KorAP: Find »[drukola/base=integralist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...9 >

201 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

a țării, degradarea presei, sterilitatea culturii. Lumea nu mai știa pe cine să mai creadă, în ce să mai nădăjduiască. Tineretul își căuta scăparea în mișcările extremiste - comunismul sau integralismul lusitan. Dar în timp ce Antonio Maria da Silva organiza "Legiunea Roșie", integraliștii erau sabotați și atacați de celălalt mare partid monarhist și de catolici. Atât integralismul cât și monarhismul treceau printr-o criză. Portugalia era dezgustată și obosită de republicanismul demagogic, dar puțini mai credeau în sorții de izbândă ai unei încercări

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
cer Președintelui să alcătuiască el Guvernul, anulând astfel orice caracter revoluționar al mișcării. Motiv de disensiune, pentru că, temîndu-se ca nu cumva mișcarea să se transforme într-o încercare monarhistă, Cabeçadas se grăbește să accentueze asupra "republicanilor care merită încrederea țării". Integraliștii, care avuseseră un rol de frunte în pregătirea complotului, primeau astfel un duș rece chiar în ziua biruinței. Din Nord, Gomes da Costa înainta spre Capitală cu trupele revoluționare. În Sud, generalul Oscar Carmona, care reasumase comanda diviziei a 4

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
mai a fost primită cu simpatie de aproape toată lumea. Dar, încă din primele ceasuri, oamenii au simțit că nu se găsesc în fața unui nou Sidonio Paes. Foarte repede s-au aflat disensiunile care domneau între biruitori. Monarhiștii, și în deosebi integraliștii, vedeau cu uimire că Mendes Cabeçadas își ia toate măsurile de apărare a Republicii, înconjurîndu-se de exact aceeași oameni politici împotriva cărora triumfase lovitura de la 28 mai. Democrații și clientela vechilor partide republicane încep să prindă curaj o "junta" militară

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
demagogic, și această putere trebuie apărată chiar împotriva militarilor. Anevoie s-ar fi putut petrece altminteri lucrurile. Unanimitatea cu care fusese întîmpinată revoluția de la 28 mai nu putea păcăli pe un observator avertizat. Colaborarea între elemente atât de disparate - ca integraliști și radicali, monarhiști-constituționaliști și republicani - era provizorie și limitată numai la răsturnarea de la putere a partidului democrat. După victorie drumurile se despărțeau. Toată lumea voia să scape de dictatura demagogică a lui Antonio Maria da Silva; fiecare, însă voia să pună

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
singur pretendent pe Don Duarte. (Moartea lui Don Manuel în 1932, a împăcat familia monarhistă portugheză, strîngînd-o în jurul lui Don Duarte). Integralismul suferise însă o pierdere hotărâtoare în 1925, prin moartea lui Antonio Sardinha. Creatorul și șeful politic al mișcării integraliste moare la 37 de ani, înainte de a-și fi putut da toată măsura geniului său politic și filozofic. După moartea lui Sardinha, integralismul intră într-o permanentă criză. O parte din colaboratorii lui Sardinha hotărâse să ajute regimul instaurat de

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
1928, generalul Carmona este ales Președinte al Republicii cu 740.830 de voturi. Dar prestigiul dictaturii militare ieșise știrbit. Pentru întîia oară de la 28 mai 1926, revoluția e silită să accepte un compromis cu vechiul regim. Monarhiștii, și în deosebi integraliștii care colaboraseră cu atâta entuziasm la lovitura de stat de la 28 mai, se trezeau acum în fața unei puternice coaliții: democrații lui Antonio Maria da Silva alături de dictatura militară. Este cea mai gravă criză prin care trece mișcarea de la 28 mai

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
republicană și anulând toate libertățile și obiceiurile instaurate de Republică - rămânând totuși republicană. În aceeași situație paradoxală se găsea și Salazar începîndu-și opera sa de restaurare a spiritului imanent al tradiției portugheze. Pentru că, exact aceeași restaurare o proclamase și mișcarea integralistă, restaurare culminând, însă, în abolirea republicii și reîntoarcerea la monarhie. Salazar era silit, pentru înfăptuirea revoluției naționale, să folosească ideile-forță ale integralismului - fără ca să adere totuși la această formulă a monarhismului lusitan. "Era silit", este, firește, un fel de a

