KorAP: Find »[drukola/base=intranzitiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...18 >

442 matches

Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748

construcțiilor tranzitive."181 În schimb, "termenul acuzativ descrie în sintaxa o structură actanțială, spre deosebire de ergativ. Acuzativitatea este, astfel, o structură în care agentul (primul actant) construcțiilor bi-actanțiale (tranzitivitate) e cel care ofera (prin intermediul nominativului, caz non-marcat) actantul unic al construcției intranzitive, contrar structurii limbilor ergative care rezervă această funcție pacientului, adică celui de-al doilea din cei doi actanți ai construcției tranzitive. Acuzativitatea rezidă deci în marcajul celui de-al doilea actant al construcțiilor tranzitive. Această situație se observă în latină

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
numit și obiect pacient (fr. objet patient). Această funcție poate fi preluată, în limbile ergative, de cazul absolutiv, care se opune ergativului. De exemplu 183, în basca substantivul mutil (băiat) preia desinența absolutivului singular -a atît ca subiect al propoziției intranzitive Mutila etorri da (Băiatul a venit), cît și ca obiect al propoziției tranzitive Irakasleak mutila ikusi du (Profesorul a văzut băiatul), în care subiectul capătă desinența ergativă -ak. În funcție de locul modificatorilor: centrifuga/centripeta Lucien Tesnière (Éléments de syntaxe structurale, Klincksieck

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
ci și printr-o serie de alternante vocalice din rădăcina; 5. există o serie de alternante consonantice cu rol morfologic, spre deosebire de limbile semitice, în care consoanele rămîn neschimbate; 6. subiectul unui verb tranzitiv are același tratament că subiectul unui verb intranzitiv (o situatie diferită apare, de pildă, în limbile caucaziene). Fiecare dintre cele șase trăsături poate apărea și în alte familii de limbi, dar toate laolaltă apar numai în limbile indo-europene; o limbă nu poate fi numită indo-europeană, oricîte asemănări lexicale

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
finală decît inițială; cuvintele nu încep obligatoriu cu rădăcina; flexiunea se realizează atît prin afixe cît și prin alternante vocalice în radical; alternantele morfologice libere au rol morfologic; subiectul unui verb tranzitiv este tratat la fel că subiectul unui verb intranzitiv. Alte trăsături: rar limbi cu vocale nazale sau distincții tonale care să diferențieze cuvinte (tonul înlocuit prin accent de intensitate în limbile germanice, celtice, romanice); opoziție de sonoritate la oclusive; gen natural; sisteme cazuale; ablaut; topica devenită în majoritatea limbilor

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
142, 149, 150, 154, 155, 157, 158, 161, 165, 166, 172, 174, 176, 178, 189, 195, 196, 197, 198, 201, 204, 205, 213, 216, 222, 231, 242, 243, 247, 250, 276, 299, 304, ~ auxiliar 88, 90, 118, 205, 210, 212, ~ intranzitiv 94, 95, 139, 141, ~ modal 84, ~ tranzitiv 94, 95, 96, 139, 141, cadraj ~ 98, categorie gramaticala ~a 63, flexiune ~a 55, 68, 92, 93, 174, forma ~a perifrastica 79, morfologia ~ului 118, 158, 166, 195, 201, 248, prefixare ~a 83

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906

Barthes a atras atenția că Moda, ca și Literatura, sunt "sisteme homeostatice", adică sisteme a căror funcție nu este aceea de a comunica un semnificat obiectiv, exterior și preexistând sistemului, ci că ele - și îndeosebi Literatura - sunt sisteme semnificante și intranzitive, analizabile intrinsec. Ceea ce era mai mult sau mai puțin semiologic în analiza literaturii sau a miturilor "societății burgheze" devine explicit o dată cu Elements de semiologie (1965). în descendență saussureană și în perspectivă, 46 47 semiologia are ca obiect toate sistemele de

