549 matches
-
studiat până să ajungi la un asemenea nivel de cunoaștere. Îți scapă mereu din vedere că joci la masă cu un maestru cu puncte de expert. Vezi? Mă provoci mereu să-ți atrag atenția asupra acestei evidențe." "Maestre", m-a interpelat Doru cu surâs în care picuraseră și câțiva stropi de ironie amicală, "ai grijă și nu mai fă ghidușii de-astea, că dacă nu-ți punea asu' de caro din prima, furai două banane ca nimic și se scria în dreptul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
care vorba lu' ăl bătrân, că nu era prost n-am precupețit nimic, nu ne merită, domnule!" "Noo, clar că nu vă merită!", îl aprobase tânărul manager. "Alo! Ce faci dragă? Nu mă asculți?", o auzi Relu pe doamna Țuți interpelându-l cam nevricoasă, dar cu o față surprinzător de zâmbăreață. Domnul director rămăsese meditativ, dar cu ochii căzuți fără intenție! în decolteul generos al soției domnului Sandu. Un decolteu care oferea vederii publicului larg mare parte din cei doi sâni
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
alți șefi de instituție din oraș. Mi-am atras oprobriul multor trântori ai orașului Huși. Astfel că într-o zi tot în prag de anul nou, eram cu mașina poliției la poarta cazărmii unității de chimie militară unde m-a interpelat un ceferist care nu mă cunoștea, spunând că vrea să vorbească ,,cu comunistul ăla de Șapcă”. Eu lam întrebat pentru ce este supărat pe Șapcă, dânsul spunând că nu trebuia menținut în funcție șeful stației CFR. A mai pronunțat că
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
la fel, doamnă, zise Takamura. Începu să măsoare ceva, cercetând o carte și alte câteva hârtii pe care le scosese dintr-o servietă. Tocmai luase niște hotărâri importante în privința a ceea ce avea de făcut și își suflecase mânecile, când fu interpelat de un individ care îl privise de o bună bucată de vreme așezat pe o treaptă de bloc. Bărbatul părea să aibă în jur de cincizeci de ani și purta o pereche de pantaloni cafenii, o cămașă albastră cu mânecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
din nou că Nicolaescu și Cărmăzan. Lumea era revoltată. Take, Marcel și Ronaldinho ar trebui să câștige, nu boșorogii ăia. Se făcu chiar și un plan de luptă. Cineva propuse proteste, demonstrații. Luca îmi aduse niște votcă. - Băi, Luca, îl interpelă Cornel, tu de ce nu bagi ceva la CNC? - Nu eu, bă Cornele, zise Luca plictisit, am eu alte treburi... - Auzi Luca? făcu Take. - Da. - Te superi dacă-ți spun ceva? - Vedem noi. - Știi, bă, care-i problema ta? - Care? - Bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Dacă fratele Augustin ar fi fost în apropiere, i-aș fi mutat falca cu două etaje mai sus. Sau să vă dau alt exemplu, cel mai actual: azi-dimineață pe la prânz, când ieșeam din casă să merg la meci, m-a interpelat fratele Eugen. Eu, crezând că e un cerșetor, ceva, căci mi-a vorbit din spate, am pus mâna pe brichetă și i-am dat foc. Sigur, văzând cine este, l-am stins imediat, dar... apropo, m-a rugat să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o voaletă neagră, fixată sub pălărie, dar mersul ei era greu de confundat: stătea cu capul sus, gâtul drept și mândru. Într-un colț al pieței, parcă supraveghind coada de la poarta închisorii, erau cei doi bărbați în negru, care mă interpelaseră ieri la observator. Ariciul de mare, voaleta, cei doi necunoscuți: culoarea neagră continuă să-mi apară în circumstanțe care o impuneau atenției mele; sunt mesaje pe care le interpretez ca pe o aluzie la noapte. Mi-am dat seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sacrificii. Când va avea copii, n-avea decât să-i mustre pe ai lui. După cât se pare, ai mei nu vor mai veni, îi răspundea bărbatul amărât și sătul de chinul nevestei. Învățată să trăiască singură și să n-o interpeleze nimeni, Sanda se ofensa la orice critică, la cel mai mic comentariu. La rândul lui, independent și voluntar, Radu nu suporta să i se dea ordine ori să i se facă observații. Se ciorovăiau zilnic, soacra culcându-se plângând, ginerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Șam, trăgând câțiva pumni în aer. — Nu fi prostuț, Șam, spuse mămoasa Eleanor, de parcă i-ar fi vorbit unui copil mult prea neastâmpărat. Adrian lua suplimentul duminical al lui Sentinel și dădu să se strecoare spre ușa. — Hei, încotro? îl interpela ea. — Cu permisiunea dumneavoastră, la buda, răspunse Adrian. — Iei cu tine chestia aia? îl întreba Șam, arătând spre ziarul din mâna lui. — Să am ceva de citit, spuse Adrian, ieșind din cameră. — Șterge-te la cur cu el! strigă Șam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
