270 matches
-
2 ani, vârsta socială 0‑3,5 ani. Dacă analizăm organizarea mintală a normalității și a deficienței mintale, se pot identifica două tipuri de bază ale deficienței: 1. Deficiența mintală de tip ACCI - tipul de organizare cu asonanță cognitivă comunicațional‑intelectivă - se caracterizează, în primul rând, prin existența factorilor nonevolutivi sau involuntivi, la nivelul blocului energetic, în general la nivelul sistemului nervos (acest tip de organizare este mult mai rigid și mai limitat ca posibilități de transformare interioară). Factorii de perturbare
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
la celelalte niveluri - reprezentare, memorie, atenție - asonanța este relativ totală, cu unele posibilități limitate în raport cu valorile biologice; - în ceea ce privește motivația, putem întâlni o motivație mai bine sau mai puțin organizată la nivel biologic; nu putem vorbi despre o motivație cognitivă sau intelectivă; - afectivitatea este nediferențiată, apar de regulă forme de afecte determinate de instinctele de bază sau de unele nevoi de apărare; - la nivelul comunicării se întâlnesc asonanțe de recepție, ca și la nivelul cogniției, esențializarea fiind cea mai afectată; propriu‑zis
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
extrem de concisă, ea trebuind însă raportată la factorii de organizare și la cei de perturbare, pentru a se obține elemente de detaliu în fiecare caz în parte. 2. Deficiența mintală de tip DCCI - tipul de organizare cu disfuncționalitate cognitivă comunicațional‑intelectivă - se caracterizează prin prezența dominantă a factorilor disfuncționali la toate nivelurile. La fiecare nivel în parte, factorii de perturbare distorsionează funcțiile până la schimbarea tipului normal de organizare (pe baza factorilor de organizare). În practică este posibil ca acest tip „pur
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Păunescu, C.; Mușu, I. (1990), Recuperarea medico‑pedagogică a copilului handicapat mintal, Editura Medicală, București. Păunescu, C.; Mușu, I. (1997), Psihopedagogie specială integrată. Handicapul mintal. Handicapul intelectual, Editura Pro Humanitate, București. Păunescu, C. (1999), Terapia educațională a persoanelor cu disfuncții intelective, Editura ALL, București. Planchard, E. (1968), La pédagogie scolaire contemporaine, Bruxelles. Popescu, G.; Pleșa, O. (coord.) (1998), Handicap, readaptare, integrare, Editura Pro Humanitate, București. Popescu‑Neveanu, P. (1978), Dicționar de psihologie, Editura Albatros, București. Popovici, D.V (1999), Elemente de
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
abia apoi prin idei și raționamente. Recunoașterea acestui adevăr poate schimba multe lucruri În cele mai neașteptate domenii, spre exemplu În sociologie sau politologie. Desigur, nu vreau să se Înțeleagă de aici că trebuie să nesocotim sau să disprețuim funcțiile intelective. Rațiunea a fost pe bună dreptate considerată o facultate specific umană; ea constituie un aparat de cunoaștere secund, folosind un limbaj paralel cu cel al imaginilor, ce face posibile analize și sinteze inaccesibile altfel. Noțiunile și conceptele dublează imaginile și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dezvoltării socio-afective; - nivelul dezvoltării limbajului; - disponibilitatea ludică. Activitatea practică cu privire la organizarea și desfășurarea procesului instructiv-educativ pe care Îl reprezintă, de fapt, compozițiile școlare, trebuie să țină seama de câteva cerințe metodologice fundamentale: - respectarea caracterului sistemic; - formarea cunoștințelor si disponibilităților afectiv intelective;conceperea compozițiilor ca instrumente de folosire a sistemului limbii În actul viu al comunicării verbale; - compozițiile trebuie să devină mijloace de receptare creatoare a literaturii; - compozițiile școlare trebuie concepute ca parte integranta a activității de inițiere a elevilor În tehnica
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
relevă și ca produs al presei în sfera opinabilului, e necesar să-i atașăm o altă dimensiune asupra căreia insistă M. Angenot în cercetarea sa, și anume cea entimematică, prin care non-dicibilul (sau elipticul) este, de fapt, sursa unei tensiuni intelective, ce transformă discursul în sine într-o provocare pentru cititorul pus în postura de a reconstitui coerența unui ansamblu. Din perspectiva enunțării, discursul polemic explicit este de natură performativă, având ca premise enunțuri constatative referitoare la un adevăr "axiologem (Cornel
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
naște monștri, somnul dialogului naște dogme. Iar dogmele sfârșesc totdeauna prin ceea ce pretind că sacralizează"30. E important de semnalat că, în spațiul românesc, deși s-a observat și subliniat importanța polemicii ca motor al progresului, dar și ca act intelectiv cu o premeditată finalitate estetică, un studiu sistematic al discursului polemic, aplicat publicisticii literare românești, se lasă așteptat. Ca un paradox, tocmai presa cultural-polemică, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea dă cu adevărat măsura dezbaterilor intelectuale
