79 matches
-
adev]ruri morale (de exemplu, afirmațiile adev]rate), nu exist] fapte morale sau propriet]ți particulare (stare de lucruri moral] distinct]) dincolo de faptele și propriet]țile care pot fi expuse folosind termeni amorali. Apare aici o contradicție fâț] de filosofii „intuiționiști” precum G.E. Moore (1874-1958): „Dac] sunt întrebat « Ce este binele?», r]spund c] binele este bine și cu asta basta. Sau dac] sunt întrebat: «Cum trebuie definit binele?», r]spund c] el nu poate fi definit și c] asta e
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de adev]r, care conform descriptivismului le dau acestora înțeles, sunt sau nu determinate prin definiții (sau, măi inexact, explicații ale înțelesului) care se refer] numai la propriet]ți și adev]ruri nemorale. Naturaliștii cred c] acest lucru este posibil; intuiționiștii, dimpotriv], consider] c] asemenea definiții sau explicații nu pot cuprinde sensurile cuvintelor morale. De reținut ar fi c] disputa dintre naturaliști și oponenții lor intuiționiști nu este de aceeași natur] că cea dintre descriptiviști și nedescriptiviști: e o disput] în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
numai la propriet]ți și adev]ruri nemorale. Naturaliștii cred c] acest lucru este posibil; intuiționiștii, dimpotriv], consider] c] asemenea definiții sau explicații nu pot cuprinde sensurile cuvintelor morale. De reținut ar fi c] disputa dintre naturaliști și oponenții lor intuiționiști nu este de aceeași natur] că cea dintre descriptiviști și nedescriptiviști: e o disput] în cadrul descriptivismului. Nedescriptiviștii resping naturalismul deoarece ei resping descriptivismul de orice fel. Ei pot folosi astfel de argumente intuiționiste împotriva naturalismului; dar principala fort] motrice a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] disputa dintre naturaliști și oponenții lor intuiționiști nu este de aceeași natur] că cea dintre descriptiviști și nedescriptiviști: e o disput] în cadrul descriptivismului. Nedescriptiviștii resping naturalismul deoarece ei resping descriptivismul de orice fel. Ei pot folosi astfel de argumente intuiționiste împotriva naturalismului; dar principala fort] motrice a atacului lor este independent de acestea. Principala fort] motrice vine din recunoașterea faptului c] ambele forme ale descriptivismului, în feluri diferite, sunt destinate c]derii în relativism. Deși relativismul are suporterii lui (printre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
variaz] de la o societate la alta, efectul intuiționismului este din nou acela de a fixa raționamentul nostru moral la ceva referitor la anumite societ]ți. E adev]rât c] exist] convingeri comune tuturor societ]ților, dar altele nu sunt, iar intuiționiștii nu ofer] nici o cale de a spune care sunt datele demne de încredere. Că s] revenim la exemplul nostru, dac] este o convingere universal] c] într-o societate soțiile se cuvine s]-si asculte soții, atunci cazul feminiștilor este scos
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
intuițiile și convingerile morale sunt și ele fapte obiective - fapte despre ceea ce cred oamenii; și de aceea multe dintre obiecțiile acceptate în mod obișnuit împotriva subiectivismului se aplic] în mod egal și intuiționismului. Această explic] de ce intuiționismul cade în relativism; intuiționiștii nu cer sprijinul unui fapt obiectiv, ci doar propriile gânduri și gândurile altora, și acestea variaz] de la o persoan] și societate la alta. Folosite în afara acestui context, cuvintele „obiectiv” și „subiectiv” pot crea confuzie (Hâre, 1976). În special, dac] tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu echivaleaz] judec]țile morale cu afirmații ale faptului psihologic, deoarece nu le echivaleaz] cu nici un fel de afirmație real]. E adev]rât, sunt de acord cu subiectiviștii în respingerea atât a naturalismului obiectivistic, cât și a pretențiilor obiectiviste ale intuiționiștilor; dar numai atât au în comun. Subiectivismul, în sensul folosit aici, si prescriptivismul (sau emotivismul) sunt de o parte și de alta a principalei diviziuni a teoriilor etice în teorii descriptiviste și nedescriptiviste (vezi mai sus). De aceea folosirea termenului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care un descriptivist poate ieși din aceast] dificultate este fie de a spune (dac] este naturalist) c] „se cuvine” și „fericit” au înțelesuri diferite în cele dou] regiuni și, prin urmare, și condiții de adev]r diferite, fie (dac] este intuiționist) c], deoarece convingerile oamenilor din cele dou] ț]ri difer], exist] eo ipso și o diferenț] în modul în care soțiile se cuvine s] se comporte; și aceste dou] moduri de sc]pare duc la relativism. (ManIntyre, 1985; Hâre, 1986
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