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644

lexico-gramaticale, care condiționează poziția cuvântului în sistemul lexical al limbii, în planul semantic al constantei coexistă și o a doua categorie de sensuri lexico-gramaticale care condiționează în măsură însemnată poziția cuvântului în structura gramaticală a textului; verbul a lupta este ‘intranzitiv’ și, în consecință, nu se construiește cu complement direct: Am luptat în zadar.; substantivul luptă este de genul ‘feminin’ și ca atare cere determinanților să se sincronizeze cu el în același gen: o luptă inegală și zadarnică. În planul semantic

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
în general părți de vorbire. Sensurile lexico-gramaticale de gradul II caracterizează cuvintele în funcție de apartenența lor la clasele lexico-gramaticale, reflectând existența unor subclase; ‘tranzitivitatea’, de exemplu, caracterizează clasa lexico-gramaticală a verbului și reflectă existența a două subclase: verbe tranzitive și verbe intranzitive; ‘genul’ caracterizează substantivul și diferențiază trei clase de substantive: masculine, feminine și neutre ș.a.m.d. „Localizate” în partea constantă a cuvântului, sensurile lexico-gramaticale sunt, în general, lipsite de mărci specifice la nivelul structurii cuvântului (sau nu au totdeauna) dar

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
aceasta, însă, nu duce niciodată la înlăturarea celorlalte elemente de la procesul constituirii sensului lexical unitar al grupului: a face mușama, „a mușamaliza”, a da năvală, „a năvăli”, a da poruncă, „a porunci” etc. Caracteristicile gramaticale ale locuțiunii (personală/impersonală, tranzitivă/intranzitivă) sunt condiționate, în primul rând, de verb, dar nu rămâne niciodată indiferent nici elementul nominal. Așa, de exemplu, sunt tranzitive locuțiunile al căror verb este tranzitiv, cu condiția, însă, ca elementul nominal „subordonat” să nu fie la origine un acuzativ

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
ca verb liber, este în afara locuțiunii, tranzitiv: I-am dat o carte. Locuțiunile construite pe baza sa, în schimb, pot fi deopotrivă tranzitive, cu tranzitivitate directă: a da în seamă (pe cineva), indirectă: a-și da seama (de ceva) sau intranzitive: a da seamă („Ai să dai sama, doamnă!” - C.Negruzzi). Cu rare excepții, locuțiunile verbale au caracter personal. Puținele locuțiuni impersonale se constituie pe baza unor verbe pronominale sau întrebuințate pronominal: a se miji de ziuă, a se lăsa seara

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
pentru asemenea oameni. Ajunge că ai venit tu. Când se realizează în interiorul propoziției, foarte rar, subiectul se exprimă prin pronume (substantiv + adjectiv pronominal) cu sens neutru: Aceasta nu importă. Acest lucru nu importă. Verbe tranzitive - verbe intranzitivetc "Verbe tranzitive - verbe intranzitive" Din cea de-a treia perspectivă din care se definește poziția verbului în structura sintactică a unui enunț, perspectiva relațiilor sintactice prin care verbul guvernează un câmp semantico-sintactic, care asigură funcționarea enunțului ca unitate de comunicare finită, verbele se disting

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
gramaticile curente) interpretează tranzitivitatea verbelor din perspectivă sintactică; se disting două categorii de verbe, în funcție de capacitatea lor de a primi complement direct; sunt tranzitive verbele care pot primi complement direct: „Purtăm fără lacrimi / O boală în strune.” (L. Blaga); sunt intranzitive verbele care nu admit complement direct: „Și mergem de-a pururi / Spre soare apune.” (L. Blaga) Atât conceptul de tranzitivitate, cât și raportul dintre tranzitivitate, planul semantic al verbului și structura enunțului (în planul expresiei și în plan semantic) impun

