215 matches
-
Dicționarul explicativ al limbii române, 1975; precum și Irmhild Rudolph, 1979, pp. 123-135; Christoph Müller, George Hodnett, 1969, pp. 453-465 (despre originea și istoria conceptului cadru). Politică PCR a fost diferită În măsura În care principala măsură restrictivă a fost aceea de a Împiedica „intelectualizarea” partidului, fiind fixat un numerus clausus al intelectualilor membri de partid. Cf., de exemplu, aceasta observație a lui Jens Reich (1992, p. 24), fost președinte al Akademie der Künste (Academia Artelor) din Berlin: „Contradicția dintre intelighenția și birocrația politică este
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
banii determină cultura și ritmul vieții viața modernă, devenind strict intelectuală, excluzând elementele emoționale în favoarea aspectelor calculabile. Cultura lucrurilor înlocuiește cultura persoanelor, iar creativitatea minții este subiectul unui proces de conversie în termeni ce pot fi calculați. Un proces de intelectualizare rațională merge mână în mână cu capacitatea de a transforma obiecte în lucruri ce pot fi interschimbabile, ambele principii fiind aplicate la extrem în metropole „rolul economiei monetare, în cadrul relațiilor raționale este acela de a atribui omului o valoare” (Simmel
Atitudinea față de bani by Gabriella Losonczy () [Corola-publishinghouse/Science/843_a_1654]
-
pentru simbolismul grupului de la „Vieața nouă”, fiind - opinează D. Micu - „acela care a ținut să-și racordeze cât mai exact inspirația directivelor ideologice ale revistei”, P. a dat o poezie „de concepție”, marcată de retorism, discursivitate, exces de abstracțiuni și intelectualizare, așadar lipsită de lirism convingător, într-un „travesti” simbolist, cum remarca E. Lovinescu: „Travestiul simbolist constă, în afară de un verslibrism frenetic, într-un oarecare exotism de expresie”. Atributele de modernitate constau totuși în recursul la versul liber și în abordarea unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
cea de-a doua fază impresionistă durează și în următoarea, de după război, acum cu vizibile tendințe spre organizare, probabil trăsături caracteristice vârstei. Nu a dispărut din practica lovinesciană „intenția expresiei literare”, însă față de limbajul anterior, „exclusiv artistic”, fraza înclină spre intelectualizare, ideile generale nemaifiind evitate „ca elemente caduce”, dimpotrivă, articulându-se nu doar pentru a configura o sugestie, ci „și pentru a trezi și o convingere”. Cum apelul la intelectualizare a fost luat drept dogmatism, cum impresionismul însuși a putut fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
expresiei literare”, însă față de limbajul anterior, „exclusiv artistic”, fraza înclină spre intelectualizare, ideile generale nemaifiind evitate „ca elemente caduce”, dimpotrivă, articulându-se nu doar pentru a configura o sugestie, ci „și pentru a trezi și o convingere”. Cum apelul la intelectualizare a fost luat drept dogmatism, cum impresionismul însuși a putut fi adoptat de „spirite mai mult sau mai puțin dogmatice” (Faguet și „chiar Taine”) - iată motive de noi precizări metodologice. Față de dogmatisme mai vechi sau contemporane, față de raportarea „la un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
de promovarea literaturii tradiționaliste, față de arta modernă înregistrându-se adesea vizibile rezerve (Extremismul literar de Petre Drăgescu, Tradiție și literatură de T. Păunescu-Ulmu). Revista duce chiar polemici cu E. Lovinescu, Mihail Dragomirescu, Ovid Densusianu și cu unele reviste de avangardă (Intelectualizarea, Impertinență sau aiurea de D. Tomescu), pe tema promovării specificului național. Tudor Vianu scrie despre Universul moral al lui Macedonski și Gustul estetic, Scarlat Struțeanu investighează opera eminesciană, Petre Partenie se ocupă de Vasile Alecsandri. O prezență deosebită are în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289129_a_290458]
-
