733 matches
-
mai acută a comunicării. Cînd nu mizează pe situații, regizorul focalizează asupra stărilor și contrastului dintre registrele conjugate ale lumilor diferite. Cu toate aceste rupturi deliberate de nivel, acțiunea cunoaște un crescendo de progresie dramatică, beneficiind în același timp de interstiții meditative, panoramări sau cadre simple, cadre aproape fotografice. Regizorul a reușit să obțină un echilibru între dinamismul unor scene în mod voit accelerate și staticul contemplativ al peisagisticii. Acest puzzle al unor istorii aparent disparate se reîncheagă temporar într-o
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
comun: pîrtia accidentată a unei actualități se învecinează constant cu valea unui trecut marcat de ideologii și prejudecăți. După volumul de poezie Madonna în oraș, autorul publică romanul cvasi-polițist Miss Bukarest, apoi strălucitul volum de eseuri Cerul gol. Călătorie în interstițiile Balcanilor. Urmează romanul Habseligkeiten tradus la Polirom sub titlul Catrafuse. Doi ani mai tîrziu, un alt volum de eseuri Orizontul German. Despre destinul unei țări cumsecade îi confruntă pe cititori între altele și cu metehnele hipercorectitudinii politice. Oglinda pe care
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
și sub a cărei concretețe se ascunde un adevărat joc al forțelor invizibilului, forțe venite dinspre zei ori dinspre moarte, oricum de undeva de dincolo de viață. Supramarioneta lui Craig - metaforă a unui actor capabil să înainteze până la hotarele morții, în interstițiul ce desparte animatul de inanimat. Astfel, prin intermediul fantomei se conturează o definiție a teatrului ca expresie a tensiunii dintre vizibil și invizibil, material și imaterial, și totodată o definiție a actorului, a acelui actor aflat la jumătatea drumului dintre umbră
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
a cărui esență se cristalizează în figura "mortului care se întoarce". Cele mai frumoase piese nÜ sunt acelea "cu fantome". Într-adevăr, în centrul esteticii sale teatrul nÜ plasează fantoma, văzută ca întruchipare prin excelență a celui ce, pătrunzând în interstițiul viață-moarte, continuă să rămână atașat formelor vizibilului, de care ar vrea să se desprindă, dar pe care nu se îndură să le părăsească. Dacă, în nÜ, un mort se întoarce printre cei vii, e pentru că nu a izbutit să rupă
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
cu cafea. Multe stații, nu am mers... Destule însă, ca să văd până la capăt spectacolul acela, pe care nu-l voi uita niciodată: vreo nouă zece bătrâni, îngenuncheați pe dușumeaua tramvaiului clasa a doua și culegând boabele de cafea intrate între interstițiile dușumelii date cu motorină, ori păcură, vorbind între ei, zicându-și o vorbă,... care?... nu mai mi-aduc aminte. Noaptea am visat frumos. Că ninge cu fulgi mari, ciudat, verzi... în vise totu-i invers, se știe.
Litra de cafea boabe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9122_a_10447]
-
Haosmos și alte poeme, antologie de poezie 1980-2000, cu un cuvânt înainte al autoarei, Ed. Paralela 45, 2004, Colecția Biblioteca românească. Poezie). Surprinde, în acest ansamblu, adâncimea de implant a programului filosofico-mistico-poetic al autoarei. îl afli, interiorizat, asimilat, până în ultimele interstiții ale textului - fără să obosească, să se epuizeze, exprimat în jerbe de lumini tăioase, intermitent, de intensitatea sângerie a olmazurilor orientale. Spre exemplificare ar putea sta oricare vers al volumului, într-atât sensul și imagistica se repetă și, simultan, diferă
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
este astfel simplificată prin eliminarea fluctuației între parte și întreg. În cea de-a doua etapă, ansamblul însuși este pus în discuție. Forța de coeziune a elementelor slăbește în interiorul compoziției,iar direcțiile centrifuge înlocuiesc, pe nesimțite, arcimboldeștile direcții centripete și interstițiile devin vizibile și capătă funcții structurale. În cel de-al treilea moment, elementele nu se mai supun necesităților imaginii prestabilite, ele își asumă o deplină autonomie și încep să circule în libertate, asemenea electronilor vagabonzi care au scăpat de sub determinarea
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
misterioase spre un consumerism devenit spectral, ca și promisiunile unor fabuloase excursii în paradisuri extraterestre. Temperamental musonic, orașul se dizolvă în ploaie, străbătut de luminescențele reclamelor japoneze, de unde și impresia spectrală a unor enclavate Chinatowns, a unor lumi siderale în interstițiile căreia se strecoară fluidă muzica lui Vangelis. Clădirile sunt imense, cum te și aștepți, exhibînd un baroc tumultos în amestec cu o eleganță Art-nouveau, totul atins de decrepitudine. Duelul dintre Deckard și Batty se desfășoară în atmosfera crepsculară, vetustă a
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
