79 matches
-
funcție de tematizare − cf. GALR II: 917−918, nici celelalte tipuri de dacă noncondițional - cf. GALR II: 645, 650. 4 Cf. Grice (1981). 5 Interpretarea ca implicație strictă se poate impune pe cale lexicală (Numai/doar dacă A, atunci B) sau pe cale intonațională (cu accent frastic pe conector: DÁCĂ mă rogi așa frumos, bine, o să vin.) 6 În lucrările de lingvistică, conceptele de factivitate/contrafactivitate sunt definite, de regulă, în raport cu predicatele (cf. DSL 1997) sau cu verbele (cf. Moeschler, Reboul 1999). Utilizarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
modalizator + predicat), sugerând un mecanism pragmatic de focalizare a nominalului prin izolarea lui într-un enunț eliptic, urmat de o propoziție în care nominalul respectiv este evocat prin clitic. În cea de a doua secvență, nominalul este focalizat prin izolare intonațională și reluat prin clitic în propoziția imediat următoare. Dacă astfel de structuri, rezultate din mecanisme de autocorecție și focalizare, sunt justificate discursiv în limba vorbită, în limba scrisă, neafectată de astfel de fenomene discursive, ele sunt considerate greșite (o veți
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
o veți primi cartea, el i se va adresa instanței sunt considerate greșite în Avram 1986: 159), deși sunt din ce în ce mai răspîndite în presă și în unele texte științifice, fiind probabil simțite o modalitate sintactică de emfază, utilă în absența suportului intonațional. Exceptând situațiile de dublare obligatorie, situațiile cu dublare facultativă nu sunt foarte clar circumscrise pragmatic; opozițiile discursive nu sunt încă fixate în uz, ceea ce determină inconsecvențe și fluctuații de la un vorbitor la altul sau chiar în exprimarea aceluiași vorbitor. Fluctuații
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
veche din discurs, plasată cel mai adesea în partea stângă a enunțului, față de remă, care reprezintă informația nouă în discurs, plasată, adesea, în partea dreaptă a enunțului. Prin focus/element focal desemnez acel element din discurs care, prin diverse procedee intonaționale și/sau sintactice, dobândește statutul de cel mai proeminent element discursiv; focusul în cadrul enunțului poate coincide cu tema sau poate fi diferit de aceasta. Vezi și DSL, s.v. 10 Alte strategii de focalizare a subiectului sunt intonația emfatică (Rezultatul mă
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
în același fel și se rearticulează. Această mișcare se repetă până ce se ajunge la intonația corectă. Prin repetarea ei, distanța se simte și se memorează muscular astfel încât intonația se va îmbunătăți. Toți pedagogii viorii folosesc exerciții speciale pentru realizarea justeții intonaționale. Chiar de la primele mișcări de articulație se va urmări, în afara mișcării propriu-zise, corecte din punct de vedere al mecanicii de producere și justețea intonației. Exercițiile de tipul coloanelor, studiul primelor game cu arpegiile respective, primele exerciții de duble
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
lexicală și problemele predării ei în școală, în “Limbă și literatură”, nr. 3, 1979, p. 403-406. [125] NEGOESCU, NICOLAE, Docimologie și instruire programată. Aparat pentru verificarea cunoștințelor „Genex 79”, RTȘ, nr. 3-4, 1979, 74-76. [126] NEGREA, RODICA, Corelația dintre sistemele intonaționale ale limbii materne a studenților străini și ale limbii române, PredLRSS, [1], 51-54. [127] NEGRUȚIU, LIANA, Propunere pentru predarea enunțului optativ, PredLRSS, 2, 217-224. [128] NEȘTIAN, VALERIU C., O abordare interdisciplinară și integrată a studierii limbii și literaturii române, Rped
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