diferendelor dintre poliția administrativă și cea comunală), Legea din 1 aprilie 1903 (în care se statuau ca principii generale unitatea de direcție și de execuție, centralizarea într-un singur scop a funcțiunilor polițienești și legarea lor printr-o colaborare activă, intelectualizarea personalului și disciplinarea lui, prin măsuri capabile să asigure o cât mai bună îndeplinire a serviciului polițienesc). În ianuarie 1866, printr-un decret-lege, au fost înființate gărzi orășenești cu rolul de a face serviciul ,,de pază în interiorul comunei”, de a
Sistemul administrativ românesc – inspiraţie franceză şi adaptare autohtonă by Dragoş Valentin DINCĂ () [Corola-publishinghouse/Science/208_a_439]
-
Afirmare de sine prin exprimarea sentimentelor 134 Altruism 141 Anticipare 147 Anularea retroactivă 153 Ascetismul adolescentului 158 Clivaj (al eului, al obiectului) 162 Contrainvestire 169 (De)negare 176 Formațiune reacțională 181 Identificare 190 Identificare cu agresorul 195 Identificare proiectivă 201 Intelectualizare 206 Introiecție 212 Izolare 218 Înlăturare 226 Întoarcere către propria persoană 231 Proiecție 238 Raționalizare 244 Refugiu în reverie 249 Refulare 258 Refuz (al realității) 266 Regresie 274 Retragere apatică 282 Sublimare 287 Transformare în contrariu 297 Umorul 302 Bibliografie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pulsionale - mecanism inclus în lista prezentată în concluzia lucrării (această listă diferă puțin de prima). Autoarea mai tratează aici identificarea cu agresorul (capitolul 9) și o formă de altruism (capitolul 10). În fine, în capitolul 12, ea menționează ascetismul și intelectualizarea la pubertate, acest ultim mecanism figurând și în lista finală. Mai recent, în dialogurile sale cu Sandler (1985/1989)7, A. Freud precizează: „În cazul în care mă întrebați dacă lista este definitivă, vă voi spune, bineînțeles, că nu. Asta
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
psihice descris de M. Klein), despre clivajul eului (formă de clivaj diferită de clivajul obiectului), despre (de)negație, despre deplasare (care are „o funcție defensivă evidentă”), despre forcludere (termen introdus de Lacan pentru a desemna un mecanism specific psihozei), despre intelectualizare, raționalizare, reparație (descrisă de M. Klein) și despre reprimare. Printre alte texte în franceză, cităm lucrarea lui Bergeret, Abrégé de psychologie pathologique (1972/1986), care consacră un întreg capitol „Problemei apărărilor”12. Autorul precizează că ordinea de prezentare a celor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
autorii DSM III-R. Este vorba despre introiecție, regresie, orientarea către sine, transformarea în contrariu (sau răsturnare) și sublimare. Celor cinci mecanisme reținute de la A. Freud li se adaugă, în DSM III-R, următoarele treisprezece: Agresiunea pasivă Clivajul Deplasarea Deprecierea Disocierea Idealizarea Intelectualizarea Autorii ediției DSM-IV (1994/1996) merg mai departe și propun chiar o scală a funcționării defensive care va fi descrisă în capitolul 4 al cărții noastre. Cu aceasta, lista mecanismelor de apărare ajunge la treizeci și unu16. Dar, pentru autorii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unei apropieri sau chiar a unei similitudini semantice. Înaintea lui Plutchik, mai mulți autori notaseră deja că: - anumite apărări - precum formațiunea reacțională și anularea retroactivă sau refuzul și proiecția - sunt apropiate una de alta (English și Finch, 1964); - conceptul de intelectualizare le include pe cele de izolare, raționalizare, ritualizare, anulare retroactivă și gândire magică (Vaillant, 1971); - izolarea și clivajul ar fi două denumiri diferite ale aceluiași concept (Arieti, 1974). 2) Există opoziții nete, adevărate polarități ce rezultă din examinarea relațiilor dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
