428 matches
-
enunțuri. V. alteritate, comunicare, dialog, dialogism. DUBOIS 1973; FLEW 1984; COSERIU 1994. RN INTERTEXT. Prin intertext se înțelege discursul sau ansamblul discursurilor (ori textelor), exterioare și anterioare, cu care un discurs intră în interacțiune în tratarea unui subiect. Altfel spus, intertextul este ansamblul fragmentelor invocate (citații, aluzii, parafrazări etc.) în realizarea unui text, pe baza cărora se realizează intertextualitatea. Într-o perspectivă mai extinsă, Julia Kristeva a considerat pentru romanul francez din secolul al XV-lea un intertext rezultat din transformarea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
subiect. Altfel spus, intertextul este ansamblul fragmentelor invocate (citații, aluzii, parafrazări etc.) în realizarea unui text, pe baza cărora se realizează intertextualitatea. Într-o perspectivă mai extinsă, Julia Kristeva a considerat pentru romanul francez din secolul al XV-lea un intertext rezultat din transformarea mai multor coduri: scolastica, poezia de curte, literatura orală, carnavalul etc. Ca atare, intertextul este reprezentat de totalitatea relațiilor pe care un text le are cu alte texte din care preia și transformă diferite elemente, integrîndu-le în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
baza cărora se realizează intertextualitatea. Într-o perspectivă mai extinsă, Julia Kristeva a considerat pentru romanul francez din secolul al XV-lea un intertext rezultat din transformarea mai multor coduri: scolastica, poezia de curte, literatura orală, carnavalul etc. Ca atare, intertextul este reprezentat de totalitatea relațiilor pe care un text le are cu alte texte din care preia și transformă diferite elemente, integrîndu-le în propria structură. V. dialogism, discurs raportat, interdiscurs, intertextualitate, paratext. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
desemneze, în același timp, o proprietate constitutivă a oricărui text și ansamblul relațiilor explicite sau implicite ale unui text (sau ale unui grup de texte) cu alte texte, prima accepțiune fiind o apropiere de interdiscursivitate. Ideea ce reprezintă conținutul termenului intertext a fost emisă însă cu mai multe decenii înainte de M. Bahtin care a stabilit că orice discurs concret se construiește în atmosfera creată de discursurile anterioare și continuă din acest motiv alte discursuri cu același obiect. Acțiunea enunțătorului intră astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discurs sînt variate, se poate observa că intertextualitatea este diferită de la un tip la altul, astfel încît, discursul științific, de exemplu, este diferențiat sub acest aspect de cel teologic sau de cel literar. V. dialogism, discurs raportat, eterogenitate, interdiscurs, interpretare, intertext, text. DETRIE - SBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; CUTTING 2002; WOOFFITT 2005. RN INTERVENȚIE. Prin termenul intervenție se denumește contribuția unui locutor într-un schimb, astfel încît orice conversație ia forma unei succesiuni de intervenții ale participanților. Fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la început, numai intradiscursul are corespondent în șirul enunțurilor, și, prin urmare, în plan discursiv-textual. În schimb, nici interdiscursul, nici preconstructul nu sînt fapte de discurs propriu-zise, din planul corespunzător enunțurilor, după cum susține, în 2006, J.-M. Adam. V. interdiscurs, intertext. MAINGUENEAU 1996; MAINGUENEAU - CHARAUDEAU 2002; ADAM 2006; MACHEREY 2007. AF INTRUZIUNE. Termenul intruziune a fost folosit în analiza conversațională fondată în 1978 de H. Sacks, E. Schegloff și J. Jefferson, devenit unul dintre parametrii situației complexe de interlocuțiune, cu cel
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
