231 matches
-
ca fiind omul său - obligându-l pe filosoful ideilor pure să-și precizeze conceptul și să adauge: cu unghiile plate... Orice s-ar spune, ambianța filosofică din agora Atenei nu era lipsită de picanterie! Pe atunci, ideile pure, idealismul și intelectualismul platonician erau combătute cu argumente mai bune decât discursurile interminabile. -2Elogiul peștelui masturbator. Nu prea-l vedem pe Platon masturbându-se în piața publică! El, care proslăvea meritele tuturor ipocriziilor posibile și imaginabile, n-ar fi ezitat, într-o cetate guvernată
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
desfășurat artistic, un întemeietor, un inovator. Narațiuni s-au mai scris și până la ei, însă nu cu atâta măiestrie, încât să uimească contemporanii și posteritatea în aceeași măsură. Lucrările lor încorporează atât spiritul moralizator al Evului Mediu 19, cât și intelectualismul Renașterii, sunt opere aflate la granița dintre două lumi, una vetustă, supusă influențelor dogmatice, temătoare și nebuloasă, alta manifestând o deschidere extraordinară spre nou, valorificând în același timp cultura antică, spre valențele nebănuite ale spiritului uman care se poate înălța
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a putea să nu mai fii". 4.2.2. Sanatoriul spațiul al erosului și thanatosului Literatura interbelică aduce în prim plan, prin câțiva dintre reprezentanții săi, o perspectivă cel puțin stranie asupra erosului ilustrat în limitele a trei parametrii: thanatos, intelectualism și boală. Erosul în scrierile lui Liviu Rebreanu, Camil Petrescu și ale Hortensiei Papadat-Bengescu poate fi descris, respectând nuanțele specifice pentru fiecare dintre cei trei scriitori menționați, în aceste limite. Fără îndoială, Blecher se apropie cel mai mult de proza
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ca și cum am Încerca să reconstituim teologia lui Duns Scot din istorisirile unui țăran din Languedoc, care ne-ar relata conținutul predicii duminicale a parohului său. Nu se poate nega Însă că școlile monarhiene nu păcătuiesc nici ele prin exces de intelectualism, acesta fiind apanajul aproape exclusiv al radicalilor. 6. Dualismul cathar Al cincilea dintre tratatele cuprinse În Cartea celor două Principii, culegerea de scrieri a bisericii albigenzilor radicali, poartă titlul Contra Garattenses (Împotriva discipolilor lui Garattus), Garattus fiind episcopul catharilor monarhieni
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
singurul poem care poate reface unitatea ființei". Apropierea de limbajul expresionistic, vizibilă dintru început, e constantă, deși muza lui George Vulturescu s-ar putea numi Bendis, Sabazis sau Cotyso, deși îl țin în loc figuri novo testamentare, Varlaam, Ioachim, Ioan, Timotei. Intelectualismul, datele livrești (în exces), aluziile la antici și moderni, acestea și altele devin însemnele unui mental cu nostalgii de integralitate de unde trimiteri la Homer, la Enkidu (invocat de Nichita Stănescu), la neoplatonicianul Marsilio Ficino, la Goethe și Dostoievski, la Rilke
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
gastronomic al popoarelor. Maniere de a vedea, maniere de a crede, maniere la masă alcătuiesc un tot. De ce să nu remarcăm că pictorii sunt, în cea mai mare parte, buni bucătari și, probabil, amanți mai buni decât compozitorii? Senzualismul picturii, intelectualismul muzicii savante. Vederea este mai intelectualizată decât atingerea, dar mai puțin decât auzul. Un sculptor va fi deci mai puțin "intelectual" decât un pictor, iar un pictor mai "manual" decât un muzician. În ascensiunea spirituală, ochiul eliberează de tactil, mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
simplul joc al suprafețelor și liniilor ne face aceste imagini mai apropiate. Abstracția lor ne pare culmea stilului, când ele sunt de fapt negarea acestuia, ca produse conforme, interschimbabile, ritualizate ale unei reguli de viață colectivă. Aceste forme extreme de intelectualism care sunt sculpturile în lemn ale populațiilor Fang și Baoubé se armonizează cu al nostru, care se poate oglindi cu plăcere în ele. Vedem atunci un intelectualism de epuizare (sau de sfârșit de ciclu), al nostru, întorcându-se spre un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
conforme, interschimbabile, ritualizate ale unei reguli de viață colectivă. Aceste forme extreme de intelectualism care sunt sculpturile în lemn ale populațiilor Fang și Baoubé se armonizează cu al nostru, care se poate oglindi cu plăcere în ele. Vedem atunci un intelectualism de epuizare (sau de sfârșit de ciclu), al nostru, întorcându-se spre un intelectualism de necesitate, al lor, cu speranța de a-și reîncărca resursele. Figură a eternității, idolul este conservator 71. Fie că se supune unor canoane teologice ca
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care sunt sculpturile în lemn ale populațiilor Fang și Baoubé se armonizează cu al nostru, care se poate oglindi cu plăcere în ele. Vedem atunci un intelectualism de epuizare (sau de sfârșit de ciclu), al nostru, întorcându-se spre un intelectualism de necesitate, al lor, cu speranța de a-și reîncărca resursele. Figură a eternității, idolul este conservator 71. Fie că se supune unor canoane teologice ca icoana bizantină sau unor ritualuri sociale ca sculptura africană, el se teme de inovație