La fel, putem sesiza opoziții între activism și refulare sau între identificare și proiecție. Având ca premise aceste două constatări, Plutchik et al. (1979) studiază relațiile dintre șaisprezece mecanisme de apărare: activism, anulare retroactivă, compensație, deplasare, fantezie, formațiune reacțională, identificare, intelectualizare, introiecție, izolare, proiecție, raționalizare, refulare, refuz, regresie și sublimare. Pentru a stabili aceste relații, Plutchik et al. cer unor psihiatri experimentați să compare între ele cele șaisprezece mecanisme, în funcție de gradul lor de asemănare. Rezultatele acestei analize le-au permis autorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
gradul lor de asemănare. Rezultatele acestei analize le-au permis autorilor să întocmească o diagramă circulară, în care distanțele, pe circumferință, definesc gradul de apropiere dintre apărări, precum și unele polarități sau opoziții. Grupări de tipul: - refuz, refulare și anulare retroactivă, - intelectualizare, raționalizare și izolare, - proiecție, deplasare, activism ne permit să observăm că aceste ansambluri de mecanisme de apărare au în comun metode foarte apropiate de apărare a eului. Această cercetare a mai permis și descrierea opozițiilor (sau polarităților) dintre diferitele apărări
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de tipul: - sublimare și regresie, - sublimare și formațiune reacțională, - activism și refulare. Pornind de la rezultatele cercetărilor întreprinse și mai ales de la analizele factoriale, Plutchik et al. propun o altă listă, de numai opt apărări de bază: Compensația Deplasarea Formațiunea reacțională Intelectualizarea Unul dintre aceste mecanisme, compensația, este mai puțin cunoscut: ea vizează găsirea de substitute în cazul unor pierderi sau al unor inadecvări reale sau imaginare. Plutchik (1995) pune acest mecanism în legătură cu tristețea generată de o pierdere și cu anxietatea care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aceea a mecanismului desemnat prin sintagmele a face pe bufonul, a lua în derâdere, formulată mai jos, în prezentul capitol. 7) Pentru Vaillant, ipohondria (vezi definiția acestui mecanism în secțiunea următoare a capitolului) include introiecția. 8) Izolarea sau, potrivit lui Vaillant, intelectualizarea. Pentru acest autor, anularea retroactivă ar constitui un subtip al izolării. 9) Traducerea englezescului supression și a termenilor francezi répression și mise à l’écart. 10) Mecanism figurând în DSM III-R sub numele de reverie autistă. Vaillant utilizează pentru una
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de gratificare, autorizează o percepție conștientă a sentimentelor, a ideilor și a consecințelor lor și asigură cel mai bun echilibru posibil între diferitele motivații conflictuale. 2) Nivelul inhibițiilor mentale (sau al formațiunii de compromis). Cele șapte apărări menționate - deplasarea, disocierea, intelectualizarea, izolarea afectului, formațiunea reacțională, refularea și anularea retroactivă - mențin în afara conștiinței idei, sentimente, amintiri, dorințe sau temeri susceptibile de a reprezenta o amenințare potențială. 3) Nivelul distorsiunii minore a imaginii. Cele trei apărări citate - deprecierea, idealizarea și omnipotența - operează, în vederea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ipohondrie. 2) Cea de-a doua clasă reunește mecanismele care încearcă să excludă amenințarea conștiinței: refuzul, reprimarea (sau înlăturarea), raționalizarea, proiecția și introiecția. 3) Cea de-a treia clasă este constituită din mecanisme în care se încearcă dominarea, controlarea amenințărilor: intelectualizarea, izolarea, recurgerea la conduite contrafobice sau la sublimare. Ihilevich și Gleser, cercetătorii care, în 1962, au reușit să elaboreze un instrument de evaluare - Inventarul mecanismelor de apărare (Defense Mechanism Inventory, DMI23) -, sugerează că apărările pot fi clasificate în funcție de cinci stiluri