narative); 3) structuri verbale (ansambluri de cuvinte sau de figuri de stil). Stereotipul este o construcție de lectură, depinzînd de interpretarea receptorului și de cunoștințele sale enciclopedice, de experiențele lui culturale. M. Bahtin leagă fenomenul stereotipiei de dialogismul generalizat, de intertext și de interdiscurs. V. dialogism, interdiscurs, intertext, stereotipie. LIPPMANN 1922; BARTHES 1972; AMOSSY - HERSCHBERG PIERROT 1997; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. SA STEREOTIPIE. În limbă funcționează îmbinări libere de cuvinte, îmbinări fixe (discursul repetat) și îmbinări care se situează la limita primelor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau de figuri de stil). Stereotipul este o construcție de lectură, depinzînd de interpretarea receptorului și de cunoștințele sale enciclopedice, de experiențele lui culturale. M. Bahtin leagă fenomenul stereotipiei de dialogismul generalizat, de intertext și de interdiscurs. V. dialogism, interdiscurs, intertext, stereotipie. LIPPMANN 1922; BARTHES 1972; AMOSSY - HERSCHBERG PIERROT 1997; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. SA STEREOTIPIE. În limbă funcționează îmbinări libere de cuvinte, îmbinări fixe (discursul repetat) și îmbinări care se situează la limita primelor două tipuri. Se consideră că revenirea frecventă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
București, 1972; Eliade, Mircea, Despre Eminescu și Hasdeu, Editura Junimea, Iași, 1987; Guillermou, Alain, Geneza interioară a poeziilor lui Eminescu, Editura Junimea, Iași, 1977; Ibrăileanu, G., M. Eminescu. Studii și articole, Editura Junimea Iași, 1974; Ionescu, Mureșanu, M. Eminescu și intertextul romantic, Editura Junimea, Iași, 1990; Iorga, Nicolae, Eminescu, Editura Junimea, Iași, 1981; Irimia, Dumitru, Limbajul poetic eminescian, Editura Junimea, Iași, 1979; Istrate, Gavril, Studii eminesciene, Editura Junimea, Iași, 1987; Lovinescu, E., M. Eminescu, Editura Junimea, Iași, 1984; Mihăilescu, Dan C.
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/ 1996. Printed in ROMANIA CRISTINA CIOBANU Poezia generației albatrosiste - Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu, Dimitrie Stelaru, Ion Caraion Prefață de Vasile SPIRIDON INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuvinte-cheie: Generația Albatros/albatrosistă, ironie, cotidian, intertext, social, anticalofilism, prozaism, banal, avangardă, literatura-reportaj, autenticitate, demitizare, demetaforizare, autoreferențialitatea/metatextul, poetica certitudinilor și a incertitudinilor, poezie contemporană, dialogism, limbajul sincopat, paratext, viziune deformatoare, poezie ludică, frondă, inovație stilistică, eros, obsesia morții, real, imaginar. Domnului prof. univ. dr. Nicolae Ioana
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Tematizarea unor obsesii / 119 2.1. Acvatic, erotic și mortuar. Călătorie spre inimă / 119 2.2. Ancorarea în cotidian. Pecetea coșmarului / 143 3. Modalități de structurare a discursului liric / 151 3.1. Acumulări, destructurări, forme de dialogism / 152 3.2. Intertext. Certitudine și incertitudine - jocul probabilităților / 165 3.3. (Auto)Ironia - modalitate de structurare a poeticului / 178 3.4. Poemul ekphrastic / 188 ALBATROSISMUL - ECOURI ÎN LITERATURA CONTEMPORANĂ / 195 1. Albatrosismul - contururi / 195 2. Ecouri în poezia contemporană / 197 3. Sub zodia
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
așteaptă pe marginea serii, un arbore de sugativă,/ (...) Purtam în nări o respirație de vată/și pe ochi, ca un stindard,/ voaletă de alge." După un debut de succes cu volumul Cântarea Cântărilor, caracterizat printr-o poezie aluzivă, bazată pe intertext care stârnise și admirația lui Arghezi, Marcel Breslașu se orientează spre o literatură didactică, Niște fabule - mici și mari pentru mari și mici (1946) sau chiar spre o lirică angajată, agitatorie, în centrul căreia e aceeași "luptă de clasă" care
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