devenind pantemporal: „A cere cuiva sa fie erou în împrejurările josnice ale unei societăți decăzute e ca și cum ai cere unui vultur închis într-o odăiță să zboare la o mie de metri deasupra pământului.” (N.Iorga) În enunțuri infinitivale marcate intonațional și sintactic, infinitivul dezvoltă valoare de imperativ, exprimând interdicții cu valoare generală. Cu această valoare modală, infinitivul se prezintă, de regulă, la forma negativă și însoțit de un pronume reflexiv de persoana a III-a: A nu se staționa aici
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lingvistice; • unitate de structură; termenii din care se compune dezvoltă între ei diferite relații sintactice; • unitate prozodică; este delimitat prin pauze (în scris, marcate prin spațiu alb și semne de punctuație, punct cel mai adesea) și are o singură desfășurare intonațională 2. Unitatea semantică și unitatea prozodică asigură (și sunt asigurate de) modul de desfășurare a predicației: • prin intonație predicațională: „Zdravănă femeie! Ce a făcut, ce a dres (...) s-a plătit de datorii...” (I.L. Caragiale) • prin predicat: „Trecut-au anii ca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
după ce ne adunăm toți la un loc înghețați de frig și spărieți!” (I. Creangă) • flexiune; verbul-predicat se situează la conjunctiv: „Să mai pui altădată temei pe vorbele oamenilor!” (I. Creangă) • topică; termenii care concentrează cea mai mare parte din energia intonațională se situează pe primul loc în organizarea sintagmatică a enunțului sau în orice caz pe primul loc în structura sintagmei din care fac parte: „- Bădie, tare-mi ești drag! zise ea...” (C. Hogaș), „...N-ai ce mânca la casa mea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Cf. definiția concisă dată enunțului de către V. Guțu-Romalo (Sintaxa limbii române. Probleme și interpretări, București, Ed. Didactică și Pedagogică, 1972, p. 29): „Prin enunț se înțelege o secvență fonică (un flux sonor), limitată prin pauze și caracterizată printr-un contur intonațional și care poartă o anumită informație semantică, reprezintă deci o comunicare.” 3. Vezi, de exemplu, S. Stati, Elemente de analiză sintactică, București E.D.P., 1972, pp. 58-103 4. K. Bühler; cf. S. Pușcariu, Limba română, I, 1940, p. 149 ș.u
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt adoptate cu scopul de a comunica, dar au înțelesuri perceptibile pentru un eventual observator. Marcatori ai discursului verbal - aceștia reglează procesul comunicării, indicând, de exemplu, partenerului de dialog când este momentul să intervină. Se asociază, de obicei, cu contururi intonaționale specifice, precum în cazul punerii întrebărilor, când cel care întrebă își încheie replica pe un ton mai înalt și concomitant, ridica ușor capulcu privirea îndreptată către interlocutor spre a-i da a înțelege acestuia că este invitat să ia cuvântul
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
sunt adoptate cu scopul de a comunica, dar au înțelesuri perceptibile pentru un eventual observator. ▪ Marcatori ai discursului verbal - aceștia reglează procesul comunicării, indicând, de exemplu, partenerului de dialog când este momentul să intervină. Se asociază, de obicei, cu contururi intonaționale specifice, precum în cazul punerii întrebărilor, când cel care întrebă își încheie replica pe un ton mai înalt și concomitant, ridica ușor capulcu privirea îndreptată către interlocutor spre a-i da a înțelege acestuia că este invitat să ia cuvântul
Mimica ?i gestualitatea by Coca Marlena Vasiliu,Ady Cristian Mihailov () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84347_a_85672]
-
puse în slujba unei cât mai convingătoare dezvăluiri a înaltului conținut de idei și sentimente. El tinde spre democratizarea limbajului. Tematica populară străbate întreaga lui creație, dar nu sub formă de citate; compozitorul a sorbit, s-a pătruns de esența intonațională a cântecelor populare, și a făurit el însuși melodii în spirit popular, expresive, năvalnice, pline de o voință de neânfrânt și de energie revoluționară. Beethoven a conceput formele și genurile muzicale clasice: simfonia, uvertura, concertul, sonata pentru unul, două sau