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
expresiile corespunzătoare marcate, prin dativ, de trăsătura + uman: a-i fi frig, a-i fi cald, precum și verbele impersonale relative: a-i conveni, a-i plăcea etc. Celelalte verbe se grupează în două clase, în funcție de prezența sau absența tranzitivității: • verbe intranzitive • verbe tranzitive 1. Verbe intranzitive Sunt intranzitive verbele al căror plan semantic se definește pe deplin în interiorul relației cu un subiect; în consecință, nu au nevoie de un complement semantic secundar și, de aceea, nu guvernează relații sintactice de dependență

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
de trăsătura + uman: a-i fi frig, a-i fi cald, precum și verbele impersonale relative: a-i conveni, a-i plăcea etc. Celelalte verbe se grupează în două clase, în funcție de prezența sau absența tranzitivității: • verbe intranzitive • verbe tranzitive 1. Verbe intranzitive Sunt intranzitive verbele al căror plan semantic se definește pe deplin în interiorul relației cu un subiect; în consecință, nu au nevoie de un complement semantic secundar și, de aceea, nu guvernează relații sintactice de dependență care să genereze un complement-obiect

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
uman: a-i fi frig, a-i fi cald, precum și verbele impersonale relative: a-i conveni, a-i plăcea etc. Celelalte verbe se grupează în două clase, în funcție de prezența sau absența tranzitivității: • verbe intranzitive • verbe tranzitive 1. Verbe intranzitive Sunt intranzitive verbele al căror plan semantic se definește pe deplin în interiorul relației cu un subiect; în consecință, nu au nevoie de un complement semantic secundar și, de aceea, nu guvernează relații sintactice de dependență care să genereze un complement-obiect; nu pot

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
zbura, a sta, a pluti, a intra, a ieși, a alerga, a întârzia etc.: „Ei trec ca vijelia cu aripi fără număr, Căci caii lor aleargă alăturea-nspumați.” (M. Eminescu) Observații: Verbele de mișcare mai ales, dar și alte verbe intranzitive, pot primi în anumite condiții complement-obiect: - când sunt întrebuințate cu un sens derivat sau figurat: Am mers (am colindat) tot satul dar n-am găsit un bătrân. L-am alergat până a căzut fără suflare. - când „obiectul” acțiunii este, de

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
una din clasele definite de specificul realizării tranzitivității. Există, însă, o serie de verbe care se caracterizează prin poziții variabile, fie în funcție de diferite componente ale planului lor semantic, fie în funcție de semantica termenului complement, fie în mod aleatoriu: un verb este intranzitiv, ca verb subiectiv: „Adormind de armonia / Codrului bătut de gânduri.” (M. Eminescu) și tranzitiv, ca verb factitiv: „Chiar moartea ce răspânde teroare-n omenire, Prin vinele-i vibrânde ghețoasele-i fiori, Acolo m-ar adoarme în dulce liniștire.” (M. Eminescu

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
ca verb subiectiv: „Adormind de armonia / Codrului bătut de gânduri.” (M. Eminescu) și tranzitiv, ca verb factitiv: „Chiar moartea ce răspânde teroare-n omenire, Prin vinele-i vibrânde ghețoasele-i fiori, Acolo m-ar adoarme în dulce liniștire.” (M. Eminescu) intranzitiv, întrebuințat cu sensul său fundamental, noțional: „Vreme trece, vreme vine, / Toate-s vechi și nouă toate.”; (M. Eminescu) și tranzitiv, când este întrebuințat cu un sens derivat sau figurat: „De treci codrii de aramă, de departe vezi albind.” (M. Eminescu

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
cânt/ști + înd/ind ș.a.m.d. Alegerea între verbe auxiliare și teme în dezvoltarea sensurilor gramaticale verbale este dependentă în limba română numai de timpul (modul) exprimat prin sintagma analitică, nu de apartenența verbului la diferite clase semantice (tranzitive/intranzitive) ca în celelalte limbi romanice. Verbe auxiliaretc "Verbe auxiliare" Verbele auxiliare fac parte din categoria morfemelor libere de care se servește limba română pentru exprimarea unor sensuri gramaticale finite, alături de alte auxiliare ale flexiunii; • de natură fonetică sau prozodică: alternanțe

