401 matches
-
marea masă a poporului, a reușit - după Eliade - să distrugă statul portughez în doar un deceniu și jumătate. Lovitura militară din 28 mai 1926 și venirea lui Salazar la putere semnifică tîrzia dar meritata revanșă a "celor buni": Republica masonă, internaționalistă și coruptă se prăbușește cu zgomot, un nou stat portughez ia naștere, cel care va fi numit oficial Estado Novo. Tot după Eliade, grupările care și-au disputat - de la 1800 la 1910 - conducerea țării reprezentau doar minorități politice extrem de restrînse
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
cu dispreț suveran: fără personalitate pregnantă, căzînd pradă demagogilor, foarte ușor de manevrat, poporul portughez anonim apare în povestirea lui Eliade drept un personaj colectiv derizoriu; cu toate că, în forul său intim, era catolic, regalist și legitimist, i-a lăsat pe internaționaliștii masoni corupți să-și facă de cap de-a lungul secolului al XIX-lea. Scrisă uneori convingător și cu talent, istoria-roman a lui Mircea Eliade nu rămîne mai puțin o ficțiune. Autorul omite ori distorsionează numeroase fapte de dragul coerenței schemei
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
au fost descrise de Lev Troțki ca fiind de dreapta, de centru și de stânga, fiecare bazate pe o clasă specifică sau pe un grup de interese. Troțki a afirmat că tendința lui, aceea a opoziției de stânga, reprezenta tradițiile internaționaliste ale clasei muncitoare. Tendința condusă de Stalin a fost descrisă ca fiind de centru, bazată pe birocrația de partid și de stat, având tendința să schimbe alianțele între stânga și dreapta. Tendința de dreapta a fost identificată cu gruparea lui
Opoziția de dreapta () [Corola-website/Science/299514_a_300843]
-
teritoriul URSS. De cele mai multe ori era vorba de foști cetățeni sovietici care evadaseră din lagărele naziste. Una dintre aceste formații a fost „Rodina” (Patria mamă) care a luptat în Franța. De asemenea, în 1944, partizanii sovietici și-au oferit „ajutorul internaționalist” popoarelor din Europa Centrală ocupată de germani. A fost vorba de șapte formații și 26 de detașamente de partizani, care au luptat în Polonia și 20 de formații unite și detașamente care au luptat în Cehoslovacia. Situația din fostele teritorii
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
a reproșat că acționează prea mult în favoarea monarhiei italiene în ciuda faptului că se declara republican, ceea ce a provocat în special distanțarea față de Mazzini. Pentru aceasta, a fost criticat de și . Aceasta nu a constituit singura sa contradicție, el declarându-se internaționalist și în același timp fois iredentist, revendicând teritoriilor Trentino și Istria pentru a realiza unitatea italienilor. Pentru a-și construi o imagine, Garibaldi s-a folosit înțelept de presă și de insula sa Caprera care îi conferă o aură de
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
din egalitatea socială. Stânga deci combate consecințele negative ale mecanismelor economice asupra societății umane și, recunoscând caracterul ireversibil al globalizării, se opune aspectelor distructive ale acestui proces și preconizează menținerea lui sub control. Tradițional stânga a fost și a rămas internaționalista, înțelegând prin asta solidaritatea mondială a celor ce muncesc și opoziția fermă față de naționalism. Totodată însă a fi de stânga astăzi este și o dovadă de patriotism, căci omul de stânga își iubește țară și dorește propășirea ei. Ea consideră
Politică de stânga () [Corola-website/Science/309875_a_311204]
-
Judmas” pentru presupusa conspirație iudeo-masonică. Domvile a afirmat că „activitățile Judmas sunt limitate la o facțiune mică din rândul evreilor și masonilor: majoritatea nu au nicio idee despre lucrările întreprinse în spatele fațadei Judmas.” Domvile a afirmat că „scopul acestor evrei internaționaliști este un stat mondial creat și menținut prin supunerea față de puterea banului, și care să lucreze pentru planurile lor evreiești” și că „Masoneria este partenerul executiv pentru desfășurarea politicii evreiești”. Domvile a declarat că a început să se gândească prima
Teoria conspirației iudeo-masonice () [Corola-website/Science/325590_a_326919]
-
invazia Iugoslaviei și în scurtă vreme și-a stabilit cartierul general în Bosnia, profitând de relieful muntos al regiunii, care oferea un adăpost foarte bun pentru forțele de gherilă. Marele avantaj al partizanilor a fost faptul că promovau o ideologie internaționalistă care apărea ca un mijloc de a depăși diviziunile interetnice acutizate în perioada interbelică și în timpul războiului. Pentru musulmani oferea posibilitatea afirmării ca o comunitate aparte, fără a-i obliga să se declare sârbi sau croați, astfel că mulți dintre
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
foarte capitalist, mai curând cu un discurs umanist generos și cu multe paradoxuri politice fierbinți ; iar astfel nu-i e ușor să tranșeze convingător, în termenii unui sistem configurat de capitalism și supracodat ideologic de dreapta, între principiile de solidaritate internaționalista și nevoie de protecționism economic. Și, la final, se alege și cu notă de plată ideologică.</spân></spân></p> Stânga tratează cauze ale catastrofelor militare și economice, dreapta se mulțumește să invoce efecte reale sau nu și să profite de
