343 matches
-
de spițer! Vrei să ne otrăvești, ai? Ne-ați asigurat pe viață și vreți acum să ne omorîți pe toți și să încasați primele de asigurare? Ă Nu eu, ci mătușa Charity a adus ghimberul ăsta pe corabie! se dezvinovăți intendentul. Și mi-a poruncit să nu dau niciodată harponiștilor vreun strop de spirt, ci numai zeama asta de ghimber, cum o numește dînsa. Ă Zeamă de ghimber! Cară-te cu ea de-aici, ticăloșiile și du-te de adu ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
capacul unui poloboc de ulei, fixat în mijlocul punții. La teuga, marinarii își călăfătuiseră și-și gudronaseră lăzile, ca să le umple cu ulei; ei adăugau, cu umor, că bucătarul astupase cu un capac cel mai mare cazan și-l umpluse, că intendentul făcuse același lucru cu un ibric de cafea, că harponiștii turnaseră ulei în căușurile astupate ale harpoanelor lor; într-un cuvânt, că totul fusese umplut cu spermanțet, în afară de buzunarele pantalonilor căpitanului, pe care acesta și le păstra pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acestor dialoguri - În care apar și dispar diverse figuri, multe dintre ele figuranți. Au loc, cum spuneam la Început, schimbări de funcții În care șeful administrației prezidențiale devine super-vicepremier. Mircea Mihăieș: Ministrul de Justiție se metamorfozează Într-un fel de intendent-șef la Cotroceni etc. Vladimir Tismăneanu: E interesant de văzut cum vor merge lucrurile În continuare, pentru că a existat tot timpul o competiție mascată, dar perceptibilă, Între Ioan Talpeș și Palatul Victoria, legată de controlarea serviciilor secrete. În discuțiile pe
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
șir de intervenții, de facturi opuse. Nu toți, de fapt, se lăsau seduși de propunerile lui Flavius Etius: viața colonului pe pământurile imperiale era foarte grea, iar mulți dintre cei prezenți se făcuseră pădureni ca să scape de exploatarea nemiloasă a intendenților și a perceptorilor. în același timp, chiar mai puțin atrăgătoare părea multora perspectiva serviciului militar, fie el și în detașamente și castrensi, destinate pazei cetăților. în realitate, dacă era ceva ce îi unea pe toți bagauzii, aceasta era tocmai reacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
această casă și împreună cu ea și pe tine. Mâna ca de fildeș a Flaviei se lăsă delicat pe brațul domina-ei; nu era o încurajare, mai degrabă sufletul acela fragil căuta sprijinul prietenei sale puternice. — Și totuși, obiectă aceasta din urmă, intendentul meu, care a fost ieri aici în ținut, mi-a adus vești foarte liniștitoare: se pare că hunii părăsesc regiunea; se retrag spre miazănoapte, urmând Loira. După atâtea spaime, mi-am invitat niște prieteni deseară și... în ochii lui Cetegus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la zidul înconjurător, unde se deschidea o poartă secundară - ieșea pe acolo pentru a nu atrage prea mult atenția. Cele două femei îl însoțiră și își luară respectuos rămas bun de la el. încă stăteau acolo, salutându-l, când sosi bătrânul intendent. Născut sclav, descendent din generații întregi de sclavi și, deci, în imposibilitate de a-și regăsi rădăcinile, Clemantius fusese eliberat chiar de domina, pe atunci în vârstă de doar douăzeci și patru de ani, la puține luni după dispariția stăpânului său, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
notă acidă, pe care Hippolita hotărî să o ignore. Ridicând din umeri se îndreptă, împreună cu el și cu Flavia, către aleea ce ducea până la casă: — Să nu te îndoiești! răspunse, râzând. Mafurrus va fi aici la timp pentru cină. în vreme ce intendentul grăbea pasul ca să ajungă înaintea lor la villa, Hippolita își scoase vălul, descoperindu-și astfel pletele lungi negre și cârlionțate, pe care și le scutură. Flavia făcu la fel, cu grijă, însă, să nu-și strice coafura complicată, apoi răbufni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spuse Clemantius. Chiar acum jefuiesc casa. în vocea libertului vibra acum teama. Cu toate acestea, Hippolita nu se mișcă. — Soția ta și copiii tăi? Sunt toți aici? întrebă, deși știa că, dacă familia sa nu ar fi fost în siguranță, intendentul său ar fi avut o cu totul altă atitudine. în realitate, încerca doar să câștige timp, dând la o parte îndemnurile lui. — Da, domina, din fericire, apartamentul meu se află la mică distanță de aici. — Și servii? Și colonii? — Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de bufnituri. Prin ferestrele și ușile rămase întredeschise, Hippolita și Clemantius văzură strălucind în interiorul clădirii flăcări. Somptuoasa reședință a Patrinianilor era violată, prădată, incendiată. Opere de o valoare inestimabilă, adunate de generații., erau sortite distrugerii. — Domina, trebuie să intrăm! insistă intendentul. O clipă mai târziu, primele flăcări începură să se ridice deasupra acoperișului villa-ei, în dreptul sălii triclinare și a tabliniului. — Tabliniul! Biblioteca! Ard totul! strigă Hippolita la vederea acelei scene, trecându-și mâinile prin păr, într-un gest de panică. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
