192 matches
-
-l cu o mașină cu farurile ațintite înapoi, lipsită de viziune de viitor. Isi sustine licenta cu aceeasi lucrare in 1923 la Universitatea din Cluj, sub conducerea profesorului Augustin Maior. În 1923, Hermann Oberth a publicat cartea "Racheta în spațiul interplanetar", iar în 1929, "Moduri de a călători în spațiu". În anii 1928-1929, Hermann a lucrat la Berlin în calitate de consultant științific la primul film din istorie cu acțiune care se desfășura în spațiu: "Femeile de pe Lună". Filmul a fost produs de
Hermann Oberth () [Corola-website/Science/296807_a_298136]
-
sondă spațială lansată la 17 februarie 1996 de către agenția spațială americană, NASA, în scopul studierii asteroidului 433 Eros, unul dintre cei mai mari asteroizi din apropierea Pământului. a fost prima misiune a programului Discovery al NASA care este format din misiuni interplanetare cu costuri și durate de dezvoltare limitate. Această sondă de 800 kg, dintre care 56 de kilograme de instrumente științifice, avea ca obiectiv determinarea principalelor caracteristici ale asteroidului între care masa și distribuția sa internă, compoziția mineralogică, câmpul magnetic și
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
El orbitează în jurul Soarelui cu o periodicitate de circa un an. Asteroidul 433 Eros a fost reținut drept țintă a cercetărilor deoarece este aproape de Pământ și are talie mare. NEAR Shoemaker este prima sondă a programului Discovery care reunește misiuni interplanetare de mică anvergură și, prin urmare, având costuri sub de dolari, iar durata de dezvoltare este de sub 3 ani. Applied Physics Laboratory al Universității Johns-Hopkins, care are o mare experiență în construirea navelor spațiale, a fost reținut pentru construirea NEAR
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
le este steaua aflată în centrul Sistemului nostru Solar. Masa totală a Pământului, a tuturor celorlalte planete, asteroizi, meteoroizi, comete precum și a prafului interplanetar care orbitează în jurul lui, reprezintă abia 0,14% din masa întregului Sistem Solar, în timp ce masa Soarelui reprezintă 99,86%. Energia provenită de la Soare (sub forma luminii, căldurii ș.a.) face posibilă întreaga viață de pe Pământ, de exemplu prin fotosinteză, iar prin intermediul
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
11 ani. În timpul unei erupții solare o cantitate enormă de energie care se află în cromosferă și coroană este eliberată dintr-o dată. Materia este proiectată în coroană și particule de atomi accelerate până la viteze foarte mari sunt expulzate în spațiul interplanetar. Aceste fenomene sunt însoțite de o emisie de raze X (Röntgen), de unde radio și, în cazul erupțiilor mai puternice, de lumină vizibilă. Când ajung în apropierea Pământului și intră în atmosferă, în special deasupra regiunii polului nord, particulele creează aurorele
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
flotă abandonată despre care se crede că ar fi aparținut Progenitorilor. Acțiunea celei de-a treia cărți, "Războiul elitelor" (1987), se petrece aproximativ în aceeași perioadă ca și cea din "Maree stelară", dar în altă parte a galaxiei. Un război interplanetar, stârnit de evenimentele relatate în "Maree stelară", duce la o invazie reușită a coloniei pământene de pe planeta Garth, populată cu neo-cimpanzei. În 1995 a apărut "Brightness Reef", prima carte dintr-o nouă trilogie care mai cuprinde romanele "Infinity's Shore
Universul Elitelor () [Corola-website/Science/324266_a_325595]
-
grafică computerizată cu proprietatea intelectuală, problematica drepturilor de autor digitale și cea a domeniului public. Alte scrieri ale lui Willis explorează științele așa-zis grele, în spiritul tradiției clasice a SF-ului. "The Sidon in the Mirror" revine la romantismul interplanetar și interstelar al anilor '30 și '40, "Samaritean" reprezintă o altă viziune asupra ideii lui Heinlein din "Jerry Was a Man", în timp ce "Luna albăstruită" și "Scrisoare informativă" amintesc de "The Year of the Jackpot" și "Mânuitorii de zombi" ai aceluiași
Connie Willis () [Corola-website/Science/322692_a_324021]
-
adevărat pas spre progres. Un pas, un singur pas, dar uriaș cât o istorie. De atunci și până astăzi, roata și-a aflat trebuință în mai toate îndeletnicirile; de la mașina cu abur și cel dintâi vehicul de transport până la zborurile interplanetare. ...Meditam la toate acestea, rezemat cu fruntea de ușorul unei ferestre hurezene, ademenit de murmurul sacadat al roții de olărit, petrecut din milenii până la noi. Meditam la toate acestea în universul de trudă și mister al meșterilor hurezeni, care stau
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
este un joc online de simulare spațială, a cărui tema este războiul interplanetar. Nu este necesară descărcarea jocului, întrucât este un joc bazat pe browser. Jocul dezvoltat de către un roman poate fi jucat în engleză, germană, poloneză, română, franceza, spaniolă și italiană. Clădirile Mină de argint consumă energie pentru a obtine argint. Argintul
