1,269 matches
-
victorioase a clasei muncitoare, muritoare de foame). Cred că s-ar putea cinsti cu totul altfel acest român, piteștean, care a adunat în jurul său elită, spumă Bucureștiului și nu numai, și i-a făcut să asculte vocea să unică în intonație, stil și originalitate, acest minunat artist care, alături de Barbu Lăutaru, Grigoraș Dinicu, Fănică Luca, Fărâmița Lambru, Ionel Budișteanu, a dus peste frontierele țării faima muzicii lăutărești românești. Marin Teodorescu, cunoscut sub numele de Zavaidoc, datorită felului sau de a fi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
muzical dintr-un singur „sâmbure”, „grăunte”, „sămânță”, „miez”, „celulă” (spre deosebire de „figura” și „figurativitatea” retorică renascentistă sau barocă) sau - în termenii lui Boris Asafiev<footnote Boris Asafiev, Muzikalnaia forma kak proțes (Forma muzicală ca proces), Leningrad, Editura Muzîka, 1971. footnote> - din intonație, pe care o putem defini, la limita simplității, ca interval între două sunete, ele fiind înțelese ca potențial relațional generativ care, printr-o amplificare gradată, permite transfigurarea succesivă a intonației înspre ipostaze de motiv, frază, perioadă, articulație formală, ansamblu de
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Forma muzicală ca proces), Leningrad, Editura Muzîka, 1971. footnote> - din intonație, pe care o putem defini, la limita simplității, ca interval între două sunete, ele fiind înțelese ca potențial relațional generativ care, printr-o amplificare gradată, permite transfigurarea succesivă a intonației înspre ipostaze de motiv, frază, perioadă, articulație formală, ansamblu de articulații, ciclu de părți etc., toate presupunând prezența intonației inițiale într-o formă recognoscibilă în calitatea ei de funcție structurală-arhitectonică și, în egală măsură, procesuală, drept garant al unității, omogenității
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
ca interval între două sunete, ele fiind înțelese ca potențial relațional generativ care, printr-o amplificare gradată, permite transfigurarea succesivă a intonației înspre ipostaze de motiv, frază, perioadă, articulație formală, ansamblu de articulații, ciclu de părți etc., toate presupunând prezența intonației inițiale într-o formă recognoscibilă în calitatea ei de funcție structurală-arhitectonică și, în egală măsură, procesuală, drept garant al unității, omogenității și integrității discursive a tuturor părților constitutive ale ciclului simfonic; (2) ideea simfonismului, într-o primă accepțiune, s-ar
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
tematice principal și secund, precum și (2) contrastul relației tonale-expresive între blocurile tematice în secțiunea Expoziție și Repriză, deoarece evoluția de la prima secțiune la ultima este orientată înspre relevarea identității („înrudirii” intonaționale) între temele „încleștate” și, ulterior, „împăcate”. Acești trei parametri - intonația ca sursă a întregului discurs, simfonismul ca elan vital în sens procesual, care străbate (prin) întreaga lucrare (sugestiv fiind germanul durch, englezescul through sau rusescul skvozi) și dialogismul ca principiu conflictual-generativ, definesc natura mutației și diferența specifică între gândirea de
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
major, în muzica nouă, dimpotrivă, explorarea acestor precarități conferă sens și perspectivă; mai mult, utilizând organizările netemperate ori abordările microintervalice (grație unor poziții false sau moduri de atac insolite), interpretarea muzicii noi poate afecta într-o oarecare măsură atât sobra intonație cât și evlavioasele poziții ori moduri de atac consacrate de demersul interpretativ tradițional. Dialogul interpreților este, astfel, fie suspendat (fiecare își vede de treaba lui, fără nostalgii recuperatoare sau integratoare), fie animat, chiar tensionat (interpreții de opusuri muzicale clasice spunănd
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]
-
I primară până la sfârșitul nivelului secundar 14:00-15:00 Curs de canto și prezența scenica Lecții de canto muzică ușoară, canto muzică clasică și canto muzică populară pentru amatorii de muzică. Descriere : Dezvoltarea capacităților vocale prin exerciții de respirație, dicție, intonație. Modalit??i de interpretare, prezența scenica și arta vocală. Suntem în căutare de tinere talente! Profesor :MARINĂ NEGRUȚA Interpreta Marină Negruța a cântat folclorul din Europa de Est alături de ansamblul Sergiu Popa la Places des Arts sau în numeroase festivaluri. În paralel
La Montréal, prima zi de școală românească Cursuri oferite de profesori români, pentru copii și adulți Montréal, 13 septembrie 2010. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/85_a_473]
-
unei șanse Posibilul protagonist al scenei lirice timișorene speră că talentul și voința nu-i vor fi în zadar Vorbește măsurat, cu pauze, căutându-și parcă tot timpul cuvintele. Vocea îi e joasă, vorbele îi ies șoptit dar cu o intonație ce te duce cu gândul imediat la mediul bisericesc. Pare ușor stânjenit, este evident surprins de tot acest interes manifestat în jurul lui în ultimele zile, când televiziuni și ziare îl caută, îl descos, în interviuri poate ușor obositoare, sigur indiscrete
