77 matches
-
li se aplică un element al cunoașterii (concept sau propoziție). Distincția extensiune / comprehensiune (modern intensiune) corespunde cuplului sfera/conținutul noțiunii (germ. Umfang și Inhalt) sau denotație/conotație (J.S.Mill). Extensiunea unui termen este numărul de indivizi conținuți în gen, iar intensiunea numărul calităților comune indivizilor genului. FORMĂ (în corelație cu substanța) În accepția lui Saussure, termenul formă, sinonim cu structură se opune substanței ca realitate fonică sau semantică nestructurată; forma este decupajul specific operat asupra acestei mase amorfe. Forma se exprimă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
rol istoric în cadrul unei societăți date. Aceste reprezentări nu configurează raporturile reale care guvernează existența indivizilor, ci raporturi imaginare. INDICIAL Semn aflat în raport de contiguitate cu obiectul (fumul față de foc, urma pașilor pe nisip, temperatura simptom al bolii etc.). INTENSIUNE ( în corelație cu extensiune) În logică se înțelege prin intensiune mulțimea caracteristicilor (proprietăți, determinări) care aparțin unui concept și/sau care îl definesc. Ca organizare a calităților subiacente conceptului, intensiunea se opune extensiunii care prezintă ansamblul obiectelor la care se
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
raporturile reale care guvernează existența indivizilor, ci raporturi imaginare. INDICIAL Semn aflat în raport de contiguitate cu obiectul (fumul față de foc, urma pașilor pe nisip, temperatura simptom al bolii etc.). INTENSIUNE ( în corelație cu extensiune) În logică se înțelege prin intensiune mulțimea caracteristicilor (proprietăți, determinări) care aparțin unui concept și/sau care îl definesc. Ca organizare a calităților subiacente conceptului, intensiunea se opune extensiunii care prezintă ansamblul obiectelor la care se aplică conceptul respectiv. INTERTEXTUALITATE Orice text se situează la răspîntia
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
foc, urma pașilor pe nisip, temperatura simptom al bolii etc.). INTENSIUNE ( în corelație cu extensiune) În logică se înțelege prin intensiune mulțimea caracteristicilor (proprietăți, determinări) care aparțin unui concept și/sau care îl definesc. Ca organizare a calităților subiacente conceptului, intensiunea se opune extensiunii care prezintă ansamblul obiectelor la care se aplică conceptul respectiv. INTERTEXTUALITATE Orice text se situează la răspîntia mai multor texte pe care le reia, le accentuează, le condensează (Philippe Sollers Théorie d'ensemble). Noțiunea de intertextualitate definită
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
denotatum (obiectul); 2. (În lingvistică) Studiul semnificației (toate chestiunile legate de polisemie, sinonimie, antonimie, definire). 3. (În logică) Termenul semantică a fost introdus de Tarski (1936) pentru a desemna interpretarea unui sistem formal (sintactic). Principalele categorii ale semanticii logice sînt: intensiunea, extensiunea, adevărul, semnificația. SEMIOLOGIE (gr. semeion = semn; logos = discurs). În concepția lui F. de Saussure semiologia reprezintă "studiul semnelor în cadrul vieții sociale"; în acest caz lingvistica este o ramură a semiologiei. Paradoxul subliniat de la început de Saussure este că, deși
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
viziunea personalistă asupra lumii. Într-un articol din "Convorbiri literare" din 1933, C. Rădulescu-Motru afirma prezența a două filoane spirituale în filosofia românească: filosofia de erudiție a profesorilor greci și tradiția filosofică autohtonă. Prima oferă extensiune reflexiunii filosofice, a doua, intensiune. Tradiției filosofice autohtone îi este propriu și un accent personalist. Mai mult: "adevărata filosofie începe, nu după ce s-au adunat multe cunoștințe asupra naturii externe, căci atunci ea n-ar mai începe niciodată: cunoștințele asupra naturii sunt sortite să se
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
producerea corelației energetice finale a personalității. Fiind dat conform primei operații doar prin ceea ce nu este, conceptul determinismului prin finalitate circumscrie un spațiu semantic vag. Forma aceasta negativă este reprezentată în teoria personalismului energetic, prin urmare, ea trebuie semnalată în intensiunea acestui concept. Aceste două operații sunt chiar cele care alcătuiesc structura formală a conceptului kantian al finalității. Pe de o parte, întreaga ordine istorică a personalității are a face cu o cauzalitate negată, de fapt cu o cauzalitate "pe dos
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
finalitate vor fi urmărite dinspre ambele operații, pentru că numai amândouă epuizează conținutul conceptului. Vor fi vizate, așadar, finalitatea formelor istorice ale personalității și a vocației și, de asemenea, unitatea fiecăreia. Finalitatea și unitatea dezvăluie atât discontinuitatea, cât și continuitatea natură-cultură. Intensiunea conceptului determinismului prin finalitate cuprinde, ca note ale sale, relația de finalitate, unitatea fiecărei forme de existență în care aceasta reprezintă "legea" și, în ultimă instanță, unitatea lumii. Cuplul conceptual timp-destin are șanse resemnificative și în sensul discontinuității, al negării