avântului căutătorului de ideal: "Încolo nu mai e nimic" (Eumene). Poemul, atât de citat, Înger vagabond, în care Stelaru își conturează, în același mod teatral cu care-și va obișnui cititorii, portretul, îl înscrie în linia vechilor poeți rătăcitori. Și intertextul devine evident prin sublinierea motivelor preluate de la Fr. Villon: "îngerul vagabond", ceata de "vagabonzi, hoți, nebuni", moartea prin spânzurare. Acel "noi", subliniat prin anaforă, îl face exponentul unei întregi comunități, unei generații nefericite, dar e, totodată, un plural al autorității
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mai puține titlurile evident metaforice (Demonul sângelui, Fruntea Soarelui-Rece). Titlurile acestea descriptive, multe dintre ele formate dintr-un singur cuvânt, maximum două sunt oricum redimensionate, redefinite prin textul în sine, nimic nu rămâne atât de simplu precum pare. 3.2. Intertext. Certitudine și incertitudine - jocul probabilităților Discutarea și rediscutarea modalităților de scriitură este un procedeu care-i apropie pe acești poeți de literatura postmodernistă. La Tonegaru, Alegorie generală pune în discuție, încă din titlu, o modalitate de contrucție a textului. Procedeul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în cel interior, o reflectare care structurează astfel viziunile psihice, oarecum reversul a ceea ce propunea literatura anterioară. Ideea este subliniată și de final: "La porțile aurorii constelațiile admirau exaltate/ cum sub fruntea prințului planeta respiră". Textul se închide iarăși în intertext, sugerând pierderea în marea literaturii universale. Tot cu imagini desprinse din sfera închiderii se deschide și Cules de rod, universul se micșorează, totul se reduce la imaginea cârciumii. Tragicul devine și aici banalitate: "Tavanul se lăsase mai jos apăsând peste
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
niciodată n-am văzut atâta infinit!/ Călătorii din corabie scoteau mâinile pe ferestre/ și constelațiile curgeau violete de parcă se topea întregul zenit". Pe lângă senzația de lichefiere a universului, dincolo de proiectarea unei lumini ciudate asupra tabloului, referința la spiritul romantic sugerează intertextul, acceptarea experienței romantice, preluarea ei, dar și detașarea de aceasta. Grotescul e prezent și în Fanții, imaginarul poetic face acum referire la mlaștina, o altă sugestie a acvaticului mortuar, "sudoarea mlaștinii", "miasma grea", "smârcuri". "Cu talie de miri ies fanții
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
refuză. Poezia are un anumit tragism, inspiră o tristețe ascunsă, disimulată în indiferența cu care e construit universul poetic, dar marcat prin trimiterea la El Greco. Refacerea textului din altele e subliniată și de trimitele la "parafraze", textul se pierde-n intertext, singurele modificări sunt date de renunțarea la registrul solemn și tratarea vechilor teme în registrul banalului. Un titlu ca Puțin alcool, pe lângă propunerea ca temă a beției, aduce și ironia prin modalizatorul de cantitate puțin. Afirmarea incertitudinii pe finalul primului
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cele câteva file/ și, în orice caz, liniștea să amenințe ca o armă". Pretutindeni, la Geo Dumitrescu, regăsim aceeași tratare ironică a clișeelor poeziei de meditație, a tradiției interogațiilor existențiale: Cine oftează/ visând pe-al nemuririi bolovan?" Lumea văzută ca intertext, criza apropiată de cea a spiritului postmodern, sub presiunea unei civilizații sufocante se regăsesc și în versurile lui Ion Caraion: "Orașele reci/ au intrat pe ferestre în biblioteci/ și până în ziuă au ars într-o ladă." (Oxidare). Poezia pe cale de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
