1,000 matches
-
miza sa politică să fie, totuși, greu de evitat de către un establishment cultural mai degrabă conservator. Vancu încearcă să o facă apelând la dihotomia dintre două tipuri de cunoaștere: pe de o parte, cea scrisă, validată, legitimă, „esențială”, reprezentată de „intertextualitate”, de cealaltă parte, cunoașterea căreia îi lipsesc mijloacele de reproducere scrisă, cunoașterea experiențelor oamenilor puțin sau deloc vizibili care au puține posibilități de autoreprezentare - robii romi, femeile (rome sau albe, soții și/sau mame), copiii (romi sau albi), chiar zapciii
Aferim! și construcția alterității. Câteva scene () [Corola-website/Science/295836_a_297165]
-
scrie și se rescrie, polemizează, parodiază, pastișează parodic sau acumulează „prefabricate” din orice zonă a livrescului, de la patrimoniul literar național și universal la cele mai vechi sau recente descoperiri științifice sau tehnologice și la evenimentele de cultură. Numeroasele procedee ale intertextualității, utilizate de obicei cu o intenție ironică sau ludică, au și o necesară funcție ornamentală, de compensare a metaforei, înlocuită de metonimie ca figură dominantă a paradigmei moderniste. Recuperînd stilurile vechi și convențiile cestora, postmodernismul dialoghează cu trecutul cultural pe
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
structurală la studiul textelor literare ("Essais critiques", 1965, 1970), în special la tragediile lui Racine. Gérard Genette (n. 1930) pune accentul pe aspectul temporal al creației literare, cum ar fi noțiunea "prezentului" într-o narațiune. În "Palimpsestes" (1982), Genette definește "intertextualitatea" ca un ansamblu de relații existente între citări, referințe și interpretări, mai mult sau mai puțin explicite, care se stabilesc între textele literare. Michael Riffaterre (1924-2006) a introdus în analiza structuralistă noțiunea de ""stilistică"", definită ca studiu lingvistic al efectelor
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
său număr (24 august 1996) - la care Igor Ursenco urma să fie redactor-șef - a fost și ultimul. Ulterior, în calitatea sa de doctorand la "alma mater", Igor Ursenco va redacta în perioada 1995-1998 o lucrare de dizertație pionierat despre intertextualitate în lirica basarabeană din perioada totalitarismului, rămasă finalmente nesusținută din cauza ostilității manifeste a unor membri de la Catedra de Literatură Contemporană. În timpul studiilor (1990-95) la Facultatea de Litere a Universității de Stat din Republica Moldova, Igor Ursenco a lucrat, part time, ca
Igor Ursenco () [Corola-website/Science/326977_a_328306]
-
sunt de fapt punctul de pornire al formei scrise de mai târziu, după cum descoperă Virgil Podoaba în Metamorfozele punctului. Orice tentativă de a-l situa pe autor în rândul scriitorilor pur livrești cade. Livresc este în măsura în care face apel la o intertextualitate cultural-mitologică, în text găsindu-se într-o formă originală mai multe mituri: Zeus, Danae, Leda, Icar, întruchipate prin înseși personajele romanului, și nu numai. Apelul la mituri este o formă de algoritm pentru a scoate la iveală experiențe ...tari, care
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
un Pământ alternativ și pe Marte. Evenimentele sunt puse în mișcare de ființe care au preluat rolurile zeilor greci. La fel ca seria precedentă a lui Simmons, Hyperion Cantos, romanul este un "science fiction literar" care se bazează mult pe intertextualitate, în cazul de față între Homer și Shakespeare, precum și pe referințe periodice la " În căutarea timpului pierdut" a lui Marcel Proust și la "" a lui Vladimir Nabokov. În luna iulie 2004, "Ilion" a primit premiul Locus pentru "Cel mai bun
Ilion (roman) () [Corola-website/Science/322354_a_323683]
-