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
uneori fundamentul representamenului"83. Umberto Eco sesizează confuzia dintre interpretant și interpretul semnului din definiția dată de Peirce, deoarece interpretantul garantează validitatea semnului chiar dacă interpretul lipsește, cu alte cuvinte ,,poate fi conceput și ca definiție a representamentului și deci ca intensiune a semnului". Prin descrierea semnului ca fiind ,,orice lucru care determină altceva (interpretantul său) să se refere la un obiect la care el însuși se referă (obiectul său) în același mod, interpretantul devenind la rândul său un semn și așa
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
obiectelor ce fac parte din aceeași clasă, această formă logică fiind, după unii filozofi (Im. Kant, G. W. Fr. Hegel), un rezultat al formelor și al activității intelectului, ce prelucrează reprezentările lumii exterioare 51. O noțiune are un conținut (o intensiune), constituit din totalitatea notelor (trăsăturilor comune ale obiectelor clasei), și o sferă (extensiune), reprezentată de ansamblul de indivizi care posedă notele respective, între conținut și sferă mani-festîndu-se un raport de variație inversă (cu cît conținutul este mai bogat, sfera este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lui. Ca atare, precizează Eugen C o ș e r i u64, semnificația este cunoașterea atribuită de sistemul limbii unui element al ei (unui semn). Din corespondența cu noțiunea rezultă astfel că o semnificație are, pe de o parte, o intensiune, care reprezintă totalitatea semelor (unităților semantice minime relevante) și, pe de altă parte, o extensiune (sferă), reprezentată de totalitatea indivizilor care posedă trăsăturile corespunzătoare semelor respective, altfel spus, de ansamblul obiectelor pen-tru care semnul lingvistic este semn, fie că sînt
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se află într-o combinare neobișnuită, ireală. În cazul numelor abstracte, caracteristice limbajului filozofiei, indicarea ostensivă a realității semnificate (a referentului) este exclusă și, de aceea, există posibilitatea interpretării diferite a semnificației, situație ce rezultă dintr-o mobilitate intensivă (a intensiunii) a noțiunii ce stă la baza semnificației respective. Acesta este motivul pentru care semnificația acestor nume se manifestă într-o manieră apropiată sensului, adică printr-o dependență accentuată de ambianța contextuală, de textul în care se dă expresie unui sistem
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
18-28, 163, 269, 331, 367 funcțiile limbii 83-85 general nedistinct 64 gîndire 241-249, 255, 304 glosocosmos 64, 149, 253, 255, 256, 261, 272, 273, 278, 286, 350, 351 imaginar lingvistic 213 imagine acustică 58, 60 instituirea normei 193, 195, 198 intensiune 60 intersubiectivitate 45, 66, 116, 328 intuiție 56, 57, 106, 107 lecția limbii 46, 286, 325, 327, 331 lege 172, 181-186 libertate lingvistică 32, 163-268 limbaj 11-18, 31, 66, 102, 114, 115, 150, 222, 169, 287; limbaj filozofic 331-334 limbă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ce constau în absența vorbirii (alaliei), pierderea ei (afazici), și de alte imperfecțiuni care deteriorează fenomenul de limbaj (disfazia, dizartria, mutismul psihogen logonevrozele, dislexiile etc.). Se arată că deficitul de limbaj și vorbire formulat în întârzieri, concretizat în forme și intensiuni diferite duce la forme de retard sau alterare a elocuției și recepției, cu răsunet asupra intelectului, afectivității, comportamentului și personalității logopatului. Ambele aspecte ale întârzierilor, simple și grave, sunt privite etiologic, simptomatologic, prin prisma diagnosticului diferențiat între ele și față de
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
al lui Frege, arată că sintagmele “Luceafărul de dimineață” și “Luceafărul de seară” au aceeași semnificație, referință, dar sensuri diferite, întrucât același obiect sau referent este dat sau adus la conștiință în moduri diferite, cu alte cuvinte prin caracteristici, proprietăți, intensiuni sau conținuturi diferite. Plecând de la concepția lui Frege, am putea spune că termenii semnifică sau denotă un obiect sau referent, prin intermediul unui sens, atunci când ei sunt singulari și concreți. Termenii semnifică sau desemnează un concept, atunci când ei sunt generali și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
termenii generali și abstracți se referă la entități neobservabile, precum oxigen, atom, etc., conceptul desemnat de cuvântul respectiv se manifestă pe latura intensională, de conținut, latura extensională sau sfera rămânând oarecum vidă. Oprindu-ne asupra distincției, făcute de Carnap, între intensiune și extensiune, am putea spune că există o consubstanționalitate între sens, intensitate și conținut și între semnificație (referință), extensiune și sferă. Prin urmare, “sensul unui cuvânt se va defini atunci ca ansamblul proprietăților pe care o entitate trebuie să le
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
