357 matches
-
firești semne de întrebare. O antrepriză de familie în stil italian, la o primă vedere, pare a fi această primă audiție mondială, spectacolul Ultima zi din viața unui condamnat, după Victor Hugo. Este un spectacol în două acte și un intermezzo, lucrare a cărui libret a fost realizat de cei trei frați Alagna, David fiind cel care a conceput muzica. Se înțelege de la sine, participarea în spectacol a lui Roberto este sine qua non. Orchestra Națională din l^Ile-de-France colectiv simfonic
Sezon estival la Paris by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9479_a_10804]
-
de Cameră a Filarmonicii bucureștene. Personal aș fi preferat ca o atenție egală să fi fost acordată muzicii românești. Sperăm ca o asemenea ocazie să existe în viitor. Lucrări enesciene relativ modeste, de tinerețe, muzica de atmosferă impresionistă, cele două Intermezzi pentru corzi op. 12, au fost susținute în baza unei tensiuni potrivite mai mult climatului romantic. Este un punct de vedere promovat de șeful de orchestră, o viziune ce înflorește literalmente în paginile Serenadei lui Elgar. în schimb, realizarea Divertisment
Publicul și muzicienii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8196_a_9521]
-
din centrul Franței, sau din nord-vestul Franței, după niște cercetări mai recente, unde un conațional, inginerul Ionel Frunză, cunoscut pe aceste meleaguri și ca Lionel Frunza - (cântă) A ruginit frunza din vii și rândunelele-au plecat -, scuzați-mi acest scurt intermezzo liric, dar sunt realmente emoționat, unde-am rămas? A, da, conaționalul nostru, cunoscut, din câte am reușit să aflăm, și ca Dansatorul din Nantes - de ce? nu știm, dar vom afla în timp util -, deci băiatul ăsta urmează să moară. Dar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
e ceață, ceea ce sporește misterul personajului care dă tonul la bubuielile cu bice. Apoi, de pe la jumătatea lui octombrie, urmează o perioadă de acalmie, cel ce a plesnit primul continuă să-și păstreze anonimatul și cam în perioada asta, după scurte intermezzo-uri gălăgioase, se pun băieții pe treabă. Cam la sfârșitul lui noiembrie. Adică sunt un fel de concursuri virile, cine bubuie mai tare, cine are bici mai gros. Al lui Dan al lui Leana din capul satului e dat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
desparte de intrarea în drepturile ei depline o barieră asemenea celei de la trecerea peste nivel a unei căi ferate. Ploaia însoțită de o vântoasă îi încuraja vizibil intențiile. Dar cum și lucrurile imprevizibile au un hotar al lor, ca un intermezzo, apăru o perioadă de acalmie. Natura, prin virtuțile ei, ne poate păcăli în orice clipă. Alex se gândi că vremea e înșelătoare, întocmai ca unele femei. Un glas venit parcă din sfere necunoscute în repeta un nume bine cunoscut lui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fior mobilizator, la Goga, cîntecele de vitejie ale lui Coșbuc dau tonalitățile unei veritabile fanfare literare. Între muzica de tobe și cea de clavir, între bubuitură și strangulare scîrțîită, numai bună de întins nervii măcinați de ploi, depresii, astenii, singurul intermezzo liric îl asigură, bunăoară, Șt. O. Iosif, cu niște muzici pastorale, de talăngi și tilinci, de buciume și de tulnice. Oricum, nimic mai mult decît un decor. Muzica își cîștigă o glorie trecătoare și, după aceea, ironizată des, cu instrumentalismul
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
memoriei de lectură. La fel, casa de aramă, curțile împărătești, căsuța moșului și a babei, coliba și palatul din Povestea porcului, camera fetei de crai, și așa mai departe. Luceafărul e o "piesă" care se joacă într-o cămară, cu intermezzo-uri în cer. Acolo se coace intriga, acolo se face promisiunea de fericire, pe cînd afară, "sub șirul lung de mîndri tei", e ruptura, dizolvarea vrăjii. Interiorul adăpostește, spațiul deschis destramă. Cel mai "casnic" dintre junimiști e, de departe, Slavici
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
impresia că mă jignești? N-ai impresia că împingem gluma unde nu trebuie? Cîndva îți făcea plăcere să fii provocat. Cîndva nu dădeai nas tuturor puștanilor. Cîndva, chiar dacă aceleași erau relațiile între noi, n-aveam impresia că-s numai un intermezzo în viața ta; un divertisment la bordul cursei rapide în care călătorești tu între două stații. Ia stai, ce vrei să spui?! Gîndește-te îi recomandă Paula, ieșind cu mersu-i țanțoș. Radu o ajunge pe hol și-i prinde brațul: Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
derutant de-a lungul timpului. La un moment dat, Nina îi arătase demonstrativ mâinile, mici, subțiri, frumoase, și-i spuse că spălase o cadă plină de rufe. Dar știi cum? o întrebase, una așa, bucșită. Probabil găsise necesar un scurt intermezzo casnic, în mijlocul acelui atac brutal, cu argumente dintre cele mai spinoase. Figura îi era dintr-odată foarte ușurată, oftase, dăduse ochii peste cap în semn că nu se petrecuse de fapt nici o tragedie. Carmina tăcea stânjenită, era greu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și condamnare fără de sfârșit. Termenii krisis, krima, kolasis, variante ce apar în alte manuscrise în loc de hamartia, merg spre aceeași idee, ba chiar o întăresc. Într-un fel, se poate spune că păcatul coincide cu judecata și condamnarea. Nu există nici un intermezzo între cele două stări, nici o posibilitate de a anula condamnarea, de a șterge păcatul, de a reînvia sufletește. Păcatul veșnic atrage automat după sine condamnarea veșnică. Păcat veșnic, adică imposibilitate de a mai reveni asupra deciziei tale, de a te