începe să gesticuleze.) Ce fel de piesă este asta? De ce nu se confruntă personajele pe scenă? De ce Maurizio și Pulcheria nu apar niciodată împreună? Unde e soția lui Maurizio? Ea de ce nu apare? Și de ce n-ar putea să-i interpeleze telefoanele și e-mail-urile? De ce copiii nu se joacă pe internet și nu spionează e-mail-urile tatălui lor? Unde este intriga? Unde este drama? În piesa asta nu se întâmplă nimic.... Nu vedem nici măcar cum se pipăie în metrou! (se aude o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
liniștit când colega și prietena mea de clasă, cu care de altfel am realizat și primele incursiuni erotico-tactile, mi-a mărturisit că și ea are un "el" al ei, sau poate o "ea", care nu-i dădea pace și o interpela adesea, disturbând-o de la activitățile ei lumești. Uite, vezi? Și acum este cu mine sau, mai exact, îl simt cum își face loc între noi! îmi spune ea, în timp ce mâinile mele alunecau timid peste sânii ei mâțești, ostracizați sub peretele rugos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
arogant, ironic și disprețuitor. Dacă mă voi trezi într-o dimineață deodată singur, fără gânduri, fără suferințe, fără turmentări inutile, să mă pot apuca să fac ceva și să duc acel lucru până la capăt, fără întreruperi, fără a fi mereu interpelat de aceleași întrebări, gânduri, obsesii, îndoieli. Oare și după moarte mă va însoți tot El? Sau poate chiar și următoarele reîncarnări îl vor păstra tot pe el, la fel de insistent, pisălog, enervant, patetic, doar topica conversației va fi alta. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prezența oglinzilor. Ea nu trecea pe lângă nicio oglindă, un ochi de geam sau o suprafață metalică lucitoare fără a zăbovi o vreme și a-și reflecta mai bine de-o clipă chipul. Și tot atunci, se iniția dialogul; degeaba o interpelai sau încercai să-i câștigi atenția, ea era cu "el" al ei, pierdută în visare. Oare ce vorbea ea cu el? Poate că interoga oglinda prin el, precum maștera din "Albă ca Zăpada"? Adesea mă gândeam la El-ul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-l puteam reprezenta. Era gol, steril, tactil; când vag, când pregnant, dar irecognoscibil, la fel cum nu-ți recunoști vocea când o asculți pe o înregistrare telefonică. Prin urmare, și confruntările noastre au devenit mai palpabile. Dincolo de gândul ce mă interpela și mă acapara, paralizându-mi toată făptura, aerul înghesuit deodată în jurul meu forma un fel de stază prin care părea să nu pătrundă nici sunetul, nici unda luminoasă. Carnea "lui", mai opacă și mai insensibilă ca orice materie cunoscută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
el s-a estompat în momentul în care s-a detașat de carte, care mi-a captat iarăși privirea reluându-și verticalitatea, de data asta pe un raft greu accesibil. Întorc doar o clipă privirea de la carte pentru a-l interpela pe însoțitorul meu, ce-și face în sfârșit apariția, și am senzația că acum cartea e și mai sus, că va continua să urce pe rafturile superioare dacă nu o vom "găbui" (cum spunea autorul ei!) la timp. După încercările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Ce i-ar fi garat monstrul de fier la picioare pentru că ea era Any Palade și nimic mai mult! Stoian și Teodor fluturau chiloți roșii de damă, făcând gesturi obscene în direcția inversă de mers a trenurilor. Pentru a fi interpelați de la mecanic până la ultimul acar din gheretele marfarelor. Doar-doar s-o opri un tren de sex opus și să-i ia cu ei. Numai că trenurile aveau uniforme de cavaleri ai infinitului, o sectă specială de război fidelă trecerii fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ce mă determinase să-mi irosesc atîția ani în trecut. În cele din urmă, mi-a povestit un episod din propria sa viață. Cam pe la ora 2:30 noaptea, a ridicat dintr-o dată un deget spre mine și m-a interpelat: "Ei, Bodo, acum tare aș vrea să știu cam cu ce mi-ai putea fi tu de folos și cam la ce te-ai aștepta de la mine. Ai zece minute. Dacă mă poți convinge, bine. Dacă nu, vei putea dormi
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