limbii, nici doar un comportament în concordant] cu comportamentele sociale actuale, dar convingeri și sentimente profunde potrivit c]rora asemenea comportament este cerut - c] îndep]rtarea de acesta este împotriva conștiinței. E ușor de observat cum oamenii devin naturaliști sau intuiționiști și, în ambele cazuri, cred c] niște premise faptice nemorale fac niște concluzii de tip „se cuvine” inevitabile. Prescriptiviștii trebuie s] nege acest lucru, deoarece susțin c] judec]țile morale oblig] vorbitorul la motivații și acțiuni, dar faptele nemorale prin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mari, s] fac] ceea ce un gânditor moral critic și nep]rtinitor i-ar obligă s] fac] - la nevoie f]r] prea mult] gândire, dac] aceasta este inoportun]. Cu alte cuvinte, ar trebui s]-si cultive aceleași intuiții la care apeleaz] intuiționiștii, împreun] cu inclinații puternice de a le urma și cu alte sentimente morale de dorit (de exemplu, iubirea) pe care le vor consolida. Numai când aceste dispoziții generale într] în conflict (așa cum sunt uneori) vom fi conduși s] gândim critic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt uneori) vom fi conduși s] gândim critic, si chiar și atunci ne vom îndoi de propriile puteri. Totuși, când este vorba s] decidem ce intuiții și dispoziții s] cultiv]m, nu ne putem baza pe intuiții în sine, ca intuiționiștii. Când avem timpul necesar și suntem lipsiți de prejudec]ți, ar trebui s] ne gândim critic care sunt cele corecte sau cele mai bune, judecând dup] m]sura în care cultivarea lor îndeplinește finalit]țile oamenilor în general. De-a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Intuitions, and Methodology in Moral and Political Theory", în Oxford Studies in Metaethics Volume 7, (ed.) Russ Shafer-Landau (Oxford University Press, Oxford, 2012), pp. 1-36. Copp a oferit, după știința mea, cel mai atent și detaliat suport argumentativ pentru metodologia "intuiționistă" a filosofiei morale și politice și unul dintre cele mai solide răspunsuri pentru obiecțiile venite la adresa ei (inclusiv a celor de tip Geuss sau a celor avansate de susținătorii așa-numitei "filosofii experimentale"). 45 Fabian Freyenhagen, "Taking Reasonable Pluralism Seriously
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
la "obiecte" prin schemele temporale ale imaginației; sau scenariul fenomenologic al "umplerii intuitive, al "sintezei" și al "ideației" (Heidegger, după Husserl), desprinzând din toate acestea ceea ce ar corespunde unui "lucru" anume și unui "nume" determinat. Dar ne putem baza pe intuiționiști și pe unii fenomenologi, admizând un fel de intuiție directă a lucrului în ceea-ce-este el, potrivit celor dintâi, sau potrivită intenției subiectului, după ceilalți. Fără îndoială, aceste scenarii au valabilitate înlăuntrul dictaturii judicativului. De aceea, ele constituie încă fapte originare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
întreagă tradiție, așa numita logică paraconsistentă (un reprezentant recunoscut fiind Newton da Costa), "logica dinamică a contradictoriului" (Ștefan Lupașcu), "contradicția unilaterală" (ca parte a synalethismului, o structură logică asemănătoare raționamentului, la Constantin Noica), unele sisteme axiomatice ale matematicii și logicii intuiționiste (Brouwer, Heyting) etc. sunt exemple de fapte logice care nu corespund întrutotul convențiilor judicativului constitutiv, trecând drept fapte de graniță, cărora li se aplică proceduri speciale de autorizare, foarte apropiate de argumentările și justificările filosofice. Toate au de-a face
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
teoria formalistă propune ca proprietate determinantă forma semnificativă, respectiv relația stabilită între diferitele elemente plastice sub forma unor combinații de linii, culori, forme și volume; teoria emotivistă propune ca proprietate determinantă expresia unei emoții într-un mediu public sensibil; teoria intuiționistă vede arta ca fiind o priză de conștiință cu caracter non-conceptual, fără conținut științific sau moral; teoria organicistă definește arta ca o clasă de organe constând în elemente discernabile, prinse într-o relație de cauzalitate eficientă; iar teoria voluntaristă definește
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ca o cale de pătrundere la izvoarele activității mentale și ale manifestărilor de conștiință. Analiza fenomenologică face abstracție de legătura primară, empirică a omului cu natura, pentru a se centra pe abordarea fenomenelor de conștiință din perspectivă și cu metode intuiționiste. Era soluția pe care fenomenologia a propus-o pentru a putea ajunge la esențele " pure " ale cunoașterii. Husserl recunoștea deci valoarea investigativă a introspecției, scopul lui fiind acela de a pune la îndoială celelalte căi de abordare a fenomenelor de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
categorii precum intuiția, datul sau concretul, individualul, cunoașterea intuitivă, experiența și iraționalul ei specific sînt cîteva dintre pîrghiile pe care mecanismul cunoașterii, la Cioran, le va reactiva și utiliza mereu în reflecții fragmentare. Cum tot în acel text despre mișcarea intuiționistă, cu care își încheia studiile sale de filosofie, Cioran invoca, într-un fel semnificativ pentru tipul de discurs construit ulterior, marile afinități dintre intuiționism și romantism, accentuînd totodată faptul că "datul existențial, în structura lui intimă, numai de filosofie poate