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nobil ca metaforă a polemicii literare de înaltă ținută, în care latura spectaculară derivă nu atât din soliditatea raționamentului cât din strategia discursivă de a combina eficient (verbele construiesc dinamic un climax al strategiei ofensive: frâng, dobor, împung, sângerez) dimensiunea intelectivă (argument, definiție) cu cea afectivă (imagine, spirit): "Să-ți frâng mijlocul cu un argument, să te dobor în țărână cu o imagină, să te-împung cu un spirit, să te sângerez cu o analiză și să te vâr până la coapse
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
diasirmului) ocupă, de departe, primul loc. Intrat pe un teren al confruntării directe, polemistul conștientizează faptul că o argumentare punctuală și coerentă orientează factual lectorul, iar recuzita retorică va fi responsabilă de captația afective. Efortul conjugat al amândurora vizează dispoibilitatea intelectivă a terțului și capacitatea sa de a delibera în baza criteriilor etice și estetice, deopotrivă. Apoi, ca semnatar al scrisorii deschise, polemistul își asumă principial o atitudine ostilă, justificată în raport cu ținta sa, practicând atacul frontal, însă, pe de altă parte
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
gândului prin ton, mimică, gestică sau, în scris, prin indici metatextuali. Când aceștia nu există, ironia ambiguizează demersul polemic și pretinde un grad înalt de comprehensibilitate din partea receptorului. O dată în plus, calitatea ironiei determină o selecție a destinatarului pe criterii intelective care traduc, în fond, exigențele ironistului: intelectuală, spirituală, artistică. În discursul polemic, ironia echivalează cu o distanțare strategică față de obiect, adică un tertip care-i permite locutorului să adopte o poziție contemplativă. El se sustrage pentru o clipă turnirului, pentru
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
implică, necesarmente, o focalizare asupra receptorului, pentru că discursul jurnalistic, literar sau nu, este, implicit sau explicit, adresat. Felul în care destinatarul percepe, înțelege și reconstruiește sensul enunțului, angajând, în toate aceste etape, un întreg arsenal cognitiv (în funcție de educație, cultură, disponibilitatea intelectivă și afectivă de a se plasa în orizontul de așteptare al locutorului), este responsabil de valorizarea estetică a, de pildă, literaturii autenticului, dependentă de realul-evenimențial și supusă perimării. Astfel că rezistența în timp a publicisticii scriitorilor, ca literatură non-ficțională, în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și urmările acesteia, deci cu elementul obiectiv 4. Săvârșirea unei fapte ilicite presupune ca antecedent un proces psihic complex, de conștiință și de voință, ce are baze neurologice și psihologice. În cadrul acestui proces psihic pot fi identificați doi factorii: factorul intelectiv și cel volitiv. Din punct de vedere intelectiv, actul voluntar al omului conține un proces cognitiv complex, ce presupune cunoașterea obiectului și a realității, conștientizarea trebuințelor și dorințelor, medierea și reglarea modelului informațional al individului cu cel al lumii exterioare
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Săvârșirea unei fapte ilicite presupune ca antecedent un proces psihic complex, de conștiință și de voință, ce are baze neurologice și psihologice. În cadrul acestui proces psihic pot fi identificați doi factorii: factorul intelectiv și cel volitiv. Din punct de vedere intelectiv, actul voluntar al omului conține un proces cognitiv complex, ce presupune cunoașterea obiectului și a realității, conștientizarea trebuințelor și dorințelor, medierea și reglarea modelului informațional al individului cu cel al lumii exterioare, valorizarea motivelor, scopurilor, mijloacelor și corelarea lor prin
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
sale. Factorul volitiv reprezintă o activitate psihică îndreptată spre atingerea unor scopuri, care presupune deliberarea și decizia pentru un anumit comportament de urmat 6. Această componentă a vinovăției presupune întotdeauna libertatea de deliberare și de decizie din partea autorului faptei. Factorul intelectiv constituie premisa factorului volitiv, aflându-se într-o strânsă unitate. Astfel, factorul intelectiv, de conștiință, nu produce vinovăție prin el însuși câtă vreme nu a fost urmat de o hotărâre contrară ordinii de drept. Factorul volitiv nu poate exista în afara
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
presupune deliberarea și decizia pentru un anumit comportament de urmat 6. Această componentă a vinovăției presupune întotdeauna libertatea de deliberare și de decizie din partea autorului faptei. Factorul intelectiv constituie premisa factorului volitiv, aflându-se într-o strânsă unitate. Astfel, factorul intelectiv, de conștiință, nu produce vinovăție prin el însuși câtă vreme nu a fost urmat de o hotărâre contrară ordinii de drept. Factorul volitiv nu poate exista în afara factorului intelectiv, care îl precedă în mod necesar. Cei doi factori alcătuiesc, în
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
premisa factorului volitiv, aflându-se într-o strânsă unitate. Astfel, factorul intelectiv, de conștiință, nu produce vinovăție prin el însuși câtă vreme nu a fost urmat de o hotărâre contrară ordinii de drept. Factorul volitiv nu poate exista în afara factorului intelectiv, care îl precedă în mod necesar. Cei doi factori alcătuiesc, în unitatea lor, elementul vinovăție 7. Fiind de neconceput o acțiune umană voluntară fără procese psihice, fără motive și scopuri, vinovăția nu poate fi înțeleasă în afara existenței acestor motive și