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Diateza activ\" Sintagma în spațiul căreia se poate dezvolta diateza activă este constituită din doi (sau trei) termeni, toți autonomi sub aspect lexical și toți dezvoltând funcții sintactice. Sunt alcătuite din doi termeni, necesari și suficienți, sintagmele generate de verbe intranzitive, caracterizate printr-un singur „gol” în planul lor semantic, o singură valență sintactică (S. Stati), satisfăcută prin asumarea funcției de subiect - complinire semantico-sintactică obligatorie - de către un nume/pronume sau o propoziție, Maria a plecat. Maria: subiect gramatical a plecat: predicat

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
izomorf raportului logic de interpretare a realității extralingvistice. În funcție de diferite trăsături semantice ale verbului, componente ale sensului lexical, diateza activă dezvoltă trei variante: • subiectivă; verbul descrie o trăsătură dinamică a autorului acțiunii, interpretat ca subiect gramatical. Această variantă caracterizează verbele intranzitive: Copilul a adormit., Maria a revenit., Apa fierbe. etc. • obiectivă; verbul descrie o trăsătură dinamică a autorului acțiunii - subiect gramatical, raportând-o la obiectul-complement direct. Această variantă caracterizează verbele tranzitive: Copiii au adunat scoici., Profesorul a desenat un dinozaur. • factitivă

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
descrie o trăsătură dinamică a autorului - subiect prin care acesta determină obiectul - complement să dezvolte el, ca autor secundar, o anumită trăsătură dinamică. Prin aceasta, verbul dezvoltă trăsătura semantică ‘factitiv’ sau ‘cauzativ’. Această variantă este dezvoltată mai ales de verbe intranzitive, subiective: El adoarme copilul. = șEl faceț copilul să adoarmă. L-am trecut strada. = șL-am făcut/ajutatț să treacă strada. El a fiert apă. = șEl a făcutțapa să fiarbă. dar și de verbe tranzitive: Și-a construit o casă. = $El

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
de la altul. Diateza impersonalătc "Diateza impersonal\" Sintagma este formată din doi termeni, reprezentând o singură unitate lexicală autonomă și o singură funcție sintactică - de predicat (sau alte funcții): morfemul se și verbul: se merge, se tace etc., când verbul este intranzitiv, sau din trei termeni, când verbul este tranzitiv, reprezentând două unități lexicale autonome și două funcții sintactice: morfemul se+verbul + un substantiv (pronume)/o propoziție. Se citește ziarul. (predicat) (subiect) În plan semantic, diateza impersonală exprimă absolutizarea acțiunii verbale în

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
pronume)/o propoziție. Se citește ziarul. (predicat) (subiect) În plan semantic, diateza impersonală exprimă absolutizarea acțiunii verbale în interpretarea lingvistică a realității; subiectul vorbitor reține doar desfășurarea acțiunii; în consecință, suspendă total relația cu un subiect gramatical în cazul verbelor intranzitive: Se trăiește greu. sau o situează în sfera semantică a subiectului-agent nedeterminat, în cazul verbelor tranzitive: Se spun multe. Observații: În sintagmele cu verbe tranzitive (cel mai frecvent, verbe de percepție, de zicere sau de atitudine), al treilea termen (foarte

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
de nedeterminare 14 ocupă locul pronumelui personal a cărui semantică stă sub semnul determinării. El hotărăște, respiră, doarme, înoată greu. Se trăiește, respiră, doarme, înoată greu. La diateza impersonală, verbul se poate afla numai la persoana a III-a. Verbele intranzitive stau întotdeauna la persoana a III-a singular: Se doarme bine acolo. Verbele tranzitive realizează opoziția singular/plural când al treilea termen al sintagmei este un substantiv (pronume) și rămân la singular dacă acesta are dezvoltată propozițională: Se spune ceva

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]