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
deoarece o astfel de înlocuire se va face simțită în tot sistemul și va produce, astfel, o mutilare maximă. Asta nu înseamnă că acestea nu sunt revizuibile există exemple de propuneri de astfel de schimbări radicale, e.g. logica cuantică, matematica intuiționistă. Putem distinge două consecințe importante care decurg din cele spuse mai sus. În primul rând, matematica nu mai poate fi privită ca o sursă de adevăruri a priori. Aparenta necesitate a enunțurilor matematice fiind explicată de strategia maximizării mutilării minime
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de revizuiri a logicii: 1. într-un sens slab: în care se pleacă de la analiza înțelesului enunțurilor pentru a se arăta că anumite legi logice clasice nu se aplica la enunțuri de un anumit tip (a se vedea cazul logicii intuiționiste) 2. într-un sens tare: se pleacă de la datele empirice și se argumentează că trebuie să operăm o astfel de revizuire ca răspuns la aceste date. Logica cuantică reprezintă un caz de revizuire într-un sens tare. Ea poate fi
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
întrebare grea! Conform formaliștilor, matematica nu este nimic mai mult decât un joc formal, iar enunțurile matematice sunt șiruri neinterpretate de simboluri, ceea ce face ca demonstrațiile să nu fie decât jocuri în care simbolurile sunt manipulate conform cu anumite reguli fixate. Intuiționiștii consideră că matematica este o activitate de construcție, iar construcțiile matematice sunt produse de către matematicianul ideal. După logicist, matematica este logică. Platonistul ne va spune că există o lume independentă a obiectelor matematice, iar rolul matematicianului este cel de a
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
nici o diferență esențială. Nu ezităm să declarăm toate aceste categorii profund nefaste și anacronice. înțelegem foarte bine și necesitățile psihologice ale adolescenței și faptul că într o veche cultură de raționalism osificat, scolastic și nu mai puțin dogmatic, regenerările iraționalist intuiționiste, existențialiste etc. pot fi inevitabile și uneori chiar salutare. Dar la noi? Când a existat în cultura română un exces de raționalism, criticism și sistematică? Și chiar dacă modele filozofice dintre cele două războaie au avut într-adevăr și un efect
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
inconștientului, a necunoscutului, la viața sufletească, intuiție, magie, mit, la fenomenul originar 675. Blaga se va angaja și el în explorarea unor căi alternative în raport cu raționalismul clasic, prin recurs la mit, metaforă și paradox. Însă, nu va urma calea iraționalismului intuiționist. Gândirea antinomică pe care el o va promova rămâne în cadre intelectualiste și raționaliste, însă ale unui nou tip de raționalism, unul "mai elaborat și mai nuanțat decât cel, mai curând grosier, care ne-a fost lăsat moștenire de către ultimele
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
corpusculare și ondulatorii ale electronului"793. Alte proiecte, mai târzii, avându-i ca protagoniști pe G. Birkoff, J. von Neuman și P. Mittelstaedt 794, "se mențin în cadrul logicii bivalente, operând cu restricții formaliste ca și în cazul variantelor de logici intuiționiste..."795. Gaston Bachelard nu pomenește, în legătură cu tema logicilor non-aristotelice, de încercările lui Jan Łukasiewicz, care sunt anterioare celor prezentate de el. În primul rând, este vorba de critica principiului noncontradicției al lui Aristotel, cuprinsă într-un studiu din 1910 (Uber
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
că ne trebuie o logică suplă sau slabă în sânul unei concepții metafizice (raționalitate deschisă) și supra-logice (paradigmă a complexității)"878. În direcția unei astfel de logici, gânditorul francez sesizează că s-au făcut mai multe încercări. Sunt amintite logica intuiționistă, logicile polivalente, logicile modale, logicile paraconsistente, care fac din logica clasică doar un caz particular, care nu mai cer imperativ claritatea, precizia, care găzduiesc indeterminările, incertitudinile, ambiguitățile, contradicțiile 879. Nu de depășirea contradicției este nevoie pentru o gândire complexă, ci
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
10. 4 Voinescu, op. cit., p. 12. Robert Alexy, în "A Theory of Constitutional Rights Revisided", în Agustin Jose Menendez, Erik Oddvar Eriksen (eds.), Arguing Fundamental Rights, Springer, Dordrecht, 2006, pp. 19-21, enumeră opt modele de întemeiere a discursului drepturilor: religios, intuiționist, consensual, biosocial, instrumentalist, cultural, "explicativ" și "existențial". 5 A. John Simmons, "Human Rights and World Citizenship: The Universality of Human Rights in Kant and Locke", în Justification and Legitimacy: Essays on Rights and Obligations, Cambridge University Press, Cambridge, 2001, p.
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]