1,200 matches
-
toate citatele de mai sus converg în noțiunea visului, cum izvoare ce se adună într-o albie cuprinzătoare. Și "vîrstele comportamentale" și "diacronia devenită sincronie" și "muzeul viu" al formelor și "translația între stimuli" și modificarea relației dintre exterioritate și interioritate și "poliperspectiva", "simultaneitatea", "instantaneitatea" și sinteză feluritelor (i)realități nu sînt decît trăsături ale fenomenologiei onirice. Visul, acea cale regală pentru cunoașterea sufletului, după spusele lui Freud e resimțit (intuit) că arhetip al poeziei. Ni s-ar putea obiectă: visul
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
oricînd retrage, chiar înainte de a se fi manifestat. Cochetăria este, astfel definită, o stare de permanență potențialitate a eului, pe care oricare decizie definitivă o anulează. Autenticitatea identității se găsește în această potențialitate, deci cochetăria este tot o semnalizare a interiorității. Mi-am pus, în treacăt, întrebarea cum ar fi citit Simmel, în acest volum, de către feministele vremii noastre, si cred ca raspunsul nu i-ar amenință cu nimic finețea speculativa a analizei și raționalitatea sobra, dar supla, a argumentației. Eseurile
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
condiționează. Acest echivalent emoțional este deja plasat în adâncimea gândirii într-un mod nemijlocit. Regasind deci lucruri evidente în făptura altor lucruri, în aparență și de asemenea în realitatea lor ascunsă percepției directe, ai dintr-odată o intuiție clară a interiorității lucrurilor care sunt percepute. Nu numai atestarea prezenței lor, ci chiar sentimentul de familiaritate cu gândirea lor până în resorturile ei ascunse. Apoi lucrurile denumite inanimate au și ele modul de existență viu al mișcării care modelează geometria lor, mărimea și
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
ăntr-alta." (O grămăjoara de ace). Al doilea mecanism al paradoxalei "cooperări" dintre poet și lume al alcătuiește procesul asimilării sensibile a celei din urmă, a luării an stăpânire, cum ar veni, a lumii ostile, transformată an idiom specific. Exterioritatea devine interioritate. S-ar zice că, de data aceasta, printr-o mișcare inversă, lumea se "camuflează", se adaptează eului pe care l-a ultragiat, de teama unei punițiuni, a unei revanșe transcendente. Ajunge, ea, a se comportă aidoma unui cameleon. Se ascunde
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
ele, departe de exegezele savante că și de lecturile naive care ne apară de uratul nostru zilnic. Un vast inconștient poate al culturii universale, al culturii universului însuși va fi fiind locul acestei intercitiri." Mai mult vorbind (scriind) în numele unei interiorități (exersate la maxim) decât dintr-o exterioritate ce preceda "cuvintele și lucrurile", autorul ne ofera în finalul cărții un "autoportret care este și auto, dar nu și portret", reieșit parcă dintr-o conștiința a inadecvării, inevitabilă de altfel, la intenția
Autoportret de filozof by Valentina Dima () [Corola-journal/Journalistic/17552_a_18877]
-
din lume, ca paradis al intimității, ascunziș descins din mirajele copilăriei, unde mă pot rupe de o existență naturală care presupune nesiguranță, posibilă violență, ostilitate. Locuința este, după Lévinas, utopia eului care se reculege de ca si cum s-ar izola în interioritatea ei, rămînînd însă deschis Alterității, pe care o invită să îi treacă pragul. Nu se poate încheia un excurs atît de precar într-o gîndire atît de bogată altfel decît anecdotic, cu o informație care își are totuși relevanță ei
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
omenirii, ci doar simptomatica. A iubi este, după acest Andre, o artă. Dar nu în sensul de pricepere, ci mai degrabă de vocație. Nu poți iubi decît dacă ai timp, daca te plictisești sau dai pe dinafara de prea multa interioritate neconsumata. Ca atare, iubirea e un privilegiu al nobilimii, al celor bogați și plictisiți. Al celor care au timp, care nu muncesc, pentru care însuși trupul e un obiect de artă, nu un instrument. Cu toate acestea, tratatul lui André
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
Acuză autorului este clară, iar argumentele numeroase: omul european, în special occidentalul, astăzi citadin exclusiv și agresiv, s-a izolat de natură, anulînd posibilitatea unui altfel de tip de cunoaștere, nu numai a exteriorității, ci mai ales a propriei sale interiorități. Noutatea punctului de vedere constă în solidarizarea teoretică a naturii cu arta și, în ultimă instanță, chiar cu literatura. Mister, accidental, necunoscut și etern ireductibil la concept sintetizează romantic realități și legi de creație similare. Spații ale fertilității dezordonate, ele
Nostalgia unei mai vechi relatii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17641_a_18966]
-
