74,681 matches
-
care din toate necazurile - nazism, boli, sărăcie etc. - Dumnezeu și norocul intervin salvator, toate astea ar fi chiar rețeta fericirii. Dar ce-i de făcut cu melancoliile, întrebările fără răspuns, cu toate problemele lumii în care nimeni nu poate să intervină ("Dacă Dumnezeu vrea o lume cușer, s-o facă El singur așa"). Misterul vieții e complicat, agitat, și doar ascunzișurile - în somn, în moarte - dau răgaz de odihnă. Povestea lui Herman Broder, refugiat în America după ce a fost salvat - prin
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
nu are nici pe departe anvergura lui Capone, nu e chemat să explice cum se plimbă banii și cum se cheltuiesc ei în partidul lui. Hlizeala despre care aminteam nu trebuie să atingă și instituțiile statului, care au datoria să intervină în asemenea cazuri, nu să facă haz de insultele pe care și le adresează CVT și foștii săi acoliți.
Scandalul și penalul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15463_a_16788]
-
cu tema așa-zisei complicități dintre Suveranul Pontif și Hitler, complicitate redată sugestiv și în afișul filmului, prin zvastica transformată printr-un braț în cruce, afiș care bineînțeles că a provocat proteste ale Bisericii catolice. Cum ar fi putut însă interveni papa, acuzat că încă din 1934, ca nunțiu apostolic la Berlin, l-a cauționat pe Hitler, cînd practic Vaticanul era înconjurat de trupe nemțești?! Iar cînd într-adevăr a făcut-o, dar împotriva altui dictator, Stalin, gestul său a avut
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
am avut cu Horia Patapievici divergențe de ordin politic. Horia are calitatea, dar și defectul, că recurge prea repede la absolut. Stă bine - ca să zic așa - cu absolutul. Are întotdeauna fermitatea unui punct de vedere extrem de tranșant, de impozant și intervine cu o grilă absolută în teritoriul de obicei plin de semitonuri și nisipuri mișcătoare care e viața politică. De aceea unele dintre judecățile lui mi s-au părut, de-a lungul anilor, excesive, crude, abstracte. Am avut și avem încă
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
totalitar, obișnuind a parodia cu voluptate "limba de lemn" a acesteia, Augustin Pop se pronunță în numele libertății, al prospețimii, al spontaneității spiritului pe care le urmăreau suprarealiștii. Fiind o modalitate de emancipare de sub tutela convențiilor de tot felul, imaginarul suprarealist intervine în real, este, după cum spunea Breton, "ceea ce tinde să devină real". Aparent deconectat de realități prin extravaganță, suspendat prin absurd, suprarealismul e o instanță de sancționare a imposturii ("Civilizația contemporană este prea complexă și prea contradictorie pentru ca să o putem lăsa
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
facă drumul înapoi spre rațiune și spre morală. Absurdul funcționează ca un aparat de control al anomaliilor, ca un paradoxal instrument de "schimbare" a unei lumi strîmb alcătuite. O schimbare nonviolentă, la antipodul celei preconizate de Marx, bizuită pe "iluminare". Intervine, în baza stabilirii ilogismului, o tehnică temerară a reabilitării valorilor, a reumanizării. Cu cît o împrejurare ni se înfățișează mai irațională, mai "scandaloasă", cu atît apare mai improbabilă supraviețuirea ei: "În comunism,/ omului i se spune mereu:/ "Taci din gură
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
Cioran nu a fost niciodată un adept fanatic al legionarilor. Același Theodor Cazaban amintește mai multe situații în care filozoful i-a înjurat cu poftă pe adepții Mișcării Legionare. Este de notorietate și faptul că, alături de Jean Paulhan, Cioran a intervenit în 1944, pe lîngă regimul Pétain, pentru eliberarea lui Benjamin Fondane, pe vremea cînd acesta era deținut la Drancy, înainte de a fi deportat la Auschwitz . Este clar că în forma originară, Schimbarea la față a României conține fraze de un
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
al lui Brâncuși, George Apostu a perpetuat, în plină contemporaneitate, vîrsta eroică, prometeică și stihială a sculpturii. Fascinat în primul rînd de materialele ingenue, neprelucrate, prelevate nemijlocit din natură, în special de lemn și de piatră, asupra cărora se poate interveni aproape organic, prin tehnici care au rămas, practic, neschimbate de la începuturile lor, cum ar fi cioplirea directă, sculptorul nu a adăugat realului forme noi, nu a civilizat amorful, ci doar a eliberat ceea ce materia însăși ascunde misterios în sine, ceea ce
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
conta efortul normativ (îndreptat în direcția justă): "în majoritatea cazurilor" - scrie autorul - "n-am luat poziție, crezînd, ba și afirmînd, că limba trebuie lăsată să accepte toate inovațiile, chiar împotriva sistemului ei, și că vorbitorii sau specialiștii n-au a interveni sub nici o formă. în special, modul de tratare a problemei neologismelor suferă enorm din cauza acestui liberalism, care este un fel de împăciuitorism condamnabil" (SCL, 1, 1950, fasc. 2). Reconstrucția epocii pornind de la textele publicate e desigur parțială și cei care
