziție. Fapt este că, în 1928, integralismul ca și monarhiștii constituționaliști încearcă să forțeze mâna Guvernului condiționând votarea generalului Carmona de reîntoarcerea familiei regale. Deși nu era un republican convins, generalul Carmona nu putea accepta condițiile monarhiștilor, știind prea bine că prezența familiei regale și a fostului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
opera sa de restaurare a spiritului imanent al tradiției portugheze. Pentru că, exact aceeași restaurare o proclamase și mișcarea integralistă, restaurare culminând, însă, în abolirea republicii și reîntoarcerea la monarhie. Salazar era silit, pentru înfăptuirea revoluției naționale, să folosească ideile-forță ale integralismului - fără ca să adere totuși la această formulă a monarhismului lusitan. "Era silit", este, firește, un fel de a vorbi. Salazar nu împrumută direct concepțiile integraliste; ajunsese, însă, la aceleași concluzii ca și Antonio Sardinha, în afară de necesitatea absolută a restaurării monarhiei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fontes da sua obra (trad. portugheză, Lisboa, 1935); Alfredo Pimenta, Nouos estudos filosóficos e criticos (Lisboa, 1935), p. 111 sq. Despre Teófilo Braga: Antonio Sardinha, Teófilo, Mestre da Contra-Reuoluçao în Nacao Portuguesa, Ano I, No. l (articol în care doctrinarul integralismului încearcă să reabiliteze naționalismul lui T. Braga); Silvio Romero, A Patria Portuguesa (1906; critica științei antropologice a lui Teófilo); Castelo Branco Chaves, Teófilo Braga e o Nacionalismo (reeditare, Lisboa, 1935; un democrat care consideră totuși pe Braga printre premergătorii naționalismului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
estetică”? Capitolul IX. Periferii avangardiste. Mișcări artistice novatoare din țări central și est-europene în publicațiile românești de avangardă din anii ’20 Appendix: Avangarda belgiană și Belgia Orientului Capitolul X. În căutarea unei noi estetici teatrale Capitolul XI. Mitologiile cinematografice ale integralismului Capitolul XII. Receptarea avangardei românești de către critica modernistă. Breșe interbelice Capitolul XIII. Efectul Urmuz și mitul precursorului avangardist. Aventurile receptării. De la „centrul marginii” la „periferia Centrului”. Un studiu de caz privind canonizarea critică a avangardei românești Post-scriptum Bibliografie Capitolul I.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de exaltare a igienii au fost ratificate de spiritul critic al clasicismului permanent”. Un clasicism văzut nu ca un stil, ci „ca o stare de spirit care se regăsește în orice epocă” (în manifestul lui Mihail Cosma, „De la Futurism la integralism“, publicat în nr. 6-7 al revistei Integral, era exprimat un crez asemănător: „cu pași giganți și siguri ne îndreptăm către o incandescentă epocă de clasicism”, iar în primul număr al aceleiași publicații, Ilarie Voronca pleda pentru „ordinea sintetică, clasică, integrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
după 1930 la Paris și fondator al grupului/revistei Discontinuité alături de Arthur Adamov, erijat deocamdată în promotor al noului curent „integralist” - îi indică dramaturgului italian o cale vizînd „cît mai strînsa colaborare între arte”, definindu-și astfel sintetic opțiunea programatică: „INTEGRALISMUL. Considerîndu-l ca o sinteză științifică și obiectivă a tuturor sforțărilor estetice pînă în prezent încercate (futurism, expresionism, cubism, suprarealism etc.), totul pe fundamente constructiviste, și tinzînd să resfrîngă viața intensă și grandioasă a secolului nostru răscolit de vitezele mecanicismului, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pînă în prezent încercate (futurism, expresionism, cubism, suprarealism etc.), totul pe fundamente constructiviste, și tinzînd să resfrîngă viața intensă și grandioasă a secolului nostru răscolit de vitezele mecanicismului, de inteligența rece a inginerului și de triumful sănătos al sportsman-ului, - integralismul vă oferă garanțiile artei viitorului?”. Iată, pe scurt, și răspunsul diplomatic al dramaturgului italian: „M’am declarat, dela început, împotriva oricărei regule. Arta nu poate fi constrînsă în forme. E liberă, anarhică, dinamită. (...) Individualitate absolută (nu cooperație). Voința și programatismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la cristalizare toate preocupările separate, filtru pentru prepararea unei ideologii de bază, a unei atmosfere și unui stil al epocei, și apoi precipitînd artistul - cow-boy pe un cal sălbatic într-o cîmpie fără orizonturi - nu pot decît striga EVVIVA INTEGRAL!”. „Integralismul” revistei și-l revendică - prin M.H. Maxy - pe pictorul Arthur Segal, stabilit în Elveția, despre care discipolul său afirma într-un articol că „Țara care l’a svîrlit spre tărîmuri concave îi păstrează încă pînze din influența gingașului Grigorescu. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
