308 matches
-
Investigațiile sale vizau găsirea unei solidarități educaționale de grup care s-ar opune ideologiei dominante. A constatat că profesorii tind să se opună ideologiei competiției, autoritarismului și prejudecăților și că acționează la unison în acest sens, pe baza unei conștiințe intersubiective. Se poate spune că este o „rezistență specifică”. Dar aceasta este eminamente pedagogică, nu politică și, fără îndoială, considerabil mai veche decât capitalismul. Postmodernizarea neomarxismului n-a dus așadar la o „resuscitare” a sa pe temeiurile criticismului politic, ci la
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a ideii. Gelu Ruscanu (Jocul ielelor), intelectualul ajuns director al unui ziar socialist din iluzia de a fi întrezărit în utopia marxistă propriile sale convingeri himerice referitoare la posibilitatea unei existențe nedivizate de antinomii etice, trăiește evidența incompatibilității dintre caracterul intersubiectiv, patronat de schimburi și compromisuri, al vieții sociale - materializat în tranzacțiile imunde pe care i le propune Șerban Saru Sinești - și claritatea desăvârșită, narcisistă și autosuficientă, a imperativului kantian absolut. Pus în situația de a redeveni uman - prin acceptarea, odată cu
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
negării altuia. Orice Altul nu e util decât ca instrument, complice, aliat În organizarea terorii. Violența sa distructivă este, bineînțeles, minimalizată sau justificată printr-o teorie bine plasată. În fine, el nu are plăcerea estetică, intelectuală sau afectivă a comunicării intersubiective, ci e un solitar, un alergător izolat a cărui singură plăcere este jubilația fracturării scenei sociale. În prefața cărții, profesoara Jacqueline Barus-Michel, În stilul său elegant și antrenant, ne atrage atenția asupra faptului că perversitatea, Învecinată cu seducția și plăcerea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
celuilalt coincide perfect cu adâncimile apofatice ale „misterului” alterității despre care vorbește teologia patristică. Avem aici de-a face cu mai mult decât o simplă întoarcere la epistemologia „slabă” a adevărului „non-manifest” (K. Popper). Citită în cheia revelației, logica comprehensiunii intersubiective dezvăluie ceva esențial pentru raportul infinit deschis dintre om și Creatorul care, în Eden, a blestemat singurătatea lui Adam. De ce, prin facerea Evei, Dumnezeu a făcut posibil dialogul înaintea căderii? Cum am putea diferenția între limbajul protopărinților cu Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
stârni reverberații, peritexte în chip de comentarii, glosă, critici, contestări etc. Va fi, cu alte cuvinte, multiplicat prin alte minți și voci, prin infinite prefaceri în timp și spațiu, prin punerea în contact a miilor de oameni, prin nebănuite schimburi intersubiective. Cyberspațiul ființează asemenea unui hiperdocument în transformare constantă, care materializează contextul comun al comunicării, pretext și fundament al viitoarelor continuări. Hipertextul vine cu o trăsătură cu totul inedită a faptului de cultură: adâncimea, dimensiunea a treia. În situația unui hipertext
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
fler. De multe ori, se pierde pentru totdeauna, iremediabil, odată cu purtătorul ei. Cunoașterea explicită se referă, dimpotrivă, la ceea ce „toată lumea știe”, la cunoștințe larg acceptate, îmbrățișate, comunicate. Sunt acele informații validate de toți, accesibile tuturor, devenite numitorul comun al înțelegerii intersubiective. Acest gen de cunoaștere suportă o transpoziție în registre generale, comprehensibile de toți. Poate fi codificată și stocată în multe ipostaze sau suporturi. Cunoașterea explicită a unui individ se traduce direct în actele sale, în deprinderi și performanțe vizibile. Ea
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
țintește cu obstinație și altceva, care îl depășește. Această nevoie de raportare la un „dincolo” astâmpără o sete imediată și creează iluzia îmbogățirii și adiționării. Pasiunea excesivă pentru internet trădează dislocări interioare. Interactivitatea om-mașină nu este un dialog efectiv, natural, intersubiectiv. Oricât de performant ar fi programul, acesta nu va genera obiecte sau fenomene reale, ci substitute ale acestora. „Subiectivitatea” calculatorului este una contrafăcută, rece, abstractă, esențializată, montată, predeterminată tot de om. A înlocui raporturile naturale cu cele artificiale conduce la
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
moderne. Punerea în acord, dezbaterea, întâlnirea directă sau mediată, sincronă sau amânată sunt utile în construirea împreună a cunoașterii și obiectivarea ei. Departe de a separa și de a ghetoiza, universul informatic creează noi oportunități de apropiere și de acroșaj intersubiectiv. Spațiul virtual potențează principiul împărtășirii în comun a unor informații sau competențe pentru a reuși în derularea unui proiect comun. Chiar dacă din punct de vedere fizic, spațial, învățarea on-line presupune separarea cursanților, din punct de vedere al schimburilor cognitive (și
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
