KorAP: Find »[drukola/base=intuiționist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 >

79 matches

Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589

Principiu Suprem. Dar în zilele noastre, un intuiționist este considerat a fi o persoan] care are o anumit] perspectiv] asupra felului în care reușim s] ne d]m seama care acțiuni sunt corecte și care sunt greșite. În acest sens, intuiționiștii pretind c] înțelegem principiile morale de bâz] prin intuiție și acest lucru poate fi crezut f]r] a ne gândi c] exist] mai multe principii de acest fel. Pentru a oferi un exemplu remarcabil, Henry Sidgwick era utilitarist, dar consideră

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
doar s] le cânt]reasc], pentru a recunoaște c] erau adev]rate. Lucrarea lui W.D. Ross și H.A. Prichard din anii 1930 a fost cea care a unit cele dou] sensuri ale intuiționismului, deoarece cei doi erau pluraliști - sau intuiționiști, în vechea denumire - si dedicați unui mod special de cunoaștere - adic] intuiționist, în sensul nou. (Prin acest aspect, s-a asem]nat cu poziția p]rintelui intuiționismului modern, Richard Price care a scris cu 200 de ani înainte.) Ei susțineau

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
Lucrarea lui W.D. Ross și H.A. Prichard din anii 1930 a fost cea care a unit cele dou] sensuri ale intuiționismului, deoarece cei doi erau pluraliști - sau intuiționiști, în vechea denumire - si dedicați unui mod special de cunoaștere - adic] intuiționist, în sensul nou. (Prin acest aspect, s-a asem]nat cu poziția p]rintelui intuiționismului modern, Richard Price care a scris cu 200 de ani înainte.) Ei susțineau c] exist] foarte multe principii morale adev]rate pe care le cunoaștem

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
o încercare de a-ți impune autoritatea asupra opiniei morale a unei persoane care nu dorește s] fie de acord cu ceilalți. Am s] încep cu noțiunea unui simt moral sau capacitate moral], denumit] intuiție. Înainte de a-i critică pe intuiționiști trebuie s] clarific]m p]rerile lor. În primul rând, ce anume susținea Ross c] putem cunoaște prin intuiție? Așa cum am explicat în eseul la care m-am referit mai sus, Ross susținea faptul potrivit c]ruia cunoașterea moral] apare

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
c] avem una). Dar Ross nu afirm] acest lucru. Cunoașterea de c]tre noi a principiilor nu este direct], ci indirect]; ajungem la ea prin ceea ce cunoaștem mai bine, si anume, natura cazului particular din fața noastr]. Am spus deja c] intuiționiștii susțineau dou] concepții generale controversate. Prima este aceea c] exist] adev]ruri morale care pot fi cunoscute și ce-a de-a doua reprezint] o explicație pentru modul în care ajungem s] le cunoaștem (prin intuiție?). Pentru a înțelege cum

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
decât vreo alternativ] disponibil] este același lucru cu faptul c] este greșit. Dac] ar fi adev]rât, nu ar mai fi o problem] așa de mare în a g]și loc pentru fapte morale într-o lume a științei. Dar intuiționiștii au respins naturalismul. Au procedat astfel din cauza pluralismului lor. Dac] crezi c] exist] multe tipuri diferite de lucruri nearanjate în vreo ordine sau form] clar], care conteaz] pentru cum ar trebui s] te comporți, atunci te vei gândi c] exist

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
acțiune ajunge s] fie corect]. Baza natural] pentru faptele morale nu are o form] natural] și prin urmare nu exist] nici o tr]s]tur] natural] obișnuit] cu care s] identific]m corectitudinea unei acțiuni. Cea mai bun] abordare pentru un intuiționist este s] încerce s] arate c], desi „faptele” morale nu trebuie identificate cu cele naturale, ele nu sunt foarte diferite de alte fapte așa cum s-ar putea presupune la început. Dac] recunoaștem c] lumea în care tr]im este aproximativ

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
privat] de orice relație intrinsec] de a dirija acțiunile într-un fel pe care criticii l-au ridiculizat cu ușurinț]. Criticii au avut dreptate s] întrebe de ce ar trebui s] ne pese de faptele morale dac] ele sunt așa cum spun intuiționiștii. Ideea c] atitudinile morale sunt legate intrinsec de comportament este foarte plauzibil]; a adopta o atitudine înseamn] doar a accepta un motiv pentru a acționa -s] fii motivat s] faci sau nu acțiuni de un anumit tip. Acea motivație poate

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
un externalist ar susține c] judec]țile morale au nevoie de ajutorul unei dorințe independente dac] vor s] ne motiveze și s] conteze pentru cum action]m. Întrebând de ce ar trebui s] ne pese de faptele morale despre care vorbesc intuiționiștii, acesti critici se plângeau de externalismul lui Ross. Și cred c] aveau dreptate. Este absurd s] spui c] am putea accepta o acțiune ca fiind scandalos de greșit] și totuși s] ne gândim c] acest lucru nu ne d] prin

