765 matches
-
În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând
Ziua Muncii () [Corola-website/Science/307015_a_308344]
-
festivități decât la inițiativa unor reprezentanți ai unor partide precum PSM și PRM. În Germania, 1 mai este zi liberă. Se poartă la butonieră o panglică roșie, în amintirea lui 1 mai 1890, când, în pofida interdicției manifestațiilor de către "Sozialistengesetz", militanții Internaționalei au convenit să se întâlnească în parcuri purtând o astfel de panglică. Intrată în uitare în Germania de Vest, ea a fost mare sărbătoare în Republica Democrată Germană. În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea
Ziua Muncii () [Corola-website/Science/307015_a_308344]
-
care se proclama că „părți des 85.000 fusillés” - "partidul celor 85.000 de executați prin împușcare" datorită rolului important pe care il avusese în lupta Rezistenței și numărului mare de jertfe din rândul membrilor de partid), Secția Franceză a Internaționalei Muncitorești (SFIO). (partid de orientare socialistă) și partidul gaullist Mișcarea Republicana Populară (MRP), condusă de Georges Bidault, (socialiștii radicali și conservatorii de dreapta își pierduseră orice legitimitate datorită colaboraționismului din timpul regimului de la Vichy) . Această alianță a durat până la criza
Guvernul provizoriu al Republicii Franceze () [Corola-website/Science/309668_a_310997]
-
efectele sale se fac simțite încă din primele zile. La 30 august 1914, ziarul elvețian "La Liberté" din Fribourg, consemna ciocnirile violente dintre internaționaliștii socialiști severineni împotriva războiului și naționaliștii severineni favorabili războiului, confruntări din care vor ieși victorioși membrii Internaționalei socialiste. Numai la Șantierul naval, în 1906, erau înscriși 500 de membrii ai mișcării socialiste. În august 1915 ajunge în Turnu Severin, trecând clandestin granița, generalul rus Laur Gheorghievici Kornilov, evadat dintr-un lagăr de prizonieri austro-ungar. În anul 1916
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
o perioadă de relativă stabilitate, criza mondială din 2008 agravează din nou situația producătorilor industriali severineni. După 1990, cu numele de "Zilele Severinului", sunt reluate festivitățile de primăvară în pădurea Crihala (inițiate în secolul XIX de membrii comunității germane ai Internaționalei socialiste din Severin pentru ziua de 1 mai: "Maiale" sau "Maiandacht") zi care a continuat să fie sărbătorită sporadic în aceeași pădure din vecinătatea orașului și după 1948. În prezent, în loc de 1 Mai, este sărbătorită ziua refondării Severinului modern: 23
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
de extrema dreaptă cât și de comuniști („"Două sute de familii stăpânesc economia franceză și politica Franței"”). Șef al Partidului Radical, a participat la unificarea stângii pentru alegerile din iunie 1936, creând o alianță cu Partidul Comunist Francez, Secțiunea franceză a Internaționalei Muncitorești și radicalii. A devenit ministru al apărării naționale în timpul guvernului Frontului Popular între 1936 și 1937. Inițiator la 7 iunie 1933 al „pactului cvadripartit”, semnat cu Regatul Unit, Germania și Italia cu scopul de a favoriza integrarea Germaniei în
Édouard Daladier () [Corola-website/Science/323720_a_325049]
-
jucat un rol însemnat în deschiderea negocierilor de aderare a României cu Uniunea Europeană, hotărâre luată la Helsinki, în 10 decembrie 1999. A fost ulterior ambasador, șef al Misiunii României pe langă UE (2000-2001). În 1998 a fost ales vice-președinte al "Internaționalei Democrat-Creștine" ("IDC") și reales în 2000. Între 2002 și 2009 a fost membru al Comitetului Executiv al "IDC", responsabil cu țările din Europa centrală și de est. În 2009 a demisionat din poziția de vice-președinte PNȚCD, rămînînd simplu membru al
Alexandru Ion Herlea () [Corola-website/Science/309060_a_310389]
-
(nume "Miklós Goldberger" la naștere) (n. 1 mai 1904, Someș-Odorhei, Austro-Ungaria - d. 19 septembrie, 1970, Viena, Austria) a fost un politician comunist român, evreu de origine, care a fost un timp funcționar al Internaționalei Comuniste. A fost membru al Partidului Comunist Român din ilegalitate, fiind chiar membru al Biroului Politic în anii '30. Ulterior, a fost membru în conducerea CDE; instructor CC al PCdR pentru Ardealul de Nord în timpul războiului. A fost eliberat din
Nicolae Goldberger () [Corola-website/Science/306488_a_307817]
-
PMR (din 1956); director adjunct al Institului de Istorie al CC al PCR (1958-1970) etc., iar pentru scurtă vreme director la fabrica de încălțăminte „Janos Herbák” din Cluj. Nicolae Goldberger a făcut parte din delegația română la Congresul VII al Internaționalei Comuniste, alături de Boris Ștefanov, Vanda Nicolski, Marcel Pauker, Moise Dubinski și Manea Erlich. În 1946 s-a căsătorit cu Fanny. În anii ‘50, soția sa a fost șefa Cancelariei CC al PCR. Din însărcinarea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, în data
