489 matches
-
și marxism, Légitime défense, Înființată de Etienne Léro, Jules-Marcel Monnerot și Gilbert Gratiant, cărora li se va alătura René Ménil. Damas se Împarte Între L’Etudiant noir și Légitime défence. Nu trebuie lăsată la o parte nici efervescența manifestată de intelighenția franceză. Mai Întâi Malraux, care, În textul său sclipitor intitulat La Tentation de l’Occident (1992), analizează problema raporturilor Occidentului cu celelalte civilizații (Malraux, 1992, p. 27) ă „Fiecare civilizație”, spune el, „formează un model de sensibilitate” ă, punând În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
nu se formează decât În cursul celei de-a treia etape, la sfârșitul secolului al XVIII-lea: izbucnește un război fiscal care determină conflicte Între state din ce În ce mai stabile; „militarismul de stat” și conscripția duc la politizarea conceptului de „Popor”. O „intelighenție radicală” Începe să glorifice poporul, invocând principii universale care trec peste barierele de clasă. Poporul și democrația liberală sunt percepute ca două fețe ale aceleiași medalii, alcătuind o „structură politică” ce domesticește clasele active și le Înăbușă pornirile rebele. Cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
din țărani aduși în industrie, s-a revoltat exact ca aceștia, în numele propriilor lor revendicări sindicale, și al propriilor percepții ideologice (p. 63). În acest punct al demonstrației, Traian Ungureanu atinge o temă dureroasă, fiindcă lucrul este valabil și astăzi: intelighenția românească "mai legată de străinătate decât de mizeria cadrului autohton" (p. 65). Ar fi putut liniștit adăuga: ca și cea rusească, bulgărească, etc., deși e bine de observat totuși, că în interbelic lucrurile nu au stat tocmai așa. Supusă unui
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Ar fi putut liniștit adăuga: ca și cea rusească, bulgărească, etc., deși e bine de observat totuși, că în interbelic lucrurile nu au stat tocmai așa. Supusă unui consemn al tăcerii de către propaganda comunistă, iar în realitate vârâtă în închisori, intelighenția românească din interbelic, (etnologi, sociologi, psihologi, și mare parte din tineretul studios naționalist înainte de marea derivă), era extrem de preocupată și de legată de "mizeria cadrului autohton". A se vedea activitatea de psiholog de întreprindere a unui savant eminent ca Nicolae
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
strigat lui Evtușenko în față: "Pentru care merite a fost așa de grijulie cu tine puterea sovietică?" Libertatea a devenit pieirea lui. Atunci el a repudiat-o: "Fără să știm ce e libertatea, am luptat pentru ea ca pentru Dulcineea intelighenției noastre ruse. Fără s-o vedem vreodată aievea, ci doar în visurile noastre sociale, am crezut că ea e minunată. Dar libertatea nu are doar multe fețe, ci și mutre, unele dintre ele de-a dreptul dezgustătoare. Una dintre mutrele
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
presupus că au socotit restricțiile acestuia ca pe niște măsuri efemere care n-ar putea deturna viața spirituală a țării. "Cu timpul apar însă generațiile de intelectuali formați în era cenzurii pentru care cenzura este un lucru... normal. Ei alcătuiesc intelighenția momentului, un soi de mutanți, iar în primii ani de după 1989 continuă să evolueze cu mentalitatea lor reșapată... Relațiile acestora cu cenzura sînt, în mod evident, altele decît acelea ale intelectualilor educați în spiritul perioadei interbelice. Noii intelectuali, formați într-
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
vai, lamentabil și ridicol, de cele mai multe ori, iar când se retrage, îngretoșat (nu-i de mirare), emite judecați ce plutesc undeva într-un eter rupt de realități la care, desi stridente, el, intelectualul, devine, în mod inexplicabil, miop. Iar cand intelighenția română se lasă și sedusa în partizanate ale vremii, riști, contempland-o, să te abandonezi, la randu-ti, unei “melancolii” vecine cu cea invocată de domnul Andrei Pleșu, de atâtea ori... Și pentru că tot veni vorba de domnia sa, pentru care
"Eu, domnule Pleșu, cu berbecul m-am lămurit, aleg gâștele!" () [Corola-journal/Journalistic/43350_a_44675]
-
parte mici negustori și cămătari, prin urmare nu sunt bine văzuți de țăranii săraci; iar În bună parte, deoarece cultura ebraică e o cultură a Cărții și că toți evreii știu să citească și să scrie, ei vor Îngroșa rândurile intelighenției liberale și revoluționare. Paulicienii sunt mistici, reacționari, legați strâns de feudali, și s-au infiltrat la curte. Evident că Între ei și ierusalemitani nu pot exista fuziuni. Deci sunt interesați să-i discrediteze pe evrei și, prin evrei - au Învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tot în același stil, citit astăzi pe Net, într-un ziar românesc: "Adrian Păunescu cerșea prune", scrie Cornel Nistorescu. Afirmație de o simplicitate năucitoare, dar care spune totul nu doar despre un personaj oarecare, ci despre o parte însemnată a intelighenției românești. 16 ianuarie 2001 Emisiune cu și despre yoghinii din India, pe ARTE. Sublimarea energiei sexuale în energie, pur și simplu. Rezultate incredibile: un yoghin care trăia ca un ascet în pădure, își leagă o sfoară de penis, se înfășoară