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
lui în partid nu e atât de mare cât își închipuia, ba chiar că în guvern există destui oameni ce joacă pe mâna iliesciană. Stranie situație: cu cât știi mai mult, cu atât ești mai slab! Dacă n-ar fi intervenit conflictul cu Iliescu, Năstase n-ar fi descoperit niciodată cât de fragilă îi e poziția. Abia acum el trebuie să fi identificat duplicitarismul multora dintre cei care nu scot o vorbă la televizor fără să-l citeze. Abia acum a
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
a scrie lucruri inteligente, ci este făcut pentru a trezi interesul publicului și a-i face eventual poftă să se uite la cărți... dar nu trebuie să ne așteptăm din partea jurnalismului să facă tratate de literatură." Parantezele dramatizante de genul "( intervine din nou brusc, agresiv, dar vădit incitat)" fac din acest dialog o piesă de teatru vie, bine regizată, și împrumută interviului elemente de literatură. Din fiecare interviu luat de Rodica Binder transpare preocuparea constantă pentru ceea ce de la Pierre Bourdieu încoace
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
ca și orice fel de inițială de cuvînt, dar chiar construcția stabilă - abandonată azi - ca cum. E foarte probabil ca îmbinări de tipul ca cum să fi ieșit din uz tocmai din cauza obsesiei cacofonice, cedînd definitiv locul celor în care intervenea salvatorul și (ca și cum). în orice caz, la scriitorii din secolele trecute găsim din plin primele forme. Citez cîteva exemple din Cantemir ("ce numai ca cum preste puterea simțirilor ar fi", Istoria ieroglifică), Neculce ("trimițiindu-i cartea acie..., ca cum vrè hi
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
și fete, "în zadar se ostenește, căci nu naște oameni spre a lăcui lumea, dar spre a impopula mormintele." A doua cercetare privește activitatea editorului, care are sub control întregul text. Activitatea sa pornește de la simplu către complicat și complex. Intervine, corectând în text, dar reproduce în subsol forma greșită din manuscris; corijează nume când, dintr-o scăpare de condei sau poate confuzie (greșeala se repetă), Bălcescu scrie în loc de "Doamna Stanca" soția lui Mihai, "Doamna Florica" în realitate fiica voievodului, "Munții
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
o înscriere simbolică în tradiția literară franceză. Mai sunt de consemnat, din această fază de pregătire, disputele privitoare la primirea în Societate a criticilor literari, unii împotrivindu-se acestei primiri sub cuvânt că aceștia nu sunt creatori de "opere beletristice". Interveni Ilarie Chendi care arătă că se împotrivesc la primirea criticilor scriitorii minori ("scriptores minores"), veleitarii, adică tocmai aceia care sunt "creaturi proaspete ale unor critici binevoitori, flori plăpânde", socotindu-se "mai de folos ca aceia care le-au dat sancțiunea
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
vorbească românește; administrația va deveni românească; populația este prevenită de faptul că atunci când România va intra în NATO și își va aduce aminte că pe acest teritoriu (adică "pe teritoriul Ucrainei") locuiesc și cetățeni români, NATO -- apărându-și partenerii vor interveni cu bombe. Articolul se încheie cu o întrebare retorică "Spre asta ne împinge România?" Tot aici este publicată Adresarea partidelor politice și a organizațiilor nonguvernamentale din regiunea Cernăuți cu ocazia intervenției în problemele interne ale Ucrainei din partea structurilor guvernamentale din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14507_a_15832]
-
fel, firește, secularizată din creștet pînă-n tălpi - cu propria mea problematică: aceea a salvării ontologice". Pe fundalul unor atari aspirații și regăsiri înșelătoare, dl. Mihai Șora credea a-l putea socoti pe Lenin drept "o figură providențială". În acest loc intervine o argumentație teologică distorsionată care a nutrit nu doar frapanta supradimensionare, ci și rătăcirea în esența ei. Dl. Sorin Antohi reamintește ideea lui Jürgen Habermas, potrivit căreia, după insuccesul filosofiei moderne de a-și alcătui o normativitate autonomă, fără recurs
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
recunoaștem că și o undă de simpatie se poate propaga de la cel plagiat spre cel care-l plagiază, acțiunea acestuia din urmă putând fi interpretată ca un act de admirație față de cel dintâi. Nici "dispariția autorului", nici "întoarcerea autorului" nu intervin aici, ci un transfer al acestuia sau, dacă vreți, o multiplicare, o "folclorizare" a sa. Specialiștii în intertextualitate pot găsi în acest fenomen un câmp vast de speculație. Iată ce mi s-a întâmplat chiar zilele trecute. Răsfoiam un număr