Nicolae Goldberger () [Corola-website/Science/306488_a_307817]
-
și aceasta în ciuda faptului că afirmațiile lui Lenin erau destul de vagi. Poziția lui Stalin a căpătat o confirmare aparentă prin eșecul revoluțiilor proletare din alte țări precum Germania sau Ungaria și a justificat schimbarea politicii externe sovietică de la atenția acordată Internaționalei a III-a la acțiunile de negociere cu statele capitaliste. În prima ediție a cărții "Fundamentele leninismului" (1924), Stalin a afirmat că: "Leninismul este marxismul erei imperialiste și a revoluției proletare". Stalin era încă susținătorul ideii leniniste că victoria revoluției
Socialism într-o singură țară () [Corola-website/Science/299460_a_300789]
-
(PDM) este o formațiune politică de centru-stânga din Republica Moldova. Înființat în anul 1997, PDM este membru asociat al Partidului Socialiștilor Europeni (PES), membru cu drepturi depline al Internaționalei Socialiste. Președintele partidului este omul de afaceri și oligarhul Vladimir Plahotniuc. Conform statutului, PDM pledează pentru afirmarea Republicii Moldova ca stat independent, suveran, și democratic, bazat pe drept și "integrat în familia unită a democrațiilor europene". a fost înființat pe 8
Partidul Democrat din Moldova () [Corola-website/Science/299147_a_300476]
-
formațiunii. Unul din documentele de bază adoptate la Congres a fost noua redacție a programului politic, unde partidul declară caracterul invariabil al scopurilor și principiilor sale politice. La Congres, Partidul Democrat și-a declarat intenția de a deveni membru al Internaționalei Socialiste și a adoptat Rezoluția ce ține de relația Partidului Democrat din Moldova cu mișcarea sindicală. La 8 mai 2004, reacționând la așteptările electoratului ce țineau de consolidarea forțelor reformatoare și democrate, Partidul Democrat din Moldova, Alianța "Moldova Noastră" și
Partidul Democrat din Moldova () [Corola-website/Science/299147_a_300476]
-
15,80% din sufragii, obținând 19 mandate în parlament. După alegeri, PD și PLDM (23 de mandate) au format o coaliție minoritară de guvernare - Alianța Politică pentru Moldova Europeană. Începând cu 2009, Partidul Democrat este membru cu drepturi depline al Internaționalei Socialiste. Din 2010 și până în 2015 a avut statut de membru observator al Partidului Socialiștilor Europeni, iar în iunie 2015 PDM a devenit membru asociat al Partidului Socialiștilor Europeni. Partidul Democrat este membru cu drept de vot consultativ al Internaționalei
Partidul Democrat din Moldova () [Corola-website/Science/299147_a_300476]
-
Internaționalei Socialiste. Din 2010 și până în 2015 a avut statut de membru observator al Partidului Socialiștilor Europeni, iar în iunie 2015 PDM a devenit membru asociat al Partidului Socialiștilor Europeni. Partidul Democrat este membru cu drept de vot consultativ al Internaționalei Socialiste (de la 1 iulie 2008) și colaborează cu Partidul Socialiștilor Europeni și cu partidele de orientare social-democrată și social-liberală din alte țări. Notă: În anul 2005 PDM participă la alegeri alături de Alianța „Moldova Noastră” și Partidul Social-Liberal în cadrul Blocului „Moldova
Partidul Democrat din Moldova () [Corola-website/Science/299147_a_300476]
-
Iași, tânărul Racoviță va pleca la Paris unde a urmat cursurile Facultății de Drept la îndemnul părinților, dar și Școala de Antropologie de la Sorbona. Sub influența ideilor vremii, Emil Racoviță a intrat în contact cu cercurile socialiste, participând la Congresul Internaționalei a II-a și semnând actul ce proclama ziua de 1 Mai ca Ziua Internațională a Muncii. În perioada interbelică, devenit proprietar al moșiei după moartea tatălui său și crezând sincer în ideile socialiste ale vremii sale, Emil Racoviță a
Casa memorială Emil Racoviță () [Corola-website/Science/316326_a_317655]
-
Uniunea Sovietică, unde au fost finanțate și sprijinite de stat, si pentru scurt timp în Ungaria, în timpul revoluției bolșevice ungare. Noile forme teatrale sovietice și germane au fost rapid importate în Europa de Vest, Asia și Statele Unite, în special prin intermediul colaborării în cadrul Internaționalei comuniste. În Germania, germenii teatrului politic au apărut în cadrul mișcării dadaiste, impulsionați în primul rând de militantismul pacifist în timpul Primului Război Mondial și în legătură directă cu mișcările revoluționare: Se discută la nesfârșit despre arta, dar numai din punct de vedere politic
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
restaurare a capitalismului. S-a spus mai târziu că aceste trei tendințe, (o "stângă" muncitorească, un "centru" birocratic și o "dreaptă" tărănească), au putut fi găsite în mai toate partidele comuniste importante din întreaga lume. Practic, în fiecare secțiune a Internaționalei Comuniste (Comintern) s-a găsit o "aripă de stânga" troțkistă sprijinitoare a revoluției mondiale, tot așa cum existau sprijinitori ai stalinismului și ai teoriei socialismului într-o singură țară. O "aripă de dreapta" s-a dezvoltat numai într-o mică parte