țărănesc este ilustrat numai prin două elemente exprimate prin expresii populare tipice: „dați în câini”, și „dați-i zor cu porumbul”, care constituie un fel de rămas-bun, o plecare „pe lumea cealaltă adică a treia/ și ultima feții mei”. Ilustrează intertextualitatea, deoarece Cărtărescu preia un citat din poezia lui Tudor Arghezi intitulată „De-a v-ați ascuns...”, care exprimă viziunea țărănească despre moarte. Tonul lui Cărtărescu este ironic, el parodiind, prin tenta ostentativ populară a cuvintelor, sensul concepției lui Tudor Arghezi
Georgica a IV-a () [Corola-website/Science/306714_a_308043]
-
ca oricare alt subiect, se folosește de un set de termeni specifici, metalingvistici, cu ajutorul cărora se poartă discuția. Mulți termeni datează din perioada antichității: Alți termeni sunt mai noi: deznodământ, romantism; iar alții sunt din secolul al XX-lea: deconstrucționism, intertextualitate, structuralism, fluxul conștiinței etc. În linii mari, noua critică literară evoluează pe două paliere: În esență, există o pendulare între un impresionism de cartier și o rigiditate științifică pompoasă, adesea ininteligibilă. Prima direcție este agresiv-infatuată, etichetează cu lejeritate, e dogmatică
Critică literară () [Corola-website/Science/310426_a_311755]
-
Aș reproșa, totuși, prezența, din Lunetistul, a tematicii "sforilor istoriei": nu mi se pare o miză estetică de exploatat. Dar Marian Drăghici o abandonează repede, după ce-și va fi satisfăcut ambiția poemului total. Incitante devin însă începînd de acum intertextualitățile tot mai frecvente, autoglosele, metalepsele, semne ale unei schimbări de perspectivă asupra sinelui. Dar ludicul și autoironia de care poetul dă dovadă în ultimele poeme, cele din Addenda - tot mai puțin interesate de o înscriere generică cît de o scriere
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
fel stau lucrurile în cazul migrației entităților ficționale de la un text la altul, fenomen analizat pe larg de Doležel în epilogul studiului său, consacrat tocmai „rescrierilor postmoderniste” (postmodernist rewrites). Ajungem astfel la un aspect crucial pentru demonstrația noastră, anume reevaluarea intertextualității, prin prisma transgresiunii granițelor ontologice. Doležel remarcă, pe bună dreptate, faptul că intertextualitatea a fost analizată în special din unghiul convențiilor textuale (ca fapt ce ține strict de textură). O semantică a lumilor ficționale nu se poate limita însă la
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fenomen analizat pe larg de Doležel în epilogul studiului său, consacrat tocmai „rescrierilor postmoderniste” (postmodernist rewrites). Ajungem astfel la un aspect crucial pentru demonstrația noastră, anume reevaluarea intertextualității, prin prisma transgresiunii granițelor ontologice. Doležel remarcă, pe bună dreptate, faptul că intertextualitatea a fost analizată în special din unghiul convențiilor textuale (ca fapt ce ține strict de textură). O semantică a lumilor ficționale nu se poate limita însă la discutarea acestor procedee discursive: textele de ficțiune comunică, de asemenea, la un nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
treizeci și unulea an, din care în alte bilete Tondelli chiar citează fragmente, trădează nu numai afinități evidente cu scriitura acestei autoare - preocupată și ea de ritmurile secrete ce acompaniază cele mai banale experiențe -, ci și o anumită înclinație către intertextualitate și valorificarea ironică a altor discursuri. Astfel se poate explica împrejurarea că Biletele... conțin numeroase trimiteri la texte dintre cele mai diverse, de la Servitude e grandeur militaires de Alfred de Vigny, la parabolele lui Tao Te Ching, de la The Father
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
