519 matches
-
a lui Antonescu. Pași repezi și, îndată, apăru el în uniformă, cu cizmele strălucind, frecate dimineața de ordonanța lui - Gheorghe, - lustruite cu os de miel... Mareșalul îl salută pe primarul Brașovului, întrebându-l dacă drumul fusese bun - și Gologan aprobă, intrigat; care putea fi, totuși, scopul acelei vizite neașteptate?... Ascultam foarte atent relatarea fiului. Știam că aveam în față o pagină necunoscută, sau foarte puțin știută, de istorie. Mareșalul se plimbase un timp, așa, repede și nervos; pe urmă, văzându-l
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
plăci de alb email, - ce-mi evocau inscripțiile funebre și, mai ales, heliogravurile în sepia ale chipeșilor decedați" ("Amintire cu miros de farmacie curată"). Magazinul de leacuri îi amintea nu altceva decît "un columbariu, noțiune, pe atunci, străină mie, cel intrigat mai mult de alinierea, perfectă, a multiplelor sertare sau, pe rafturile bine lustruite, de acaju sau abanos, a sticluțelor cu dop de sticlă groasă și cu, pe etichete albe și ovale, litere negre, aliniate fără greș" (ibidem). Un bar evident
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
Indeterminările spațio-temporale favorizează în roman construcția unei parabole a condiției umane. O motivație a obligativității acestui drum spre necunoscut se constituie totuși, dar numai pentru deruta șătrarilor: unul dintre jandarmi insinuează că această poruncă e pentru toate șatrele din cauza războiului. Intrigate, victimele prezumtive, întrezărindu-și destinul nefast, protestează zadarnic că ele nu au nimic cu războiul, pentru că, după cum explică jandarmul, "se pare însă că războiul are ceva cu voi" (p. 35). Sensul parabolei se profilează astfel foarte clar din primul capitol
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
pus acum accentul pe primul termen. Pariul simplu cu sine însuși a fost să realizeze un personaj feminin de anvergură. Complicațiile vin pe urmă. Miza e mai mare. Gheorghe Crăciun și-a propus să descopere cum este alcătuită o femeie, intrigat că acest subiect, atât de la îndemână în aparență, s-ar putea crede că îi e indiferent sau inaccesibil sau prea puțin cunoscut. Premisa, convingerea lui inițială e că, în înțelegerea unei ființe, totul pornește de la trup, de la trăirea corporalității. Tentativa
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
de Acasă. În fermecătoarea Portugalie am brevetat o insolită metodă de a mi-l alina: de câte ori mă aflu pe stradă, fie ca pieton, fie ca șofer, mă uit la numerele de înmatriculare ale vehicolelor. Și ce dacă? - parcă aud reacția intrigată a lui Tudor Ionescu, autorul unor șarmante investigații prin mitologia postmodernă a Clujului publicate bilunar în Tribuna. Răspuns: nu doar că sunt scrise cu aceleași caractere, negre pe fond alb, dar conțin câte două litere, tot ca la noi. Acestea
Frânturi lusitane - Numere de înmatriculare și ambient muzical by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9556_a_10881]
-
comandantul vasului. Un bărbat falnic, înalt, uscățiv. Pe Omicron nu avea cum să-l vadă; așa că mi se adresă doar mie, într-o engleză marinărească: "Singur? Sir, când toată lumea de pe bord petrece?! Atât de singur, Sir? De ce?..." Mă privea lung, intrigat. M-am simțit deodată suspect, și mă ridicai. Cei mai suspicioși oameni din lume sunt rușii, turtiți sub teascul stalinist, ei peste tot văd, vedeau, numai spioni. La început crezui că era o altă scamatorie a lui Omicron și că
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
că „nu”. Până la urmă - așa cum se întâmplă, că își bagă și dracul coada - o învins Zoița, cu balcâza de Frăsâna... Da’ bine, om bun. Nenea Jănel n-o spus nimic când o auzit de urâtă? O tăcut mâlc? a întrebat intrigat Vasile Hliboceanu. Mă-i crede, nu mă-i crede, eu ți-o spun pe cea dreaptă...Nenea Jănel n-o scos o vorbă. Nici că-i laie, nici că-i bălaie. Stătea cu capul plecat ca oaia în cârd, când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
șira spinării, ca de fiecare dată când aude o sonerie sau vede nisip. De aceea, nu merge niciodată în vacanțe pe Coasta de Azur (și din cauza banilor, dar asta n-are legătură cu povestea noastră). Robespierre începe să latre nervos. Intrigată, Liliane se îndreaptă spre ușa de la intrare. Înainte de-a ajunge la vizor, întreabă: — Cine e? — Valetul, room-service. Liliane se uită prin vizor și-l vede pe Lionel, îmbrăcat într-un chimono de karatist. E ușor băut, dar foarte ușor