acesta nu poate fi decât Stephen Dedalus, depozitarul unei complicate rețele de cuvinte dotate cu instrumente de investigare a gândirii în permanentă stare de ebuliție. Joyce ne mijlocește astfel accesul la identitatea profundă, multiformă și pluri-semnificativă a unui Proteu al interiorității, la pliurile secrete ale minții sale. Erudiția nu e de mare ajutor în parcurgerea labirintului mental născut pe măsură ce Stephen străbate o porțiune din promenada falezei Sandycove. Faptul că exegeții capodoperei joyceene — de la Stuart Gilbert la Joseph Campbell — au identificat rădăcinile
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
la Rilke, în a patra elegie duineză: totul e subterfugiu în ce facem aici. „Nimic nu-i el însuși.” Nimic nu e autentic, nimic nu e consistent. „Pentru o recepție deplină a mesajului evanghelic, trebuie (...) să consolidăm dimensiunea feminină a interiorității noastre...” Asta face și scriitorul, având însă și el nevoie și de Semănător, de factorul masculin. Dacă, lipsindu-i, are numai feminitate, va fi diletant. De unde decurge că sămânța este gând. Chiar când lucrează cu sensuri, diletantul este un decerebrat
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]
-
a provoca prejudecățile homoerotismului mic-burghez. Spre deosebire de acesta din urmă, Băieții și Guillaume, la masă! posedă esprit de finesse, nu doar pentru că Guillaume personajul nu este gay, chiar dacă excesiv de efeminat, ci pentru că regizorul ilustrează mai degrabă un rafinat rapel la propria interioritate, evocă o sensibilitate altfel, extrem de nuanțată, un regim intens al experienței și al căutării de sine. Dacă vrem, ceea ce-l deosebește pe Guillaume de ceilalți este tocmai acest parcurs destinal al unor succesive metamorfoze, chiar dacă livrate într-o cheie ironică
Râsul subtil al comediei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2546_a_3871]
-
Europei. Sofia tresare văzând cum scheletul luat drept Agamemnon fusese așezat cu capul spre răsărit, așa cum fusese înmormântat și tatăl ei. Idolii de fildeș găsiți la Troia sunt descriși prin asociere cu cei din Orient. Lumina grecească e comparată cu interioritatea individului, în timp ce soarele egiptean rămâne exterior („egiptenii se închinaseră soarelui ; grecii îl purtau în ei”). Când Heinrich Schliemann recită, transportat, pe plaja din Aulida, din Ifigenia, sătenii care se adună să-l asculte par aceiași din vremea lui Euripide: „Cu toții
„Căutând Grecia cu sufletul“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2417_a_3742]
-
sale. Acesta, adică ritmul, nu este cadențare, ci o esență, un ritm ce exprimă o intimitate spirituală cu poetul, prin care cititorul este sensibilizat, apropiindu-l de ceea ce rămâne inefabil, adică esență. Poetului poezia îi devine o interiorizare și o interioritate necesare. Dacă pentru Mazilescu, poezia este un fel de expulzare a eului, pentru Stănescu ea este o adâncire a sinelui. Dar, pentru amândoi sistemul gândirii poetice disimulează realitatea, câtă vreme gândirea poetizantă a poeților din secolul XIX numește o realitate
Metafora ca ritm al gândirii poetice. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/85_a_471]
-
și exteriorul, deopotrivă. În clipa aceea lumea devine unică, rezonabilă cu tine și cu ea însăși. Se petrece o minune - ca și cum toate faptele s-ar petrece după un acord unic și acceptat. Și de aceea exterioritatea, adică distanțarea, dispare, iar interioritatea, adică apropierea de tine însuți, devine inutilă. Toată lumea se înfățișează dintr-odată, ca unică. Dispare și concretul și odată cu el și abstractul, primul fiind cel sensibil, nemijlocit - al doilea mijlocit și fixat în așteptarea sa ipotetică... pentru că nu mai aștepți
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
care este lectură unei cărți, prin comuniunea de la suflet la suflet, de la minte la minte, de la o rațiune la o altă rațiune, de la o realitate la o altă realitate, de la o înțelegere către o altaă înțelegere, producându-se acel mister, interioritatea ontologicală a ființei umane. Acesta poate fi raportul dintre cititorul model și autorul model, cănd autorul model aruncă punți către viitor, trăind în viitorul creației sale, către lumea pe care o construiește pentru că e lumea misterului și a trăirii umane
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
avocată vindecată de sindromul panicii, care fuge de această "normalitate a nebuniei", nebunia se naște din conștiința diferenței și din dorința de libertate, din triumful propriilor alegeri și din acea singurătate a alegătorului de cursă lungă. Pentru Veronika însă, descoperirea interiorității și curajul de a-și urma pornirile se dovedesc a fi experiențe liminare, căci ele ajung să se confunde cu nașterea iubirii și conștiința morții: șștie că medicamentele i-au afectat iremediabil inima și că va muri în cinci zile
Veronika se hotărăște să trăiască by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17000_a_18325]
-
Tot. Dar în sufletul omenesc există un traseu, un itinerar posibil către Unu. Plotin substituie, dacă vreți, muncii făcute de artist asupra lucrurilor, munca artistului asupra lui însuși. În final, ceea ce constituie arta propriu-zisă, predilecția artistului spre artă, e tocmai interioritatea sa. De aceea a putut afirma Panofski că, pentru Plotin, un Raffael fără mâini n-ar fi mai puțin artist decât Raffael cu mâini, pictând Lojile Vaticanului... D-le Alain Besançon, dvs. îl citați destul de des pe Dionisie Areopagitul. În
