1,083 matches
-
elitei bucureștene, mai slabi de înger, s-au frecat la ochi fără să poată totuși zări limpede firele malefice. Ba au cochetat chiar cu favorurile baricadei care a uzurpat puterea, tolăniți "dilematici" la răspîntie de drumuri, bătîndu-si joc de deviza intransigentei și a loialității în principii. Au tras foloase din pretinsa lor neutralitate, cusuta cu ață albă și mai trag și acum. Aplauze și ricanări ÎN ULTIMĂ instanță, ce nu-i iartă unii Anei Blandiana este îndîrjirea cu care s-a
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
scrioarea lui Sapiens către arhitectul Silvius Maximus (în legătură cu intenția creștinilor de a construi o biserică imensă, din banii publici) sau cea despre scriitorimea română, supusă "exact cât trebuie" antecesorului dictator al lui Sapiens, devenită însă mai apoi cu atat mai intransigenta - "mai cu seamă când e vorba de gloria propriului grup, meritata sau nu". Descrierea symposionului literaților e partea cea mai satirica a epistolarului: personajele poartă nume precum Sugens (exeget), Caius Philo Cadaverina (admirator al numai gloriilor trecute), Amens, Scabidus, Aebilitatis
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
mitul, al iubește și ai iartă unele fapte penibile. Că orice femeie este sensibilă la puterea să de seducție, la curajul sau fizic (pilot pe avioane cu reacție, pe mașini de curse, alpinist, schior de performanță) și e impresionată de intransigenta cu care ași refuză sieși orice slăbiciune, de voință supraomeneasca cu care se chinuiește să-și ăngrăngă limitările trupului șubrezit. Desigur superstar, tiran, macho, mare preot al cultului "Imaginii" dar splendid și autentic muzician, obsedat de perfecțiune, de căutarea frumosului
"Condamnat la succes" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17434_a_18759]
-
Omul care a pledat la televizor, ani la rând, pentru absorbirea culturii în viața de fiecare zi și pentru regasirea nobleții în relațiile dintre oameni - investind în acest demers un adevărat geniu pedagogic - are parte acum de un asemenea tratament! Intransigenta morală de care face parada autorul cărții nu justifică agresivitatea să. De altfel, însăși preocuparea de a-i moraliza pe semeni are ceva suspect din punct de vedere intelectual. Abia când se judecă pe șine, scufundându-se dostoievskian în propriile
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
Ada Brumaru Cu mulți ani în urmă, a ajuns până la mine o undă a șocului pe care il provocasem într-o seară, pare-mi-se pe undeva la limanul Mării Negre, când, fără urmă din intransigentele breslei școlite în lumina Clasicismului Etern, mă arătasem bucuroasă să aud trompeta lui Louis, be-bop-ul Ellei, pianul Ducelui (Ellington), clarinetul lui Benny (pentru Goodman scrisese Bartăk o piesă atât de complicată precum "Contraste". Va să zică și el...). Funcționau pe atunci, modest
Costinesti '99: Never ending story... by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17630_a_18955]
-
un popor după calapod stalinist. Țelul procesului educațional promovat în colectivele de muncă, în organizațiile politice și de masă - proces conceput în laboratoarele pedagogice bolșevice de după revoluția din 1917 - era artizanarea tipului uman dedicat credinței fanatice în comunism, și muncii, intransigent cu sine și mai ales cu semenii, subordonat total comandamentelor comunitare oricât de arbitrare. Exigențele se justificau public prin imperativul mobilizării resurselor pentru reconstrucția țării. Educația se combina cu restricții materiale provenite din insuficiența fondurilor de consum, ca și cu
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
filosoful angoaselor Barocului, Blaise Pascal: „Sunt singur...”. Dacă genialul matematician și fizician s-a retras la 31 de ani la Mânăstirea Port-Royal pentru a scrie celebrele antume Scrieri provinciale și postumele Cugetări, protagonistul lui Nedelcovici s-a ascuns, revoltat și intransigent, încă din liceu într-o lume interioară a cărei frontieră e trasată de disprețul față de Zeitgeist-ul lumii contemporane bolnave și pervertite, iar centrul de echilibru devine o din ce în ce mai mare izolare în muzică. Mai precis, jazzul și toate formele sale „adiacente
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
al alienării au apărut în toată splendoarea lor. Înainte, când mă bărbieream și mă vedeam în oglindă, îmi spuneam: ’Să nu te sinucizi și să nu înnebunești’.” (p. 141) Moștenitorul angoaselor existențiale ale Barocului este rudă bună și cu alți „intransigenți și neadaptați” cum ar fi Ladima Danton ai lui Camil Petrescu, „oameni care văd Ideile” (adică Frumusețea, n. a.): „Ieri am scris două cuvinte: ‘tandrețe’ și ‘candoare’. Nu-i așa că sunt frumoase?!” (p. 13) Dar cât de rare sunt ele în
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