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
și reîntoarcerea la monarhie. Salazar era silit, pentru înfăptuirea revoluției naționale, să folosească ideile-forță ale integralismului - fără ca să adere totuși la această formulă a monarhismului lusitan. "Era silit", este, firește, un fel de a vorbi. Salazar nu împrumută direct concepțiile integraliste; ajunsese, însă, la aceleași concluzii ca și Antonio Sardinha, în afară de necesitatea absolută a restaurării monarhiei. Reacțiunea împotriva spiritului demo-liberal nu începuse, în Portugalia, prin Salazar, nici prin mișcarea de la 28 mai. Așa cum am văzut, câțiva ani numai după instaurarea republicii

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
sovietică, fără ca această masă amorfă să știe și să participe la toate aceste revoluții. De un secol, istoria fusese confiscată de o mână de oameni care voiau cu orice chip să devină altceva decât erau. Salazar - ca mai înainte de el, integraliștii - își dădea seama de sterilitatea acestei imitații. "De câte ori am voit să fim noi, iar nu alții, am fost constructivi și creatori, nu numai înăuntrul frontierelor, dar și în lume", mărturisește el mai târziu (27 aprilie 1935). Această imitație nu numai

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
profesor de Economie Politică. Ca pretutindeni, dar mai vârtos în Portugalia, aceste elemente atât de eterogene colaborau din răsputeri la răsturnarea dictaturii Carmona-Salazar. Afonso Costa ataca regimul din străinătate, așa cum făceau, în Portugalia, anumiți șefi monarhiști ca Paiva Couceiro - sau integraliști, ca Hippolito Raposo. Regimul își lua măsurile de apărare, deportând pe acești nemulțumiți în insula Madeira și arhipelagurile atlantice. La un moment dat se adunaseră în insule atât de mulți, încît îndrăznesc să se răscoale. Este celebra insurecție din aprilie

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Theophilo Duarte, Sidonio Paes e o seu Consulado (L. 1942) care cuprinde câteva documente inedite de cea mai mare însemnătate. Trebuie să adăugăm, totuși, că încă nu s-a scris istoria completă și sinceră a consulatului lui Sidonio. Despre mișcarea integralistă: Colecția revistei "Naçao Portuguesa" și a ziarului "Monarquia" în care au apărut majoritatea studiilor și articolelor lui Antonio Sardinha, republicate apoi în cele 14 volume de critică istorică, socială și artistică, filosofie și politică, din care menționăm pe cele mai

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

fabienii irlandezi sunt acuzați că ar fi emisarii unui complot sinarhic condus de evrei. Și cine Îi acuză? O anume Revue internationale des sociétés secrètes, care vorbea de un complot iudeo-masonico-bolșevic. Mulți dintre colaboratorii ei sunt legați de o societate integralistă de dreapta, și mai secretă, numită Sapinière. Și ei zic că toate organizațiile politice revoluționare sunt doar fațada unui complot diabolic, urzit de un cenaclu ocultist. Dumneata o să zici, bine-bine, ne-am Înșelat, Saint-Yves sfârșește prin a inspira niște grupuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463

