308 matches
-
aspectele pozitive puse la dispoziție de cele două doctrine rivale. Concluzii Atunci când vorbim despre drept, gândirea face automat o conexiune cu normă, regulă, lege, regulile juridice fiind etaloane sau măsuri abstracte ale conduitei, ce nu pot exista decât prin intermediul raporturilor intersubiective. Morala, deși nu se rezumă la reguli, cuprinde și ea norme, tipuri ideale și modele exemplare prin care se urmărește reglementarea raporturilor dintre indivizi. Înclinațiile sociale naturale ale oamenilor furnizează materia primă a vieții morale: "motivațiile generale care ne conduc
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
confirmă filosofiile diferenței sau arheologia și genealogia lui Foucault. Nefiind ontologică, unitatea lumii este întotdeauna dialogică. Acest aspect profund îl apropie pe Părintele Stăniloae de viziunea lui Emmanuel Lévinas din Tolalité et Infini (1961), cu a sa curbură a spațiului intersubiectiv 25, dar, și mai tulburător, de teoria dublului binom, al bilateralității eurilor, ca rezultantă a ontologiei arheului din gândirea eminesciană 26. Filosofii diferenței și ai diferanței, constatând lipsa unității ontologice din lume, au fost tentați, simultan, să elimine unitatea numită
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sensul va ține și de determinările istorice ale textului. Comprehensiunea umană este ireductibil istorică și lingvistică. Caracteristica omului este intersubiectivitatea, iar formula prin excelență a acesteia este limba. Cel ce interpretează nu e un "eu", ci un "noi" (prin determinare intersubiectivă a omului ce există prin Altul). Așadar, limba are valoare de comunicare, dar și de mediere, de inter-relaționare. De aceea, întotdeauna textul poate trece dincolo de el însuși, trimite dincolo de el însuși. Se realizează astfel în hermeneutică o dublă înțelegere: o
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
împotriva neînțelegerii și a lipsei unui adevăr absolut cert pe care să ne sprijinim, Schleiermacher crede că e nevoie de o artă a înțelegerii mutuale și a dialogului, care poate fi hermeneutica. Schleiermacher admite ca și criteriu al adevărului acordul intersubiectiv, un acord diferit de ceea ce este acordul între idee și realitate, sau cel dintre idee și idee: adevărul este ceea ce noi stabilim că este adevărul. Dialogul, ca sursă a înțelegerii, ne pune mereu în legătură cu "altul"; există mereu în contextul dialogului
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
tu, vină” ... Formulele interogative sunt cele mai eficiente În acest tip de discurs pentru că ele provin din inimă (care este centrul universului). Culianu: „omul dotat cu un sintetizator fantastic produce efecte care lansate În spațiul pneumatic vor induce o magie intersubiectivă”. Cătălina suferă de o stare de confuzie Între conținuturile onirice și conținuturile sensibile, aceasta confuzie se Întîlnește la operatorii schizofrenici, la șamani, guru etc. Și apoi de ce oare aceste insistențe ale fetei de a chema pe Luceafăr?poate pentru că din
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
se definește doar în interacțiunea constantă cu lumea. Aceasta este, pe scurt, poziția lui E.M. Adams: "Așadar, conceptul de eu normativ al unei persoane [...] este, parțial, un concept "empiric". Este format din și testat în experiențele și judecățile noastre critice intersubiective [...]" (1991, p. 188). Altfel spus, universul conceput de eu este același univers trăit de acesta: "Nu există experiență neconceptualizată: ceea ce este reprezentat la ce se referă stările de experiență este lumea așa cum este ea experimentata, care este lumea empirica" (Guttenplan
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cea mai mare parte nu pe metodologie, ci pe o tendință marcată a constructiviștilor de a fi idealiști sau utopici. Nici unul dintre argumente nu rezistă însă unui examen atent. Afirmațiile constructiviștilor potrivit cărora realismul este incompatibil cu metodologiile și epistemologiile intersubiective se fundamentează fie pe caricaturi, fie pe o înțelegere foarte îngustă a realismului. Iar criticii realiști ai constructivismului sunt la fel de vinovați de a deduce din concepțiile unor constructiviști (sau poate ale mai multora) că metodologia este inerent înclinată spre liberalism
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
toți) constructiviștilor care se recunosc ca atare ar fi de acord că trăsătura fundamentală a abordării respective este un accent pe construcția socială a politicii internaționale. Constructiviștii consideră că faptele politicii internaționale nu reflectă o realitate obiectivă, materială, ci una intersubiectivă sau socială (Onuf, 1989). Cu alte cuvinte, ceea ce fac actorii în relațiile internaționale, interesele lor și structurile în care operează sunt definite mai curând de norme și idei sociale decât de anumite condiții obiective sau materiale. În cadrul acestei definiții generale
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