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
unele cuvinte în texte grecești și latinești 155. ilocană OR Filipine (ins. Luzon, ins. Babuyan) familia austroneziana, ramura malayo-polineziană, grupul filipinez silabară indiană (în trecut); latină 156. ilonggo (llonggo, hiligaynon) OR Filipine (Bisaya) familia austroneziana, ramura malayo-polineziană, grupul central filipinez; intonaționala; trei tipuri de case markers: absolutiv, ergativ și oblic; utilizează reduplicația transcriere latină (varianta filipino); a utilizat, înainte de sosirea europenilor, scrierea baybayin (alibata), derivată din kawi 157. indoneziana (bahasa Indonesia, malaeza) O Indonezia / N Timorul oriental familia austroneziana, ramura malayo-polineziană
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Beneficiar, Locativ) familia sino-tibetană, ramura tibeto-birmană, grupul naga-kuki-chin semisilabară meitei mayek, înlocuită de un alfasilabar bengali 252. mende N Sierra Leone, Liberia, Republica Guineea; principala limba indigena și lingua franca în Sierra Leone familia nigero-congoleză, ramura mande, grupul mandingo; tonala cu fenomen intonațional suprapus; SOV; subst. - adj. proprie (silabar kikakui citit de la dreapta la stînga); transcriere latină (alfabetul "Africa") 253. meru N Kenya familia nigero-congoleză, ramura benue-congoleză, grupul bantu; reduplicare morfologica latină 254. minangkabau Indonezia (Sumatra Occidentală) familia austroneziana, ramura malayo-polineziană, grupul malaezian
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de autoprezentare 13, comunică verbal, nonverbal și paraverbal într-o anumită manieră (vezi ticurile verbale "știi?" sau nonverbale "mijirea" ochilor, anumite caracteristici ale comunicării la nivel paraverbal un anumit tip de tuse, pauze, ritm al vorbirii, intensitate a vocii, particularități intonaționale etc.). Pe de altă parte, interlocutorul intră, de asemenea, într-o situație de comunicare interpersonală cu particularități de același ordin, cărora li se adaugă asumarea unui anumit tip de rol de ascultător, maniera specifică de raportare la mesaj și la
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
minute! Ai reacționat destul de impulsiv, cel puțin verbal... Nu vrei să încerci și asta? indicarea, cu degetul mare și cu cel arătător, a dimensiunilor reduse (gestul pentru "puțin") înclinarea laterală a capului intensitate medie/coborâtă a vocii ton complice curbe intonaționale de atenuare a criticii/ordinului etc. promovarea unei atmosfere comunicative/ relaționale plăcute, detensionate Sunteți, ca de obicei, foarte amabil... Fii drăguț și adu-mi dosarul roșu de pe birou! zâmbet privire directă gesturi deschise ton cald intensitate medie/scăzută a vocii
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
virtuțile psihologice superioare, îmbinând „în mod specific descoperirea inductivă și deductivă cu descoperirea prin analogie și cu munca personalizată”. Exercițiile structurale pot fi folosite la toate nivelurile limbii; pot avea ca obiect silabe - ca tipuri de organizare fonologică, structuri prozodice (intonaționale, de accent etc.), cuvinte - ca tipuri de organizare morfematică, sintagme - ca tipuri de relație între cuvinte, enunțuri (propoziții, fraze) - ca tipuri de organizare internă a unor unități lingvistice de sine stătătoare. Orice exercițiu structural pornește de la un model, dar identitatea
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
realiza înafara corelării referențiale. Referențializarea unei metafore terminologice/ a unui termen este condiția sine qua non a calității termenilor de unități informaționale și/ sau comunicative și se realizează prin mijloace specifice. În comunicarea nespecializată, referențialitatea se poate realiza prin mărci intonaționale (o accentuare foarte puternică, o pauză, gestul - mai ales în comunicarea orală - care însoțește cuvintele deictice, mimica asociată cuvintelor considerate psihologice), prin formele modurilor și ale timpurilor verbale - dacă avem în vedere "enunțurile structurate" (DSL, 2005). Informația gramaticală dată de