Defiler Galaxy () [Corola-website/Science/313398_a_314727]
-
s-a revoltat în anii '30 și a format Statele Unite ale Africii de Sud (SUAS). Populația albă a fugit în Europa, luând cu ea cea mai mare parte a bogăției țării și lăsând negrii să reconstruiască economia cu ajutorul diamantelor din subsol. Călătoriile interplanetare au devenit viabile din punct de vedere economic grație navelor cu fuziune catalizată cu ajutorul muonilor. Pe Europa a apărut de nicăieri un munte uriaș, numit Muntele Zeus, a cărui asimetrie indică faptul că nu poate fi de origine vulcanică, asemenea
2061: A treia odisee () [Corola-website/Science/323990_a_325319]
-
rarefiate de plasmă caldă (gaz de electroni liberi și cationi) emise de Soare în toate direcțiile, ca rezultat al temperaturii înalte a coroanei solare, stratul exterior al stelei. Pe durata furtunilor magnetice, fluxurile pot fi mai puternice, asemenea câmpului magnetic interplanetar apărut între două corpuri celeste, determinând conturbarea ionosferei în răspuns la furtuni. Asemenea tulburări afectează calitatea comunicațiilor radio sau a sistemelor de navigare, putând afecta astronauții din aceste regiuni, celulele solare ale sateliților artificiali, indicația busolelor și acțiunea radarelor. Acțiunea
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
pe care, după cum spune tradiția chineză, o umple suflul (chi) necesar ființelor vii. Sfântul Martin vede în aer un simbol sensibil al vieții nevăzute, un factor de mișcare universal și purificator. Aerul este mediul prielnic luminii, zborului, parfumului, culorii, vibrațiilor interplanetare, el este calea de comunicare dintre cer și pământ De aceea ascensiunile, urcările de munți sau de scări, zborurile în vazduh semnifică întotdeauna transcenderea condiției umane și pătrunderea în nivelele cosmice superioare; simpul fapt al levitației echivalează cu o consacrare
Element clasic () [Corola-website/Science/303941_a_305270]
-
-ului. Cartea încorporează concepte din semantica generală a lui Alfred Korzybski și face referire la logica non-aristoteliană. Ea prezintă continuarea aventurilor lui Gilbert Gosseyn din "Lumea non-A", detaliind eventimentele la scară galactică a căror desfășurare a condus la evenimentele interplanetare din precedenta carte. În 1966 a fost republicază sub titlul The Players of Null-A. Gosseyn încearcă să ajungă pe Venus, dar tentativa sa este sabotată. Mai mult, el este atras într-o capcană și cade în mâinile unui personaj misterios
Jucătorii non-A () [Corola-website/Science/321534_a_322863]
-
și tehnician între anii 1941 - 1946. În anul 1945 a propus un sistem de comunicare prin satelit, care a i-a adus Medalia de Aur Franklin Institute Stuart Ballantine Medalia de Aur în 1963. A fost președinte al Societății Britanice Interplanetare între 1947-1950 și din nou în 1953. Clarke a emigrat în Sri Lanka în 1956, în mare măsură datorită interesului său în plonjarea submarină, descoperind ruinele subacvatice ale templului antic Koneswaram în Trincomalee. A fost ridicat la rang de cavaler de
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
și a fost lăsat în rezervă cu rangul de locotenent de zbor. După război, a obținut o diplomă în matematică și fizică la King's College London. În anii care au urmat războiului, Clarke a fost membru în consiliul Societății Interplanetare Britanice (BIS) între anii 1946 și 1947 și din nou între 1951 și 1953. Deși nu a fost cel care a inventat conceptul de satelit geostaționar, una dintre contribuțiile sale importante a fost aceea că a sesizat importanța acestuia pentru
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
ideea lui Clarke cu privire la releele de telecomunicații, ideea folosirii sateliților geostaționari pentru comunicații fusese descrisă anterior. De exemplu, conceptul de satelit geostaționar fusese descris în cartea din 1923 a lui Hermann Oberth "Die Rakete zu den Planetenräumen" ("Racheta în spațiul interplanetar"), iar ideea comunicațiilor radio folosind acești sateliți în cartea din 1928 a lui Herman Potočnik (scrisă sub pseudonimul Hermann Noordung) " Das Problem der Befahrung des Weltraums — der Raketen-Motor ( Problema călătoriei spațiale - Motorul rachetei)", secțiuni: "Bun pentru comunicații pe distanțe mari
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
ca numele său să fie folosit pentru acest premiu, supranumit și "Oscarul spațiului". Fratele său a participat la ceremonia de decernare și a oferit un premiu ales special de Arthur (nu de membrii juriului, care au ales alte premii) Societății Interplanetare Britanice. Clarke a scris o serie de romane și povestiri SF, precum și lucrări de popularizare a științei, multe dintre operele sale fiind recompensate cu premii. În afara lor, el a realizat și două autobiografii: "Ascent to Orbit", care este o autobiografie