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Este vineri seară, ora 21.30, mai sunt 30 de minute până la închidere. O bibliotecă de care nu poți, nu ai cum să nu te îndrăgostești din prima clipă. Las la o parte faptul că a fost vizitată de floarea intelighenției românești a anilor '30, care-și "inventa" burse de studii și vizite la Societatea Națiunilor, dar stăteau mai mult pe cheiul Lacului Léman sau prin biblioteci. Mircea Eliade a început să scrie chiar aici celebrul ciclu de articole-manifest "Itinerariu spiritual
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
oare de om, spațiu și timp fără a lua în calcul pe Cel care le-a creat? Iată ce-mi spuneam eu cu sărmana mea minte în timp ce ascultam conferința și mă uitam la figurile uimit-mulțumite ale celor din sală, floarea intelighenției helveto-franceze. 10 octombrie 2003 Daniel este originar din cantonul Basel. Este student în traductologie la renumita și râvnita ETI (École de Traduction et Interpretation) din Geneva. Se deplasează tot timpul cu bicicleta, este vegetarian și luptă pentru eliberarea animalelor de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
inteligența științifică. Lenin cita „frazele importante și profund adevărate ale lui Karl Kautsky”, care spunea că proletariatul nu poate aspira la „conștiința socialistă modernă” de unul singur, deoarece Îi lipsește „cunoașterea științifică temeinică” necesară: „Vectorul științei nu e proletariatul, ci intelighenția burgheză”. Iată esența pledoariei pe care o face Lenin Împotriva spontaneității. Există doar două ideologii: cea burgheză și cea socialistă. Dată fiind răspândirea și puterea istorică a celei dintâi, dezvoltarea spontană a clasei muncitoare va determina Întotdeauna succesul ideologiei burgheze
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
pur și simplu, bunuri conform descrierii și În cantitatea specificată de către biroul național central de statistică, așa cum prevăzuse Lenin. Transformarea lumii fizice nu era totuși singurul punct de pe agenda bolșevicilor. Aceștia doreau o revoluție culturală, crearea unui om nou. Membrii intelighenției laice erau cei mai devotați partizani ai acestui aspect al revoluției. La sate s-au organizat campanii de promovare a ateismului și de suprimare a ritualurilor creștine, s-au inventat cu multă pompă noi ceremonii funerare și nupțiale „revoluționare” și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
lumii țărănești Întunecate și Înapoiate” reprezenta o „parte vitală a propriei lor identități proletare În formare”. Țărănimea era practic o terra incognita pentru bolșevici. În vremea revoluției, partidul avea În total 494 de membri „țărani” (majoritatea făcând, probabil, parte din intelighenția rurală) În Întreaga Rusie. Majoritatea celor de la țară nu văzuseră niciodată un comunist, chiar dacă se prea poate să fi auzit de decretul bolșevic prin care se confirma proprietatea țăranilor asupra pământurilor. Singurul partid revoluționar cu o oarece acoperire rurală era
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
justifice apartenența la universul antropologic național, cea mai amplă fiind cea legată de semnificația Cetățeanului turmentat. Autorul are dreptate când afirmă: "Firește, nu toți românii sunt bețivi precum Cetățeanul turmentat, dar un număr impresionant de români au meteahna băuturii... Și intelighenția națională a moștenit viciul" se afirmă citându-l pe Marian Popa, în recenta lui istorie literară... "ajungând la concluzii dezolante." Văzându-l pe Ion Brezeanu, jucând în Cetățeanul turmentat, scriitorul însuși crede că acesta este "simbolul unui popor întreg" (p.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
O dată cu încheierea războiului rece, cu marile schimbări din Europa postcomunistă, afirmă cercetătorii Ihab Hassan și Malcolm Bradbury, postmodernismul se stinge. Mai mult, evenimentele din 11 septembrie este de părere Codreanu, marchează o breșă semnificativă în viața politică a lumii, când intelighenția mondială, savanții și politicienii realizează că e ceva putred în lumea aceasta și astfel nu va mai merge. Putem deduce că deja a început altă treaptă a istoriei", zice criticul, pe când toți teoreticienii menționați mai sus n-au știut cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
democrație atât în ochii opiniei publice din România, cât și a celei, politice și economice, internaționale. Așadar, susține Theodor Codreanu, în perioada ceaușistă masca postmodernistă a fost folosită ca pretext al libertăților de tot felul pe care regimul le acorda intelighenției, iar după 1989, cum am arătat, pentru a se îmbogăți post-elita aceluiași regim, nestingherită de restricții politice, etnoculturale, morale, religioase sau de responsabilități politice. Puși (dar la sugestia cui, întreabă autorul Transmodernismului), practic de toate regimurile postdecembriste, în cabinetele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