Povești și povești. Despre piesa de teatru „Corp străin” () [Corola-website/Science/296176_a_297505]
-
armeni. Mai târziu, scriitorul și-a luat pseudonimul "Șirvanzade" ("fiu al ținutului Șirvan"). A absolvit școala rusească din Șamahî în 1872. Mediul social din această școală, unde învățau copii armeni, ruși și azeri, i-a influențat educația în spiritul sentimentelor internaționaliste. În 1875, tânărul Alexandr Movsisian s-a mutat la Baku, unde a fost mai întâi copist la birourile administrației districtuale, apoi ajutor de contabil și contabil la birourile petroliere. Biblioteca înființată în 1878 la inițiativa Societății Umanistice din Baku avea
Alexander Shirvanzade () [Corola-website/Science/310166_a_311495]
-
sigură încît se-ntîmplase deja cu câteva zile mai nainte. Nimeni nu a contestat fostului ministru italian nici buna-voință, nici sinceritatea intențiunilor sale, - zice "Presa" - dar toți l-au acuzat de o slăbiciune fără margine față cu societățile primejdioase ale socialiștilor internaționaliști. Au fost foarte instructive, sub mai multe puncturi de vedere, discuțiunile ce s-au urmat în Camera din Roma, cu ocaziunea combaterii ministerului Cairoli. Au vorbit contra ministerului și d. Depretis, și d. Sella, și d. Crispi, și d. Minghetti
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
2003, p. 1). În sfârșit, să mai notăm și faptul că teribila doctrină a așa-numitei „purificări etnice” a fost pusă la punct de un grup conducător naționalist care pretindea că apără astfel moștenirea federalistă a titoismului, inspirat din marxismul internaționalist, deși oprima naționalitățile care doreau să se emancipeze. Rasismul, dincolo de actele sale cotidiene pe care trebuie să le condamnăm, se manifestă mai ales prin această insistență În dorința lui de a deștepta efectele prejudecăților, care altminteri ar putea fi puse
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
o reușită. Cum remarca Lucian Boia, în lucrarea pe care a coordonat-o, Miturile comunismului românesc (Editura Universității București, 1995), în primul eseu: "Mitologia comunistă se afirmă în aceeași măsură ca deterministă și voluntaristă, libertară și totalitară, democratică și elitistă, internaționalistă și naționalistă sau, la nivelul discursului istoric, structurală și evenimențială". Secolul, din care îi trăim ultimii ani, a fost prevăzut și explicat cît se poate de exact și științific, în baza teoriei marxiste. Acum, la finalul lui, constatăm că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de redresare, eliminînd exploatarea castei parazitare din trecut, statornicind ca temei al vieții înnoite munca liberă, adăugînd toate elementele de progres material și intelectual în folosul poporului". Vituperînd trecutul negru, faptul că poporul muncitor a suferit pretutindeni (se observă viziunea internaționalistă n. n.) povara marii perversități crîncene: constituții și legi în serviciul nedreptății, exploatării și asupririi, scriitorii progresiști fiind cei care au lăsat mărturie în opera lor despre această crimă istorică, stopată odată cu revoluția epocală din Octombrie 1917. Un convoi lung de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
scrie și să semneze texte închinate conducerii faraonice și partidului unic; cît privește pe cei cu un curaj etic exemplar, numărul lor este cu adevărat insignifiant. Raportul respinge categoric "mitul care încearcă să acrediteze ideea existenței a două Securități, una internaționalistă, de sorginte etnică alogenă, pînă în 1960, și cealaltă, de pură stirpe românească, devotată "gliei și neamului". Fără a nega faptul că în prima sa fază Securitatea a acționat cu o brutalitate înspăimîntătoare pentru zdrobirea oricărui inamic, real sau imaginar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și dificil armonizabile. Iar experimentele politice bazate pe ideologii conflictuale au marcat și mai mult diferențele de civilizație și cultură dintre Occident și Orient, dintre Vest și Est, chiar dacă în ambele zone ale continentului s-au încercat formule de omogenizare internaționaliste, economice și politice. în U.E., comunitățile naționale sunt (și vor fi) "obligate" să-și mențină încă multă vreme diferențele identitare marcate istoric. Discrepanțele în planul civilizației sunt, desigur, profunde, dar și cel mai ușor de atenuat. Este adevărat că pentru
U.E. și România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9070_a_10395]
-
aprobată în Franța, deși fusese aprobată în timpul guvernării Mitterand (socialistă), a fost prezentată de un deputat de dreapta. Baza ideologică a politicii de apărare a limbii este naționalismul. Cred că naționalismul duce la genocid, barbarie, xenofobie. Stânga a fost întotdeauna internaționalistă. În fine, găsesc că nu există o rațiune lingvistică pentru justificarea proiectului, care nu este viabil din punctul de vedere al formării lexicului și este politic greșit. Prin această apropiere, engleza care se vorbește în Brazilia nu sfârșește ea prin