unde puteam supraveghea totul, iar noaptea Îmi continuam educația În subsol, devorînd carte după carte, chiar dacă acum nu o mai făceam la modul propriu. Mă rog, asta nu e În totalitate adevărat. Zăbovind, așa cum făceam, În fiecare noapte, asupra misterioaselor interstiții dintre lectură și o gustărică ușoară, am descoperit o relație remarcabilă, un soi de armonie prestabilită, Între gustul și calitatea literară a unei cărți. Ca să știu dacă merită să citesc un volum, era destul să ronțăi o mică porțiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să fi văzut acest bar (sau „bufet al gării“, cum se mai numește), aburit și confuz, când, de fapt, nu e exclus să fie plin de lumină iradiind din tuburile de culoarea fulgerului, reflectată de oglinzi, umplând toate ungherele și interstițiile; spațiul fără umbre e plin de muzică pusă la maximum, revărsându-se dintr-un aparat ce vibrează și ucide tăcerea; biliardele și celelalte jocuri electrice simulând curse de cai și urmăriri funcționează și ele, iar umbrele colorate înoată în transparența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că e tot acolo, în spatele dulapurilor ce-l separă de privirea ta, dar nu mai reușești să-l vezi, de parcă a fost înghițit de gardul viu de publicații academice și serii de reviste, subțiindu-se, ca să se poată strecura prin interstițiile lacome de praf, înghițit poate de destinul anulant, ce amenința obiectul studiilor sale, de abisul întreruperii bruște a romanului. Ai vrea să te proptești pe marginea acestui abis, susținând-o pe Ludmila, sau agățându-te de ea; mâinile tale încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
horn“, dar organizarea stilistică a textului o interzice. Pe bucata de pământ care mă desparte de Franziska văd deschizându-se fisuri, brazde, crăpături; dintr-o clipă într-alta picioarele mele sunt pe punctul de a fi înghițite într-o crăpătură: interstițiile se lărgesc, în curând, între mine și Franziska se va interpune o prăpastie, un abis! Sar de pe un mal pe altul, iar în jos nu se vede fundul, ci doar neantul care continuă la infinit; alerg pe bucăți de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu e un actor care improvizează genial, ci un autor care știe să-și vândă "marfa" cu un inegalabil talent. Scrisul său se revendică "momentelor" imbatabile și inclasificabile ale lui Caragiale. O asemănătoare privire, o identică plăcere a scufundării în interstițiile lumii mărunte, plină de hachițe, fandacsii, ighemonicoane complicate își face loc în textele sale, invitând la o meditație profundă despre rostul lumii și al vieții. În egală măsură, Andrei Pleșu vine însă și din lumea "Crailor" mateini. E de-ajuns
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
încerca să creeze senzația continuității, a recuperării prin suferință a celui dispărut. Deși de-a lungul vremii s-a diluat, noțiunea de doliu s-a radicalizat în semnificațiile ei legate de identitatea umană: ea pare să se fi ascuns în interstițiile ființei în suferință, după ce va fi părăsit spațiul public. "Înmormântarea privată", "păstrarea secretului suferinței", "respectul pentru cei loviți de soartă" sunt formule ale remobilizării: ne îndepărtăm vertiginos de cel dispărut pentru a ne concentra pe suferința anticipată a propriei extincții
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
netrăitului: "cînd gîndul sporește / spre pașnice spații / cu grădini plutitoare / cu nopți netrăite" (Dincolo). Glisînd între dispoziții diverse, între clipe parcurse interior dar iute înlocuite cu altele, conștiința lirică se arată șovăitoare, incredulă în fața realului, caută a se strecura prin interstițiile lui. Sfiindu-se parcă de dotarea-i sensibilă, de limbajul senzațiilor ce-i este la îndemînă, poeta recurge la o notație cerebrală precum la un scut. Consemnează astfel perspectiva unei irealități, trupul însuși oferindu-i o creditare a iluziei generalizate
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
Complexul lui Oedip ar fi, după Bloom, o deviere strategică, la rândul ei psihanalizabilă, a unui real complex al lui Hamlet.) O altă metodă de manifestare a stilului în lectură, complet contrastantă cu intențiile declarate ale lui Manolescu, e prezența interstițiilor biografice într-o Istorie exclusiv literară. Neîndoielnic, e o concesie făcută, în cunoștință de cauză, lui Călinescu. Să răsfoim, cronologic, trei asemenea cazuri. Scriind despre Goga, Manolescu încheie investigația memorialisticii acestuia cu câteva linii de portret: "Nu e propriu vorbind
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
pe unii departe de ceilalți ca pe niște resturi purtate de valuri. Povestirea rămânea suspendată într-o întrebare pe care am regăsit-o reformulată în documentarul apocaliptic al lui Alexandru Solomon: , Unde s-o duce atâta lume cu atâtea mașini?" Interstițiul cu iz filosoficesc de reflecție destinală aparține unui șofer exasperat de traficul împiedicat, haotic, dement din Bucureștiul de azi. El desenează mai degrabă nedumeriri moromețiene, însă registrul acesta se vede completat de un personaj mai complex, peruanca Gina Raso, pentru
