1,806 matches
-
p. 86-92), lăsând la o parte faptul că tot ce ar fi spus Marin Preda la acea întâlnire ni se pare suspect de banal. Cu toate că Emil Manu ăl venerează evident pe Marin Preda, nu de puține ori lasă în suspensie interogații extrem de grave, ca de pildă o probabilă afirmație a lui Ion Caraion, într-o declarație la Securitate, publicată în 2001 de (cine credeți?) revista "România Mare ", cum că prima proză oferită prietenului poet spre publicare ar fi fost un plagiat
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
fiu ingrat, dar onestitatea mă obligă să fiu franc. Este, cred, o formă de respect. Rău scrisă, lacunară, insuficient documentată, Viața lui Marin Preda de Emil Manu e o biografie ratată, care ne lasă cu toate curiozitățile nesatisfăcute, cu toate interogațiile intacte. Personajul Marin Preda nu prinde viață, iar biografia sa nu are fiorul dramatic al unui destin.
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
p. 86-92), lăsând la o parte faptul că tot ce ar fi spus Marin Preda la acea întâlnire ni se pare suspect de banal. Cu toate că Emil Manu ăl venerează evident pe Marin Preda, nu de puține ori lasă în suspensie interogații extrem de grave, ca de pildă o probabilă afirmație a lui Ion Caraion, într-o declarație la Securitate, publicată în 2001 de (cine credeți?) revista "România Mare ", cum că prima proză oferită prietenului poet spre publicare ar fi fost un plagiat
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
fiu ingrat, dar onestitatea mă obligă să fiu franc. Este, cred, o formă de respect. Rău scrisă, lacunară, insuficient documentată, Viața lui Marin Preda de Emil Manu e o biografie ratată, care ne lasă cu toate curiozitățile nesatisfăcute, cu toate interogațiile intacte. Personajul Marin Preda nu prinde viață, iar biografia sa nu are fiorul dramatic al unui destin.
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
dată am sentimentul că izbutesc să rețin o întâmplare extrem de importantă pentru mine care riscă să se piardă cu totul, întrucât are un caracter deosebit de evanescent. Să fie timpul care erodează toate suprafețele, ștergând inscripțiile cele mai prețioase?” Remarca și interogația, evident retorică, îi sunt suscitate în cursul evocării lui E. Lovinescu. Ele sunt însă active, chiar dacă nemărturisit, în toate evocările. Ștefan Aug. Doinaș nu-și dezminte nicăieri în aceste pagini organica-i discreție, el nu-și exhibă aprehensiunile și nu
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
extras pînă acum cvasitotalitatea citatelor. D. Țepeneag, care a blamat autodemiterea, discreditarea întregii critici românești de pînă în 1989, afirmînd că s-ar cădea a avea mai multă încredere doar în analiștii inviți după acel an-turnantă, e amendat printr-o interogație de bun-simț, în simplitatea ei acidă: „care crede că ar fi fost imaginea lui D. Țepeneag, a lui N. Breban, dar și a lui Leonid Dimov, Sorin Titel, Nichita Stănescu, Șt. Bănulescu etc., dacă nu ar fi scris nici un rînd
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
și a morții. Moartea lui Carlos ne-a făcut - pe mama lui și pe mine - să percepem o realitate indestructibilă. El continua să trăiască în noi și noi știam acest lucru. Nu știu dacă aceasta e o consolare suficientă pentru interogația permanentă la care ne supune pierderea unei promisiuni. “A muri de tînăr este o porcărie”, ne spune prietenul nostru, sciitorul catalan Terenci Moix. Am simțit obligația de a face pentru cel plecat ceea ce el n-a mai putut face. Această
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
Canon”) nu ar fi suscitat și justificat aceste discuții. Dar, dacă se recomandă, extrem de aventuros pentru dotarea precară pe care o are, ca un „canon”, această colecție cu destinație didactică de la Editura „Aula” nu poate să trezească decât suspiciuni și interogații în legătură cu seriozitatea și credibilitatea construcției. E o amăgire să crezi că ai putea impune un nou canon al literaturii române printr-o însumare întâmplătoare de două-trei nume clasice și douăzeci de nume foarte recente, într-o suită de monografii și
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
deficit inevitabil (și tocmai de aceea credibil) de înțelegere și cu o penetrantă forță autoscopică. Cine este Letiția Branea?" e întrebarea care se repetă de trei ori de-a lungul romanului, rostită de personaje episodice în circumstanțe hotărîtoare. La această interogație majoră încearcă să dea un răspuns eroina însăși într-un roman care, în sensul cel mai cuprinzător, este un roman de formare (vertebrat fiind de o temă a identității) care traversează durata cîtorva ani (de la cele dintîi semne ale intrării