interpretarea are acută nevoie de reconstrucția contextului producerii pentru a fi pertinentă. Ajungem acum și la ceea ce ne interesează în mod special: contextul influențează în mod direct sensul cuvintelor și enunțurilor și indirect referința acestora, dacă ne gândim că sensul, intensiunea determină referința, intensiunea sau sensul este de fapt modalitatea de referință, în sens fregean. Așadar, atunci când ne interesează sensul și referința cuvintelor și enunțurilor nu putem face abstracție de contextul folosirii lor. Wittgenstein afirmă că sensul nu este și nici
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
nevoie de reconstrucția contextului producerii pentru a fi pertinentă. Ajungem acum și la ceea ce ne interesează în mod special: contextul influențează în mod direct sensul cuvintelor și enunțurilor și indirect referința acestora, dacă ne gândim că sensul, intensiunea determină referința, intensiunea sau sensul este de fapt modalitatea de referință, în sens fregean. Așadar, atunci când ne interesează sensul și referința cuvintelor și enunțurilor nu putem face abstracție de contextul folosirii lor. Wittgenstein afirmă că sensul nu este și nici nu poate fi
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
este decât un joc estetic. Urmarea este „iluzia cunoașterii”. Cele spuse mai sus, ar putea fi sintetizate astfel: metafora sau enunțul metaforic, fie poate persuada printr-o fericită combinație de semnificanți, a căror semnificație nu e decât un joc al intensiunilor ce eludează extensiunea, fie poate convinge printr-o inspirată sinteză între semn, sens și referință. Pledăm pentru un limbaj metaforic de tip peircean, ca produs estetic ce emerge din combinația semn-sens-referință, și mai puțin pentru unul de tip saussurean, ce
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
comunicației 251 a condus la suplimentarea cu alte trei elemente a modelului semiotic: transmițătorul, receptorul și zgomotul, cu funcții specifice de codificare, decodificare, respectiv de perturbare. Se ajunge astfel la nouă parametri ai procesului de semnificare. Ulterior, prin distincțiile între intensiune și extensiune, operate de filosofi și logicieni precum Frege, Carnap, Peirce, schema situației de comunicare se amplifică cu alte două variabile, integrând doisprezece factori. Fără ca ponderea acestor parametri să fie egală în cadrul unei situații de comunicare, prezența lor este inerentă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
se amplifică cu alte două variabile, integrând doisprezece factori. Fără ca ponderea acestor parametri să fie egală în cadrul unei situații de comunicare, prezența lor este inerentă oricărui proces de semnificare. Necesitatea unei reprezentări simultane a tuturor celor doisprezece elemente: emițător, transmițător, intensiune, extensiune, mesaj, cod, context, canal, zgomot, receptor, destinatar, finalitate conduce la conceperea unui model sub formă de rețea. Prin completarea posibilităților unui astfel de model cu sugestii din teoria grafurilor, s-a ajuns la elaborarea unui graf semiotic cu număr
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
străine și în gazeta conservatoare. În acest sens, o semiotică vizuală a paginii de ziar poate oferi informații noi privind semnificatul limbajului politic eminescian. 5.2.2. Semantică intensională/ semantică extensională Puse în circulație de Rudolf Carnap 396, conceptele de intensiune și extensiune ale unei expresii a limbii sunt echivalente conceptelor de proprietate și clasă și se pot aplica la diferite tipuri de expresii, inclusiv la propoziții. Din această perspectivă, semantica are o dublă deschidere: una empirică, definind semantica lingvistică, și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la forma cea mai simplă a gândirii: noțiunea. Aceasta poate fi înțeleasă, potrivit unor convenții judicative minime, ca fiind sinteză între cuvânt și lucru; numai astfel ea constituie o "formă logică". Ceea ce logicienii pun pe seama noțiunii, anume conținutul și sfera, intensiunea și extensiunea, reprezintă trimiteri directe și la planul lingvistic și la cel ontic; de altminteri, când se intenționează accentuarea lingvisticului, chiar și a onticului, se folosește un "cuvânt" special: "termen", iar atunci când se dorește accentuarea "logicului", se spune pur și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
noi). Pentru a răspunde acestor dificultăți, au fost întrebuințate două direcții: clasificarea radială și cea clasică (Collier & Mahoney, 1993). Atât clasificarea radială, cât și cea clasică încearcă să răspundă dilemei formulate de Sartori (1970) care privește raportul invers proporțional între intensiunea și exteniunea unui concept. Cu cât un concept are mai multe atribute definitorii (cu cât este mai mare intensiunea) cu atât va putea cuprinde mai puține lucruri (extensiunea este cu atât mai limitată). Pincipala diferență între cele două tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Atât clasificarea radială, cât și cea clasică încearcă să răspundă dilemei formulate de Sartori (1970) care privește raportul invers proporțional între intensiunea și exteniunea unui concept. Cu cât un concept are mai multe atribute definitorii (cu cât este mai mare intensiunea) cu atât va putea cuprinde mai puține lucruri (extensiunea este cu atât mai limitată). Pincipala diferență între cele două tipuri de clasificare ține de modalitatea în care se raportează la dilema lui Sartori. Având în vedere că tipul de clasificare
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]