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
reabilitării unor „eretici” ori „semieretici”, precum Origen, marele chouchou al lui De Lubac, Urs von Balthasar, Daniélou sau Evagrie Ponticul, editat cu profesionalism și pasiune în „Sources chrétiennes”. Pentru Stăniloae, în special, și pentru ortodoxie, în general, nu există nici un intermezzo, nici o întrerupere, nici o diferență de percepție și de viață între epoca patristică și noi înșine 254. Această perspectivă anistorică, dacă o putem numi „perspectivă”, merge mână în mână cu o ideologie paseistă, pe care cei trei „mușchetari” lyonezi o resping
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
statornicia, fiecare e singur, în fond. Obligat, însă, la ieșirea în lume. Leacul, verificat, al oricărui fiasco. Și istoria mare-mică merge mai departe, cu povești din Bucureștiul pe vremea rușilor, cu anii tot mai scurți, pe măsură ce se precipită evenimentele, cu intermezzo-urile de anecdote din studenție, cu Lucia de Lamermoor la Operă, cu Claymoor, în arenă. Cu cronici vesele și triste, la vremuri nu mai prejos. Cu Camera care "fierbe ca o oală de smoală." Cu încleștările din nimic și cu
Domnul B. by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7943_a_9268]
-
a romanului. După "luni de rătăciri și spaime", familia se reîntregește, dar în ce fel trist... Destrămarea este inevitabilă și, punctând-o, medicul-scriitor nu o mai urmărește pe larg. Exit-ul din povestea lui Darius Pop survine îndată și, după un intermezzo de prezent asediat, ca de obicei, de silueta Marei, Cassian revine la (ad)notarea unor întâmplări care-l privesc într-un mod indirect. Întâmplările și viețile altora. Din anii războiului al doilea mondial, suntem proiectați în cei ai realității românești
Viețile altora by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7519_a_8844]
-
electrocutat de sunetul orgii din "Imnul de Paști", care străpungea ca un fulger scena scufundată în solemnitate, apoi sunetul bine și rău prevestitor al clopotelor din fragmentul "A Casa, a casa amici ovei ci aspetatto." Nu mai vorbesc de minunatul "Intermezzo" și de întreaga atmosferă metafizic-bucolică a operei. Caseta avea și libretul operei, așa că am putut să urmăresc "acțiunea" în amănunt și să dau sens "zbaterilor" ce mi se păruseră - și mie - absurde ale cântăreților... Nu mă pot abține să nu
Vă place opera? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7099_a_8424]
-
interesat de valoarea intimă a unei cărți, față cu carambolul tuturor ierarhiilor. "Criticul literar este obligat să fie stupid." Dezolant... Și de aici se deschide dulapul cu stupizi de profesie, oameni cumsecade condamnați la platitudine de lumea lor, în două Intermezzo-uri care ne duc foarte aproape de ce va să fie miza lui Ionescu în teatru. O luciditate invidioasă, și o dorință imposibil de împlinit de a fi prost, cînd ți-e dat să nu fii: Până atunci, însă, până totdeauna
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
intern pentru un afiș care să le facă să râdă pe femeile atinse de această afecțiune, campanie comandată de Alianța împotriva cancerului de sân, o organizație pe care nimeni nu reușise s-o găsească pe Internet. înainte de și după acest intermezzo personal dramatic, nenorociri, pățanii, întâmplări bune și rele, decese, schimbă viața extraprofesională a copywriter-ilor, a designer-ilor și a altor amploaiați, dar „noi", adică personajul cu multe capete și o singură simțire, pare a trăi sub obsesia obliterantă a
Toți ca unul și unul în loc de toți by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6159_a_7484]
-
se complăcuse inițial, artificiu de astă-dată al unei demonizări în care irumpe nota energică a "așteptării" neîmplinite, instinctualitatea brută a erotismului. Fiind înlăturat deghizamentul îngeresc, chipul senzual-luxurios, de faun, al actantului iese pe deplin la lumină. Nu este evitat un intermezzo, un amestec nervos de gingășie și impudoare: " Șerbane, icră veche, / în ce tristețuri zaci / Puținde la o leghe / Ca nimfele-ntre craci? // Balena, oh!, balena // Numită Moby Dick / (și mă apucă jena / Că trebuie să-ți zic.) // Plutește pe oceane
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
de a-și aminti de el. Preferă să se refugieze dincolo de propriul punct omega, să lase în urmă relația cu o societate prea ancorată în imediat și să se raporteze la reperele, dimensiunile și duratele geologice ale devenirii. Un scurt intermezzo introduce un factor străin frământărilor celor doi spectatori din ziua-ntâi: tânăra Jessie vine la cabana tatălui ei, Jim Elster, pentru a uita de un amor ratat. La scurtă vreme după aceea dispare însă în mod misterios. Incercările de a
Ca în Psycho au ralenti by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6443_a_7768]
-
spațiul carceral creează efecte de claustrofobie, de anxietate maximă. Potențialul dramatic al scenelor, decorul minimalist și limitarea în spațiu pot conduce și la realizarea unei piese de teatru, poate că acesta este unul dintre motivele pentru care regizorul a oferit intermezzourile unei povești de dragoste menite să rupă tensiunea și să ofere acea rază de lumină care se strecoară timid printre zăbrele.