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
Laura Pavel Amara întrebare cioraniană "Cum poți fi român?" este, se știe, o parafrază după faimoasa interogație retorică a lui Montesquieu - "Cum se poate să fii persan?". Descifrând resorturile adânci ale disperării cioraniene, iscată și de relația conflictuală între identitatea personală și identitatea etnică, Matei Călinescu atrăgea cândva atenția că, la vremea sa, Montesquieu nu luase în
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
lumii făpturilor naive, într-o scriitură de o extremă naturalețe, seninătate și candoare. S-a spus despre Emil Brumaru, pe bună dreptate, că este un poet al "de-problematizării" lirismului, poet ce nu este atras de ideile grave, de marile interogații pe seama destinului, timpului, istoriei etc., ci, mai degrabă, se dovedește fascinat de universul mărunt, al "boabei și fărâmei", un univers doar în aparență minor, care, la o privire mai atentă, își vădește aspecte și reliefuri inedite, semnificații cu totul aparte
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
inedite, semnificații cu totul aparte. Ion Pop observă, în acest sens, că " Ceea ce a surprins la Emil Brumaru - în contextul literar al anilor �70 încă din Versuri-le începutului, a fost deliberata de-problematizare a discursului liric. Regimul, dominant, al interogației neliniștite, al Ideilor cu majusculă, s-a văzut înlocuit de unul al exclamației candide în fața unui univers ce părea depășit și compromis, în mare măsură, ca minor și insignifiant. Energia lirică se cheltuia - și avea să se consume mereu pe parcursul
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
ce pot pentru că au știut mai mult decăt toți ceilalți " (9 august 1945). Notațiile pe marginea cărților, extrem de numeroase demonstrează și ele noua fază mentală pe care acest cititor continuu o atinge în Portugalia. Prezența lui Kierkegaard rămăne perpetuă, argument, interogație și consolare: notațiile kierkegaardiene pot compune ele-ănsele un volumaș extraordinar. |i citește pe scriitorii francezi contemporani cu oarecare reticență și antipatie, dar nu se poate sustrage fascinației lor; în schimb, desperarea lui Léon Bloy și intransigența acestuia i se par
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
el, Gherasim Luca). Este intervalul de după absolvirea Institutului „Pompilian“, al primilor pași în amfiteatrul Facultății de Drept. Au loc firești modificări de psihic, de optică. Sub presiunea unei adolescențe acut sensibilizate, crește preocuparea pentru definirea și exprimarea eu-lui, invadat de interogații febrile, răvășit,uneori, de neliniști prea puternice pentru a fi stăpânite lucid și, implicit, greu de mărturisit. Paginile de Jurnal îndeplinesc rolul partenerului privilegiat, des solicitat s-o susțină în efortul limpezirii proprii.Terapeutic, găsește în el un teritoriu al
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
tratatul cuprinde un sistem de estetică, și așa au gîndit și recenzenții (de exemplu, Petru Comarnescu își intitula cronica Sistemul de estetică al prof. Tudor Vianu). Acum, Vianu decide să clarifice însuși conceptul de sistem (filozofic), să dea un răspuns interogației privind posibilitatea sistemului și, last but not least, să justifice ideea de sistem în estetică. El admite că sistemul, în accepția raționalismului clasic, așa cum a fost formulată de Descartes („icoană teoretică integrală a realității”) a devenit, datorită existenței „zonei iraționalului
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
facem o preocupare specifică din promovarea “diferenței” decât sub forma excelenței artistice, nu ideologice. Scrisorile de dragoste ale lui Dimov, de pildă, publicate în “ante prima” , în avanpremieră, în paginile “Stelei” de către Corin Braga. Mai are preț la revista “Steaua” interogația asupra unor temeiuri ontologice, conținuturile spirituale, construcția de sine, culturală, instituțională, și abia apoi deconstrucția. La revistă au fost și sunt bine primiți și contestatarii metodelor critice tradiționale, tematice sau psihocritice, dar am pretins ca ele, aceste contestări, să fie
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
o dau / să guști din ea”). Postura căutătorului de absolut, “metafizică”, îi este ca și interzisă, - și dacă un Blaga se putea întreba cândva, cu accent tragic, “Unde ești Elohim?”, la noul personaj, care e cel mult un clovn trist, interogația e coborâtă în registrul banalului și derizoriului: “sunt un cimpanzeu părăsit / n-am vești de la tine / nu-l găsesc pe elohim / nu știu unde l-am pus / în cutia cu scule n-a rămas / decât un cui ruginit”. Orice altă atitudine suspectată