târziu alte trupuri - liberți și sclavi uciși în timpul incursiunii. Câțiva servitori nu mai erau de găsit: fugiseră, poate, ori fuseseră capturați și duși de acolo de barbari, în ciuda angajamentului lui Reinwalt. Acum, că pericolul trecuse, Hippolita îi lăsase de îndată intendentului său sarcina de a arunca o privire printre resturile încă fumegânde, pentru a constata dimensiunile dezastrului. Ieșise printre primii în fața ruinei și se așezase pe o bârnă, printre resturile depozitului, răspunzând monosilabic, cu privirea pierdută în gol, celor ce scăpaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
departe suficient de numeroasă ca s-o umple, au fost obligați s-o împartă cu un oarecare P.S. Moonshy, despre care se glumea adesea că fusese un gând întârziat de-al părinților lui - și așa apăruseră inițialele. P.S. Moonshy era intendentul orașului și lupta continuă care se desfășura zgomotos între el și Cerkasovi era una din sursele de uimire și de râs ale orașului. — îi o fericită ironie, fusese auzit spunând O’Toole într-un moment de trezie, că ăst cuib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aflat că târfele Iocastei nu erau plătite - și nici Peckenpaw, fostul hăitaș, acum fierarul satului. își făceau treaba și, în schimb, li se permitea să se folosească de serviciile oricărui alt locuitor și să ridice cantități generoase de alimente de la intendentul Moonshy. Orașul furniza servicii, fermele furnizau mâncare și toate oferite și acceptate de bunăvoie, gratis. într-un fel, totul era utopic. Dar cum naiba devenise funcțional? Cerkasovii erau tot aristocrați, iar Gribb era tot Gribb. Doar în materie de organizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prezența. Dar consternarea pe care a provocat-o n-a fost câtuși de puțin atenuată de felul cum sosise. Vultur-în-Zbor s-a întors din plimbare și a găsit câțiva oameni adunați în fața casei Gribb. Norbert Page era acolo, ca și intendentul Moonshy. Irina Cerkasova stătea neclintită la ușa din față, ca și când ar fi fost mumificată în momentul când voise să intre. S-a tras la o parte mecanic, ca să-i facă loc să intre. Nimeni nu voia să-i răspundă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Să mergem! A trebuit să ieșim din Cișmigiu, să ocolim liceul și să intrăm pe poarta principală clin bulevard, că porțile, care dădeau odinioară în grădina ce făcea una cu Lazărul, erau acum închise. Ne-a întîmpinat tot nea Constantin, intendentul liceului. Neschimbat, ca acum douăzeci de ani! ― Să trăiți! Poftiți sus, în aripa dreaptă dinspre Cișmigiu! ― Mai ții minte, nea Constantine, când ne închideai poarta și nu puteam să chiulim din pricina dumitale? ― Țiu, da' ce era să fac, dacă așa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
se încumetau să iasă din încurcătură, iar Rim credea că la facultate, ca și la el acasă, doi ucenici de felul acela îi puteau fi de folos. Ei se mulțumeau deocamdată, drept laborator, cu o odaie din subsolul facultății, de unde intendentul fusese deplasat. Viermuși subterani, se simțeau bine la întuneric. De altfel, aveau comunicație liberă cu sălile suverane unde trona Rim. Acest "liber parcurs" le dobândise curând influență printre studenți, care făceau apel la ei pentru cereri de favoruri la profesor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
era deodată foarte lene și uitase aproape preocupările cu care venise. Tocmai atunci baba, fără ca să i se fi 246 auzit pașii în meșii de postav, vîrî capul prin ușă și răgușită șopti: - Să poftești din față că a venit intendentul. Mini fu de părere ca Lina să cheme pe intendent, ca să nu se mai ostenească, dar Lina se și sculase. Baba rămăsese după ușă. j se vedea laba zbârcită și neagră a mâinii și vârful broboadei. Ai fi zis că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că "unchiul George" mi-a interzis să mă depărtez de casă, de teamă că mă puteam rătăci, fie că eram prea timorat, n-am fost curios să depășesc limitele străzii unde fusesem "depozitat" provizoriu. Când au început cursurile, domnul Ioniță, intendentul liceului, m-a dus la internatul "Casei corpului didactic", cu care reușise să stabilească o înțelegere, ca să-i primească pe cei cinci bursieri de la "Spiru