157 matches
-
și investigațiile paraclinice sunt asemănătoare cordomului. Într-un caz raportat de Pescarmona, citat de [18] evoluția acestei formațiuni a îmbrăcat caracterul unei tumori în clepsidră (dumbbell tumor), implicând invazia a trei corpi vertebrali (T5, T6, T7) și extensia în gaura intervertebrală. Abcesul paravertebral toracic Anatomie Este o leziune netumorală, inflamatorie, cel mai frecvent de natură tuberculoasă. Având originea în corpul vertebral toracic, se dezvoltă la nivelul șanțului costo-vertebral, îmbrăcând aspectul radiologic al unei mase mediastinale. Examenul clinic Tabloul clinic poate fi
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
Examenul clinic Tabloul clinic poate fi variabil, de la forme asimptomatice sau oligosimptomatice dominate de tabloul clinic al ftiziei (semne de impregnare bacilară) până la forme manifestate prin tabloul neurologic al sindromului de compresie medulară (datorită distrucției osoase vertebrale și a discului intervertebral). Examenul radiologic Relevă existența unei mase mediastinale paravertebrale însoțită de semnele radiologice ale distrucției osoase vertebrale (leziuni osteolitice, deformări osoase, până la prăbușiri vertebrale). Examenul CT Constată caracterul fluid al formațiunii mediastinale și precizează localizarea ei în vecinătatea unor zone de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
formațiunii mediastinale și precizează localizarea ei în vecinătatea unor zone de distrucții osoase vertebrale. LEZIUNI ALE CANALULUI SPINAL TORACIC Meningocelul anterior Anatomie Reprezintă o protruzie (herniere), mai mare sau mai mică, a meningelui spinal, printr-una sau mai multe găuri intervertebrale. Această pungă meningeală se dezvoltă sub forma unei formațiuni chistice localizată în șanțul paravertebral. De aceea, din punctul de vedere al poziției față de coloana vertebrală el poate fi denumit mai corect meningocel lateral. Manifestări clinice Deoarece majoritatea meningocelelor (85%) apar
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
până la coate. Exercițiul este util în prevenirea durerilor lombare, frecvente la persoanele trecute de vârstă mijlocie care exersează rareori în mod corespunzător regiunea taliei și cea lombară. Când mișcările în zona taliei nu sunt line pot determina dislocarea unui disc intervertebral, ori o întindere ligamentară în regiunea lombară. Dacă avem dureri lombare, exercițiul trebuie efectuat doar sub supravegherea unui terapeut. Mișcările bruște și în forță pot agrava dezechilibrele din zona lombară. Pentru ameliorarea situației este important să ne mișcăm mai întâi
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
forța și rezistența musculară. Efectele stretching-ului asupra sistemului osos Calciul și alte substanțe nutritive ajung la coloana vertebrală și la toate oasele corpului prin canale mici, numite canale nutritive. Respectivele substanțe, precum și lichidele, sunt esențiale pentru sănătate. De pildă, discurile intervertebrale, formate în proporție de 80% din apă, degenerează și se deformează dacă aprovizionarea cu lichide și cu elemente nutritive este insuficientă. Pentru a preveni o asemenea degenerare, se impune stimularea circulației și a fluxului substanțelor nutritive, ceea ce va duce la
Baze teoretice şi mijloace de acţionare pentru pregătirea fizică a jucătorilor de fotbal by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/446_a_1304]
-
Pentru a preveni o asemenea degenerare, se impune stimularea circulației și a fluxului substanțelor nutritive, ceea ce va duce la întărirea oaselor. Stretching-ul produce acest efect prin dezvoltarea elasticității musculare, evitându-se astfel curbarea patologică a coloanei vertebrale, precum și degenerescența discurilor intervertebrale. Mai mult, stretching-ul accentuează mobilitatea articulațiilor brațelor și picioarelor, previne artrita și durerile articulare. Efectele stretching-ului asupra sistemului nervos Sistemul nervos, ce are ramificații în întregul corp și conectează toate organele interne, poate fi divizat în sistemul nervos central și
Baze teoretice şi mijloace de acţionare pentru pregătirea fizică a jucătorilor de fotbal by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/446_a_1304]