face să dobândească asemenea trăsături. Ilustrând prima dintre aceste probleme, constructiviștii care scriu despre drepturile omului consideră în general că societatea civilă internațională, oricum ar fi ea înțeleasă 11, schimbă în bine comportamentul statelor. Metoda este constructivism aplicat - anumite norme intersubiective afectează definiția intereselor. Dar este și idealism liberal, în sensul că regulile sunt acceptate necritic ca fiind bune, la fel ca și elementele societății civile internaționale implicate în propagarea lor. În mod asemănător, nu putem atribui în mod rațional o
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unui sistem internațional, și o balanță „planificată”, considerată a sta la baza oricărei societăți internaționale. O balanță planificată este asociată cu orice tip de acord prin care toate marile puteri acceptă necesitatea unei societăți de state. Rezultă existența unui consens intersubiectiv, a „unui acord tacit” de a se abține de la tentativele de monopolizare a puterii și de a acționa pentru a se opune oricărui stat care ar încerca acest lucru. Prin urmare, o balanță „planificată” devine sinonimă cu supraviețuirea societății de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
definiție a creativității. Unii preferă să o considere proces intrapsihic, o experiență inefabilă, un fapt subiectiv care nu trebuie neapărat să lase vreo urmă obiectivă. Dar orice definiție a creativității care se dorește obiectivă și, prin urmare, cere o dimensiune intersubiectivă trebuie să accepte faptul că în structura ei publicul este la fel de important ca individul căruia i se atribuie. Descrierea modelului „ cu sisteme” Prin urmare, pornind de la o perspectivă strict individuală asupra creativității, am fost silit de fapte să adopt o
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
astfel încât să aibă înțeles atât pentru specialiști, dar și pentru publicul larg. 9. Reproductibilitatea ipotezei presupune ca, prin repetarea demersului cercetării se obțin aceleași concluzii. Septimiu Chelcea sublinia că de cea mai mare importanță este criteriul obiectivității, bazat pe reproductibilitatea intersubiectivă (reproducerea fenomenelor și analiza lor de către mai mulți cercetători). 10. Ipoteza trebuie să fie utilă. Septimiu Chelcea analizează schema lui Galtung privind evaluarea ipotezelor după gradul lor de confirmare. În urma confruntării cu realitatea, ipotezele se plasează pe un continuum de la
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
făcută de anumiți subiecți chestionați la "spovedanie" pentru a califica psihanaliza sau, invers, la caracterul puternic terapeutic al acestui sacrament la alți subiecți, ilustrează cum se aplică acest principiu. "Actul religios este înțeles ca act laic în care numai relația intersubiectivă își păstrează importanța. Excluzînd orice altă conotație, anturajul material, rolul propriu al personajelor se estompează pentru a face față noțiunii unui schimb simplificat și pur uman. Dialogul psihanalitic, la rîndul său, ia o înfățișare concretă, "banală", imaginea spovedaniei aruncîn-du-l într-
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
temei în procesul de comunicare lingvistică. Prin raportul dintre planul semantic al enunțului și planul expresiei se desfășoară funcția centrală a actului de cunoaștere și comunicare lingvistică: predicația. Rezultat al enunțării - proces complex prin care subiectul vorbitor intră în raport intersubiectiv cu un interlocutor în interpretarea lingvistică a unei realități extralingvistice - enunțul este o structură finită, relativ autonomă, a cărei identitate sintactică se definește printr-o triplă unitate, întemeiată pe coeziune și coerență: • unitate de înțeles; componentele planului său semantic se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
are un statut ontologic special. Ea nu este nici concretă (fizică, ca o statuie) nici mintală (psihologică, ca senzația de lumină sau de durere) nici ideală (ca un triunghi). Ea este un sistem de norme, de noțiuni ideale care sunt intersubiective. Trebuie să se considere că ele există în ideologia colectivă, se schimbă o dată cu aceasta și sunt accesibile numai prin experiențe intelectuale individuale, bazate pe structura, sonoră a propozițiilor. 208 Problema valorilor artistice nu am examinat-o încă. Dar analiza precedentă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
unei anumite perspicacități: nu filosofezi și nu duci o viață filosofică singur, dar nici chiar cu oricine. Față de cei care nu pot intra în mod decent în comunitatea electivă epicuriană, punctuală sau durabilă, geografic reperabilă, sedentară, sau legată de fluxurile intersubiective, nomade, îți rămâne ultimul recurs al materialiștilor, al subversivilor și al maeștrilor imanenței: râzi - și bucură-te în altă parte... XIItc "XII" PHILODEM DIN GADARA și comunitatea hedonistătc "PHILODEM DIN GADARA și comunitatea hedonistă" 1 Efectele benefice ale catastrofei. Uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
existent la celălalt de lângă noi.29” 3. Elementele acestei concepții ce revoluționează etica În societatea comunicațională pot fi rezumate astfel: asumarea propriului destin aparține ontologicului; asumarea destinului celuilalt aparține eticului, pentru aceasta Însă, etica trebuie să plonjeze În profunzimea relației intersubiective; se realizează astfel procesul intercomprehensiv, rezultat clar al complexității comunicării; raportul dintre unul și altul se relevă În transcendență ca un raport al lui „unul - pentru - altul”; astfel, activitatea comunicațională „definește de o nouă manieră subiectul etic”, care nu mai