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
lor, elementul vinovăție 7. Fiind de neconceput o acțiune umană voluntară fără procese psihice, fără motive și scopuri, vinovăția nu poate fi înțeleasă în afara existenței acestor motive și scopuri. Prin urmare, în conținutul vinovăției se concentrează o totalitate de procese intelective, volitive și motivaționale, într-o continuă legătură de condiționare și influențare reciprocă 8. Dreptul pozitiv nu este interesat de componenta afectivă a atitudinii, ci doar de celelalte două componente conștiința și voința exprimate în conduita exterioară a individului. Sub aspect
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
vinovăția. Astfel, minoritatea presupune insuficiența discernământului și o experiență de viață precară, iar alienația mintală este o împrejurare care exclude vinovăția ca urmare a iresponsabilității persoanei în cauză. Atât minorii, cât și o categorie largă de bolnavi psihici au activitate intelectivă și volitivă, dar nu suficient de matură pentru a înțelege semnificația socială a faptelor lor și pentru a fi stăpâni pe ele, distingând între ceea ce este permis și ceea ce este interzis. "Astfel, minorul, alienatul și debilul mintal lipsiți de discernământ
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
trupului, adică În somn și la apropierea morții 4: acest lucru se datorează fie unei curățiri (katharsis) a trupului În astfel de clipe, fie unei krasis, dispoziție prielnică divinației. În orice caz, are loc un soi de ațipire a facultății intelective (logistikon) capabile de a raționa (phrontistikon), care lasă intuiția liberă să acționeze. Plutarh stăruie asupra caracterului irațional al facultății divinatorii care „ajunge să perceapă viitorul fără sprijinul unui raționament” (432 d), cu atât mai mult cu cât „se Îndepărtează de
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și mai greu accesibil. Pe baza unui astfel de procedeu a fost elaborat modelul cosmic al George-Ștefan COMAN 27 atomului, care a permis cunoașterea multor aspecte ale relațiilor dintre particulele sale elementare. Empatia; este o transpunere imaginară În plan perceptiv, intelectiv, afectiv, În altceva, acest altceva putând fi o altă persoană, dar și un obiect, un fenomen etc., facilitând descoperirea de noi aspecte și Înțelesuri. Ea se manifestă În creația actoricească, dar și În activitatea educatorului. Manifestând empatia față de elevi sau
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
elevi. Învățarea creativă presupune existenta unui potențial creativ al subiectului, manifestat În: receptivitatea față de nou, curiozitate George-Ștefan COMAN 27 atomului, care a permis cunoașterea multor aspecte ale relațiilor dintre particulele sale elementare. Empatia; este o transpunere imaginară În plan perceptiv, intelectiv, afectiv, În altceva, acest altceva putând fi o altă persoană, dar și un obiect, un fenomen etc., facilitând descoperirea de noi aspecte și Înțelesuri. Ea se manifestă În creația actoricească, dar și În activitatea educatorului. Manifestând empatia față de elevi sau
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
este ceea ce înfrățește ființele vii, se disting mai multe tipuri de suflet, mai multe grade, în funcție de specie. Animalele de rang inferior nu dispun decît de un suflet nutritiv și vegetativ, iar animalul superior de un suflet senzitiv și de unul intelectiv, care îi supraviețuiește corpului. Carnea moale și pielea fină sunt semnul exterior după care recunoaștem ființele cu spirit. Să-i spunem sufletului pe nume. După Cicero, lumea a fost creată pentru ființele înzestrate cu rațiune: "Aceștia sunt zeii și oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Cu frivolitatea acceptării tiraniei destinului sub care mă aflu înnrobit, pășesc în labirintul unei nefericiri ce mă întâmpină inevitabil pe drumul vieții. Resimt cum spațialitatea existenței mele este brusc restrânsă, cum îmi este redusă perspectiva de contact perceptiv și asimilare intelectivă la nivelul de coridor, de potecă încadrată prin ziduri ce opturează clastrofobic. La nivelul conștiinței mele, impactul cu noul mediu generează sentimentul de asfixiere, de sufocare, de secătuire bruscă a izvorului de viață ce îmi genera revigorarea vitalismelor psihice. Inteligența
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
din relația sa cu mediile utile. Economia imaterialului Într-o mondializare În creștere antrenează o ștergere a barierelor geografice. În cadrul mediului informatic al rețelelor (digital surround), viteza și ritmul schimbărilor provoacă mutații În administrarea Întreprinderilor. În trecut, cunoștințele și capacitățile intelective erau apanajul unui număr redus de persoane, care se sprijineau pe ele pentru a conduce, pentru a educa și adapta comportamentele salariaților. Exercitat În manieră centralizată, managementul controla sarcinile fiecăruia, iar instrucțiunile consecutive se difuzau de la vârful spre baza unei
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]