-
să se ia masuri pentru prevenirea accidentărilor; să se stimuleze procesele anabolice În organism; să se includă un număr suficient de mare de mișcări lente cu amplitudine limitată În toate direcțiile și planurile coloanei vertebrale pentru Îmbunătățirea troficității (alimentarea) discurilor intervertebrale; reducerea Întinderii mușchilor profunzi ai coloanei vertebrale pentru eliminarea crampelor (spasmelor); Întărirea tuturor grupelor musculare de la nivelul spatelui și abdomenului pentru crearea unui corset natural pentru coloana vertebrală. Coordonarea aparatului locomotor. Antrenamentul de tonifiere (fitnessul) ar trebui să corecteze bolta
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
Rata metastazelor este redusă (5-20%), dar au o rată crescută de recidivă locală postoperatorie de 85%, cu indicația de efectuarea radioterapiei postoperatorii [5]. HISTOPATOLOGIE Cordomul se dezvoltă din rămășițe ale notocordului. Aceste rămășițe notocordale pot fi găsite la nivelul discului intervertebral în porțiunea lui pulpoasă dar și la nivelul măduvei hematogene de la nivelul porțiunii clivale a osului occipital. Cordoamele dezvoltate la nivelul bazei craniului sunt localizate în principal extradural, dar uneori chiar și intradural [6]. Cele localizate extradural în faze tardive
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
se folosesc antiseptice pe bază de alcool sau alte substanțe. CÎnd se introduce acul special prin care va fi injectat anestezicul, pacientul este așezat fie În poziție șezândă, fie În poziție de decubit lateral stâng, ghemuit, pentru a evidenția spațiile intervertebrale și a avea acces la spațiul subarahnoidian, unde trebuie injectat anestezicul local. Aceast capitol nu-și propune descrierea multitudinii anestezicilor locale ce pot fi utilizate. La noi, se folosește Încă XILINA În diverse concentrații, mai ales utilizată pentru anestezia locală
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
a unei formațiuni foarte complexe numite organ axial, un complex structural și funcțional la realizarea căruia participă: a) componenta dură osoasă (vertebrele care alcătuiesc coloana vertebrală); b) componenta conjunctivă, formată din structuri fibroase și elastice de legătură între vertebre (discurile intervertebrale, capsule articulare, ligamente); c) componenta musculară (mușchii coloanei vertebrale); d) componenta neurovasculară (măduva spinării, rădăcinile nervoase, vase de sânge). Alterarea oricăreia dintre aceste componente se răsfrânge negativ asupra funcției întregului organ axial (se înțelege astfel cât de alarmante pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
componenta neurovasculară (măduva spinării, rădăcinile nervoase, vase de sânge). Alterarea oricăreia dintre aceste componente se răsfrânge negativ asupra funcției întregului organ axial (se înțelege astfel cât de alarmante pot fi perturbările produse de modificările patologice ale vertebrelor sau ale discurilor intervertebrale). Cl. Baciu (1981a) consideră că mișcările de la nivelul coloanei vertebrale sunt influențate de mai mulți factori: a) forma corpurilor vertebrale; b) indicele discului vertebral (care cu cât este mai mic, permite o mai mare mobilitate); c) forma și orientarea apofizelor
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
acele metode și sisteme de mijloace care corespund cel mai bine particularităților individuale, dar și specificului afecțiunii de recuperat. DISCOPATIE (< fr. discopathie, cf. lat. discus - disc, gr. pathos - boală) - Afecțiune ce se caracterizează prin procesul de degenerescență la nivelul discurilor intervertebrale, în care nucleul își pierde turgescența și omogenitatea, se fibrozează și se îngustează, în timp ce în inelul fibros apar fisuri și fante, în care se angajează substanța nucleului degenerat, migrând spre periferia discală (Stroescu, 1979). Discopatiile pot fi localizate la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