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
moral, răspunsul este: „Bineînțeles că da.” Aceasta nu Înseamnă deloc că trebuie să răspund În locul său ci doar că responsabilitatea mea nu este exonerată de ceea ce se Întâmplă În jurul meu. Aceasta pentru că „Responsabilitatea se Înscrie direct În sânul unei perspective intersubiective. Ea este, În chiar procesul instituirii sale, răspuns la Celălalt (s.n.Ă În același timp cu afirmarea de sine; și, cum subliniază Lévinas, această intersubiectivitate se găsește deja fixată Într-o sferă excedând pragul registrelor dialogic și reflexiv, găsindu-și
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
limitativ la condiția de „persoană determinată”. Dimensiunea spiritual-metafizică a ființei mele mă deschide către starea de eliberare prin transcendență. În cazul acesta mă voi resimți ca un Eu liber și independent, care se poate bucura de el Însuși, În cadrul raportului intersubiectiv, Întrucât, așa cum spuneam, Eul devine, În acest caz, obiectul propriului său subiect. Neliniștea metafizică este condiția eliberării Eului personal. Ea este un act interior, pe care oricine Îl poate resimți ca pe o separație, ca pe o desprindere. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este firesc să fie așa, deoarece nu putem vorbi despre conducere în afara relațiilor concrete dintre oameni, fie ele directe, nemijlocite, de tipul „față în față”, fie indirecte, realizate prin intermediari. Interacțiunea dintre oameni generează intrarea în funcțiune a unor relații intersubiective (de comunicare, de intercunoaștere, relații socioafective sau de subordonare, de dependență etc.) care, organizându‑se și ierarhizându‑se, dau naștere la o multitudine de structuri informale, neoficiale, psihologice, care își vor începe funcționalitatea alături de cele formale. Structurile informale, numite „organizații
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
roluri care se prezintă simultan unei persoane există o incompatibilitate, vorbim de un conflict de rol intrasubiectiv (specific nivelului intrapersonal). Când există însă o incompatibilitate între două persoane cu privire la concepția lor despre rol, atunci vorbim de un conflict de rol intersubiectiv (specific nivelului interpersonal pe care îl avem în vedere). Conflictele de rol intersubiectiv au la rândul lor o cauzalitate multiplă. Astfel, ele pot fi generate de alterarea mecanismelor funcționale ale rolului. Conduita de rol a unei persoane implică parcurgerea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conflict de rol intrasubiectiv (specific nivelului intrapersonal). Când există însă o incompatibilitate între două persoane cu privire la concepția lor despre rol, atunci vorbim de un conflict de rol intersubiectiv (specific nivelului interpersonal pe care îl avem în vedere). Conflictele de rol intersubiectiv au la rândul lor o cauzalitate multiplă. Astfel, ele pot fi generate de alterarea mecanismelor funcționale ale rolului. Conduita de rol a unei persoane implică parcurgerea mai multor etape: perceperea rolului; elaborarea explicațiilor în legătură cu rolul respectiv, acțiunea în rol. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a unei persoane implică parcurgerea mai multor etape: perceperea rolului; elaborarea explicațiilor în legătură cu rolul respectiv, acțiunea în rol. Dacă una dintre aceste etape este afectată, conduita de rol va fi și ea influențată și predispusă la apariția conflictelor de rol intersubiective. De exemplu, dacă un subordonat își percepe șeful ca fiind permisiv, va aștepta ca acesta să fie îngăduitor cu el și, ca urmare, va absenta, nu se va mobiliza pentru realizarea corespunzătoare a îndatoririlor. Subordonatul nostru s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lucrurile nu stau deloc așa își va schimba brusc comportamentul față de subordonat ceea ce îl va nedumeri pe acesta din urmă. Nepotrivirea percepțiilor celor doi unul în raport cu altul asociată cu inconsistența și nerealismul așteptărilor reciproce, vor conduce la apariția conflictelor interpersonale (intersubiective). Iată alte situații în care pot apărea conflictele de rol intersubiective: când două persoane care se interrelaționează nu sunt capabile să aleagă dintre rolurile avute la dispoziție pe cel adecvat situației (ce rol poate alege un șef când își invită
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
subordonat ceea ce îl va nedumeri pe acesta din urmă. Nepotrivirea percepțiilor celor doi unul în raport cu altul asociată cu inconsistența și nerealismul așteptărilor reciproce, vor conduce la apariția conflictelor interpersonale (intersubiective). Iată alte situații în care pot apărea conflictele de rol intersubiective: când două persoane care se interrelaționează nu sunt capabile să aleagă dintre rolurile avute la dispoziție pe cel adecvat situației (ce rol poate alege un șef când își invită un subordonat pentru a-l admonesta?; la rândul lui, ce rol
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]