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Angela Nemeș și altele, în calitatea ei de profesoară de canto, domeniu în care a profesat scurtă vreme și la Conservatorul ieșean. Cine a urmărit-o evoluând în spectacole cu greu ar fi reușit să-i găsească cusururi în privința acurateței intonaționale, a trăirilor dramatice și a conturării caracterului personajului interpretat. Pentru acest motiv și pentru multă vreme, rămâne reper valoric greu de depășit pe scena din Iași! În sprijinul acestei afirmații stau mărturie câteva imprimări de excepție, păstrate în fonoteca de la
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Oana Cioată - anul II și Alin Deleanu - anul I, a fost la înălțime. Toți au avut o prestație artistică de calitate, interpretând colinde dintre cele mai reprezentative, în diferite limbi străine! Fiecare solist s-a impus prin siguranță și acuratețe intonațională. Prin felul în care s-au prezentat, au dat o notă de profesionalism serii respective. Publicul i-a răsplătit, pe merit, cu aplauze. Ingenios a fost folosit cadrul din hol, decorat cu sugestive simboluri ale sărbătorilor de iarnă, din care
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
de natura modală a limbajului său melodic și armonic, de preferința față de dezvoltarea muzicală în forme ample, în cicluri de mișcări cu o alură monumentală. Creația sa se sprijină pe un sistem muzical avînd ca punct de plecare al organizării intonaționale modal-armonice expresia numerică a „secțiunii de aur”, șirul lui Fibonacci, în timp ce parametrii duratei și timbrului ies de sub incidența calculului numeric, fiind tratați liber. A fost distins cu premiul Prințul Rainier III de Monaco, Monte Carlo (1964), Premiul I la Concursul
Wilhelm Georg Berger () [Corola-website/Science/307108_a_308437]
-
compoziție, pot coexista. Ele se îmbină în creații polifonice din ce în ce mai elaborate, astfel că perioada sec. XIV- XVII este cunoscută în muzică drept ”Epoca de aur” a polifoniei vocale sau a contrapunctului sever (se evidențiază prin caracter bine determinat al normelor intonaționale și ritmice). În paralel cu polifonismul vocal, în planul muzicii instrumentale, are loc o evoluție în ceea ce privește perfecționarea instrumentelor și a formațiilor orchestrale, astfel se creează premisele apariției unui nou stil, acela al contrapunctului liber, întrucât rigoarea contrapunctului sever nu mai
Polifonie () [Corola-website/Science/311206_a_312535]
-
gesturile sugerate de partituri. Și ce partituri! Una mai cuprinzătoare decât alta. Toate de o acerbă complexitate. Cum, de altfel, sunt alcătuite și personalitățile restitutorilor: Ioan Marius Lăcraru ce nu confundă niciodată punctele de vedere, suplinind prin inteligență unele edulcorări intonaționale; Malina Dandara cu cântul ei cristalin, îngrijit, poate uneori prea cast ori pedant; Maria Ciurduc al cărei temperament solistic este prodigios, dar care trebuie supravegheat atunci când emoțiile îl invită la decompensări și defulări menite a vlăgui omogenitatea ansamblului; Anca Vartolomei
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
străinătate, și s-a bucurat de două distribuții. În ultima din cele patru seri în care s-a desfășurat spectacolul, în rolul lui Rigoletto s-a aflat clujeanul Martin Fülöp. Deși a avut unele momente ezitante din punct de vedere intonațional, vocea, dar și calitatea interpretării și a jocului, îl califică pentru rolul bufonului, pe care îl redă obscur și luminos, crud și iubitor, aprig și vulnerabil. Italianca Romina Cascucci a adus pe scenă o Gilda mai matură decât cea cerută
Chicago Post by Norela Liviana COSTEA () [Corola-website/Journalistic/83476_a_84801]