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
Pekrovski a scris "Istoria Rusiei din cele mai vechi timpuri", "Scurtă istorie a Rusiei" având ca idei principale marxismul, determinismul economic, negând rolul personalităților în istorie. A abandonat viziunile naționaliste, rupând legătura cu tradițiile istoriografiei naționaliste rusești, având o perspectiva internaționalistă, acceptând rolul vikingilor în formarea statului rus, nu a criticat cucerirea mongolă și a prezentat Imperiul Țarist ca o închisoare a popoarelor. A fost criticat de Stalin În anii '30, direcția generală a istoriografiei sovietice s-a schimbat, punând accent
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
progresistă pentru vremuri de pace. Având În vedere că problemele tehnice și economice impuse de reconstrucție erau evidente și că ele necesitau același tip de colaborare În toate țările, credința raționalistă a lui Rathenau În planificare a avut o tentă internaționalistă. El caracteriza epoca modernă ca fiind „o nouă ordine a mașinilor... o perioadă de transformare a lumii Într-o constrânsă asociere inconștientă, Într-o comunitate neîntreruptă de producție și armonie”. Primul război mondial a constituit apogeul influenței politice exercitate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
să schițam începuturi. "Teroarea istoriei" înseamnă, între altele, în special, presiunile externe care vin din partea marilor puteri, cărora trebuie să ne supunem gândind și înfăptuind numai ceea ce ne este îngăduit să gândim și să înfăptuim. Soluția este una naționalistă și internaționalistă în același timp: conviețuirea, într-o armonie cât mai deplină, a aspirațiilor interne cu interesele prietenilor și neprietenilor din celelalte părți ale lumii. În cartea sa Modelul ontologic eminescian (apărut la Editura Porto-Franco din Galați, în anul 1992), Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acută, în care argumentele singurului model și învățător, oricând plauzibile, azi nu mai contează. Fiind vorba, firește, de Eminescu, până ieri "omul deplin al culturii românești", devenit în răstimp piaza rea a răspopiților culturnici, năpârliți, deodată, spre alte "țeluri", la fel de "internaționaliste", dar sub sigla nouă a globalizării. Privită dinspre "euroatlantici", foștii sincroniști europeniști, de ieri, azi mondialiști, sau cum spuneam, globaliști", opera lui Eminescu devine "nulă", iar autorul, venerat timp de un veac și mai bine, un pur și simplu "cadavru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
11-12), "La ședința Biroului CC al PCM din 3.08.1982, prezidată de S. Grosu, prim-secretar al CC al PCM, având pe ordinea de zi chestiunea "Cu privire la manifestările naționaliste din republică și măsurile de intensificare a educației ideologico-politice și internaționaliste a oamenilor muncii", a fost adoptată o hotărâre în care, la punctul 3, era indicată sarcina pentru partid: "Să evalueze faptele pătrunderii în presă... a unor materiale dăunătoare din punct de vedere ideologic în urma reducerii vigilenței politice a... tov. V.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe care și le dorea în „lagărul socialist.” Era pentru prima dată, când un lider comunist, conducător de stat, îndrăznea să înfrunte supremația „tătucului”. El se erija, pe de o parte, în partizan fervent al intereselor propriei patrii, contestând principiile internaționaliste, pentru ca, în al doilea rând, să promoveze pentru partidul său un rol independent. Contesta și respingea în chip explicit pretențiile de monopolizare a adevărului, dogmă cominternista conform căreia toți comuniștii trebuiau evaluați după atitudinea lor față de Uniunea Sovietică și conducătorul
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
se teme să le mărturisească cinstit și sincer”. Reinterpretarea doctrinei marxist-leniniste de către comuniștii iugoslavi, „preluarea teoriilor menșevice și buharinisto-troțkiste, de mult înfrânte și asvârlite în lada de gunoi a istoriei”, i-ar fi îndepărtat pe conducătorii de la Belgrad de „tradițiile internaționaliste ale Partidului Comunist Iugoslav.” Elementele sănătoase din partid au obligația de a pune capăt „acestei situații înjositoare” ce primejduiește însăși existența statală, existând riscul că țara vecină să se transforme într-o „republică burgheza, lipsită de independență națională”. Pentru comuniștii
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
a majorității reprezentanților intelighenției a generat adaptarea în registru meschin și minor la rigorile comunismului. Fundamentarea discursului public pe valorile etniciste și autohtoniste tradiționale a predispus intelighenția la o carieră de obediență față de regimurile autoritare. Când regimul comunist, după interludiul internaționalist din anii „obsedantului deceniu“, a reabilitat, parțial și trunchiat, naționalismul, la sfârșitul anilor ’50, iar ulterior l-a metamorfozat în doctrină legitimatoare, în anii ’70, intelighenția s-a aruncat cu arme și bagaje în brațele falșilor profeți. Ea s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]