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
p]rerilor lui Hume despre motivație și diferența dintre percepție și dorinț], o judecat] moral] trebuie s] fie vreo form] de dorinț] (sau, si mai general spus, vreo form] de „atitudine-pro”) mai degrab] decât o form] de percepție, cum credeau intuiționiștii, pentru c] dorințele sunt forme ale compasiunii sau atenției, pe când percepțiile nu sunt astfel de forme. Acest argument este cel care a f]cut că noncognitivismului s] domine în perioada 1930-1970 în sfera anglo-saxon] și s] eclipseze intuiționismul (vezi capitolul

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
a f]cut că noncognitivismului s] domine în perioada 1930-1970 în sfera anglo-saxon] și s] eclipseze intuiționismul (vezi capitolul 38, „Subiectivismul”). Atitudinile morale se aseam]n] mai mult cu percepțiile sau cu dorințele?; această eră controversă dintre cognitiviști și noncognitiviști; intuiționiștii apar drept cognitiviști în aceast] abordare și, prin urmare, drept externaliști (potrivit imaginii lui Hume). Convingerea c] faptele morale sunt st]ri inerte ale lumii morale pe care cineva le poate observa într-un fel care nu are nici o leg

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
faptele morale sunt st]ri inerte ale lumii morale pe care cineva le poate observa într-un fel care nu are nici o leg]tur] direct] cu alegerea cuiva de a acționa, i-a pus și mai mult în dificultate pe intuiționiștii care trebuiau s] r]spund] la întrebarea: cum reușește cineva s] cunoasc] aceste fapte ciudate? Nu era plauzibil s] spui c] le deducem din altceva; percepțiile noastre morale nu sunt produsul rațiunii. Atunci înseamn] c] trebuie s] fie produsele simțurilor

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
simț suplimentar, cel moral. Din aceast] cauz] intuiționismul este uneori denumit teoria simțului moral. Absența unei explicații despre cum funcționeaz] acest simt suplimentar și neremarcat este cea care a dus la bine-cunoscuta acuzație a lui G.J. Warnock potrivit c]reia intuiționiștii ofer] aici nici mai mult nici mai puțin decât o m]rturisire a unui haos care arăt] a r]spuns. Totuși, mi se pare c] problema este mai mult legat] de externalismul lui Ross decât de afirmația lui c] exist

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
posibilit]ți nepl]cute, cum ar fi ideea c] s-ar putea s] existe experți morali acreditați care ar fi cumva în poziția de a dictă celorlalți care dintre acțiuni sunt acceptabile din punct de vedere moral și care nu. Intuiționiștii care vor s] evite acest argument ar face bine s] înceap] negând prima premis]. Dar chiar dac] tot ceea ce am spus pan] acum este acceptat mai r]mân totuși niște întreb]ri dificile legate de aceste fapte morale. Întrebarea dac

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
el ar fi mulțumit. Am revenit la discuția despre faptele morale, dar mai degrab] intenționăm s] sugerez c] cel mai bine este s] nu consider]m aceste fapte că fapte percepute, ci motive recunoscute în exersarea judec]ții morale practice. Intuiționiștii susțin c] aceste motive exist] pentru că noi s] le recunoaștem - adic] sunt acolo pentru a fi recunoscute. Exist] adev]ruri, adev]ruri factuale despre motivele care exist] acolo; și e posibil s] nu recunoaștem aceste adev]ruri dac] nu suntem

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
suntem tentați s] neg]m c] aceste culori sunt reale (în sensul mai modest al lui McDowell) și McDowell ar spune același lucru despre valori. Cealalt] posibilitate este s] compar]m intuiționismul în etic] cu intuiționismul în matematic]. În matematic], intuiționiștii susțin c] numerele sunt obiecte abstracte a c]ror existent] și natur] le putem remarcă nu intrând în relații cauzale naturale cu ele (ceea ce este imposibil), ci prin rațiune. Ideea aici este c] putem fi determinați s] recunoaștem propriet]țile

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
adev]ruri morale (de exemplu, afirmațiile adev]rate), nu exist] fapte morale sau propriet]ți particulare (stare de lucruri moral] distinct]) dincolo de faptele și propriet]țile care pot fi expuse folosind termeni amorali. Apare aici o contradicție fâț] de filosofii „intuiționiști” precum G.E. Moore (1874-1958): „Dac] sunt întrebat « Ce este binele?», r]spund c] binele este bine și cu asta basta. Sau dac] sunt întrebat: «Cum trebuie definit binele?», r]spund c] el nu poate fi definit și c] asta e

