645 matches
-
aici derivă puterea contestației exprimate, virulența argumentației. Dar și ușurința cu care câteodată se aruncă în greșeala judecății pripite, furia cu care țintesc piatra în capul cui se nimerește, orgoliul cu care își etalează prea-plinul unor subiectivități exacerbate. Negarea continuă, intransigența punctului propriu de vedere, opoziția de plano, refuzul ca strategie au un miez distructiv, dizolvant. Susțin necondiționat puterea spiritului critic. Dar nu în sine, ci ca factor de ameliorare a intervenției noastre asupra mediului social, instituțional, cultural etc." Recunosc în
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
occidentală, din care reiese o romantică opoziție între trecutul glorios și prezentul decăzut. Figura lui Emile Zola apare ca o sinteză a calităților pe care se presupune că le avea intelectualul la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX: independență, intransigență față de puterea politică, curajul de a susține cauze nepopulare. Prin contrast, intelectualii contemporani sunt prezentați ca niște negustori a căror unică preocupare este de a-și transforma calificările și experiența în marfă vandabilă pe piața audio-vizuală. Seduși de mirajul televiziunii
Prea de tot! by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10345_a_11670]
-
revistei Cuvîntul, poeta Ileana Mălăncioiu, în interviul luat de Laura Albulescu, se dovedește aceeași doamnă discretă și fermă pe care o știm și o prețuim cu toții. Ceea ce impresionează la Ileana Mălăncioiu este aerul elegant cu care știe să-și etaleze intransigența, un fel de neputință de a face concesii și de a trece cu vederea aberațiile lumii în care trăim. Este ca un cavaler incoruptibil care a nimerit în pielea unei doamne delicate și discrete, prin a cărei voce adevărurile dure
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
șovăit a-i îndemna la revoltă anticomunistă pe muncitorii brașoveni, faptă pentru care s-a văzut schingiuit de băieții cu ochi albaștri, și, în confruntarea cu atît de confuza și dezamăgitoarea stare de lucruri postdecembristă, a rămas pe poziția unei intransigențe și a unei demnități ireproșabile. Ceva ascetic și sacrifical există în ființa d-sale, dar fără fanatism, căci fibra-i intimă adăpostește vocația poeziei. E drept, slujirea istoriei în mers nu e străină acesteia (Jacob Burckhardt a calificat "minunatul spectacol
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
zâmbind. Cu ochii pierduți în undele cenușii, mocirloase. Copleșit de îngrijorare, un timp, dar calm, aproape nepăsător, mai târziu. Topind, în fericirea că-și revedea țara, orice motiv de îngrijorare, orice teamă. în zâmbetul lui era totul, viața trăită frumos, intransigența lui structurală, plăcerea nesecată de a scrie. Ce mai încăpea, dincolo de el?" În afară de afinitatea sa (declarată) pentru Breban, Florin Sicoie are, fără îndoială, și o afinitate pentru Lampedusa. El este un poet al declinului, al timpului care fuge ireparabil, al
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
fond, arhitectura unui destin traumatic, în care diversele plăci tectonice ale structurii narative se întrepătrund și se completează, într-un spațiu al rupturilor violente și al interstițiilor unei culpe neștiute, redate cu percepția acută a unui martor necomplezent, de maximă intransigență etică. De altfel, istoria traumatică a eului e încorporată în sfera cuprinzătoare a Istoriei unui secol demonizat și absurd. Semnificative sunt, din această perspectivă, chiar cuvintele lui Norman Manea, care, într-un dialog, încearcă să descifreze propriul demers din perspectiva
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
gestului și de cumpănire a lucrurilor, singurul prielnic găsirii adevărului, îl regăsim și în judecățile sale politice, articulate pe un fond de asumat, înrădăcinat liberalism și democratism, care-l ține la distanță și de logoreea populistă și gregar-naționalistă, și de intransigența snoabă a „corectitudinii politice”. La 85 de ani ai săi, Al. Săndulescu a rămas egal cu sine însuși, primind, în plus, drept „bonus” din partea sporului de ani, patina de înțelepciune a vârstei patriarhilor. La mulți ani, iubite prieten!
