68 matches
-
C. Raicu în Dobrogea, Transilvania, Maramureș și Moldova. Simptome. Atacul agentului ciupercii poate fi observat în toamnă când, tinerele plante bolnave au baza tulpinii brunificată, putrezită și pot pieri formând vetre de atac cu plante uscate. În primăvară, pe primul internod se observă pete brune eliptice paralele cu axul tulpinii. Frunzele plantelor bolnave capătă o culoare brun-roșcată și se usucă, iar pe pai apar pete mari, eliptic-ovale, lungi de 1-3 cm și late de 3-6 mm, galben-albicioase, cu marginile brune-măslinii, ce
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
pete de decolorare eliptice, situate între nervuri, la început izolate apoi unite, formând dungi brune. Pe țesuturile brune, brunificate se formează un puf catifelat, bruniu, iar frunzele se sfâșie în lungul lor. Atacul se poate observa pe pai prin brunificarea internodului terminal și chiar pe spic, care se brunifică, se deformează, are pete brune pe glume și palei și formează semințe șiștave cu pete brune sau, dacă atacul se instalează în faza de burduf, spicul rămâne steril (fig. 15). Transmitere-răspândire. În timpul
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
și știuleților Diplodia zeae Boala este foarte frecventă și păgubitoare în SUA, Africa, Australia și în unele țări din Europa, iar pentru România este o boală de carantină. Simptome. Boala apare pe tulpini, unde se observă o colorație verde-gălbuie a internodurilor inferioare care, în scurt timp se brunifică și devin spongioase, sfărâmicioase. Măduva tulpinilor este decolorată, se descompune și rămân evidente numai vasele conducătoare. Frunzele plantelor bolnave au o culoare verde-cenușie, iar pe tecile frunzelor apar pete roșii-purpurii sau brune închis
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
în vasele conducătoare, ceea ce împiedică migrarea amidonului spre tuberculi, acesta rămânând în frunza ce devine tare și sfărâmicioasă. Plantele virotice vor forma în pământ tuberculi de dimensiuni mai mici, din care în anul următor apar plante de înălțime mică, cu internoduri scurte și cu frunze puternic răsucite la scurt timp de la răsărire (fig. 45). Soiurile omologate au o rezistență variată față de acest virus(vezi tab 1,pag.85). Transmitere-răspândire. Acest virus este transmis de afide care după o perioadă de hrănire
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
îndoaie, apoi întreaga plantă se usucă. Vetrele de atac vor crește în diametru, dacă vremea este umedă și răcoroasă. La smulgere, se observă că rădăcinile sunt veștede, cu scoarța descompusă. Dacă vremea se încălzește, plantele își revin, formează tulpini cu internoduri scurte, cu mugurii laterali la subsuoara frunzelor situate sub vârful uscat. Transmitere-răspândire. Ciuperca se răspândește în cursul anului prin sporii care sunt duși de apa din sol. Durata infecțiilor este însă limitată deoarece la 2 săptămâni de la răsărirea plantelor, rădăcinile
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
și îndesirea tufelor de ardei" descrisă în 1961 de I. Pop și E. Docea. Simptome. Variația simptomelor este în funcție de soi, momentul îmbolnăvirii și condițiile climatice. Plantele tinere infectate au talia mult redusă, cu până la 50 % din înălțimea plantelor sănătoase. Atât internodiile tulpinale cât și ramificațiile tulpinale sunt scurte, ceea ce face ca frunzele să apară grupate în rozete. Frunzele formate înainte de infecție prezintă o suprafață normală dar cu pete mari neregulate, de culoare maronie. Frunzele apărute după infecție sunt mici, cu limbul
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
castraveți apar pete galbene-verzui, circulare sau colțuroase, delimitate de nervurile secundare (fig. 111). Simptomul clasic de mozaic se observă la frunzele bătrâne, unde alternează petele verzi-deschis cu cele galbene, iar limbul frunzei prezintă gofrări, încrețiri evidente. Cozile frunzelor, ca și internodurile vrejilor sunt scurtate și cu simptome clare de arsuri. În perioadele calde ale anului, se observă o ofilire rapidă a frunzișului și chiar pe fructe apar zone de îngălbenire, ce se extind de la locul de prindere a fructului spre vârful
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
anii cu primăveri reci și umede. Ea a fost semnalată de Tr. Săvulescu și col., în anul 1931, în prezent apreciindu-se că este prezentă în toate podgoriile țării (I. Pop, 1988). Simptome. Plantele virotice prezintă lăstarii slab dezvoltați, cu internodurile scurte, dispuse în zig-zag. Datorită acestui fapt, frunzele apar înghesuite, lăstarii luând aspectul de tufă deasă. Planta apare mult înghesuită și prin manifestarea fenomenului de proliferare a lăstarilor. Frunzele de pe lăstarii atacați sunt mult mai mici decât cele sănătoase, deformate
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
aspect de evantai, asimetrice și cu numeroase petede de colorare. Uneori apar, inele sau pete cu aspect uleios, ce imprimă acestor organe un aspect mozaicat. Pe unele soiuri, asemenea simptome sunt mascate putându-se constata doar deformarea frunzelor și scurtarea internodurilor. Deseori, plantele atacate au ciorchini ce prezintă fenomenul de meiere (bobițele rămân mici și nu se maturează). Rădăcinile plantelor atacate sunt slab dezvoltate, cu aspect de încrețire, iar în secțiune lemnul are o colorație roșiatică. Ca aspect general plantele sunt
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