Opoziția de dreapta () [Corola-website/Science/299514_a_300843]
-
că avea loc un proces de strângere a resurselor în mâna unei singure clase. Totuși, salariile crescteau , apărea un acționariat.Sarcinile PSD sunt în privința adoptării de reforme, care însă nu schimbă societatea. În 1904 a avut loc un congres al Internaționalei a II-a, Congresul de la Amsterdam, care a discutat problema revizionismului, condamnându-l pe Eduard Bernstein de „erezie”. Revizionismul este respins pentru că marxismul creează o anumită unanimitate, dar în practică, revizionismul este tot mai mult pus în operă.Germania cunoștea
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
nu i-au sosit banii așteptați de la Londra. El a bănuit că Mazzini ar fi preferat să vadă Roma sub controlul papei mai degrabă decât unită sub monarhia italiană. Ca urmare, ei au fost în dezacord pe toate temele: a Internaționalei și a Comunei din Paris. În 1871, Garibaldi scria despre infailibilitatea lui Mazzini: „Eu și Mazzini suntem bătrâni; reconcilierea, de neimaginat, infailibilitățile mor dar nu se pliază! Să mă împac cu Mazzini? Există o singură cale: el să se supună
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
Marxismului", a fost cel mai radical membru. El a ocupat funcția foarte importantă de editor al influentului "Die Neue Zeit" (Timpuri Noi), ziarul de teorie politică al foarte marelui Partid Social Democrat din Germania (SPD) - cel mai important partid al Internaționalei. Până în 1910, au apărut facțiuni în social-democrația de stânga, (cum se autodefineau marxiștii care dominau Internaționala), iar gânditori de stânga, precum Rosa Luxemburg și olandezul Anton Pannekoek, au devenit chiar mai critici decât Kautsky. Începând din acest moment, se poate
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
și înainte de război, în timpul conflagrației, facțiunile mișcării socialiste erau dreapta reformistă, stânga revoluționară și centrul, care oscila între cei doi poli. Printre cei mai zgomotoși oponenți ai războiului a fost Lenin, liderul facțiunii bolșevice al socialiștilor ruși care, văzând colapsul Internaționalei Socialiste, a declarat că o nouă Internațională - a treia - trebuia inițiată și trebuia să-i ia locul celei de-a a doua. Lenin era acum cel îi care condamna pe socialiștii reformiști, pe social-șovini, (socialiști în vorbe, dar șovini în
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
luate democratic și toate vocile trebuie să se facă auzite, dar membrii de partid nu trebuiau să mai comenteze sau să se opună odată ce s-a luat o hotărâre. Următoarele partide și mișcări au fost invitate la primul congres al Internaționalei Comuniste: Pentru ca un partid să poată intra în Comintern, trebuia să accepte cele Douăzecișiuna de Condiții, care erau concepute pentru a delimita comuniștii revoluționari de forțele reformiste și centriste care urmăreau să acceadă în Comintern după succesul revoluției bolșevice. Primul
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
aceștia din urmă, deoarece socialiștii au legat rareori reconstrucția partidului cu participarea la lupta împotriva ocupantului. Rezistență socialistă a fost mult mai dispersată, într-o măsură mai mare decât cea comunistă, în principal datorită faptului că SFIO (Secțiunea Franceză a Internaționalei Muncitorești) era incomparabil mai puțin centralizat decât PCF, sprijinindu-se mai mult pe reprezentanții aleși și pe cadrele locale. La sfârșitul verii anului 1940, Daniel Mayer a fost însărcinat de Léon Blum să reconstituie SFIO. În martie 1941, Daniel Mayer
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
metode moderne în conducerea acestor două instituții, încercând să îmbunătățească activitatea lor. O primă acțiune importantă din această calitate a fost înăbușirea revoltei de la Tatarbunar în septembrie 1924, o mișcare insurecțională provocatoare din sudul Basarabiei, pusă la cale de agenții Internaționalei Comuniste, dirijați de la Moscova, al cărei scop era extinderea revoluției bolșevice spre apus, prin crearea unei republici sovietice pe teritoriul României și dezmembrarea statului român. În zilele de 15, 16 și 17 septembrie 1924, situația la Tatar-Bunar și în alte
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
și Rangheț l-au capturat pe Foriș și l-au forțat cu pistolul la tâmplă să-și semneze demisia. Ajuns la casa conspirativă unde se afla Ștefan Foriș, Bodnăraș i-a prezentat acestuia un mesaj venit, după cum susținea el, din partea Internaționalei Comuniste, prin care conducerea partidului era destituită, iar toate legăturile, inclusiv cifrul conspirativ (adică numele membrilor și casele conspirative), trebuiau predate noii conduceri. De asemenea, conducerea veche trebuia să se pună la dispoziția conducerii desemnate. La 16 aprilie 1944, Emil
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]