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ales când li se termină banii, și-au vândut deja paltonul și pe pantofii scâlciați nu pot lua nimic. Ca bețiv amator, Lionel trebuie înțeles că a luat această hotărâre. E ora 9.30. Se aude un țârâit de sonerie. Intrigat, Lionel ascunde banii în sertar și se duce la ușă: e îmbrăcat în boxeri și în maieu. Se uită pe vizor: e madame Agnès. Despre Agnès Agnès e o fată bună, chiar dacă nu mai e de mult fată și e
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de...secretarul literar (nu altul decît nepotul...lui Eugen Ionescu!): după doar un sfert de oră, autorul s-a ridicat din lojă și a țipat, Încercînd să acopere actorii: „Opriți spectacolul! Nu e piesa mea!”. Apoi a părăsit sala, demn/intrigat, Îndreptîndu-se, firește, spre bufet... Vă dați seama cum au continuat bieții histrioni, reprezentația... noroc că era teatru scurt. Cam În aceeași perioadă, l-am văzut pe dramaturg la Brașov: era tot un festival, de teatru contemporan. Eram, desigur, la barul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
timp, când mă răscolesc gândurile din ceața unor estompate aduceriaminte, îmi simt furia și durerea interioară care mă macină și mă revoltă în fața sorții, zeița Fortuna zâmbindu-mi totdeauna ironic, diminuându-mi bucuria puținelor plăceri. De multe ori mă întreb intrigat, de ce nu am primit și eu un bilet de gală la marele spectacol al vieții?! Iluziile pierdute în copilăria întreruptă, sfâșiată și călcată în picioare mi-au lăsat în urmă cicatrice severe, iar din preaplinul sufletului împătimit de ură izvorăște
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
doar de conștiință, dezavuez modul de a trăi în minciună și ipocrizie, și nu mă regăsesc în el, chiar dacă fac parte din normalul existenței cotidiene. Referitor la indulgența de care am amintit, și nu mă joc cu cuvintele, mă întreb intrigat: Cât să mai tolerăm nedreptățile? Din toleranță în toleranță va ajunge țara bordel! Doamne ferește de priapism la unii „măgari” nelegiuiți care își poartă falusul într-o spectaculoasă erecție, spre deliciul prostituatelor inițiate în materie, care dau cu „păsărica” în populație
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
noastră existență amoroasă, o excita peste măsură, provocând În ea dulci explozii de plăcere. O voia repetată la nesfârșit, Într-un interminabil preludiu conducător spre finalul apoteotic. Spre Marele O. Mă simțeam de fiecare dată umilit, ridicol de neîmplinit și intrigat de comportamentul straniu al Ninetei. Pot spune, Însă, că Nineta era și o mare sentimentală. Că avea suflet bun! Cupidonul din ghips l-am primit de la ea, cu dedicația „pentru tine, de Ziua Îndrăgostiților”. Ce prostie!... Ruptura a venit Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
las să plece. Salută cu o tristă Înclinare a capului și se Îndepărtă sfidător, unduindu-se ca o felină printre mese, culegând privirile bărbaților tulburate de alcool și de dorință. La fel ca În ziua trecută, am plecat singur și intrigat. (Ce fel de bărbat ești? Cum de o poți lăsa să-ți scape așa, bo-u-țule?!). Hotărâsem ca mâine să n-o mai ratez. Gata cu poveștile, domniță... Gata cu dulcegăriile, păpușă... Mâine te pap, scumpo... Te pap! Toa-tăăă!... Garsoniera mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
proprie ortodoxiei rusești?”), dar și cu meditații interesante, de școlită turistă („pînă la douăzeci și ceva de ani, femeile sunt superbe. După aceas tă vîrstă, devin uriașe. Și cum nu am văzut nici măcar un singur bărbat arătos, m-am Întrebat, intrigată, cu cine și fac femeile cele uriașe, fetele lor superbe?”), scrie Marta Pe treu. Finalul contribuției ei este revelator pentru importanța călătoriei :” Poate că Bulgakov n-a fost prezent la Moscova, la Întîlnirea cu mine. Dar maestrul și Margareta sa
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mai mult decât oricând să nu fi ajuns niciodată la destinație, ca să nu se fi epuizat discuțiile noastre palpitante. Așa aș fi putut să-l cunosc mai bine pe dl. Valy și, prin el, pe toți de la Casa de Cultură. Intrigat, caut printre hârtiile de buzunar și citesc, fără o pregătire în prealabil a terenului, cu glas tare, ca și cum aș fi fost singur în fața oglinzii: Aici s-ar fi terminat întâlnirea dintre Mihai de Giulești și lumea de dincolo de schimbarea anotimpurilor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mă Întorc. Chiar și acum, cînd scriu aceste rînduri, mă Întreb dacă n-a fost totuși o iluzie optică, o proiecție a imaginației mele, provocată de dorința ca lucrurile să se fi petrecut astfel. Fiindcă În cele din