semnat de Geo Bogza, Gherasim Luca, Paul Păun și S. Perahim, extravaganța ludică se retrage în favoarea unei seriozități agresive: implicarea în social ia locul histrionismului cabotin și „iresponsabil”. „Petrecerea” estetică a anilor nebunatici se încheiase. Capitolul XI. Mitologiile cinematografice ale integralismului Prezente regulat în paginile primelor opt numere al Integralului (după care dispar aproape cu desăvîrșire), articolele despre cinematograf nu sînt niște simple „cronici”: ele ilustrează, prin ricoșeu, însăși poetica integralistă. Rolul imaginii pure, dinamismul, fuziunea dintre magie și tehnologie, fotogenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care a inclus în vremea ei „un curios element de modernism: ritmul”): „În plină evoluție mașinistă s-a născut o nouă formă de reprezentare: Cinematograf sau fotogenie. Este arta care potențează valorile. Este tocmai contrariul teatrului”. Deși exprimate confuz, principiile „integralismului” sînt vizibile și în acest articol: „Mai potrivită și mai ospitalieră unui text nou decît teatrul, arta mută va însemna reintegrare în reprezentare atunci cînd plastica integralistă, arhitectura (integralistă prin însuși scopul ei), muzica, va culmina într’un text în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rime și ritm sînt imagini de sine stătătoare prin frumusețea lor”, cu trimitere directă la „tradiția” poeziei „noi”: „Sînt realizările visate de toți ce au pregătit drumul practicabil al artei noi, de la Mallarmé la André Breton”. Eroii cinematografici principali ai integralismului sînt, așadar, Chaplin, Fairbanks și Malec: „trei clowni de cinema: Charlie Chaplin, Buster Keaton-Malec și Harrold Lloyd - Ei - au creiat măști permanente pentru epoca de acum. Aceiaș mască pentru indivizi diferiți. Ei reprezintă caracterul acrobatic al epocei. În clownada lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lor „revoluționară” dinspre futurism către suprarealism, pe fondul ascensiunii fascismului european, cu toate avatarurile sale. Sinteză particulară de constructivism și futurism, considerat de unii exegeți postbelici ai fenomenului drept singura contribuție originală, pe teren românesc, la „ism”-ele avangardei europene, „integralismul” nu e, de fapt, decît o radicalizare - în direcția unei coerențe programatice mai accentuate - a eclectismului de la Contimporanul, epurat de scoriile „modernist-moderate” și de incidențele nonavangardiste. Putem vedea în el un „al doilea val” al avangardei autohtone, cu o identitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
imperiului și, în mod special, a împăratului. Provocarea pe care trebuie să o înfrunte persoanele consacrate, care doresc să-l urmeze pe Cristos și evanghelia sa, este aceea de a trăi în mod onest, fără a cădea în forme de integralism, adică aceea de a fi bărbați și femei ai credinței, nu doar bărbați și femei ai pioșeniei. Ceea ce înseamnă că nu trebuie să tolerăm deloc cucernicia teatrală a persoanelor «meditative», ci trebuie să fim, cristologic vorbind, bărbați și femei care
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
implicare până la identificarea, în «adevăratul» sens al cuvântului și nu doar din «politețe», cu fragilitatea celuilalt. Se cuvine să ne simțim fericiți să facem parte din această «lume», în mod necesar și cu bucurie coabitată, fără a cădea în capcana integralismului. Trebuie să reușim să trecem, în ciuda tuturor greutăților și a erorilor neprevăzute, de la o etică ideală, pe care Biserica pare să o sprijine din motive de conveniență socială, la o spiritualitate pascală, care să zămislească o etică a eșecului capabilă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
teocrației au reformulat acest principiu în termenii unei teologii integriste, care insistă asupra prezenței Bisericii în societate prin implicarea partinică a clerului în deciziile guvernamentale. Ca replică adusă acestei teologii de dreapta, mai mulți gânditori catolici au reformulat principiile unui integralism teologic. Ei au afirmat incapacitatea departajării analitice a domeniului „natural” de cel „supranatural” în descrierea unității dinamice a acțiunilor umane. John Milbank acceptă provocarea teologiei eliberării, care nu reprezintă însă decât o specie de integralism teologic, alături de teologia politică a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