work. Authentic literary works are able to diminish the errors; the flaws of the person who created them and, in the words of Ion Caraion, the writer can no longer be expelled from literature. Keywords: The Albatross Generation, irony, quotidian, intertext, social, anti-aestheticism, prosaism, day-to-day life, avant-garde, the report literature, originality, demitization, demetaphorization, self-reference/metatext, the poetics of certitude and incertitude, the modern poetry, dialogism, the syncope language, paratext, distorsioning vision, ludic poetry, opposition, stylistic innovation, Eros, the obsession with death
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
littéraire authentique est en mesure d'estomper les fautes, les défauts de celui qui l'a réalisée, comme disait Ion Caraion, celui -ci ne peut pas être chassé de la littérature. (Traducere de Gina Baciu) Mots-clés : Génération Albatros / " albatrosiste ", ironie, quotidien, intertexte, social, prosaïsme, banal, avant-garde, littérature-reportage, authenticité, autoréférentiel, poétique des certitudes et des incertitudes, poésie contemporaine, dialogisme, langage syncopé, paratexte, vision déformatrice, poésie ludique, fronde, innovation stylistique, éros, obsession de la mort, réel, imaginaire. În seria LITERE au mai apărut (selectiv): Comicul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
permis descifrarea ei complexă ca fenomen de cultură și literatura din perspectiva estetică și interdisciplinara. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text, context și intertext. Pariziana, incitantă și ireductibila la o singură formulă critică, implică redimensionări în câmpul estetic și reinterpretări în universul românesc. Plasarea în prim-planul analizei a unui personaj central al literaturii franceze din secolul al XIX-lea renovează interpretarea intrigii românești
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
sale idealizate, - dimensiunea romanesca interpretării sale estetice în scrierile artistice, - dimensiunea teatrală reflectă interpretarea fenomenologica. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text, context și intertext. Analiza femeii pariziene ne-a oferit posibilitatea recitirii prozei franceze și reinterpretării personajului feminin dintr-o perspectivă nouă, descoperind aspecte inedite, sintetizatoare și integratoare ale subiectului în discuție. Identitatea complexă a personajului Parizienei se dezvăluie prin conjugarea mai multor profiluri
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Videle vagoane de călători părăsite pe linia moartă, Strada Drumul Sondelor, gară de două fete cu bluza la fel, să nu se certe, perechea cu copil de țîță, ce ai de gînd să faci în fața altui text decît tine? intervii, intertext, plîngi! plecarea din Videle balanță lină dintre ce este și ce vine, curba căii ferate spre Giurgiu și racordul ei spre vest, faci geografia aparentă a țării cînd geografia ei secretă ești tu! la nivel de călătorie paradoxul călătorului care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ianuarie acela de argint", în care "soarele de-o sută de ori și-a răsfrânt în ierni adânci sau senine", "n-am fost și eu cu cei mulți care-au încheiat brățara țării", "drumul de-argint spre Milcov" și singurul intertext marcat grafic cu ghilimete, ""...să dăm mână cu mână..."") niște evidențe politice - istoria fiind și ea, cum știm, vasală, în cel mai înalt grad, a politicului. Încetul cu încetul, versurile, pentru întâia oară având lungimea tipic ivănesciană, legănătoare și deceleratoare
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Căderea în lume face apel de patru ori la Gioconda sau Mona Lisa, în timp ce referința ekphrastică la Țipătul lui Edward Munch din romanul Refugii apare de cinci ori. Rolul referinței ekphrastice din prima categorie este acela de a construi un intertext pictural care poate centra sistemul de simboluri al romanului în care apare. Universul pictural invocat prin trimiterile ekphrastice prevalează în construcția romanescă, subliniind anumite elemente esențiale ale compoziției operei de artă. La rândul ei, tipologia descrierii ekphrastice conturează câteva categorii
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]