Agenda2005-05-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283343_a_284672]
-
cu o circulație internațională de înalt nivel, stilist și tehnician impecabil. Bas-baritonul Grant Youngblood, indian nativ din Statele Unite - glas splendid cu timbru nobil și frază largă și, în fine, tânăra soprană japoneză Ema Yasuda, o voce banală cu probleme de intonație. Fără să fie explicit o sărbătorire, Concertul Orchestrei Naționale Radio sub bagheta Maestrului Emanuel Elenescu s-a transformat spontan într-o manifestare plină de căldură și autenticitate. O sală plină l-a ovaționat pe decanul de vârstă al muzicienilor români
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]
-
bazate pe selecție, pe eliminarea redundanței, pe substituția unor mijloace de reliefare și de organizare cu altele. Regula unui text bine scris e de a crea impresia oralității, adaptînd-o însă la alte condiții de comunicare, prin decontextualizare (absența mimicii, a intonației, a corecției imediate) - și recontextualizare: e deci sugerare, și nu simplă înregistrare, reproducere fidelă. Tot mai multe texte jurnalistice renunță însă, cu o ușurință discutabilă, la mijloacele transpunerii: se produc astfel texte ambigue, care nu marchează clar diferența dintre stilul
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
deci sugerare, și nu simplă înregistrare, reproducere fidelă. Tot mai multe texte jurnalistice renunță însă, cu o ușurință discutabilă, la mijloacele transpunerii: se produc astfel texte ambigue, care nu marchează clar diferența dintre stilul direct și cel indirect, nu înlocuiesc intonația cu alte mijloace de subliniere - ajungînd să semene în mod dezolant cu stilul cunoscut al scrisorilor redactate de inși cu un nivel de instrucție limitat. Un exemplu semnificativ îl oferă un interviu (rubrica " Viața mea e un roman", în "Evenimentul
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
le", "lălăială"); povestirea curge destul de clar, tonul e autentic. De mai multe ori, transcrierea oralității devine însă obositoare și derutantă, elementele pragmatice - chiar, mai mult, puțin, tot, ceva - fiind reproduse fără suficiente date contextuale (în primul rînd fără indicații de intonație). Un asemenea caz apare chiar de la început: "Un an și am fost profesoară la Liceul Gheorghe Lazăr". Folosirea conjuncției și în construcție eliptică este marcată în codul oral printr-un puternic accent frastic: "un an și"; în scris acestă construcție
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
importanță stabilită teoretic și recunoscută direct este, evident, retorica clasică. În varianta latină, cele cinci părți constitutive ale retoricii sînt invențio, dispositio, elocuțio, memoria și actio (sau pronunciatio). Ultima se referă la postura oratorului în timpul susținerii discursului său, începînd cu intonația și inflexiunile glasului sau, și ajungînd pînă la gesturile pe care era recomandat să le facă, în funcție de tipul de discurs. Interesant este că aceasta a cincea componentă a retoricii a disparut cel mai repede. Nu numai că nu mai găsim
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
aș ăcertaă pe el. E chiar o ceartă. Ne scărmănam cât putem"), ea e ănzestrată cu tot tacâmul. Nu se servește doar de citate, speculații, demonstrații, rețineri teoretice ori doar umorale, ironii, sarcasme, ci și de un ton familiar, de intonații care, cel putin aparent, contrazic "limbajul ănalt", de facto, ăn cazul de față, coroborăndu-l, scotăndu-l an evidență prin contrast. E că acel obicei al domnului Alecu Paleologu de-a fi umblat pe strada desculț. Aristocrat din toate unghiurile de vedere
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
a ideologilor de obedienta moscovita (Mihai Novicov, Mihai Roller, Nicolae Moraru), cît și a doua generație, de coloratura aparent naționalistă (Dumitru Popescu, Eugen Barbu, Ion Brad), n-au făcut altceva decît să recite, conștient sau inconștient, lecția sovietică, variind nesemnificativ intonația și accentele". La care credem că s-ar cuveni adăugați o serie de semiliberalizanti, care, anticipînd perestroika, au încercat a ameliora, a consolida de facto sistemul comunist printr-o infuzie de intelectualitate, printr-o practică mai "subtilă" a propagandei: Petru
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
el nu are nici frane, nici limite, nici ținte imposibil a fi lovite. Cand a adoptat sigla "Creativ", ăsta nu era vorba, ci acțiune. Astăzi, conduce grupul larg "Orient Express", cu o atenție concentrată asupra unor arhetipuri caracterizând etnii diverse, intonații specifice a caror adecvare se arătă complicată. O probă neconvenționala "etno-jazz" (tot "free-jazz"!) pe masura gustului pentru insolit al acestui amator de Spectacol. Putem medita asupra ruperii jazz-ului de profilurile etnice originare. Dar, iată, mare succes, tocmai în America
Costinesti '99: Never ending story... by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17630_a_18955]
-