catolici au reformulat principiile unui integralism teologic. Ei au afirmat incapacitatea departajării analitice a domeniului „natural” de cel „supranatural” în descrierea unității dinamice a acțiunilor umane. John Milbank acceptă provocarea teologiei eliberării, care nu reprezintă însă decât o specie de integralism teologic, alături de teologia politică a lui Karl Rahner (1904-1984) și mișcarea nouvelle théologie, articulată sub impulsul lui Henri de Lubac (1896-1991)3. Milbank oferă această tipologie a teologiei integraliste: „dacă versiunea franceză «supranaturalizează naturalul», versiunea germană «naturalizează supranaturalul»”4. Legătura
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
e că prin intervenția rasei, sau prin cine știe ce fatalități ale destinului, acest iepure vrea să necheze și să muște, vrea să mugă și să sfîșie ca leii, acest contemplativ visător vrea să fie revoluționar. Voronca este, anume, unul din șefii integralismului, adică al unei arte complexe, energetice, cu imagini de 75 H.P. de care nu te poți apropia fără a fi electrocutat pe loc, cu pocnet de mitraliere și cu descărcări de artilerie grea... Voronca al nostru, păpădia risipită la vînt
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cuvînt”. E o idee pe care poetul o va relua În mai multe rînduri, la scurte intervale, În articole din revistele Punct și Integral, În termeni sensibil asemănători. „Mai presus de pulsul individual - se poate citi sub titlul Suprarealism și integralism - stăruie pulsul epocei. Există un fond social care fecundă stilul artistului În stilul vremei. Realizările de artă se proiectează pe un perete de contimporaneitate”. Sunt formulări ce participă la fondul comun de idei al tendințelor „moderniste” ale momentului, neavînd În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a se menține „În pas cu vremea”. Surprinderea „pulsului epocei” e urmărită Însă cu atîta Încordare, Încît secvențele de timp avute În vedere devin tot mai mici, iar procesul metamorfozelor artistice corespondente e tot mai accelerat. Astfel că, vorbind despre „integralism” ca mișcare de sinteză modernă În care se contopesc elemente de expresionism, futurism, dadaism și suprarealism, Voronca le Împinge de fapt pe toate acestea Într-un trecut, ca evenimente precursoare În raport cu mișcarea cu adevărat vie, care este și ultima, cea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
urmează acest adaos: „Și apoi esențialul: Suprarealismul nu răspunde ritmului vremei. Acest caracter trebuie subliniat. E singurul care ne interesează”. Iar cîteva rînduri mai departe: „La glasul secolului integral, suprarealismul Însemna deci o absență. [...] Suprarealismul a ignorat glasul secolului strigînd: INTEGRALISM. După expresionism, futurism, cubism, suprarealismul era tardiv”. Un atare atașament față de realitatea imediată ca proces, dinamică transformatoare, supusă unui ritm al metamorfozării permanente, presupune În mod logic opoziția, pe de o parte, În raport cu achizițiile culturale ale timpului revolut, cu tradiția
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a implicat la noi mai mult decît el În definirea (și asumarea) acestei „stări de spirit”, marcată În egală măsură de ceea ce am putea numi teroarea convenției, a formelor moștenite și stereotipizate, și patosul Înnoirii. În citatul articol Suprarealism și integralism, el evidențiază „efortul contimporan de neîncetată căutare de forme noi și lepădare a celor găsite” (s.n.) adăugînd că: „Vizionarii de azi ne conduc fiecare cu un pas mai aproape de India Sufletească actuală. Dintre premergătorii aceștia se va Înălța mîine Columbul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
valabil, cum s-a observat, pentru Întreaga avangardă românească) unei deschideri plurale a sensibilității spre acea „sinteză modernă”, de natură să fructifice - acum, Într-o viziune predominant constructivistă - toate ideile novatoare difuzate În spațiul avangardist internațional. În cadrul grupării unu, unde „integralismul” inițial (vezi Manifestul semnat În primul număr al revistei de Sașa Pană) va ceda treptat locul unei tot mai evidente simpatii pentru programul suprarealist, Voronca va face și el uitată respingerea ideilor lui André Breton ca necorespunzînd „ritmului vremei” și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
clasice, integrale”, Voronca rămîne În fond un dezordonat și un ne-clasic, o sensibilitate ardent pasională - și această „mișcare ce deplasează liniile” străbate pînă În miezul celor mai voit austere geometrii, proclamate (cu patos!) În scrierile sale „integraliste”. „Sintetismul” sau „integralismul” În care i se pare că aude, În acest moment, Împreună cu cei de la „Bauhaus”, „glasul secolului”, Îl și situează, de altfel, Într-un punct de răscruce al mai multor direcții avangardiste străbătute subteran de marea obsesie a dinamicii absolute a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]