6 zile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4654_a_5979]
-
propriu-zisă. Certificate de familie, situații școlare, liste instituționale sau referințe bibliografice, caiete de însemnări din adolescență, toate sunt consultate și puse în slujba unui efort imens de elucidare a unui destin atât de dependent de context. Ion Ianoși reface, prin intermezzo-uri pedante, prea pedante, circumstanțele istorice ale României postbelice, organizându-ș i inclusiv capitolele existenței în funcție de modificările politice radicale: Leningrad (1949-1955); București (1955-1965); București (1965-1989); București (1990- 2012). O formă indirectă de acceptare modestă, însă deloc fatalistă, a statutului omului „subt
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
central e cea mai completă manifestare a bovarismului masculin - dacă mi se permite formularea ușor oximoronică - din literatura ultimelor decenii. Angajat al unei firme de avocatură din București, naratorul cochetează cu meseria de scriitor, pe care o regăsește, deocamdată, în intermezzo-ul unor stagii de creație în Austria. Doar că aici, în loc să-și continue seria de romane polițiste sau să-și redacteze teza de doctorat, bărbatul se angajează într-o serie de confesiuni terapeutice. Cea mai importantă pondere în aceste „epistole
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
Prin transcrierea nudă a acțiunii și a limbajului de mahala (cartier?) din comunism, Doru Pop e mai apropiat, în schimb, de Dan Lungu din zilele lui bune, dinainte ca prozatorul să scoată socialismul românesc la export. Singurele momente „didactice” sunt intermezzo-urile de înțelepciune neaoșă ale finului Rebeleș, decupate de prozator contrapunctic, în momente de detensionare a acțiunii. În rest, narațiunea lui Doru Pop e pusă permanent pe fast forward, transformând o epocă „în care nu se întâmpla nimic” într-o
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
explorează, neconcesiv, palierele de viețuire a „refuzaților”, a „marginalilor”, a celor care nu au compulsia „centrului”, devenind autentici numai în universul lor așa-zicînd „periferic”. Nuvela lui John Steinbeck The Pearl/Perla (publicată, recent, la Polirom) a fost, fără îndoială, un intermezzo epic în procesul de elaborare a capodoperelor sale, dar, tematic, nu a ieșit din registrul descis mai sus, concentrîndu-se pe destinul necruțător al marginalilor istoriei. Textul nu pare, la o lectură grăbită, unul cu miză semnificativă în opera autorului Fructelor
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
explorează, neconcesiv, palierele de viețuire a „refuzaților”, a „marginalilor”, a celor care nu au compulsia „centrului”, devenind autentici numai în universul lor așa-zicînd „periferic”. Nuvela lui John Steinbeck The Pearl/Perla (publicată, recent, la Polirom) a fost, fără îndoială, un intermezzo epic în procesul de elaborare a capodoperelor sale, dar, tematic, nu a ieșit din registrul descis mai sus, concentrîndu-se pe destinul necruțător al marginalilor istoriei. Textul nu pare, la o lectură grăbită, unul cu miză semnificativă în opera autorului Fructelor
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]
-
exilat pe malurile dobrogene ale Pontului Euxin. Excelentă este plasarea acestei poezii în contextul istoric. Editoarele au structurat cartea în patru secțiuni, ordonate cronologic: 1) exilul la Rogojeni, la granița de est a României (nov. 1948 - oct. 1949), 2) scurtul intermezzo clujean, de la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară (oct. 1949 - aug. 1952), 3) detenția la Canal (15 aug. 1952 - 10 mai 1954), și 4) perioada de supraveghere și marginalizare socială (10 mai 1954 - 11 iulie 1973). Fiecare din ele este
Radu Brateș: poezie și suferință by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3207_a_4532]