Haret". Mi-am luat cufărul care a fost, mulți ani, singurul meu bagaj, și m-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mort. - Nu trebuia să te grăbești, Arioald! Cum facem acum să aflăm cine i-a poruncit să te otrăvească? Regele, cuprins de un tremurat năprasnic, a strigat: - Am să-i pun în furci pe toți cei de la cuhnii, pe toți intendenții. Cineva tot o să mărturisească! Am clătinat din cap descurajat, în timp ce Arioald părea sleit. M-am întors la cuhnii și am întrebat cine era prieten cu ajutorul de paharnic. Toți au dat înapoi. Angajat de doi ani, știa să prepare bine vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pleca la universitate cu mașina. Eu preluam cumpărăturile livrate la domiciliu și le Îndesam În frigider sau pe rafturile din bucătărie. Desfăceam cutiile de carton și la aplatizam, după care le duceam jos cu liftul. Eram În relații amicale cu intendentul și nu voiam să‑l plictisesc cu căratul gunoiului. Kerrigan, poetul și traducătorul care locuia Împreună cu mama lui la etajul de deasupra noastră, m‑a Întrebat Într‑o zi de ce Îmi car singur gunoiul și, când i‑am explicat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
l plictisesc cu căratul gunoiului. Kerrigan, poetul și traducătorul care locuia Împreună cu mama lui la etajul de deasupra noastră, m‑a Întrebat Într‑o zi de ce Îmi car singur gunoiul și, când i‑am explicat care erau relațiile mele cu intendentul, mi‑a răspuns: - Toată lumea, În afară de dumneata, ține să fie respectată. I‑am răspuns că s‑ar putea să fie așa, dar intendentul trebuia cruțat și apoi omul ținea, În mod tacit, ca demnitatea să‑i fie recunoscută. Și că prefer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Într‑o zi de ce Îmi car singur gunoiul și, când i‑am explicat care erau relațiile mele cu intendentul, mi‑a răspuns: - Toată lumea, În afară de dumneata, ține să fie respectată. I‑am răspuns că s‑ar putea să fie așa, dar intendentul trebuia cruțat și apoi omul ținea, În mod tacit, ca demnitatea să‑i fie recunoscută. Și că prefer să car jos cartoanele aplatizate decât să‑mi fac probleme În legătură cu nevoia intendentului de a fi stimat. Către sfârșit, fără să‑mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
s-o stric. Asta-i de muzeu, tataie. Bătrânul tresări atins. Trase cureaua. - Te rog, nu-s tataie cu dumneata. A doua oară când mă faci așa. Dacă nu respecți vârsta, respectă măcar istoria. Fii cuviincios. Am lucrat în diplomație. Intendent. Toate ambasadele mă cunoșteau. „Pancratz Temelie“, așa-mi ziceau. Nu mă lua la pertu, dacă am venit să-mi dai o gaură la curea. Nu ți-o cer degeaba. - Ziceam și eu, îngăimă meseriașul. Îl privi lung pe bătrân, nedumerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în locul evocării credințelor milenare apar acum lecțiile terne, dar eficiente ale științei, demonstrațiile economice seci, analizele sociologice reci și uscate. În locul nesigurei logici a emoțiilor este preferată logica statisticilor, cea mai fermă dintre toate. Republica pretendenților devine o republică a intendenților. Dramele istoriei politice, în mod necesar insolubile, se transformă în probleme de economie politică, solubile prin definiție. Conducătorii sînt atît șefi, cît și organizatori, fiecare dintre ei avînd autoritate asupra subordonaților, dar și competență în propriul domeniu. Șefi de partide
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
șef general - maior Stolzenvald. Comandanți de corp sunt, la al șaptelea, principele Barklay de Tolly-Weimarn, la al optulea, general Radețky, la al nouălea, baron Krudener, la al zecelea, principele Voronțof, la al unsprezecelea, principele Cahovskoi, la al doisprezecelea, general Vonovski. Intendentul armatei active e generalul Ahrens. Foaia oficială din 3/15 noiemvrie publică decretul prin care se oprește esportul de cai pentru marginele de vest și sud ale imperiului. [7 noiembrie 1876] RUSIA ["CU TOATE ARMĂRILE... Cu toate armările, perspectiva păcei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de șoferi-mecanici. Secția a XII-a Administrație - a fost creată ca urmare a „volumului lucrărilor de contabilitate, buget, state de plată, control al fondurilor etc.” Ea trebuia să se „ocupe cu întreaga activitate de administrație”. A fost condusă de locotenent-colonelul intendent Nicolae Diaconescu, „un foarte bun ofițer de administrație, priceput, muncitor și exigent în materie de contabilitate, din care cauză nu era deloc simpatizat de funcționari”. În compunerea acestei secții existau trei birouri: - Biroul 1 Casierie, Mânuirea Fondurilor și Materiale; - Biroul
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]