contextul respectiv, demersul tinerilor poeți de atunci echivala cu a regăsi normalitatea rostirii lirice, ceea ce însemna deja foarte mult. În plus, chiar în cazul unui poet ca Nichita Stănescu, considerat autorul cel mai reprezentativ al generației, ludicul grațios și valorificarea intertextualității din volumul În dulcele stil clasic, deschid deja calea către o altă orientare poetică, iar autori ca Mircea Ivănescu și Marin Sorescu (ultimul mai cu seamă prin prozaismul etnografic al ciclului Liliecilor), reabilitează în mod vădit dimensiunea tranzitivă a limbajului
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
la intuirea unui straniu sens al fragilității, la „o muzicală evanescență, o rece înfiorare în fața Absenței”350. Aproape toți comentatorii au recunoscut însă - pe bună dreptate - natura livrescă a inspirației ivănesciene, aportul covârșitor al memoriei culturale și rolul crucial al intertextualității. Ne aflăm, după câte ne dăm seama, în fața unui scriitor care nu a încetat să nedumerească naturile conformiste, să seducă spiritele avide de ludic și ironie și, mai cu seamă, să se plaseze într-un izbitor contrast cu spiritul dominant
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de tonul zeflemitor al multor poeme, se desfășoară spațiile ample ale solitudinii, ca preludiu melancolic al morții și al uitării. Farmecul straniu al multor pagini provine tocmai din concilierea acestor două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar urmări - paradoxal - să dea o nouă consistență „textului lumii”, adeseori sufocat de poncife livrești. Poate că ar trebui să insistăm din nou, la acest punct, asupra funcției intertextualității în scrierile lui Mircea Ivănescu. Multe poeme au - după cum am
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar urmări - paradoxal - să dea o nouă consistență „textului lumii”, adeseori sufocat de poncife livrești. Poate că ar trebui să insistăm din nou, la acest punct, asupra funcției intertextualității în scrierile lui Mircea Ivănescu. Multe poeme au - după cum am văzut - aspectul unor „rescrieri” ale unor texte de un anumit gen (romane polițiste, de exemplu), dar, la o lectură atentă, constatăm că ele se înfățișează mai curând ca niște eboșe
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
anii '60, ajuns la generația '80, "Ovid Crohmălniceanu, în numele Partidului Unic, o asmuțea vîrtos (spune Luca Pițu în prefața cinegetică la "Povestea poveștilor generației '80" a lui Mircea Nedelciu, Editura Nemira, 1998) prin cenacluri, spre autotelism, opera aperta, autoreferențialitate și intertextualitate..." Și pentru că marea luptă dusă în literatura anilor '50 era de eliberare de dogmele realismului socialist pe calea afirmării realismului și atît, un glas, nu singurul în epocă să nu-i uităm pe Ion Vitner, Paul Georgescu etc., argumentează, înarmat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
deține un premiu Nobel pentru pace. Cu aceste exemple, ne permitem să susținem că, la întrebarea dacă modelul de personalitate modernă a fost îndeplinit integral de lideri ca cei amintiți, răspunsul în "da" sau "nu" rămâne irelevant. Mai potrivită este "intertextualitatea", cum ne-o dovedesc și personalitățile românești de dreapta, susținătoare o vreme a vechiului regim de stânga. Personalitatea modernă este un model cam greu de găsit în rândurile liderilor unor mișcări sau țări care au adoptat adesea direcții și sensuri
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Wedekind. Sună ca o tehnică postmodernă. A decurs instinctiv în felul acesta, nu m-am considerat niciodată postmodern, ci mai degrabă conservator, dar pentru că scriu foarte haotic și intuitiv, poate că sînt oarecum postmodern, mai ales că folosesc referințe, citate, intertextualitate... Dar nu sînt decît un fiu al veacului, produsul epocii mele. Regizorul care-a pus în scenă Cheia, care a fost un mare succes în Ungaria și pe care-o consider cel mai fericit moment din activitatea mea teatrală, mi-