ajungă perversiunea ucigașă a oamenilor!” (p. 13) El însuși recunoaște că nu a vrut să fie așa: „Mi-ar fi plăcut să fiu altul și altfel decât sunt în fiecare zi! ” (p. 15) Însă, cine a fost o dată „incoruptibilul și intransigentul” Robespierre - rămâne pentru totdeauna. „Când te-am cunoscut erai un om bizar, special, tăcut, introvertit, destul de singuratic pentru un jazz-man.” (p. 201), îl descrie Relli când s-au reîntâlnit după mulți ani. Dar, un vechi prieten de liceu îl știe
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
luat liber.” (p. 157) și „În curând o să avem cu toții aceleași gânduri în același timp. O să fim la unison. Sincronizați. Uniți. Egali. Exacți. Așa, ca furnicile. Ca insectele. Ca oile... Care e esența existenței?” (p. 112; Editura Polirom, Iași, 2009) „Intransigentul și incoruptibilul” Pascal robespierrian, ca alter-egoul său american, Tender Branson, nu poate fi fidel decât lui însuși, iar scriitorul Bujor Nedelcovici, fidel scriiturii sale, ne-a dăruit o operă remarcabilă prin dinamismul și forța cu care subjugă lectorul de la prima
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
Camus și altor mari francezi dar era târziu, „ștampila de campion al proletcultismului îl va urmări toată viața“. Reabilitată pe jumătate, am putea spune, este Constanța Crăciun, cu „o atitudine în general reformistă și liberală”, opusă echipei Chișinevschi - Răutu, dogmaticii intransigenți. O doză de simpatie pentru Constanța Crăciun transpare și în portretul pe care i-l face și în care nu ezită să descrie trăsăturile de femeie atrăgătoare ale ministresei : „Avea calități de prezență și suflet ce nu puteau decât să
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
și aferenta marginalizare. Pe lângă faptul că se observă o bună cunoaștere a personalității lui Cornel Regman și a situației lui, șarja tăioasă la adresa unor realități românești poate fi pusă în prelungirea cuvântării de pomină împotriva cenzurii, din 1965, a aceluiași intransigent scriitor. Criticul a fost reprimit de membrii organizației de bază a Uniunii Scriitorilor, dar a nu se crede că acest lucru a avut și urmări efective: forurile superioare au refuzat să confirme reprimirea, ceea ce însemna practic că scriitorul nu putea
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
clare. Cartea pledează în primul rînd pentru păstrarea valorilor tradiționale (mai ales a religiei). Asistăm la lungi intervenții pentru apărarea vechilor norme în fața valului modernizărilor care lovește valorile familiei; modelul de instituție superioară de învățămînt este Universitatea Catolică; personajele-etalon sînt intransigente în ceea ce privește problemele religioase; partidul prezentat (cel pentru care activează multe personaje) este Democrația creștină; generația de după război este văzută simplist și bicolor: creștinii și marxiștii ș.a.m.d. Un alt punct sensibil este problema legăturilor sexuale înainte de căsătorie: "simțea cum
Ororile războiului într-o lume creștină by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16681_a_18006]
-
fost ajutat de o grupare de masoni, printre care Ralea, Iorgu Iordan, Petre Andrei, Const. Balmuș, pe care îi ura efectiv. Și cum doi dintre aceștia (Ralea și Andrei) au fost miniștri în perioada dictaturii regale îi judeca cu asprime intransigentă, alăturîndu-se opiniei lui Maniu că toți acești colaboraționiști trebuiesc judecați și condamnați. Și nu uit să adaug că Hudiță și-a rezolvat situația sa precară în învățămînt cu ajutorul legionarilor (conferențiar titularizat la Școala de Arhivistică) pe care, altminteri, îi detesta
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
contradictorie, poate fi stăpânită doar prin agerime dialectică. E interesant cum un discurs care s-ar fi adecvat cu succes și anilor '60 (desigur, mult mai vag ideologic) corectează azi acuze aduse mentalității burgheze de către figuri legendare precum acei papi intransigenți ai situaționismului, Raoul Vaneigem și mai ales Guy Debord. "A decreta plăcerea perpetuă, fericirea ca stare permanentă", observă Pascal Bruckner, înseamnă doar a resuscita sub camuflaj mult hulitul principiu al randamentului care otrăvește viața burghezului. Ca în multe alte privințe
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
anvergura mondiale, ne pamăm prea tare cînd nu e cazul și devenim prea aspri cu spectacole care, chiar împerfecte, înseamnă evoluție, ieșirea din impas, din teatrul mort în accepția lui Brook, prin faptul că acceptăm diletantismul, prin faptul că sîntem intransigenți cu ceilalți și mult prea îngăduitori cu noi înșine, prin faptul că ne înstrăinăm unii, de ceilalți, nu ne mai acceptăm, unii, altora, puncte de vedere diferite, privirea ni se întunecă și urechile se astupă în fața argumentelor, competiția noastră responsabilă
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
în vederea atingerii unui viitor orbitor sînt prezentate de bătrînul anticar, din amara perspectivă a experienței, într-o lumină descurajantă: independent de efectul măsurabil asupra marii istorii, aceste atitudini eroice compromit ireparabil ființa intimă. Masculinul e, pînă la capăt(ul vieții), intransigent: pentru a ne feri de eroismul dezumanizant, ne vom supune normelor și ne vom arăta aristocratic de sensibili în ratare. Un proiect existențial în linii mai fine nu e de imaginat... Profesorul Felix Munrau din Assisi pustiu, cealaltă povestire din