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
să exprimi adevărul? Cum să faci ca acel adevăr să fie cel "adevărat", nu cel pe care-l vrei tu, pe care vrei tu să-l impui?", se întreba Eugen Ionescu într-un fragment de jurnal din 1966. E o interogație constantă în publicistica lui - am curajul să spun "publicistică" pentru că, într-adevăr, Ionescu a fost o prezență impresionant de activă în presa vremii, mai ales în acel ziar pe care "lumea bună" nu-l citește, Le Figaro - la fel cum
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
partidei" lui, ci de a coagula și a impune o teorie nouă în dezavantajul teoriei care a precedat-o. În volumul despre care vorbesc, ideea pe care o avansează autorii - dar căreia îi păstrează în final un prudent semn de interogație - este următoarea: Se poate accepta că modelul mental regizînd realizarea (i.e. actualizarea) pieselor muzicale de tradiție orală are un grad de nedeterminare care îi interzice abstragerea și punerea pe hârtie (cu portative, bineînțeles)? Ei susțin că da, și argumentează cu
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
vieții dar eram prea aproape de mine șI mestecam în fiecare zi lujerul de cucută al sinelui iresponsibil înghițindu-mi memoria picătură cu picătură până ce mi-a crescut pe cerul gurii un sfârc ce-mi hrănea agonia cu spurcata licoare a interogației retorice și Dumnezeu a creat apoi suprarealul lăsându-mă liberă în acest pampas edenizator, liberă să încerc, liberă să zbor, liberă să fug, liberă să urlu, liberă să tremur, liberă să înnebunesc, liberă să râd, liberă să salivez, liberă să
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
târăște metafizica la judecata concretului celui mai pur, după cum banalul, detaliul în aparență fără semnificație e ridicat adesea în ordinea transcendenței. Iată de ce aceste cărți sunt alcătuite din iluminări și sfâșieri lăuntrice, din avânturi și limite autoimpuse, din patos al interogației și voluptate epicureică a degustării esteticului. Se mai poate observa că Virgil Ierunca percepe cuvântul în dubla sa intenție și în dubla sa realizare; cuvântul mântuie prin crâmpeiul de transcendent pe care îl pune în joc, pe care inevitabil îl
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
conjugând o subiectivitate răvășită cu momente istorice "obiective", un paradox al așteptării cu urgența angajamentului neocolit, o trecere de la nimicnicia împietrită la deznădejdea activă". Trecut-au anii... e o carte care expune, cu febrilitatea și ascetismul memoriei afective, ardorile și interogațiile unei conștiințe stăpânite înainte de toate de responsabilitatea și reculegerea în fața adevărului, de-atâtea ori întinat și mistificat de convulsiile istoriei.
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
dar n-avea importanță. - Care simfonie îți place mai mult, Simfonia Destinului sau a 9-a? îl chestionă ea în schimb, ca de la cunoscător la cunoscător. Mirel îi explică fără nici o urmă de ironie sau exasperare față de profunzimile insondabile ale interogației, că un muzician nu poate să facă asemenea comparații, că pentru el, opera beethoviană era un întreg indivizibil, chiar dacă o aborda treptat. - Am cântat până acum cele mai cunoscute sonate - Appasionata, Sonata Lunii, Sonata op. 111 care este și ea
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
asigurat, să poată acționa în voie, cu sentimentul că, dacă va greși, toate oalele se vor sparge în capul lui, nu al protejatului. Pentru prima oară în viața sa înțelegea că șefia e o mare povară, prilej de frământări și interogații, luarea unor decizii ce-l puteau înfunda și mai rău. Apoi, mai constata ceva care-l punea în imposibilitatea de a găsi explicații onorabile: vremea ostaticilor femei. Parcă le împingea cineva de la spate, să cadă în plasă, să-și pună
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
poartă spre Poartă, s-a terminat răsfățul trilurilor și al cascadelor apriline, forfota veselă ca în tablourile florentine. Pe Cel care n-are nici o formă îl cânt, dar care iscă toate formele, Din El se nasc și Plinul și Golul, interogația, Nimicirea, de unde lăstărește creația. Urâtul, Pustiul, Frumosul, Locul, Focul, Norocul. El e mai mult decât Normă, umilind toate normele. Între chronos, caducul, și kairos. Chiar cele o sută de fântâni de la Villa d'Este îmi devin străine, amintiri irizând, în
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]