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
ca un hatîr, predînd aritmetica la clasa a cincea elementară, prin urmare smuls de la masa de scris, abătut de la rostul vieții sale: "aș avea nevoie de ceva mai mult timp liber. Am atîtea proiecte literare, îmi lipsește însă timpul. Totdeauna intervine ceva. Sînt ca și vegetația polară, în cîteva zile trebuie să trec și prin primăvară și prin vară și prin toamnă, căci pe neașteptate se întorc zăpezile obligațiilor cotidiene și țin, și țin la nesfîrșit! Și, cînd mă gîndesc, că
Mărturii nemijlocite (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14568_a_15893]
-
În unele povestiri, cum ar fi de pildă O plajă prea îngustă sau Triumful rațiunii, absurdul crimei este prezentat într-o manieră care amintește de Străinul lui Camus, fără judecăți de valoare, fără sentințe morale. În alte cazuri, vocea naratorului intervine în realizarea portretului moral, iar personajele pierd din autonomie, cum este cazul povestirilor Ce oameni!... Ce lume!... sau Bolnavii. Răul este un etern atribut al lumii și este "literaturizat" ca o agresiune asupra materiei în ultima povestire, În cimitir. Defunctul
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
la deontologia jurnalului datorită faptului că, mai înainte de a fi o carte de exegeza literară, este o mărturie a odiseii personale a autorului în lumea caragialiana. Meritul domnului Cazimir stă tocmai în aceea că a păstrat caracterul organic al analizelor, neintervenind în succesiunea vârstelor sale critice. Ștefan Cazimir, Caragiale Recidivus, Colecția ESEURI și STUDII, Grupul editorial Național și Editură pentru Literatură Națională, București, 2002, 614 pag Răspărul postmodernist De la spiritul caragialian tradițional promovat de profesorul Cazimir trecem acum la ceea ce am
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
cei mari) românist, Alf Lombard. Într-un articol-studiu publicat în revista Limba română (1992, p. 531-540), acesta scria: "hotărîrea din 1965, în vigoare acum, îmi pare bine făcută și acceptabilă; nu merită a fi schimbată" (p. 539). Tot pe atunci interveneam și noi, în paginile acestei reviste. Bineînțeles, în zadar! În același timp, începeau infatuări latino-patriotice! Intelectuali - de la care s-ar fi putut cere mai multă cunoaștere a istoriei culturii noastre - declarau a fi "romani", ba chiar "latini" fiindcă scriu "cu
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
ascuns", un "chiriaș al dedesubtului", poetul face figura unui subversiv sui generis, a unui "clandestin" metafizic, ce, dîndu-și seama că "acum nu se mai pot scrie epopei", declară șoptit: "în taină fie spus noi exersăm la/ apocalipse" (tocmai acum). Să intervină aci și reflexul condiționat al experienței dramatice la care ne-a supus Imperiul Răului, cel totalitar? E aproape sigur că pîrghiile conștiinței barzilor apocaliptici ai literelor noastre postbelice, de la Ion Caraion și A. E. Baconsky la Ioan Alexandru și Dan
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
scenografie. "Istoria este o poveste plină de zgomot și furie povestită de un idiot" spunea Shakespeare și replica a devenit mai puternică decât situația care a generat-o. În acest spectacol replica e transformată în personaj, se încarnează încercând să intervină zadarnic în destinul individual. Sluga mută știe, dar nu poate să spună și anunță prin onomatopee sosirile neașteptate și prevestește tragediile, dar intervențiile ei nu pot modifica nimic. Tot vorbe din alte piese rostesc și actorii unei trupe ambulante, circulând
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
cu Adriana Bittel, Mariana Marin, Denisa Comănescu, Marta Petreu așa cum, din literatura și critica actuală nu credem că ar fi trebuit să lipsească C. Tonegaru, I. D. Sârbu, Iordan Chimet sau Cornelia Ștefănescu, iar din cea veche Coresi. Sigur, aici intervine factorul subiectiv dar nu credem că aceștia ar putea fi socotiți mai prejos decît, de ex., Horia Bădescu, N. Davidescu sau Elena Farago... Cum s-ar mai putea căpăta spațiu pentru o viitoare ediție? Poate printr-o restrîngere a textului
Un dicționar ceh al scriitorilor români by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/14033_a_15358]
-
Cristina bucătăreasa. Scena o bucătărie. În noaptea de Sînziene, domnișoara Iulia, aristocrată, cu o mare putere de seducție se amuză să răpească bucătăresei logodnicul și i se dă acestuia, urmînd de aici o serie de complicații." În fragmente nu am intervenit deloc, deși tentația de a pune măcar virgulele la locul lor mi-am stăpînit-o cu greu. Halucinante texte, incredibile caiețele, lezante pentru un spectator care a absolvit gimnaziul și care se păcălește tare dînd 36.000 de mii de lei
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]