funcționale, rezultate prin discartroze și hernie de disc, impun aplicarea tratamentului de recuperare funcțională. În acest sens se acționează în primul rând pentru corectarea tulburărilor statice ale coloanei cervicale, prin adoptarea unor poziții corective, cu scopul de a plasa discul intervertebral în stare de repaus. Se urmărește apoi tonifierea mușchilor deficitari și a ligamentelor relaxate și destinse. În final, prin reabilitare se urmărește a-i reda pacientului capacitatea de a efectua gesturile uzuale și cele profesionale în poziție antalgică corijată. În
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
apoi tonifierea mușchilor deficitari și a ligamentelor relaxate și destinse. În final, prin reabilitare se urmărește a-i reda pacientului capacitatea de a efectua gesturile uzuale și cele profesionale în poziție antalgică corijată. În discopatiile dorsale, deteriorarea structurală a discurilor intervertebrale dorsale prezintă variate expresii clinice: insuficiența dorsală dureroasă sau dorsalgia benignă; cifoza dureroasă a adolescenților, criza de dorsago acut sau dorsalgiile cronice. Fiecare dintre formele de discopatie dorsală ridică probleme de profilaxie și recuperare funcțională. Esențială este - după Kiss (2007
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cu rezistență. Se impune protejarea articulației prin intermediul unei fașe elastice, adaptată particularităților articulației respective. EPIFIZITĂ VERTEBRALĂ (fr. épiphysite vertébrale) - Denumită și boala Scheuermann, reprezintă o distrofie de creștere a adolescenților, care antrenează o cifoză, cu sau fără hernieri ale discurilor intervertebrale pe sub bureletul marginal sau chiar în spongioasa corpurilor vertebrale, formând nodulii Schmorl. Pe lângă atitudinea vicioasă se mai instalează: dureri, senzația de oboseală, fapt ce-l obligă pe copil să stea cât mai mult în poziție de decubit. Puseurile de creștere
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sau accidental, format în pereții cu rezistență scăzută ai cavității care îl conțin. Cele mai reprezentative tipuri de hernie sunt: crurală, diafragmatică, hiatală, ombilicală, inghinală, musculară etc. Hernia de disc constă - după Dumitru (1981) - în deplasarea unei porțiuni din discul intervertebral, care poate fi o simplă protuzie de disc, condiție în care inelul fibros al discului se bombează și pătrunde posterior în canalul rahidian, sau poate fi o hernie de disc adevărată, atunci când pe lângă inelul fibros, în canalul rahidian pătrunde și
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de epifizita Scheuermann). La producerea herniei de disc contribuie o serie de factori cum ar fi: malformații congenitale ale vertebrelor (lombalizare, spina bifida etc.); munca în poziții defectuoase (cu trunchiul aplecat și întors într-o parte); modificările în structura discului intervertebral; traumatismele la nivelul coloanei vertebrale. Baciu (1981a) afirmă că există trei stadii de suferință a rădăcinilor comprimate de hernie: stadiul I - sindrom de iritație, cu parestezii și durere; stadiul II - sindrom de compresiune cu anestezie și modificări de reflexe etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
poate rămâne multă vreme în picioare, iar ridicarea sau așezarea în pat sunt deosebit de dureroase. Imobilitatea se datorează atât contracturii mușchilor lombari, consecința iritării nervilor lombari de către nucleul deplasat, fie insinuării acestuia ca o pană în porțiunea posterioară a spațiului intervertebral, punând în tensiune ligamentul vertebral posterior. În stadiile următoare, spațiile intervertebrale se îngustează, diminuând în același timp orificiul de emergență a rădăcinilor nervului sciatic, apărând simptomul de lombosciatică. Cauzele pot fi unele afecțiuni neuromusculare locale, unele stări patologice de la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pat sunt deosebit de dureroase. Imobilitatea se datorează atât contracturii mușchilor lombari, consecința iritării nervilor lombari de către nucleul deplasat, fie insinuării acestuia ca o pană în porțiunea posterioară a spațiului intervertebral, punând în tensiune ligamentul vertebral posterior. În stadiile următoare, spațiile intervertebrale se îngustează, diminuând în același timp orificiul de emergență a rădăcinilor nervului sciatic, apărând simptomul de lombosciatică. Cauzele pot fi unele afecțiuni neuromusculare locale, unele stări patologice de la nivelul coloanei vertebrale lombare (discopatie, spondiloză, spondilită etc.). În asociere cu sciatica