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
divinității, ci chiar cu construirea lui Dumnezeu - Dumnezeu hegelian fiind unul în devenire... Pentru Hegel totul se oprește practic la Renaștere. Hegel vede în Natură modelul pe care artiștii trebuie să-l urmeze necondiționat. Este o corespondență foarte strânsă între interioritatea umană și modelul Naturii... ...ceea ce e, totuși, destul de grav în estetica romantică, în special la Hegel, este afirmația, pe care n-o mai făcuse nimeni înainte, că arta e superioară Naturii. Eu cred că e ceva extrem de grav întrucât amplifică
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
înseși, așa cum sculptura clasică le-a acreditat în mii de ani, și în afara celor trei dimensiuni cunoscute - înălțimea, lățimea și adîncimea - ea mai experimentează încă una, și anume profunzimea, care nu este o coordonată a spațiului exterior, ci una a interiorității substanței. Artistul își cunoște perfect materialul, îi știe spiritul și comportamnetul, iar accentul pus pe dimensiunea lăuntrică a formelor, pe o anume dimensiune mistică a acestora, nu este o întîmplare sau un simplu citat al naturii substanței, ci o componentă
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
smulgă iar afară, n-o să pot sta tot timpul ghemuit sub ea." Obsesia încăperilor, cu ferestre și uși zidite, fără nici un fel de deschidere, cu pereți care nu pot cuprinde între cadrele lor un spațiu securizant, este asociată cu obsesia interiorității. Trupul devine încăpere, casă, iar propria interioritate este adevăratul spațiu de locuit. Unghia cu care sapă în peretele propriului trup, ca și în peretele casei, nu-l ajută să iasă; poate privi doar prin "geamul eului" rareori, ca să descopere în
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
tot timpul ghemuit sub ea." Obsesia încăperilor, cu ferestre și uși zidite, fără nici un fel de deschidere, cu pereți care nu pot cuprinde între cadrele lor un spațiu securizant, este asociată cu obsesia interiorității. Trupul devine încăpere, casă, iar propria interioritate este adevăratul spațiu de locuit. Unghia cu care sapă în peretele propriului trup, ca și în peretele casei, nu-l ajută să iasă; poate privi doar prin "geamul eului" rareori, ca să descopere în afară "tone de necunoscut": "tu chiar crezi
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
formația sa, de dascălii pe care i-a întîlnit, de aerul intelectual pe care l-a respirat. Becoming What One Is nu e deloc obișnuita carte de memorii, și prin "obișnuită" vreau să spun narcisistă, auto-justificatorie, angajată în patosul propriei interiorități. Warren nu e încîntat de spectacolul propriului sine, ci mai curînd intimidat de misiunea pe care și-a asumat-o: aceea de a reconstitui un traseu personal în cea mai rațională manieră posibilă, omițînd tocmai momentele de suspense, răspîntiile, dilemele
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
fapt semnificativ pentru situarea ontologică a scriitorului în raport cu lumea narată. Singurul punct de vedere creditabil din acest roman aparține naratorului-personaj (Desiderius Candid), celelalte personaje având doar rolul unor parteneri ideali, abstracți, necesari structurării discursului. Doar eul-narant are acces la propria interioritate, discursurile tuturor personajelor sunt raportate la macrodiscursul auctorial, ceea ce face ca monologurile naratorului să poată fi omologate drept transcrieri factuale ale gândurilor autorului însuși. Opțiunea retorică a lui Ion D. Sîrbu e cu atât mai revelatorie, fiindcă în Adio, Europa
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
moartea ca atare are motive cunoscute? * Ficțiunea ne reechilibrează ontologic: "Neamul omenesc nu suportă prea multă realitate" (T.S. Eliot). * Pascal vorbea despre "neajunsurile sănătății și avantajele bolii", cu acea justețe pe care totdeauna anomalia și-o poate adjudeca în instanța interiorității noastre. * Doar talentul poate fi o primejdie pentru un alt talent. * A judeca înseamnă a te sustrage vieții, a prezuma că întrupezi o valoare superioară vieții. * A crea: într-un fel a suspenda reflecția, a te lăsa în voia unei
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
alte forme de artă nu pot reda adevărul așa cum o face romanul. Filmul e un rival miraculos, care e mai bun pe alocuri, dar care nu se poate pune cu romanul când vine vorba de coerență interioară, viață afectivă, reflexie, interioritate - pe scurt, cu experiența lecturii, intimă, însingurată și intensă. L.V.: Flaubert's Parrot ilustrează hibridizarea genurilor literare. Amalgamați roman, poezie, dramă, critică și istorie literară, chiar lucrări ale studenților. Construiți o istorie în istorie, includeți o epocă în alta, personajele
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]