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care privește memoria credinței, trimițînd la legi ale memoriei colective ciudat de asemănătoare, de altfel, cu cele din Gestalt Theorie: legea gîndirii este de a crea pretutindeni totalități, de la percepție pînă la memorie. Dar Topografia legendară a Evangheliilor, dacă prelungește intelectualismul din "Memoria muzicienilor" prin ideea de lege, împinge acest intelectualism spre dezbaterea centrală din capitolele trei și patru ale Memoriei colective; nu mai este vorba de hegemonia lui Bergson, ci de cea a istoricilor; Halbwachs respinge critica lui Marc Bloch
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ciudat de asemănătoare, de altfel, cu cele din Gestalt Theorie: legea gîndirii este de a crea pretutindeni totalități, de la percepție pînă la memorie. Dar Topografia legendară a Evangheliilor, dacă prelungește intelectualismul din "Memoria muzicienilor" prin ideea de lege, împinge acest intelectualism spre dezbaterea centrală din capitolele trei și patru ale Memoriei colective; nu mai este vorba de hegemonia lui Bergson, ci de cea a istoricilor; Halbwachs respinge critica lui Marc Bloch, ca și pe aceea a lui Blondel. Or, în cazul
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
lume nu-și mai are reflexul într-un univers superior, dar cerul de forme este figurat în mulțimea imaginilor acestui pământ. Pentru mine însă, nu s-a schimbat nimic. Nu regăsesc aici gustul concretului, sensul condiției umane, ci doar un intelectualism atât de nestăvilit încât generalizează însuși concretul. În zadar ne-am mira de paradoxul aparent care conduce gândirea la propria ei negare pe căile opuse ale rațiunii umilite și ale rațiunii victorioase. De la Dumnezeul abstract al lui Husserl la Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
înscrie în aceleași coordonate. Romanul Impact (1987) reia simbolurile din poezie, procedeu evident încă de la titlurile capitolelor: În lumina soarelui de vară, Lângă asprele valuri de mare, Incertitudini sau Verde, verde, iarba mea. Feminitatea, dragostea, problema cuplului, sondarea lumilor interioare, intelectualismul și muzicalitatea au, toate, ca fundal de rezonanță, marea. În postura de eseistă, J. încearcă să dezvăluie „dedesubturile” Televiziunii Române în Alo, televiziunea! (1992). Trăind în acest mediu, autoarea vrea să-i descifreze specificitatea. Ea prezintă un „jurnal de front”, oameni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287671_a_289000]
-
În perioada când moda literară a impus ca temă raportul scriitorului cu scrisul, D. a tratat poetic inserția creatorului în universul ficțional instituit de limbaj. A experimentat toate atitudinile poetice cunoscute: romantismul gesturilor simbolice, clasicismul formelor disciplinate, barocul căutărilor proteice, intelectualismul ermetizat prin aluzia livrescă și conceptualizarea trăirilor, transa mistică. În prima etapă a creației sale, sub influența baladei romantice germane și a prietenului Radu Stanca, baladist modern, a cultivat mai ales tema metamorfozei în formă baladescă. Această etapă, depășită, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
noastră”, unde îi apar, din 1924, versuri și unde, între 1931 și 1934, desfășoară o intensă activitate publicistică, semnând aproape zilnic articole inserate la rubricile „Probleme culturale”, „Comentarii critice”, „Cronica teatrului”. Deși apt să intuiască valoarea, C. îmbină oarecum forțat intelectualismul cu un sentimentalism poetic, într-o exprimare improprie uneori. Totodată, a mai colaborat, în special cu poeme, la „Viața românească”, „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a., iar după 1933 va fi redactor al „foii săptămânale pentru popor”, „Albina”. În această calitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
o personalitate din ce în ce mai bine definită în climatul liric românesc actual. C. nu face parte din grupul, compact și agresiv, al poetelor care mizează totul pe dezvăluirea impudică a unei feminități dezlănțuite. Dimpotrivă, ea pare a fi solicitată mai degrabă de intelectualismul discret, meditativ, întotdeauna placat pe solul ospitalier al realului („Zeii nu au dreptul să fugă. / Zeii nu au dreptul să mintă. Sau poate ei sunt în dreptul / de a minți atât de covârșitor, / încât materia și gândul / își continuă existența / la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
prietenos, flexibil ș.a.), în timp ce părinții prezintă trăsături personale (sigur de sine, capabil, conștiincios ș.a. ). În cercetările întreprinse asupra teoriilor implicite ale studenților despre creativitate, înțelepciune și inteligență, Sternberg (1993) arată că definițiile creativității se traduc prin atitudine netranșantă, integrare și intelectualism, simț estetic și imaginație, abilități decizionale și flexibilitate, perspicacitate, dorință de realizare și recunoaștere, curiozitate și intuiție. Aceste caracteristici se disting într-o măsură semnificativă de cele incluse în definiția inteligenței (de exemplu, abilități practice de rezolvare a problemelor, orientarea