Oprea în plantațiile viticole de la Comarna, Cotnari și Bucium din județul Iași, în anul 1982, iar ulterior și în alte podgorii din țară. Simptome. Butucii atacați prezintă creșteri vegetative slabe, comparativ cu cei sănătoși, lăstarii fiind mai mici și cu internodiile mult scurtate; frunzele sunt mici, deformate sau ușor răsucite, decolorate iar în cazul unui atac avansat apar arsuri pe marginea frunzelor (I. Mirică și col., 1989). Inflorescențele se dezvoltă normal până la înflorire, iar uneori după ce au legat, florile avortează. Strugurii
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
timpul se înroșesc, apoi devin brune și se usucă. Pe unele frunze pot fi semnalate desene decolorate, variate, ca “frunza de stejar” sau poate fi observată o brunificare a nervurilor. La ochiul boului, în afară de mozaicarea frunzelor apare o scurtare a internodurilor ceea ce dă simptomul de piticire, însoțit de deformare apetalelor. La nemțișor, pe frunze, apar benzi decolorate paralele cu nervurile și decolorări ale marginilor. Inflorescențele au florile foarte apropiate cu aspect de “mături de vrăjitoare”. La petunii, frunzele plantelor virozate apar
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
al nodului, conturul secțiunii transversale devine aproximativ eliptic; în unele celule de parenchim cortical se observă pereți de diviziune, iar între fasciculul foliar și arcurile caulinare se individualizează un cordon de procambiu ce va pătrunde în mugurul axilar. La baza internodului următor (foto 53), conturul secțiunii transversale prin epicotil este pătratic, cu două laturi concave și două concrescute cu bazele frunzelor; în concavitatea dintre epicotil și bazele frunzelor sunt prezenți muguri (foto 54); aceștia prezintă la bază epidermă, scoarță și măduvă
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
1966) la Sarothamnus scoparius. În consecință, aceștia vor funcționa ca niște tulpini (foto 55) și vor da naștere la flori în momentul trecerii de la faza vegetativă la cea reproducătoare. În structura tulpinii, colenchimul hipodermic formează 2-3 straturi de celule. Structura internodului tulpinal este doar primară (foto 56), vasele de lemn fiind dispuse în șiruri radiare separate de numeroase raze parenchimatice, uniseriate; parenchimul perimedular este ușor colenchimatizat. Colenchimul hipodemic de la fața internă a țesutului conducător este de tip tangențial și nu de
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
de tip tangențial și nu de tip angular cum se afirmă în literatura de specialitate pentru toate speciile de labiate. În unele celule epidermice și de colenchim se observă pereți de diviziune, atât anticlini cât și periclini. În lungul aceluiași internod tulpinal se observă individualizarea componentelor foliare, între pețiol și tulpină aflându-se muguri axilari cu 2 perechi de primordii foliare. Analizând intemodurile următoare ale plantulei se observă că structura rămâne aceeași, diferențele privind doar numărul straturilor de colenchim; țesuturile conducătoare
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
de libriform ale cărui celule au dispoziție strict radiară); • liberul formează un inel subțire, elementele din vecinătatea cordoanelor de fibre sclerenchimatice având pereții mai îngroșați; • în componența liberului secundar intră tuburi ciuruite, celule anexe și celule de parenchim. La nivelul internodurilor inferioare, colenchimul din coaste devine în cea mai mare parte angular; în poziție hipodermică, pe seama straturilor de colenchim se diferențiază, pe alocuri, felogenul; acesta formează mai multe straturi de suber spre exterior, peste care epiderma se menține încă. Apariția timpurie
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
lung; • peri cu glanda octocelulară, pedicel scurt, unicelular și baza unicelulară; sunt cei mai frecvenți și se întâlnesc atât pe tulpină cât și pe frunze, fiind întotdeauna în număr mai mare pe organele tinere. La nivelul primordiilor foliare și a internodurilor terminale ale tulpinii se observă diferite stadii de diferențiere a acestor peri. Celula trihogenă inițială apare ca o protubetanță pe epidermă; în urma unei diviziuni asimetrice rezultă o celulă bazală vacuolizată și o celulă apicală cu un conținut citoplasmatic dens; aceasta
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
a craniului variază mult de la o specie la alta. Numărul dinților variază de la 28 la 38. Preferințele față de adăposturi sunt foarte diferite. Vespertionidele pot ocupa practic toate tipurile de adăposturi: arbori, diverse cavități în arbori, în flori, 27 cavități din internodurile bambusului, cuiburi părăsite ale păsărilor, mine, tuneluri, peșteri, construcții umane etc. Se întîlnesc specii atât solitare cât și coloniale. Perioada împerecherii poate fi localizată în timp, cu comportament nupțial pronunțat sau întinsă pe o perioadă mai lungă, mai ales la
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
38. Formula dentară: I 1-2/2-3, C 1/1, P 1-3/2-3, M 3/ 3/3. Preferințele față de adăposturi sunt foarte d diferite. Vespertionidele pot ocupa practic toate tipurile de adăposturi: arbori, diverse cavități în arbori, în flori, cavități din internodurile bambusului, cuiburi părăsite ale păsărilor, mine, tuneluri, peșteri, construcții umane etc. Se întîlnesc specii atât solitare cât și coloniale. Perioada împerecherii poate fi localizată în timp, cu comportament nupțial pronunțat sau întinsă pe o perioadă mai lungă, mai ales la
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]