evocă nici măcar fugitiv Bucureștiul, ne amenință: „aș putea să spun «urinez pe tine poezie»“, iar noi, care o citim de mulți ani, știm că într-adevăr ar putea. Octavian Soviany evocă un spital în care, un oarecare Petre, când este interpelat... (o toamnă ca oricare alta) „nu spune nimic. Tușește și scuipă pe dușumea. / Șterge flegma cu / vârful papucului“. (Mă gândesc la pachetele noastre de chesterfield roșu) Ca și gânditorul de la Hamangia, acest petre care tușește și scuipă pe dușumea ar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să constatăm este că Aurel Constantinescu-Severin scrie mai neglijent decât Ion Creangă. ‹ Din carte reiese că Mihai Eminescu hoinărește prin lume ca spirit nereîncarnat (probabil fiindcă încă nu a găsit un corp convenabil) și că din când în când îl interpelează pe Aurel Constantinescu-Severin, în care locuiește spiritul lui Ion Creangă. Autorul cărții se consideră un ales, dar paginile referitoare la viața lui intimă îi divulgă înclinația către vulgaritate: „Am rugat-o [pe o preoteasă văduvă, n. n.] să mi mai aducă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la trecători și la toate cele oferite de scena deschisă, care este strada. Deși nu mîncase de zece ore, Ilarion nu simțea foamea, chiar dacă în urmă cu cinci ore începuse să-l roadă rău stomacul, de regulă gol. Cineva îl interpelează: Nu mă mai cunoști, nu? Ilarion se uită la omulețul care stătea popenchi în fața lui, cu un aer ostentativ. Nu-l mai văzuse niciodată, sau dacă îl văzuse, cu siguranță îl uitase de tot. Încearcă un răspuns în doi peri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
încheierea acestui punct că raportul Pébereau despre situația bugetară a Franței, publicat în decembrie 2005, a pus accentul pe angajamentele statului în spiritul modelelor lui Auerbach, Gokhale și Kotlikoff. Acest raport nu a avut poate audiența mediatică așteptată, dar a interpelat economiști, sindicaliști și pe toți cei care se preocupă de viitorul finanțelor publice. Paradoxal, politicile au un orizont temporal prea impregnat de egoismul generației actuale față de urmașii săi. Această poziție destul de neagră la urma urmei, căci este fondată pe nepăsarea
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
după trei luni de școlire În altă lume, umbrea, ca sărbătoare a regăsirii, chiar și dispariția străbunicii uscățive, adusă de spate, Întotdeauna În negru, cu istorisirile ei năucitoare și cu englezeasca sa poruncitoare: — Cum spui cînd pășești În casă? mă interpela din pragul ușii. — Good evening, Mrs. Flory! — Come in, Son! Tuturor băieților le spunea Son, iar fetelor Kitty. Pare-se că numai În adresarea directă Îl folosea pe „Son“, ca și cum orice băiat ar fi fost fiul ori nepotul ei. Am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
adică în cadrul unei temporalități sacre, înseamnă, în fond, a reaminti o banalitate patristică, dar destul de „stranie”, chiar la limita „ereziei”, în contextul teologic al anilor ’30-’50. Atrăgând atenția asupra acestui caracter istoric, temporal și dinamic, De Lubac provoacă și interpelează teologia metafizică oficială, care, prin simplificări pe cât de nejustificate, pe atât de drastice, impusese tomismul (simplificat) ca unică metodă de captare și înțelegere a datelor Revelației. Dintr-odată, Biserica, așa cum o „reinventează” De Lubac plecând de la Părinți, nu mai este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai rămaseră vreo zece studenți, care nu păreau încă hotărâți să plece. Vigilentul care le stricase petrecerea tuși cu un aer satisfăcut și dădu să se îndepărteze. Dar studenta cu gentuța plină de cărți se însufleți din nou și-l interpelă pe individ, mai înainte de a se face nevăzut printr-un cotlon sau printr-un birou: O clipă, vă rog... Vreau să vă întreb și eu ceva! Vigilentul se opri și se întoarse, vădit surprins că cineva îl provoca, când el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dreptății; sau cu acel cabinet stomatologic al lui Ion C. de la Suceava în care te pricopsești cu paradontoză incurabilă dacă acesta primea vreun mesaj din partea organului de condamnare la infirmitate a clientului. Legat de atitudinea grobiană față de asistente, îl vom interpela odată ce ne vom asigura că este în măsură să suporte impactul unui asemenea șoc. Oricum, dumneata șefa, aplici tratamentul prescris și atât!.. Evită discuțiile de orice natură și provocările! Vorbește cu fetele să răspundă cu promptitudine la apel în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]