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
atât cât o îngăduie natura fantastică a subiectului) la călătoria de la Pământ la Lună.” Povestirea lui Poe nu tratează călătoria în Cosmos ca un subiect fantezist sau ironic, ci analizează un număr impresionant de probleme de natură științifică ale zborului interplanetar precum calculul timpului necesar pentru a parcurge distanța de la Pământ până la Lună, depășirea dificultăților provocate de altitudine și de temperaturile scăzute, problema aprovizionării cu aer și cu alimente pe parcursul zborului, găsirea unei viteze de deplasare care să permită ieșirea de pe
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
natural un filtru low-pass cu o frecvență de întrerupere în gamă a 4 kHz. În spațiul cosmic, gama de comunicare a comunicațiilor optice prin liber-spatiu este în prezent de ordinul miilor de kilometri, dar are potențialul de a lega distanțele interplanetare de milioane de kilometri, folosind telescoape optice pentru expansiunea fasciculului. Recordurile de distanță pentru comunicațiile optice au implicat detectarea și emiterea de lumină laser de către sonde spațiale. Un record de distanță pentru comunicarea în ambele sensuri a fost făcut de către
Comunicații optice prin spațiul liber () [Corola-website/Science/326525_a_327854]
-
ucenicul său Obi-Wan Kenobi, în timp ce o escortează și o protejează pe regina Amidala în fuga acesteia de pe planeta Naboo către planeta Coruscant, în speranța de a găsi o rezolvare pașnică a unui conflict la scară largă provocat de litigii comerciale interplanetare. De asemenea, prezintă întâmplări din copilăria tânărului Anakin Skywalker înainte de a deveni un Jedi, fiind descris ca un tânăr sclav în care Forța este neobișnuit de puternică dar încă neantrenat pentru a se lupta cu succes împotriva misterioasei reveniri a
Războiul stelelor - Episodul I: Amenințarea fantomei () [Corola-website/Science/298544_a_299873]
-
a dezvoltat o viziune a viitorului în care există o civilizației umană interstelară, uneori, inclusă într-un sistem ori complex de civilizații inteligente ale mai multor rase. Universul Star Trek descrie viitorul umanist și optimist. În acesta este creată federația interplanetară, care mărturisește principiile toleranței și non-interferenței. Cu toate acestea, în universul Star Trek, se ploartă infinite războaie între pământeni și borgi, cardassieni și alții. În universul lui David Weber urmașii pământenilor poartă războaie continue între ei. În 1993 Vernor Vinge
Viitor () [Corola-website/Science/326779_a_328108]
-
a luat în considerare ipoteza extraterestră ca fiind viabilă. În 1958, Associated Press l-a citat spunând că "o explicație pur psihologică este exclusă ... Dacă originea extraterestră a acestor fenomene va fi confirmată, acest lucru ar dovedi existența unei relații interplanetare inteligente ... Construcția acestor aparate dovedește o tehnică științifică mult superioară nouă care nu poate fi contestată." John Keel și Brad Steiger au promulgat diverse teorii paranormale/OZN într-o serie de cărți broșate în anii 1960 și 1970. Keel, în
Ipoteze paranormale privind OZN-urile () [Corola-website/Science/326918_a_328247]
-
în timp ce mințile planetei continuă să dezvolte tehnologii noi care să fie mai mici și mai puternice decât echivalentele imperiale. Folosindu-se de cunoștințele sale științifice, Terminus creează rute comerciale către planetele apropiate, preluând controlul asupra acestora cu ajutorul noilor tehnologii. Comercianții interplanetari devin noii diplomați pe alte planete, unul dintre ei - Hober Mallow - devenind suficient de puternic pentru a a deveni Primar și a tăia aprovizionarea regiunii învecinate, ceea ce duce la slăbirea ei și aducerea mai multor planete sub controlul Fundației. Actualul
Seria Fundația () [Corola-website/Science/314129_a_315458]
-
din Ciclul Hainish. Principiul de bază al romanului "" este unul pe care Ursula K. Le Guin l-a început cu primul său roman din 1966 și care se regăsește în mai multe dintre primele sale operele, și anume că expansiunea interplanetară a început cu prima rasă umană de pe planeta Hain și s-a extins în întreg universul, formând "Liga Tuturor Lumilor" ("League of All World"), care în cele din urmă s-a extins și la a optzeci și treia lume colectivă
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
astfel simula orice, de la pânze solare, motoare de rachetă obișnuite, până la nave cu motoare ionice dintr-un viitor îndepărtat. Orice tip de zbor poate fi simulat, de la planarea în atmosferă Pământului sau a lui Marte până la zboruri suborbitale și călătorii interplanetare. De asemenea, simulatorul permite andocarea cu o Stația Spațială Internațională (sau orice altă navă), sau se poate simula recuperarea unui satelit. Cu ajutorul addon-urilor utilizatorul își poate construi propria stație spațială. Sistemul solar din Orbiter este format din Soare și cele
Orbiter () [Corola-website/Science/305644_a_306973]