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
a îmbinat într-un mod f e r i c i t p e r f e c ț i u n e a v e r s u l u i , Prof. Dr. Dan Brudașcu, Cluj profunzimea gîndirii și intransigența (scr i i to r, p romotor cu l tura l , judecății de valoare. jurnalist): Despre Eminescu se pot scrie ”Vă felicit pentru inițiativa de a tomuri întregi sau se poate rosti simplu propune un dialog despre Poetul ”poetul nostru
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
și o verticalitate care, din păcate, lipsește multora din oamenii noștri politici de astăzi. Cu destul tact, acolo unde este nevoie, el sancționează prompt greșelile sau abuzurile unor oameni politici, atât din spațiul românesc, cât și de peste hotare, subliniind cu intransigență opoziția sa categorică față de iredentismul maghiar, politica colonială a Uniunii Europene, atitudinea sfidătoare a S.U.A., vorbind inclusiv despre victimele colaterale ale politicii militariste promovate de această <footnote Ne referim concret la cazul morții ziaristului român Mile Cărpenișan, prezent în
Triplu eveniment editorial. In: Editura Destine Literare by Daniela Gifu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_461]
-
de aparenta dumneavoastră susținere inclusiv că sunt bine veniți să trăiască în țările unde ei sunt amprentați, unde li se distrug locuințele și de unde sunt obligați să plece doar pentru că sunt țigani? De ce nu reacționați și acum, domnilor, cu aceeași intransigență ca pe vremuri, când vă permiteați să ne dați lecții, să ne jigniți și să ne acuzați de toate păcatele lumii? Oare, astăzi, țările care se pretind democratice, nu mai au aceleași responsabilități și norme de valori privind conduita lor
Problema țigănească, motiv de reactivare a unor politici fasciste. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_449]
-
note informative Securității", Dan Petrescu ni se înfățișează pentru o clipă ca un om de atitudine, demn de încredere. Dar când în același paragraf descoperim o referire batjocoritoare și la adresa lui Gabriel Liiceanu, nu mai putem lua în serios presupusa lui intransigență. începem să credem că justițiarul nu este cu adevărat un justițiar, ci un maniac al denigrării semenilor, că - imatur - își găsește o plăcere vinovată în scandalizarea celor din jur. Impresia este atât de puternică, încât ne întrebăm dacă nu cumva
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
dragoste nici în profesie ci undeva într-un plan inefabil de unde nimic nu le mai poate produce suferință. Dincolo de orice estetizare promisă sau presupusă cartea îl incită pe cititor să descopere echilibrul construcției. Abil, scriitorul își dozează cu măsură și intransigență dialogurile și scenele de evocare ca și cum singurul lucru care i-ar rămîne de făcut personajului ar fi să plece în căutarea propriului destin eliminîndu-și pe parcurs toate neclaritățile. Cu o memorie mecanică Jorj Iordache pleacă la Paris în căutarea lui
Despre naivitate by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/16981_a_18306]
-
română. Este ca și cum un reflector și-ar plimba fasciculul de lumină asupra întregii țări. Această supraveghere atentă și continuă este fără îndoială necesară, dar creează și un sentiment de teroare. Numeroși autori îl antipatizează sincer pe Gheorghe Grigurcu, exasperați de intransigența lui (estetică și, mai ales, morală). De mai mulți ani, Gheorghe Grigurcu și-a luat și o altă sarcină, în afară de aceea de Argus al actualității literare, și anume sarcina de a regândi tot ce s-a petrecut în literatura română
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
literatura română, sugerîndu-i lui Al.G. că literatura s-a putut învăța și de la niște oameni pe care zorii comunismului i-au găsit de partea rea a lucrurilor, dar care au avut tăria să schimbe tabăra mai tîrziu. Cît despre intransigența morală, pe care Mincu o aduce în discuție, Cronicarul e de părere că autorul Accentelor din Cotidianul nu e chiar persoana potrivită s-o proclame. A bon entendeur, salut! Un poet uitat Săptămînalul DRUM de la Roșiorii de Vede ne readuce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15834_a_17159]
-
Cistelecan își învinge rezervele și chiar maliția cînd comentează volumele lui Alexandru Lungu, Ion Horea, Dan Damaschin, Ilie Constantin. Nu-și ascunde nici preferința pentru Ion Pillat sau Lucian Blaga, uimindu-i poate pe cei obișnuiți doar cu ironia și intransigența sa. Ierarhizarea poeziei conform "top"-ului propus se dovedește, prin imaginea coerentă a unei perioade literare, oglindite la "vîrf", un pariu cîștigat, chiar dacă acesta a început, după spusele autorului, prin a fi "pe jumătate grav, pe jumătate serios".