îmbracă masca postmodernă, optzecismul se apropie de ideologia stângii americane. Cu alte cuvinte, ia naștere o stângă culturală ca reacție la regimul cultural stângist! Iar autorul subliniază chiar acest aspect: realizarea unei sincronizări între ideologiile stângiste ale "proletariatului român" și intelighenției americane. Mai mult, intrând în analiza de substrat a filiației marxiste a majorității '80-iștilor, Codreanu constată: "Paradoxal, postmodernismul, în pofida tuturor așteptărilor, este o ducere la bun sfârșit a materialismului marxist-leninist, dar cu iluzia că este adversarul acestuia. Sugestiv, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mitului, cultura noastră, dacă nu este inexistentă, este, cel mult, periferică și, ca atare, nesemnificativă. Simbolurile noastre naționale sunt considerate a fi ridicole și fără valoare, Eminescu fiind cazul caracteristic prin excelență. Mass media extreme de inteligent controlate și direcționate, intelighenția grăbită, ca și altădată, să abdice de la datoria firească de a conserva valorile noastre, câte sunt, o adunătură care se pretinde clasă politică, au consacrat un regim care poate fi numit nu democrație, ci cleptocrație, chestiune sesizată și demonstrată în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
linear al progresului sans rivages, istoricismul cu evoluția în salturi ("revoluționare"), globalismul omogenizant, ideea canonului cultural "occidental" (fără variante naționale), canonul literar postmodernist al gratuității sans rivages (al Nimicului, altfel spus), "România rătăcitoare", norodul-mutant moștenit din comunism, istoria integrată, falsa intelighenție fără de Dumnezeu, fără de neam și fără de țară sau, cu o vocabulă a lui Paul Goma, "autocronii" corectitudinii politice. În ultimă instanță, ca să anticipăm, ținta acestui reducționism cultural sunt națiunile (ca majorități "asupritoare" sau, în terminologia "corecților politici", ca factori de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se află în opoziție. Țin sub control mass-media, ...formează conștiințe. Dar... având atâta putere... ei dau vina (pentru dezastrele de azi și de ieri) tot pe poporul român, pe "metehnele" sale și pe trecutul lui". Simptomul este numit "divorțul dintre intelighenția cu pretenții de "elitism" și România profundă". Uneori acest simptom capătă o înfățișare de-a dreptul patologică, un aspect de "caz" clinic. Nu e o întâmplare, cel mai mare articol polemic al cărții este "Cazul Patapievici". Nici o exagerare! Cazul este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
problema raporturilor dintre România și Rusia cu liniștea necesară pentru corecta delimitare a nuanțelor: "Sub acest aspect, perspectivei eminesciene a prezentei cercetări i se rezervă speranța că poate retrezi sentimentul responsabilității față de neamul românesc măcar în sânul unei părți a intelighenției noastre. În atare context, Basarabia eminesciană, cum am numit-o, rămâne cheia destinului României, sau, cum spune Eminescu, o "cestiune de existență pentru poporul român"." (p. 6) O teză, o ideologie Teza cărții susține că importanța acordată de Eminescu Basarabiei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să intrăm în logica absurdă a „necesității“ marxiste în istorie, de care tocmai ne-am delimitat. Logica explicației în istorie este infinit mai complexă, pentru a o reduce la simplificări de tip justificativ 19. Rezistența la modernizare a găsit în intelighenția românească un aliat nesperat. Societatea nu putea promova un model de modernizare integral românesc. În mod fatal, în România, la fel ca și în alte societăți întârziate, s-a recurs la adoptarea/imitarea modelului occidental. Adoptarea a reușit mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
comunist, să suporte măcar cu înțelepciune ceea ce nu puteau schimba? Violenței regimului, intelectualii i-au răspuns diferențiat: unii cu lașitate, alții cu viclenie și, în fine, alții cu tăcerea. Lașitatea, cu deosebire, a făcut o nemeritată carieră. Nume prestigioase ale intelighenției s-au înregimentat entuziast, ori numai după un scurt interludiu. Lista lor, din nefericire, este generoasă. Viclenia a fost o metodă care a făcut, la rândul ei, epocă. Purtătorii ei s-au mișcat cu abilitate în spațiul delimitat de fanatismul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Într-un spațiu dominat de relativism moral, mi-e teamă că „înțelepciunea“ a devenit mai mult o formă de supraviețuire și de salvare pe cont propriu, decât un semn de maturitate. Așa se explică faptul că reprezentanții acestei categorii a intelighenției au preferat un elitism sui-generis, separat de problematica tragică a societății. În consecință, ecoul puținelor voci protestatare a fost modest, nereverberând decât vag în societate. Lipsa abordării tragice, de tip Adam Michnik ori Václav Havel, nu poate fi • Gustave le
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]