ca orice tradiție istorică, au nevoie de interpretare și înțelegere. Wittgenstein, ca și Feyerabend, susține că: semnificația conceptelor este dată de aplicarea lor practică. ș...ț În loc să caute originile cuvintelor în lumea obiectivă sau într-o activitate care poate fi intersubiectivă, Wittgenstein le găsește în ceea ce el numește „jocuri de limbaj” sau „forme de viață”. Ambele expresii atrag atenția asupra faptului că limbajul este direct legat de activitate și nu poate fi înțeles în afara vieții din care face parte (Trigg, 1996
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
și cea a postmoderniștilor sceptici. Viziunea asupra realității este cea care îi diferențiază pe postmoderni, ei luînd în considerare, indiferent de orientarea din care se revendică, imposibilitatea „oricărei viziuni asupra realității care presupune independența proceselor mentale individuale și a comunicării intersubiective” (p. 110). Posibilitatea de a spune despre ceva că este real devine ea însăși problematică, în condițiile în care validitatea sau autenticitatea dimensiunilor realității nu pot fi universale, general valabile. Extrema sceptică a postmodernismului susține imposibilitatea noastră de a distinge
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
să presupunem că efectul acestei anestezii în fața provocărilor existenței ar putea înceta la un moment dat, iar întrebarea filosofică să reapară, presând tragic. Vine întotdeauna un moment când eficiența rezultatelor, succesul, sau tensiunea existenței cu viața comună și căldura comunicării intersubiective, nu mai sunt suficiente; este momentul când se resimte mai puternică oboseala de a mai lupta, sau de a uita. În acest moment de capitulare, în acest gol operativ, în această suspendare a trăirii și a dinamicelor clare, reapare întrebarea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
un trup, sau mai bine-zis, de a fi un trup. Această considerație concretă ce indică o conștientizare a propriei identități, o autoconștiință elementară și exactă. Totuși, identitatea sesizată prin corporalitate nu ne închide în individualitate, ci ne deschide unei relații intersubiective; corporalitatea este un mesaj care, chiar dacă se exprimă prin individul concret, ca expresivitate este îndreptată întotdeauna spre alte conștiințe. Expresivitatea și comunicarea, prin referința reciprocă, evidențiază temeiul lor comun și unitar în ceea ce este corporal, perceput la nivel trupesc. Aprofundarea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
mesaje sensibile, este un aspect simultan al acestei atitudini. Exaltarea forței fizice, a abilităților sportive, a atenției excesive față de viața sexuală, sunt de asemenea elemente ale fenomenului la care ne referim. Asupra unora dintre ele, legate mai direct de raportul intersubiectiv, vom reveni în paragraful următor. Vitalism? Naturalism spontan? Materialism expresiv? A ne pune aceste întrebări este perfect legitim iar răspunsul ar putea să nu fie tocmai atât de dificil. Și totuși, plecând de la aceste întrebări se poate ajunge într-un
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
va repeta în substanță concluziile clasice ale gândirii umane, dar este esențial, în vederea reînnoirii vieții spirituale, parcurgerea acestui itinerariu, prin urmarea condițiilor caracteristice începutului și a metodologiilor neatinse încă de uzura timpului. Descoperirea socialității Sfera socialului, conținutul și modalitatea raportului intersubiectiv, constituie un alt nivel pe care se pune accentul astăzi: un interes care de multe ori dobândește exprimări pătimașe. Câteva din aspectele descoperirii corporalității se unesc cu această participare intensivă la viața socială. Se adaugă modul în care are loc
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
tipică unei descoperiri existențiale. Instanța socială își face apariția din existența unei experiențe profunde și se impune asemenea tensiunii emoționale tipice unei noi descoperiri. Veche de când lumea, socialitatea este redescoperită ca element esențial al unei experiențe originale a conștiinței. Raportul intersubiectiv devine astfel constitutiv structurii existenței. Nu este vorba așadar, de relevanța pe care o au în general factorii sociali și nici măcar de o amplă, articulată, riguroasă cercetare a fenomenelor sociale. Particularitatea pe care o subliniem aici nu este cea a
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
aceasta. Ceea ce prezintă interes din punctul nostru de vedere, adică ceea ce este în măsură să revitalizeze cercetarea filosofică, se află în spatele a tot ceea ce uneori poate să determine o aplatizare extrinsecă a unui aspect autentic uman. Pentru a descrie situațiile intersubiective în care se realizează această descoperire, se poate proceda trecând de la formele cele mai apropiate experienței corporale la cele care sunt caracterizate de aspirația la universalitate și care aproape că sunt un fel de preludiu al unei experiențe religioase. De
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
trecând de la formele cele mai apropiate experienței corporale la cele care sunt caracterizate de aspirația la universalitate și care aproape că sunt un fel de preludiu al unei experiențe religioase. De exemplu, sexualitatea, considerată sub profilul expresivității și al comunicării intersubiective, este una dintre acele teme al căror discurs pare să redobândească un interes viu și o semnificație bogată. Sexualitatea este socială prin natură, are la bază instinctul procreării, califică viața emoțională și pune în mișcare relații intenționale de simpatie și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