și rubrica „Note, informațiuni, inserții și reclame literare“. În fine, un „sotissier” simbolist - „Serviciul de ecarisaj literar“ - etalează fragmente literare „compromițătoare”, fapt ce va fi atras, desigur, antipatia lui O. Densusianu. A fost oare „simbolistul” Ion Minulescu cel în care integraliștii anilor ’20 recunoșteau un precursor analog lui Apollinaire, un prefuturist? Unii exegeți postbelici înclină să afirme că da. Argumente în acest sens găsim, de pildă, în sinteza despre modernismul românesc a lui Dumitru Micu, Modernismul românesc, vol. II, Ed. Eminescu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
cu afirmația „e de o mie de ori mai bine să fii futurist decît romantic întîrziat” (v. și Geo Șerban, „Preludes a l’Avant-garde chez les Roumains“, în Euresis, ed. cit.). A fost oare „simbolistul” Ion Minulescu - cel în care integraliștii anilor ’20 recunoșteau un precursor analog lui Apollinaire - un pre-futurist? Teatralitatea retorică, extravertirea vitalistă, poza „blasfemiatorie”, anumite elemente de recuzită tehnică reprezintă totuși mult prea puțin; nimic din extravaganțele sintactice și din experimentele de limbaj futuriste, nici vorbă de parole

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
un hotel. De vorbă cu Luigi Pirandello“, în Integral, nr. 8, pp. 2-3), poetul român - viitorul suprarealist Claude Sernet, emigrat după 1930 la Paris și fondator al grupului/revistei Discontinuité alături de Arthur Adamov, erijat deocamdată în promotor al noului curent „integralist” - îi indică dramaturgului italian o cale vizînd „cît mai strînsa colaborare între arte”, definindu-și astfel sintetic opțiunea programatică: „INTEGRALISMUL. Considerîndu-l ca o sinteză științifică și obiectivă a tuturor sforțărilor estetice pînă în prezent încercate (futurism, expresionism, cubism, suprarealism etc.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
grupul milita pentru o colaborare mai susținută între reprezentanții diferitelor avangarde europene (expoziții itinerante, cărți realizate în colaborare etc.). Acuzînd la rîndul lor administrația pentru cultură din România că, la aceeași expoziție, a promovat doar reprezentanți ai artei tradiționaliste autohtone, integraliștii își exprimă „adeziunea deplină” la inițiativa belgiană: „Considerăm oricum necesar, ca o legătură importantă, schimbul de mijloace de popularizare pe care le folosim, mijloace ce vor servi la crearea unei reciprocități de valori locale”. Într-un articol din numărul 12

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
mai filosovietice aparțin colaboratorilor din țară, în special lui Ion Călugăru. Ideile acestuia sînt însă filtrate - ca și în cazul futuriștilor italieni - prin Nietzsche și Georges Sorel. Oricum, la Integral, „comisarul pentru cultură” Lunacearski pare privit cu multă simpatie. Atitudinea „integraliștilor” față de revoluția sovietică lasă totuși loc de multă ambiguitate... estetică. Un articol semnat de Alexis Nour („Un precursor integralist“) îl prezintă en fantfare pe „N.C. Mihalkovski, portdrapelul revoluției sociale omnilaterale (nu de clasă!) din Rusia”, elogiind - în spirit... integralist - „știința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
cazul futuriștilor italieni - prin Nietzsche și Georges Sorel. Oricum, la Integral, „comisarul pentru cultură” Lunacearski pare privit cu multă simpatie. Atitudinea „integraliștilor” față de revoluția sovietică lasă totuși loc de multă ambiguitate... estetică. Un articol semnat de Alexis Nour („Un precursor integralist“) îl prezintă en fantfare pe „N.C. Mihalkovski, portdrapelul revoluției sociale omnilaterale (nu de clasă!) din Rusia”, elogiind - în spirit... integralist - „știința pură, constructivă și integrală” și filozofia socială care pledează pentru „o cît mai redusă diviziune a muncii între oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
Textul era cursă de prins șoareci, nu scenariu, lăsînd să zburde liber fantezia actorului”. Așadar: refuz al mimesis-ului, al comercializării „mic-burgheze”, al încorsetării în convenții rigide. Pe urmele optimismului futurist (v., între altele, entuziasmul pentru „teatrul de varietăți” și marionete), integraliștii pledează pentru o regenerare a artei teatrale („prostituate” de comercialul facil) prin încorporarea unor genuri „minore”, generatoare de emoții colective: music-hallul, circul, cinematograful mut („pantomima”). Este redescoperită commedia dell’ arte, iar „misterele” medievale sînt reinventate în spirit futurist: „În clovnerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
a anilor nebunatici se încheiase. Capitolul XI. Mitologiile cinematografice ale integralismului Prezente regulat în paginile primelor opt numere al Integralului (după care dispar aproape cu desăvîrșire), articolele despre cinematograf nu sînt niște simple „cronici”: ele ilustrează, prin ricoșeu, însăși poetica integralistă. Rolul imaginii pure, dinamismul, fuziunea dintre magie și tehnologie, fotogenia, caracterul „popular” de „artă colectivă”, sintetică, sincretică și „internațională” sînt elemente care nu încetează să fascineze imaginarul colaboratorilor revistei. Filmul mut e privit cu candoarea descoperirii unui teritoriu poetic miraculos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
să fascineze imaginarul colaboratorilor revistei. Filmul mut e privit cu candoarea descoperirii unui teritoriu poetic miraculos. Nu mai avem de-a face, ca la Contimporanul, cu o admirație orientată „constructivist” spre filmele abstracte ale lui Hans Richter sau Wiking Eggeling. Integraliștii își manifestă și ei prețuirea pentru „filmul pur”, poetic, necomercial, dar ceea ce îi fascinează este omul, actorul, eroul popular modern proiectat într-o mitologie specifică. Imaginarul integralist este hipnotizat de figurile cvasimitice ale lui Charlot, Malec, Douglas Fairbanks și Harrold