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cel mai pur mod melodramatic, Goethe atribuia "purificarea" personajelor înseși, vindecate moral prin binemeritata pedepsire a vinovaților. 51 Mihai Gramatopol, Moira, mythos, drama, EPLU, București, 1969, pp. 236-237. 52 Oedip e un erou specific mitului decadent, un erou "care asociază intelectualismul, autoanaliza și caracterul ocult al cunoașterii cu ambiguitatea sexuală ca nucleu al mitului decadent" (vezi Angelo Mitchievici, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, Editura Curtea Veche, București, 2011, p. 62). 53 Într-un studiu clasic, Frank Rahill
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
detașare față de modelele tradiționale de narare ale romanului sau ale nuvelei realiste. Înainte de Huxley și, într-adevăr, înaintea războiului, romanele lui E. M. Foster (A Room with a View 1908, Howards End 1910) au expus lipsa de esență, uscăciunea atât a intelectualismului abstract, cât și a vieții sociale a claselor superioare. Foster cerea revenirea la bazarea simplă, intuitivă pe simțuri și a satisfacerii dorințelor persoanei fizice. Romanul său, A Passage to India (1924), combină aceste teme, oferind un studiu atent al distanțelor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
recunoașterea ignoranței este începutul înțelepciunii are o profundă semnificație din perspectiva modului în care înțelegem societatea"18. În același timp, viziunea noastră este influențată de Hayek, care arată cum "concepția despre omul care-și construiește deliberat civilizația izvorăște dintr-un intelectualism eronat, ce consideră rațiunea umană ca situată în afara naturii,separând cunoașterea și capacitatea de a acționa din experiență (...). Spiritul nu este niciodată capabil să-și prevadă programul"19. Noi, oamenii, ne aflăm în concordanță cu legile naturii și funcționăm împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
de concretețe sensibilă. În Cum (1984) poeta se arătă tentata să abandoneze planul cosmic pentru a reveni în sfera cotidianului și a experienței senzoriale. Și în „interpretările critice” dedicate poeticii lui Ion Minulescu percepția e ghidată concomitent de sensibilitate și intelectualism. SCRIERI: Ploaie în aprilie, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1964; Hora de mână, București, 1968; Sub umbrela mea roz, Craiova, 1973; Zilele una cu alta, Craiova, 1982; Cum, Craiova, 1984; Poetica minulesciană, Craiova, 1986; Zilele una cu alta, Craiova, 2002. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286682_a_288011]
-
ca fiind omul său - obligându-l pe filosoful ideilor pure să-și precizeze conceptul și să adauge: cu unghiile plate... Orice s-ar spune, ambianța filosofică din agora Atenei nu era lipsită de picanterie! Pe atunci, ideile pure, idealismul și intelectualismul platonician erau combătute cu argumente mai bune decât discursurile interminabile. 2 Elogiul peștelui masturbator. Nu prea-l vedem pe Platon masturbându-se în piața publică! El, care proslăvea meritele tuturor ipocriziilor posibile și imaginabile, n-ar fi ezitat, într-o cetate
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
secretar al Filialei Moldova a organizației mondiale a scriitorilor (PEN-Club). În volumele Ispita înfloririi (1970) și Culegători în amurg (1976), B. cultivă o specie de ruralism naturalist, înrudit cu al lui Ilarie Voronca și intrat într-o organică simbioză cu intelectualismul, care este mai mult unul de atmosferă reflexivă, de „impresie”. Scrie nuvele și piese de teatru (Primăvara în doi, 1988, Întoarcerea lui Traian, 1990), inspirate din viața și problemele tineretului și axate pe simbol, pe situații-limită sau romantice, realul fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285950_a_287279]
-
imagine ideală, o imagine a viitorului, unică; ea rimează, cum spune Le Saget, cu viața, cu emoția, cu căutarea gradului de perfecțiune, ea direcționează și catalizează; cum însă viziunile pot fi corecte sau false, monocrome, stereotipe, bazate pe exces de intelectualism sau pe exces de emoționalism, se înțelege că rolul liderului în elaborarea, transmiterea, punerea lor în aplicare este enorm). 2) Comunicarea autentică - presupunând primirea și transmiterea feedbackului (a criticilor și complimentelor cu efecte pozitive atât asupra sa, cât și asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sufletul este rezultatul greșelii, năzuind către spirit. [...] Aceasta este adevărata mîntuire", arată Valentinus, citat de Irineus, în Împotriva ereziei. Nu trebuie să ne îndrăgostim de ideile și de abstracțiunile minții noastre, de concepte și precepte. Nu trebuie să cădem în intelectualism și în psihism, să ajungem la proslăvirea minții și a eului emotivist, greșeală la fel de mare ca și proslăvirea materiei, numită de gnostici hytleticism. Așa cum și Iisus și Budha au respins ispitele la care au fost supuși, gnosticii rup orice legătură
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]