Prezențe maghiare la Tîrgul de Carte Bookfest András Forgách: „Artistul trece mereu o graniță“ () [Corola-journal/Journalistic/5490_a_6815]
-
romanul unei femei în vîrstă, moartă într-o cameră de hotel, sub ochii colegelor venite la tratament. Am scris cîteva capitole (pe care ar trebui poate să le anexez aici, dacă nu m-aș teme că fac o figură de intertextualitate) dintr-o carte care mă obsedează încă." Cînd scrie, de pildă, acele exemplare pagini de reconstituire a lumii unui birou de corectură, cu reproducerea după toate canoanele literare a limbajului sulfuros al linotipistelor, cu portretul de neuitat al pedantului domn
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
asemenea sintagmă, "o autencitate a inautenticității", nu sugerează chiar o atmosferă clasică? Postmodernismul trece toate elementele cu care operează prin filtrele hiperlucide ale unei instanțe de evaluare aflate "în afara tabloului", incredulă, însă cu atît mai critică, mai "pretențioasă", împingînd conștientizarea intertextualității textului poetic pînă la condiția unui "laborator hipertextual", după cum se exprimă un comentator: " Spre deosebire de moderni, care foloseau și ei intertextualitatea, postmodernii denudează cum ziceau deja formaliștii ruși procedeul, folosindu-l cu «ostentație și ironie» și obligînd receptorul la un dialog
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
filtrele hiperlucide ale unei instanțe de evaluare aflate "în afara tabloului", incredulă, însă cu atît mai critică, mai "pretențioasă", împingînd conștientizarea intertextualității textului poetic pînă la condiția unui "laborator hipertextual", după cum se exprimă un comentator: " Spre deosebire de moderni, care foloseau și ei intertextualitatea, postmodernii denudează cum ziceau deja formaliștii ruși procedeul, folosindu-l cu «ostentație și ironie» și obligînd receptorul la un dialog al aluziilor și descifrării". Resortul de căpetenie îl reprezintă "voluptatea estetă a inteligenței", care prefiră, alege, combină, ordonează: "ruptura este
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
lui Botticelli în Le bouquet tout fait) sau Pantofii din praf de diamant de Andy Warhol, un comentariu contemporan, din perspectiva "diminuării afectului", cum ar spune Fredric Jameson, la adresa Încălțărilor țărănești ale lui Van Gogh. Acesta esta un tip de intertextualitate de natură temporală, având, așadar, de a face cu experimentul retrospectiv, care, folosindu-se adesea, cum face Magritte, de pastișa stilistica - altădată considerată o blasfemie, dar astăzi legitimata de regulă postmodernă a încălcării regulilor - încearcă încă o dată să aplice formule
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
pastișa stilistica - altădată considerată o blasfemie, dar astăzi legitimata de regulă postmodernă a încălcării regulilor - încearcă încă o dată să aplice formule culturale mai vechi, mai degrabă decât să caute unele noi, cum făcea avangardă modernista. La această mai putem adăuga intertextualitatea spațială: culturile naționale care își negociază sensul cu alte culturi naționale, așa cum se întâmplă în cadrul interacțiunii dintre literaturile postcoloniale și fostele metropole imperiale. În ambele cazuri, punerea sub semnul întrebării a canonului apare că preocuparea centrală - poate în mod mai
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
a fost scris (conservat În manuscrise sau cărți) nu lipsește din romanul lui Umberto Eco... 1. Cei doi Foucault S-a spus exact despre Umberto Eco că este un „mare manipulator“ de materiale semiotice care nu-i aparțin. Dacă reducem intertextualitatea la accepția semiozică cea mai exterioară, atunci se poate vorbi, Într-adevăr, de o metodă intertextuală pe care semiologul o aplică tale-quale În procesul creativ, fără să se preocupe În vreun fel de originalitatea scriiturii. Prin definiție, scriitorul semiolog nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]