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
domnule premier"etc., etc. Oare de ce nu coboară cu apelativele până la Iepoca de Aur? De ce nu și "domnule contabil de la CAP", "domnule administrator de bloc", "domnule profesor ratat" sau chiar "domnule securist" și "domnule turnător"?" Pamfletarul are atitudinea unui adolescent intransigent, însetat de absolut și dezamăgit de toată lumea. El îi pune la zidul infamiei și pe pedeseriști și pe cederiști, fără să țină seama de deosebirea de situare istorică dintre ei. Cu aceeași furie oarbă îi aneantizează pe intelectualii care îi
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
răspunsese în faimosul RETUȘ la întoarcerea din URSS în care declara că s-ar fi ales cu mult mai mulți bani, dacă s-ar fi lăsat mituit de sovietici. Interesant, deci, e ca Troțki îl preferă pe André Gide pentru intransigenta să morală, ceea ce vine în sprijinul superiorității umane și politice a personalității discutate. Dar citez din textul la care m-am referit: "Malraux, ca și André Gide - scrie Torțki - face parte dintre amicii Uniunii Sovietice. Între ei însă este o
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
de odinioară, cei ce mă rugau înainte să nu mai critic atît că ni se va lua Fondul literar sau diverse alte avantaje, îmbrăcaseră blănuri de tigri. Erau violenți și puri! Unii anticomuniști de ultimă oră deveniseră mai duri, mai intransigenți chiar decît comuniștii. În locul operei, de cele mai multe ori inexistente, acești vajnici apărători ai democrației se ascundeau în spatele diverselor carnete de partid. Și, în plus, a unor biografii falsificate. Scriau despre cenzură cei ce nu prea aveau idee cum arată o
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
dramă răscolitoare scrisă, acut și actual. Doamna profesor Viviana Bearing este investigată de medici, la propriu și se autocercetează la figurat. A renunțat la familie și prieteni pentru carieră. A și reușit să fie strălucitoare pe acest drum, perfecționistă și intransigentă, învingătoare, în fond, dar singură și neîndrăgită, tratată de ceilalți rece și științific, învinsă, cu alte cuvinte. Pe scenă drama piesei este desfăcută pe mai multe registre de interpretare, astfel încît, contrar așteptărilor, spiritul ludic și chiar cinic este prezent
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
captivantă imagine panoramica a întregii poezii române din perioada postbelică. Se înșeală însă cine crede că aceasta a fost tot ce-a avut de spus Gheorghe Grigurcu în legătură cu poezia română contemporană, pentru că în continuare să se ocupe exclusiv de judecarea intransigenta a compromisurilor făcute de scriitori în timpul regimului comunist. Aventură să de critic al poeziei este departe de a se fi încheiat. Mai activ și mai inspirat decât oricând, criticul exilat la Târgu-Jiu urmărește mai departe tot ce se întâmplă în
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
a fi sigur că a făcut ceva concret, demn de povestit. Un alt subiect demn de atenție este jocul de noroc. Merită citit eseul dedicat "omului care joacă la loterie", pentru că impresionează naturalețea cu care privește fenomenul acest observator extrem de intransigent în alte cazuri. Tema este foarte actuală și ascunde și o importantă problemă de mentalitate a intelectualului român. Dacă privim publicistica intelectuală de sfîrșit de mileniu, vom vedea că, fără excepție, bingo-ul este privit ca un blestem național; iată o
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
ocupat poziții clar precizate și delimitate (mai puțin spectralismul, aflat în compenetrație cu celelalte sisteme extratemporale). Sistemul modal a dominat creația sonoră secole de-a rîndul, de la muzica antică greacă pînă la cea gregoriană, bizantină și renascentistă. A urmat tutela intransigentă, coercitivă a sistemului tonal, sub care a mijit și înflorit totalitatea creațiilor baroce și clasico-romantice. Pentru ca apoi, odată cu exacerbarea spiritului contestatar și non-conformist, la început de secol 20, să vină vremea serialismului, cu întregul lui alai constructivist și formalizator, un
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
nabab în viloiul de la Snagov?! Desigur, grija față de acești factori vitali pentru om și economie este în primul rând o sarcină cetățenească (românii trebuie să învețe cu mic cu mare să iubească și să ocrotească natura!) și abia atunci legile intransigente își vor dovedi eficiența în lupta fără menajamente împotriva tâlharilor și a profanatorilor mediului ambiant. Din păcate, corupția atotstăpânitoare încă îi mai apără de rigorile legii și nu de puține ori îi face scăpați pe mulți dintre aceia care nu
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]