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
de corespondență care îi poartă semnătura) exprima, de fapt, după cîte îndurase, un semn de vitejie. Dintr-o carte frumoasă (e vorba de acel volum de corespondență amintit, n.m.), notează d-na Monica Lovinescu, am luat ce-mi semăna mie, intransigența de data asta vinovată, și am lăsat la o parte patetismul acestei existențe menite unei blîndeți patriarhale de folclor și ajunsă în sîmburele dur al unei vremi puse pe zdrobire. Acolo, în peisajul venețian, l-a întîlnit și pe Paul
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
plăcută, nu-mi inspira câtuși de puțin teamă ci tihnă . [...] Părea să arate înțelegere față de dorințe pe care încă nu-mi îngăduisem să le simt" (p. 38-40). Al doilea Iuda, față de care Isus simte o puternică dragoste pentru sinceritatea și... intransigența lui. Evanghelia după Fiu de Norman Mailer se adaugă astfel altor zeci de cărți și filme pe această temă, din epoci și culturi diferite, dovedind inepuizabila fascinație a textelor biblice chiar și asupra unei societăți într-o vizibilă schimbare de
Fiul după Mailer by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16389_a_17714]
-
fie ele chiar prompt dezvăluite și sancționate) nu au lipsit, din păcate; George Bush s-a dovedit cîteodată naiv în alegerea miniștrilor și aghiotanților; măsurile de asanare juridică și economică nu au fost duse la capăt cu destulă consecvență sau intransigență; o parte din măsurile de securitate internă mi se pare atît excesivă, cît și ineficientă. în genere, sunt de mult convins că un stat slab e preferabil unuia cu puteri extinse, oricît ar fi de bine intenționate aceste puteri. Victoria
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
generoase sunt predispuse la fapte concrete și nepărtinitoare. Sîcîielile perfide, pretențiile nesăbuite, bănuielile intrigante, clevetirile fățarnice împovărează retoric viața compozitorilor, o viață din care au dispărut, misterios, noblețea, altruismul și culanța și în care s-au instaurat din ce în ce mai țanțoș lăcomia, intransigența și grandilocvența. Mulți compozitori "descurcăreți" își pun nevolnicia la adăpost grație obrăzniciei. Dacă îi iei din scurt ori îi repezi puțin vor păți ceva asemănător cu ceea ce se întîmplă balonului împuns cu acul. Iar dacă ar avea instinctul animalelor sălbatice
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
Cu 330 de ani în urmă a murit dramaturgul francez Moličre (pseudonimul lui Jean Baptiste Poquelin). A făcut din teatru o școală a moravurilor și o tribună de dezbatere a problemelor actualității, ridiculizând în comediile sale corupția, pedantismul nobilimii și intransigența excesivă („Don Juan“, „Mizantropul“), ipocrizia religioasă („Tartuffe“), lăcomia de bani a burgheziei („Avarul“), parvenitismul („Burghezul gentilom“), concepțiile despre căsătorie și familie („Școala nevestelor“) sau ignoranța medicilor („Bolnavul închipuit“). Marți, 18 februarie Ernst Mach Acum 165 de ani s-a născut
Agenda2003-7-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280695_a_282024]
-
principiilor pentru care a luptat a fost demonstrată de evoluția ulterioară de pe scenă politică a lumii. Viorica Ungureanu îl descrie astfel pe Titulescu: „Inteligenta pătrunzătoare și spiritul vizionar îi permiteau să vadă evoluția fenomenelor; stăruința se îmbină cu hotărârea și intransigența, umorul cu reflexivitatea, romantismul cu realismul.” Mânat de un profund umanism el avertizează că „sub abstracțiunea legilor ce mișcă oameni și, a-i sacrifica unui exces de logică, înseamnă a zice” Omul este făcut pentru lege, iar nu legea pentru
Români în universalitate, Nicolae Titulescu [Corola-blog/BlogPost/92688_a_93980]
-
explice el numărul neștiutorilor de carte, pe metru pătrat?!... Ei, dar spune legenda că nici miniștrii nu se lăsară mai prejos și ce credeți că-i vor trimite Domnitorului - ca dar de Noul An? Ați putea ghici? O invitație la intransigență. O „cunună de spini”, pe care Cuza-Vodă o va anina deasupra Scaunului Domnesc - la cel dintâi sfat cu miniștrii săi. Da, o „cunună de spini” întru trează veghere, la fiecare scaun domnesc, s-ar cuveni! Creatorilor - la braț cu „purtătorul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93774_a_95066]
-
de a citi ficțiunea drept adevăr e aici, politic vorbind, imens. Iar precauția nu conduce numaidecât la anulare. După cum, chiar iluzorie, frontiera care separă cele două concepte tutelare, există fără doar și poate. Altceva decât concluzia aceasta mă preocupă. Anume intransigența cu care Dan Lungu își desfășoară, căutând-o, raționamentul. La cinci ani după publicarea, remaniată, a povestirilor din Proză cu amănuntul, autorul decide să mute strategic pietrele de hotar. Postfața narativă a variantei din 2003 e urmată de un grupaj
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
devine intolerantă față de excepții, ne acceptându-le în nici un fel, fie și pentru că ivirea excepției îi amenință singura ei formă de manifestare: imuabilitatea. Așa s-a întâmplat în epoca muzicilor primordiale, de sorginte totemică, în cadrul căreia orice manifestare rituală presupunea intransigența regulilor în fața celei mai palide alunecări în excepție. Am putea crede că muzicile primitive, magice, taumaturgice, suprasensibile, erau, într-un anume fel, atinse de dogmatism, căci dogmatismul se caracterizează tocmai prin aceea că nu admite excepții de la regulă, excepția contrazicând
Reguli și excepții by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
alimentare. Numai vraja vacanței îl face să uite de sinele prea bine cunoscut: "Am arta de a-mi complica la maxim viața asta nefericită," ori "Ar trebui - și nu e prima oară cînd mi-o spun - ar trebui mai multă intransigență, mai multă rigiditate chiar, în viața mea. Sînt prea "suplu" și spun acest lucru cu o nuanță de dispreț pentru tot ce e acomodant în mine." Mai presus de toate îl apasă un gînd, vezi ultima pagină a Jurnalului: "duc
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]