Bucureștiul după șoferi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7794_a_9119]
-
despre making of ne-a oferit la lansarea filmului coproducătorul Toma Peiu. Există un farmec indicibil al prostiei, iar el atinge un climax în momentul în care fraternizează cu kitschul. Într-un fel, lumea explorată de Tudor Giurgiu există în interstițiul momentului privilegiat, realizînd o utopie definibilă printr-o supralicitare a grotescului, grotescul fericirii. Limitele ridicolului sunt depășite cu ușurință, însă pentru ridicolul ca atare nu există organ, micul filmuleț vrea să eternizeze fericirea, iar aceasta este concepută după o rețetă
Caseta cu însurăței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7834_a_9159]
-
pe notarul care l-a despărțit de soția sa și pe asistenta acestuia, apoi își ucide socrii pe rând, cu o ezitare în ceea ce o privește pe femeie. Cu toate acestea, violența nu se află atât în act, cât în interstiții. Avem filmul unei alienări, unde tot ceea ce este uman s-a estompat, și unde orice comunicare pare suspendată definitiv. Ceea ce induce în eroare ține de faptul că în această existență se păstrează o aparentă ordine, că acțiunile personajului sunt trasate
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
până la nivelul câtorva străzi), dar e discutabil dacă detectivii hardboiled au fost capabili să conserve această artă. Nici nu aveau cum s-o facă: pe câtă vreme Sherlock Holmes rămâne înafara universului criminal, urmându-și propria orbită stelară, detectivul-proletar e prins în interstițiile mean-street-urilor modernității ca într-un labirint carnivor din care nu are scăpare. Metamorfoza decisivă se produce datorită obligației asumate de către protagoniștii romanelor hard-boiled de a da răspunsuri uriașelor transformări sociale și morale de după Primul Război Mondial. Dacă vreme de aproape
Viciul și sperietoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5163_a_6488]
-
ti care, într-o zbatere și foarte dulce și foarte amară, străbat cerurile târând după ele, peste oameni și locuri, umbra îndrăgostirilor lor pământești. Așa cum îl știu, Țepi cam pe aici și pe acolo trebuie să fie, bântuind prin miraculoase interstiții, însuflețind șăgalnice amintiri: un „Maître” al unei melancolii ce este și a lui, și a noastră, el purtând-o prin ceruri îngăduite, noi adulmecând-o printre taine răzlețe, în tremurul mestecenilor, unduirea gențianei, cearcănul Otiliei.
La marginea imperiului pierdut by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5111_a_6436]
-
alb, grila de lectură aplicată unor volume ca Amazon sau Cartea micilor invazii e una explicativă, proprie poeziei dificultoase. „Visele «sofisticate» și «uimirea cu care totdeauna am cuprins lumea» sunt lentilele poetului, instrumente ori dispoziții lirice cu care el caută interstițiile realului, pentru a-l pătrunde și modifica din interior. Fiecare fapt, cât de mărunt, și orice fărâmă de realitate capătă semnificație, elementele ajungând (ca în elegiile abstracte ale lui Nichita Stănescu) să facă una cu conștiința ce le percepe și
Deducții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5130_a_6455]
-
Din toate el a constituit - cu un simț exact al asocierilor și conexiunilor - un colaj care resuscită cu incontestabilă pregnanță un moment istoric, o atmosferă și mai ales câteva personaje care rămân memorabile. La ficțiune recurge doar pentru a umple interstițiile dintre elementele colajului cu dialoguri imaginate, ambianță sau înscenări de mici episoade tranzitorii, care au calitatea de a rămâne veridice. Chiar eterna problemă care apare când occidentalii abordează subiecte rusești, aceea a modului în care a fost înțeles sau intuit
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
Însă Vișniec face naveta între genurile literare. Dacă piesele de teatru le notează în franceză și apoi le rescrie în română, dacă trăiește prin poezie (imaginată mereu în română), în fața romanului se oprește deocamdată la porțile limbii franceze. În aceste interstiții ale categoriilor artistice țâșnesc, sub diverse configurații, ideile mature ale lui Matei Vișniec. Nucleul Dezordinii preventive are rădăcini în teatru, unde Vișniec prelucrase ideea la care revine deseori: înainte de absurdul literar a existat unul al istoriei (în Nina sau despre
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
născut în 1979. E originară din Creta și locuiește la Salonic. De profesiune infirmieră, în continuare a urmat cursurile Facultății de Psihologie, iar actualmente studiază Arte aplicate, la Universitatea din Salonic. Până în prezent a publicat două volume de versuri. În interstiții Două obloane coborâte la fereștile cotidianului Iar peste crăpăturile care-au rămas deschise Lipești fâșii paralele de hârtie Într-o formație ce concurează setea apei Deasupra stau ca străpunse de suliți Hârțoagele secetei Nici un nimic nu arde Pe cât de-ncet
Poeți contemporani din Salonic by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/5085_a_6410]