urmă, ușor intrigat, m-am Întors să văd de ce Întîrzie. Mai auzisem și un chiot scurt, ca un tril curios de pasăre, urmat de lătraturile cățelului. Pablo stătea cu spatele la mine, cu mîinile În buzunarele pardesiului său, și privea În lungul aleii - În primă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Roja cu seninătate, fac orice pentru propria plăcere, războiul ăsta nu este numai al meu sau numai al României, afacerea e mult mai încîlcită, lumea ar trebui să se dezmeticească odată, altfel va fi prea tîrziu. Care lume, îl întrerupe intrigat taximetristul exact în clipa cînd automobilul trece prin dreptul unui semafor. Uite-i cum așteaptă să se facă verde ca să traverseze, izbucnește Roja către pietonii care stau ca niște jaloane pe marginea trotuarului, fuste, pantaloni, ciorapi, sandale, pantofi, adidași. Am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că scîrțîie în mai multe locuri, mai are careva dintre voi vreo copie a proclamației Frontului Democrat de la Timișoara? — O aveam eu pe undeva, spune Gulie începînd să-și scotocească prin buzunare. — Mare tupeu a avut nenorocitul ăla, își amintește intrigat Dendé, gîndindu-se la Timișoara, dacă aș fi ajuns doar puțin mai devreme, n-ar mai fi avut timp să-și facă jocurile, de asta puteți fi siguri sută la sută. — Norocul lui a fost că nu s-a dat înapoi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce te pot ajuta? Păi... are legătură cu prietena ta, Alixe, cea la a cărei petrecere de divorț m-ai invitat... —Ce chestie... Și eu voiam să te Întreb ceva În legătură cu Alixe, spuse Lauren, surprinsă. —Ce? am Întrebat-o, brusc intrigată. Nu, spune tu prima, zise zâmbind Lauren. Am dat cărțile pe față și i-am povestit lui Lauren toată trista istorie, de la cap la coadă. Când am terminat, a luat telefonul mobil, a sunat-o pe Alixe Carter și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
când mergi tu la Frankfurt, i-am spus. Aș putea să fac niște afaceri mărunte pentru Thack, plus că e și nu știu ce meci de polo pe zăpadă la care Lauren ține să meargă. — Ce naiba caută Lauren la Moscova? Întrebă Hunter, intrigat. —Ea Îi zice călătorie de afaceri și de plăcere. Încearcă să cumpere pentru Sanford nu știu ce pereche de butoni Fabergé și Întâmplarea face că aceștia sunt În proprietatea tipului ăstuia de care ea a hotărât că este nebunește Îndrăgostită. Unul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de a celei dintâi. — Trebuie să-l văd pe doctorul Margoulies, spuse Bull. Se pot face programări pentru astăzi? — Hmmm, se auzi din receptor, nu prea cred că se poate, mâine pleacă la un curs de perfecționare. — Cum adică? întrebă intrigat Bull. În ce se perfecționează? — E un fel de competiție. (Fata voia „să se facă utilă“. Luase în serios circulara emisă de Autoritatea pentru Sănătate, prin care tuturor angajaților li se cerea să-i trateze pe pacienții Sistemului Național de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Da, tu de colo! Razza arăta cu degetul la spatele lui Bull, aflat în retragere. Câțiva indivizi din public evaluau deja potențialul de participare al acestuia. — Cum se cheamă un bărbat care are o pizdă în dosul genunchiului? Un murmur intrigat se ridică din public. Bull simți cum i se înroșesc de rușine vârfurile urechilor. Între el și noaptea suburbană nu erau decât doi tipi cheli, purtând cămăși identice, cu mâneci scurte și buzunare în carouri. — Să mă ia naiba dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
unghii, iar în partea opusă doi puștani slăbuți și rași în cap, cu urme de psoriazis, zornăiau de zor tuburile cu balsam de buze în tăvile de plastic. Farmacistul trânti Valiumul pentru Bull prin ghișeul de servire. Se uita ușor intrigat la clientul său. Bull nu părea genul care să aibă nevoie de sedative. Arăta mai degrabă ca un băiat bine făcut, plin de bonomie și care avea o relație apropiată cu alcoolul. Bull luase pastilele fără să se deranjeze să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
subiect, nu se așteptase ca prințul Pangratty să fi abordat un astfel de subiect "metafizic" după cîteva pahare de coniac într-o asemenea împrejurare, și unde mai pui că nici măcar nu discuta cu o femeie, ca s-o dea gata, intrigat și încîntat, Bîlbîie îl întrebă: "dar dumneavoastră ați fost? Vreau să zic, ați fost închis vreodată?" După cîte știa, Pangratty avusese o viață aventuroasă, prin Africa, prin Germania, în vremea războiului, poate atunci în Germania... "Propriu-zis, închis în pușcărie, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]