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a conflictelor sau amenințărilor respective. Creând iluzia „înțelegerii”, aceste apărări îi dau subiectului sentimentul de control și de detașare emoțională în raport cu amenințarea percepută, îi diminuează anxietatea și îi măresc respectul de sine. „Jocul cu principiile” este comun apărărilor de tipul intelectualizării, raționalizării și izolării afectului. 4) „Întoarcerea către propria persoană”. În fața conflictelor și amenințărilor, răspunsurile defensive orientează către propria persoană criticile excesive, furia și ostilitatea nejustificată. Acest tip de răspunsuri creează un fel de „pernă de aer” sau „saltea” care atenuează
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pot produce refulări doar în „stări cu mare grad de anormalitate”; - fantezia (sau refugiul în reverie) este un mecanism normal în perioada copilăriei, care, atunci când survine mai târziu, mai ales sub forma delirului, dovedește existența unei maladii mentale grave (psihoză); - intelectualizarea este caracteristică adolescenței și deci normală în această perioadă; în schimb, sunt motive certe de îngrijorare dacă un copil de opt ani „începe să mediteze asupra lumii ca întreg și asupra locului său în cadrul acestui univers, întrebându-se de ce este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în tabelul 2. Spitz precizează că el nu se ocupă de deplasare, întrucât nu o consideră un mecanism de apărare, ci mai degrabă un mod fundamental de funcționare a inconștientului. El exclude astfel din studiul său formațiunea reacțională, sublimarea și intelectualizarea (vezi tabelul 2), pe motiv că aceste trei mecanisme nu ar avea, de fapt, prototipuri somatice și că ar aparține „unei serii de dispozitive psihologice care se dezvoltă la un nivel de complexitate mai ridicat și se bazează pe dispozitive
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aceste trei mecanisme nu ar avea, de fapt, prototipuri somatice și că ar aparține „unei serii de dispozitive psihologice care se dezvoltă la un nivel de complexitate mai ridicat și se bazează pe dispozitive psihologice instituite anterior”. Potrivit lui Spitz, prototipul intelectualizării apare între 12-18 luni și stadiul următor, deci chiar la limita de vârstă reținută în studiul său. Cât despre formațiunea reacțională și sublimare, formarea lor este mai târzie, întrucât ea se întemeiază pe prezența supraeului. Dând dovadă de un remarcabil
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la concluzii divergente cu privire la unul și același mecanism sau inferează pe baza unor mecanisme diferite, care sunt, prin urmare, dificil de comparat. Cu toate acestea, se remarcă un consens destul de larg în privința refuzului, care este o apărare precoce, precum și în privința intelectualizării, mecanism caracteristic mai cu seamă adolescenților sau adulților. Mai multe studii empirice aduc clarificări în legătură cu utilizarea diferitelor mecanisme de apărare la anumite vârste. Să analizăm pentru început rezultatele unor cercetări care confirmă faptul că utilizarea refuzului scade treptat, pe măsură ce copilul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
al. (1982). Într-o cercetare efectuată asupra unor tineri hippy aflați la sfârșitul adolescenței, Haan et al. (1983) au constatat că recurgerea la refuz și la deplasare se afla în strânsă legătură cu nivelurile scăzute de dezvoltare a eului, în timp ce intelectualizarea și proiecția apăreau la subiecții aflați la un nivel înalt de dezvoltare a eului. Rezultatele obținute de Jacobson et al. (1982) sunt similare. Într-adevăr, autorii constată pe populația experimentală (un grup de adolescenți) că recurgerea la refuz și la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dezvoltare a eului. Rezultatele obținute de Jacobson et al. (1982) sunt similare. Într-adevăr, autorii constată pe populația experimentală (un grup de adolescenți) că recurgerea la refuz și la proiecție se află în legătură cu nivelurile scăzute de dezvoltare a eului, în timp ce intelectualizarea și ascetismul corespund unor niveluri mai înalte. Să mai spunem doar că, în studiul deja citat, Haan et al. (1973) nu au identificat nici o relație între utilizarea anumitor apărări și stadiile de dezvoltare morală menționate de Kohlberg (1969). Pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]