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
timp orificiul de emergență a rădăcinilor nervului sciatic, apărând simptomul de lombosciatică. Cauzele pot fi unele afecțiuni neuromusculare locale, unele stări patologice de la nivelul coloanei vertebrale lombare (discopatie, spondiloză, spondilită etc.). În asociere cu sciatica, problema se datorează prolabării discului intervertebral. LUXAȚIE CONGENITALĂ DE ȘOLD - Afecțiune a copilăriei cauzată de o dezvoltare anormală a articulației șoldului; capul femurului (osul coapsei) nu se fixează în siguranță la nivelul cavității osului iliac. Apare la 1 din 1000 de nou-născuți și este mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
musculare, ci o memorie a mișcării; echivalențele motrice ilustrează acest punct de vedere (Larousse, 2006). PROLAPS (< fr., lat. prolapsus, cf. lat. prolabi) - Prolabarea unui organ sau țesut din poziția lui normală ca urmare a slăbirii structurilor de susținere. Prolabarea discului intervertebral reprezintă protuzia sau ruptura discului vertebral prin inelul fibros, în zona sacrală și cervicală; nucleul migrează postlateral sau posterior în spațiul extradural. Când nucleul herniat comprimă sau irită rădăcina nervoasă, rezultă sciatica. Prin migrarea posterioară, se comprimă măduva sau „coada
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
respirației este de a preveni și îmbunătăți funcția diminuată atât în afecțiunile bronho-pleuro-pulmonare, cât și în deviațiile de coloană. Ca obiective, identificăm: prevenirea și corectarea atitudinilor vicioase de la nivelul coloanei vertebrale, al centurii scapulohumerale și al hemitoracelui afectat; menajarea articulațiilor intervertebrale și costo-vertebrale și menținerea în limite fiziologice a mobilității acestora. Principiile de care trebuie să se țină seama în procesul de recuperare: aprecierea obiectivă a stării generale a bolnavului și precizarea posibilităților și limitelor lui de adaptare la program; stabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
la nivelul gâtului, precum și, uneori, în unele părți cum ar fi mandibula, umerii, coapsele, genunchii și călcâiele. Boala apare mai frecvent la bărbați decât la femei. Leziune inflamatorie a articulațiilor sinoviale ale coloanei vertebrale; este asociată cu cea a discului intervertebral. Pot fi afectate simultan mai multe vertebre sau mai multe discuri. Spondilita anchilozantă afectează capsula articulară, ligamentele și tendoanele atașate, în special la nivelul articulațiilor sacroiliace, dar și al celor intervertebrale. Se manifestă prin dureri și redoare articulară. Deși nu
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ale coloanei vertebrale; este asociată cu cea a discului intervertebral. Pot fi afectate simultan mai multe vertebre sau mai multe discuri. Spondilita anchilozantă afectează capsula articulară, ligamentele și tendoanele atașate, în special la nivelul articulațiilor sacroiliace, dar și al celor intervertebrale. Se manifestă prin dureri și redoare articulară. Deși nu există vindecare, tratamentul poate controla de cele mai multe ori simptomele și poate preveni agravarea bolii. Majoritatea persoanelor sunt capabile să întrețină aproape toate activitățile zilnice și să-și continue activitatea profesională. Fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
articulare; menținerea unui bun tonus muscular al erectorilor paravertebrali ai trunchiului; menținerea volumului respirator în limite cât mai normale. Programul kinetologic al spondiliticului se alcătuiește pornind de la aceste obiective. SPONDILOZĂ (< fr. spondylose) - Formă de reumatism degenerativ produsă de uzura discurilor intervertebrale, însoțită de reacții de reparare (osteofite, ciocuri de papagal) la nivelul corpurilor vertebrale. Afecțiune cronică degenerativă a discurilor intervertebrale în regiunea cervicală, toracală sau lombară, însoțită de modificări de structură a corpurilor vertebrale. Alterările biochimice ale cartilajelor articulare și discurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]