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
admirație orientată „constructivist” spre filmele abstracte ale lui Hans Richter sau Wiking Eggeling. Integraliștii își manifestă și ei prețuirea pentru „filmul pur”, poetic, necomercial, dar ceea ce îi fascinează este omul, actorul, eroul popular modern proiectat într-o mitologie specifică. Imaginarul integralist este hipnotizat de figurile cvasimitice ale lui Charlot, Malec, Douglas Fairbanks și Harrold Lloyd. Pe bună dreptate, criticul de film George Littera considera, într-un articol din 1967 („Preocupări de teorie cinematografică în revistele de avangardă românești”, în Caiet de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
creier se spărsese o conductă și gîndurile țîșneau în sus, pulverizînd analogii”. Obsesii cinematografice apar și în fapul divers suprarealist „Cățeaua bragagiului”, o altă proză a sa din Urmuz (despre aventurile erotice și sfîrșitul sordid al unei cățele). Poetica imagismului „integralist” și „unist” - o poetică a eliberării miraculosului vizual, - ilustrată de Ilarie Voronca („miliardarul de imagini” și apologetul „imaginațiunii” nu este doar un adept al „pictopoeziei”, ci și al cinepoeziei), Stephane Roll, B. Fondane, Sașa Pană și ceilalți, datorează mult fascinației

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
Este arta care potențează valorile. Este tocmai contrariul teatrului”. Deși exprimate confuz, principiile „integralismului” sînt vizibile și în acest articol: „Mai potrivită și mai ospitalieră unui text nou decît teatrul, arta mută va însemna reintegrare în reprezentare atunci cînd plastica integralistă, arhitectura (integralistă prin însuși scopul ei), muzica, va culmina într’un text în care suferința, durerea, plăcerea, bucuria, nevoia, natura, spasmul, nebunia, visul, mașina, sgomotul etc. vor trăi în egală măsură prin ceea ce cinematograful are mai important, puterea de vizualitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
ar arăta o reacție pozitivă”. De „iresponsabil” e taxat și St. Roll din Integral, a cărui poezie se reduce la o „abracadabrandă asociație de noțiuni contrarii și contradictorii”, făcînd „concurență lexicului desordonat al copiilor și al bolnavilor”. Mostrele poetice ale integraliștilor sînt considerate, ricanant, inferioare „exagerărilor stilistice ale unor umili și inofensivi scriitori” selecționați de Titu Maiorescu (în „Beția de cuvinte”) și de M. Dragomirescu (în „Exema literară”, vol. De la Misticism la Raționalism, București, 1924). Mai interesante sînt observațiile criticului potrivit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]