față către față“ cu autorul, în timp ce acesta din urmă are, neîndoielnic, un „chip“, fie el imaginar, căruia i se adresează, îi spune ceva folosind propria spunere. Cititorul, însă, și-o imaginează și își vorbește presupunând spunerea autorului, având totuși propria intonație, propria secvențializare a textului citit, întrucât: „... după cum albăstrelele lui Luchian sunt făcute cu tibișirul comun elevilor de pretutindeni ș...ț, îmi vine în gând că tocmai din această omonimie răsare întreg haloul de semnificații cu care « receptorii » îmbogățesc la nesfârșit
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
din care remarcăm și o imagine memorabilă, de adăugat la tropismul universului vulnerabil (deșertul este o „rană a apei”). Astfel, la fel ca deșertul, poemul „cere mult și oferă puțin”. În câteva versuri definitorii din acest punct de vedere, frica („intonații subtile ale fricii”) și panica („entuziasmul abstract al unui nod în gât”) reprezintă „două ipoteci pe-o singură respirație”, și anume respirația artei. În Foaie de observație, poetul încearcă să readucă la viață, prin respirație gură la gură, „poemul cel
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
dincolo de apariția în pagina sportivă, unde domină tonul familiar) suficiente justificări pentru cel de-al treilea. Excesul oricărui procedeu - de pildă abuzul de ghilimele (pentru a indica o lectură ironică), sau de semne de exclamație (prin care se impune o intonație pueril afectiva) devine obositor; lucrul e cu atît mai evident cînd este vorba de un mijloc prea simplu, rudimentar. Oralitatea marcată ostentativ e una manierista și inutilă, care nu aduce în stilul scris mai mult sens. De fapt, orice mijloc
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
de vedere stilistic: bun, foarte bun, cel mai bun; mare, reușit, foarte reușit, excelent, de excepție, fantastic, magnific, deosebit, încîntător, fenomenal. Mesajele, adesea semnate cu pseudonime glumețe, dovedesc intenția de a transmite cît mai multe din semnalele afective ale oralității: intonația, accentul frastic, pauzele, ezitările. Pînă la urmă, nu semnele convenționale (fețe schematice surîzătoare sau întristate) sînt soluția, ci tot divesitatea mijloacelor tradiționale, folosite însă în proporții și în combinații diferite: corespondenții recurg la mijloace grafice de subliniere, prin scrierea integrală
Conversații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16702_a_18027]
-
handicapați. Măi să fie!" (VIP, 33, 1996, 5); "Măi să fie!" (Academia Cațavencu = AC, 23, 2000, 3). Celelalte mijloace sînt mai flexibile (se pot intercala în diferite puncte din frază, precizînd locul sensibil al dezacordului) și mai insinuante, presupunînd o intonație ceva mai puțin indignată. Altminteri, toate aceste forme și construcții lingvistice mimează ipocrit dubiul, în vreme ce dezacordul de esență e foarte limpede: "executîndu-l pe senatorul (sau deputat?) G.F. care, chipurile, a trădat interesul național" (Luceafărul, 15, 2000, 3). Se observă adesea
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
Elena Zottoviceanu Passez, beauté passée Ascultând-o pe Monserrat Caballé mi-au venit în minte cuvintele ambigue (intonația sau virgula le schimbă sensul) care au determinat-o pe Contesa Castiglione, frumusețe celebră a Parisului, să se privească pentru ultima oară în oglindă și apoi să se claustreze pentru totdeauna în palatul ei. Nu că mi-aș închipui că
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
uitate de Gluck, Salieri etc. la muzica pop; a cunoscut succese fulminante în marile teatre. Din toate acestea pe scena Sălii Palatului nu am auzit mai nimic; emisie dezordonată, sunete plate sau luate pe dedesupt și apoi consolidate, agilități ratate, intonații aproximative (pentru a nu spune false). Înscrierea în program a unor arii de Bellini, Donizetti ne-au dat speranța că aflându-se pe teritoriul ei predilect vom auzi celebrele ei pianissime, acele note filate în acut, planând aeriene, al căror
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
prima oară în viața ei într-un spectacol "adevărat" și prima oară în rolul Contesei. Un început remarcabil. Vocea rotundă, cu timbru prețios, s-a mlădiat bine condusă pe o frazare nobilă cu respect pentru stil (atenție doar la stabilitatea intonației). Înfățișare statuară, potrivită rolului (Rosina acestei perioade nu sprințara copilă din "Bărbierul") o prezență scenică sensibilă - iată o Contesă mozartiană credibilă; doar o oarecare rigiditate în jocul de scenă, explicabilă, se va atenua probabil cu timpul. Suzana Mihaelei Stanciu lansează
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
române - DLR, tomul, Litera M, 1965-1968, sînt înregistrate mai multe; de exemplu marfă bună "se spune, depreciativ, despre un om șmecher sau imoral"). Oricum, evoluția semantică - explicabilă poate și prin elipsă (din marfă bună) - e marcată de obicei de o intonație specifică, exclamativă. Între construcțiile în care apare cuvîntul, să amintim structura marfă de... (tipul minune de...) - "Marfă de știre!" (EZ, 2315, 2000, 10) și mai ales tiparul superlativ dezvoltat rapid în ultima vreme, bazat pe repetarea cuvîntului: "P. s-a
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]