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
de adev]r, care conform descriptivismului le dau acestora înțeles, sunt sau nu determinate prin definiții (sau, măi inexact, explicații ale înțelesului) care se refer] numai la propriet]ți și adev]ruri nemorale. Naturaliștii cred c] acest lucru este posibil; intuiționiștii, dimpotriv], consider] c] asemenea definiții sau explicații nu pot cuprinde sensurile cuvintelor morale. De reținut ar fi c] disputa dintre naturaliști și oponenții lor intuiționiști nu este de aceeași natur] că cea dintre descriptiviști și nedescriptiviști: e o disput] în cadrul

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
numai la propriet]ți și adev]ruri nemorale. Naturaliștii cred c] acest lucru este posibil; intuiționiștii, dimpotriv], consider] c] asemenea definiții sau explicații nu pot cuprinde sensurile cuvintelor morale. De reținut ar fi c] disputa dintre naturaliști și oponenții lor intuiționiști nu este de aceeași natur] că cea dintre descriptiviști și nedescriptiviști: e o disput] în cadrul descriptivismului. Nedescriptiviștii resping naturalismul deoarece ei resping descriptivismul de orice fel. Ei pot folosi astfel de argumente intuiționiste împotriva naturalismului; dar principala fort] motrice a

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
c] disputa dintre naturaliști și oponenții lor intuiționiști nu este de aceeași natur] că cea dintre descriptiviști și nedescriptiviști: e o disput] în cadrul descriptivismului. Nedescriptiviștii resping naturalismul deoarece ei resping descriptivismul de orice fel. Ei pot folosi astfel de argumente intuiționiste împotriva naturalismului; dar principala fort] motrice a atacului lor este independent de acestea. Principala fort] motrice vine din recunoașterea faptului c] ambele forme ale descriptivismului, în feluri diferite, sunt destinate c]derii în relativism. Deși relativismul are suporterii lui (printre

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
variaz] de la o societate la alta, efectul intuiționismului este din nou acela de a fixa raționamentul nostru moral la ceva referitor la anumite societ]ți. E adev]rât c] exist] convingeri comune tuturor societ]ților, dar altele nu sunt, iar intuiționiștii nu ofer] nici o cale de a spune care sunt datele demne de încredere. Că s] revenim la exemplul nostru, dac] este o convingere universal] c] într-o societate soțiile se cuvine s]-si asculte soții, atunci cazul feminiștilor este scos

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
intuițiile și convingerile morale sunt și ele fapte obiective - fapte despre ceea ce cred oamenii; și de aceea multe dintre obiecțiile acceptate în mod obișnuit împotriva subiectivismului se aplic] în mod egal și intuiționismului. Această explic] de ce intuiționismul cade în relativism; intuiționiștii nu cer sprijinul unui fapt obiectiv, ci doar propriile gânduri și gândurile altora, și acestea variaz] de la o persoan] și societate la alta. Folosite în afara acestui context, cuvintele „obiectiv” și „subiectiv” pot crea confuzie (Hâre, 1976). În special, dac] tipuri

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
nu echivaleaz] judec]țile morale cu afirmații ale faptului psihologic, deoarece nu le echivaleaz] cu nici un fel de afirmație real]. E adev]rât, sunt de acord cu subiectiviștii în respingerea atât a naturalismului obiectivistic, cât și a pretențiilor obiectiviste ale intuiționiștilor; dar numai atât au în comun. Subiectivismul, în sensul folosit aici, si prescriptivismul (sau emotivismul) sunt de o parte și de alta a principalei diviziuni a teoriilor etice în teorii descriptiviste și nedescriptiviste (vezi mai sus). De aceea folosirea termenului

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
care un descriptivist poate ieși din aceast] dificultate este fie de a spune (dac] este naturalist) c] „se cuvine” și „fericit” au înțelesuri diferite în cele dou] regiuni și, prin urmare, și condiții de adev]r diferite, fie (dac] este intuiționist) c], deoarece convingerile oamenilor din cele dou] ț]ri difer], exist] eo ipso și o diferenț] în modul în care soțiile se cuvine s] se comporte; și aceste dou] moduri de sc]pare duc la relativism. (ManIntyre, 1985; Hâre, 1986

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
limbii, nici doar un comportament în concordant] cu comportamentele sociale actuale, dar convingeri și sentimente profunde potrivit c]rora asemenea comportament este cerut - c] îndep]rtarea de acesta este împotriva conștiinței. E ușor de observat cum oamenii devin naturaliști sau intuiționiști și, în ambele cazuri, cred c] niște premise faptice nemorale fac niște concluzii de tip „se cuvine” inevitabile. Prescriptiviștii trebuie s] nege acest lucru, deoarece susțin c] judec]țile morale oblig] vorbitorul la motivații și acțiuni, dar faptele nemorale prin

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]