existențial mai ales dacă este asumat la nivelul exigenței, angajamentului combativ sau al nevoii de sens, o nevoie de multe ori dramatică. Să vorbim acum despre socialitate într-un sens mai amplu, adică despre comunitate ca loc al exercitării raportului intersubiectiv. Nu vom trata problemele tehnice ale contextului social și ale organizării sale, ci doar socialitatea trăită, expresie autentică a unei experiențe existențiale. Existența, conform analizei etimologice a cuvântului exsistere, se prezintă ca fiind ceva expus. Dacă existența, pe de o
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
reîntoarcere logică, desigur, și nicidecum cronologică), în încercarea de a-i recupera propriul sens. Când Rousseau făcea apel la reînnoirea contractului social ca și cum ar fi noutatea unei zile, spunea ceva, ce anticipa oarecum această exigență de revitalizare a tuturor raporturilor intersubiective, în lumina unui sens constitutiv lor ca fapte ale existenței. Raportul subiectiv, ca deschidere interioară la o experiență existențială, ajunge la prima și cea mai intensă formă de expresie în acea imagine tipică a socialității care este comuniunea. În ea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
degrabă, de un dinamism interior spre un unic fapt, și deci, în consecință, de o dezvoltare. Gestul simbolic poate să fie îndreptat spre Absolut, ceea ce nu duce la excluderea faptului ca acesta să fie în același timp element de comunicare intersubiectivă și ca însăși încrederea în eficacitatea gestului să crească odată cu extinderea comunicării și să fie confirmat de convergența, ba mai mult, de identitatea gesturilor colective. Intenționalitatea simbolului se manifestă comunitar. În jurul universului simbolic realizat de gestul religios se formează deci
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Situația se accentuează atunci când, astfel de raporturi, devin în special raporturi cu puterea politică. Accentuarea derivă din tensiunea manifestată de socialitate, atunci când ia forma experienței politice. Tensiunea devine și mai ridicată dacă nu implică doar într-o formă generică raporturile intersubiective în interiorul «cetății», ci se transformă și într-un raport direct cu cel ce deține puterea în «cetate». Suntem în fața unei experiențe politice complexe: pe de o parte există participarea la dinamismul constituirii puterii politice, pe de altă parte se intră
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
vorbit în paragraful anterior. În ceea ce privește raportul și, la limită, opoziția dintre conținuturile adevărului revelat și ale actului credinței, se poate observa că interpretarea, instrument ce face parte din a doua fază a metodei, intermediază datul obiectiv și situația subiectivă sau intersubiectivă. Exercitarea acestei medieri, prin folosirea tuturor tehnicilor analitice și ale tuturor dispozitivelor discursului semantic, poate fi un antidot eficient al tuturor reducționismelor unilaterale (secularizarea cu rezultate imanentiste) și al dicotomiilor nerezolvabile (separarea credinței de tot domeniul «rațional, reflexiv» al culturii
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
propria natură, o esențialitate specifică”, iar pe de altă parte, „axa a ceea ce nu suntem încă, dar ce trebuie să fim, a ceea ce reprezintă un termen teleologic de dobândit”. În timp ce prima axă pretinde recunoaștere pe planul conștiinței și al raportului intersubiectiv, a doua axă comportă un ansamblu de potențialități: interese, dorințe, proiectarea identității. Această a doua axă pretinde un alt exercițiu al inteligenței în măsură să proiecteze o identitate din perspectivă teleologică. 1. Noțiunea de persoană: diferite orientări Termenul „persoană” are
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
că o abordare mai substanțială poate fi ameliorată prin contribuția epistemologiei și teoriei constructiviste. Atunci când responsabilii europeni și naționali posedă cunoaștere, idei și semnificații despre realitatea europeană în probleme de securitate și apărare, ei comunică prin intermediul normelor epistemice comune și intersubiective, se înțeleg cultural și educațional, respectă regulile jocului diplomatic și acționează în consecință atunci când situația o impune. Prin acest tip de abordare, se înțelege nu numai modul cum sunt organizate lucrurile, ci și cum acestea interacționează și se transformă în
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
o impune. Prin acest tip de abordare, se înțelege nu numai modul cum sunt organizate lucrurile, ci și cum acestea interacționează și se transformă în permanență. Drept urmare, conținutul epistemologiei constructiviste se referă la existența unor structuri și procese cu semnificații intersubiective și reciproce, unde resursele materiale prezintă semnificații pentru acțiunea umană în procesul cunoașterii de către specialiștii din domeniul securității și apărării comune europene, astfel: realitatea instituțională europeană este rezultatul unor înțelegeri intersubiective și percepții subiective, care o fac mai extinsă, mai
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]