KorAP: Find »[drukola/base=intuițiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...15 >

368 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

e permis să-l urmărește prea departe, spre-a nu cădea apoi într-o jucărie. Apoi, afară de aste, întreg terenul acesta se-ntemeiază el însuși pe un simț simbolic, căci la unii se vor împreuna ușor cu unele sunete oarecari intuițiuni cari vor rămânea cu totul tăinuite unui simț mai puțin simbolic. Cu cât cineva poate să pună mai multe referințe de-astea (Beziehungen) în sunet cu-atît mai plină de intuițiuni și mai artistică va fi pronunția sa. E o înrudire

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
la unii se vor împreuna ușor cu unele sunete oarecari intuițiuni cari vor rămânea cu totul tăinuite unui simț mai puțin simbolic. Cu cât cineva poate să pună mai multe referințe de-astea (Beziehungen) în sunet cu-atît mai plină de intuițiuni și mai artistică va fi pronunția sa. E o înrudire de origine între semn și-ntre-nsemnat, fiindcă orce formare de limbă a început de la încercarea de-a reda și în sunet impresiunea obiectului, așa că în fond orce sunet după

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a început de la încercarea de-a reda și în sunet impresiunea obiectului, așa că în fond orce sunet după origine e de privit ca un product al sufletului în care omul s-a încercat de-a-și întrupa impresiunea avută înăuntrul lui: intuițiunea obiectului. În procesul dezvoltărei, și anume cu cât mai mult i s-a deschis cercul suprasensibilului (Ubersinnlich), această coeziune simbolică s-a slăbit din ce în ce mai mult, vorba din contra a devenit un semn care, prin corpul {EminescuOpXIV 295} sunetului numai, esprimă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
obiectului. În procesul dezvoltărei, și anume cu cât mai mult i s-a deschis cercul suprasensibilului (Ubersinnlich), această coeziune simbolică s-a slăbit din ce în ce mai mult, vorba din contra a devenit un semn care, prin corpul {EminescuOpXIV 295} sunetului numai, esprimă intuițiunea obiectului. Cu toate astea s-a păstrat în limbă o mulțime de elemente în cari nu se poate recunoaște o asemenea înrudire a sunetului cu sensul celor ce el semnifică. Noi nu vorbim aicea despre imitarea sunetelor nearticulate pe cari

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Wunsch, Wonne ș. a. m. d. ), care tocmai de aceea a și devenit tonul fundamental a acestor concepte. Este așadar, după cum rezultă din dezvoltarea noastră, una din obligațiunile cele mai mari ale pronunției de a reprezintă această înrudire dintre sunet și intuițiune: adică importanța și însemnătatea sunetelor până și în pronunțare. O așa fel de pronunție cere însă nu numai o intuițiune simbolică care să te facă să simți raportul ce esistă între semn și însemnat, ci și o putere formătoare de-

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
rezultă din dezvoltarea noastră, una din obligațiunile cele mai mari ale pronunției de a reprezintă această înrudire dintre sunet și intuițiune: adică importanța și însemnătatea sunetelor până și în pronunțare. O așa fel de pronunție cere însă nu numai o intuițiune simbolică care să te facă să simți raportul ce esistă între semn și însemnat, ci și o putere formătoare de-a da acestei intuițiuni esistență sensibilă. Însemnări (Andeutungen) pot într-adevăr să miște-n astă privință, lucrul însuși însă nu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
însemnătatea sunetelor până și în pronunțare. O așa fel de pronunție cere însă nu numai o intuițiune simbolică care să te facă să simți raportul ce esistă între semn și însemnat, ci și o putere formătoare de-a da acestei intuițiuni esistență sensibilă. Însemnări (Andeutungen) pot într-adevăr să miște-n astă privință, lucrul însuși însă nu se poate neci învăța, neci se poate da instrucțiune în el. Cu cât vom pătrunde cu dezvoltarea noastră mai departe-nspre centrul spiritual [al] artei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cu tot pe-atîtea tonuri false și disonante. De-a avea sub degetul său totdeuna tonul nimerit pentru mișcarea dată a sufletului e așadar prerogativa artistului. E vederat cumcă condițiunea absolută a orce (reprezintare) reproducere a simțământului, orcare ar fi, este intuițiunea internă a aceluiași simțământ, fără care (se-nțelege) firește că neci s-ar putea afla vreodată tonul ce-i corespunde. Asta însă atârnă de la dotarea spirituală a artistului și nu ne aparține nouă pe treapta noastră, unde avem a face

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fost ajunsă estrema estremitate a vocei. Căci fiecare estrem care iese ca atare, fie în espresiunea afectului, fie în ton numai, ne rumpe diu iluziunea artistică, în care sîntem ținuți numai atuncea când în aceea ce influințează asupra noastră este intuițiunea unui ce care în aparința sa nu se prezintă ca estrem. Fiecare estrem trebuie așadar în arte cel puțin să avizeze încă afară de sine, astfel încît pentru simțământ ca estremissim rămâne suspins. Acest fondal mistic îl pretindem așadar și la

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
deja am dedus din o lege mai superioară cauza de ce vocea nu poate merge până la aceste estreme. Atât tonul infim cât și cel estrem de care e capabilă vocea umană nu trebuie să ni se prezinte ca estreme, pentru că escită intuițiunea unei siluiri la care tonul a fost forțat, prin urmare deșteaptă icoana forțărei. Întru formarea înălțimei și profundității se pune mai mult valoare pe aceea ca polii vocei să fie încă timbrați și produși fără sforță (silă). Numai prin aceasta

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Anschauungen) și la analogul elementului antic de-a purta tonul. După aceea să se treacă la narațiuni și la descrieri în care domnește cu deosebire o esecuțiune oarecum epică. Aducem aminte numai "lauda lui Ariost" în Tasso, cari rin copia intuițiunilor, a epitetelor colorate și plastice, cari toate trebuie să vină la dreptul lor, face neapărată cerința portamentului; după aceea povestirea visurilor, cari, prin reproducțiunea fantaziei ce-și zugrăvește încă o dată cu deplină daritate sensibilă ceea ce-a văzut odată, și ea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în toate privințele de-a reflecta în voce conținutul spiritual al cuvântului în toate umbrele sale și de-a întrupa prin ton cele mai gingașe și mai secrete trăsuri ale sufletului. La asta naturalminte nu poate veni capacitatea decât din intuițiunea poetică și din elasticitatea sufletului, care e transpus în dispozițiunea corespunzătoare atins până și prin vibrațiunile cele mai ușuri ale unei dispozițiuni descrise obiectiv și de cele mai fugitive manifestări de viață, fără de-a-și pierde prin aceasta libertatea spiritului

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Nemijlocita transmitere sigură din internul sufletului în esternul tonului este așadar câștigul pozitiv a unei culturi a tonului prin care s-ar fi dezvoltat în o măsură egală elementele desfășurate de noi. Și sufletul cel mai plin de fantazie și intuițiunea cea mai generală și mai vie a unui reprezintator rămân fără tecnica vocei totdeuna în urma voinței, și acest suflet trebuie adesea să esperieze îndărătnicia unui material nedominat cu deplinătate care (renunță) abdică adesea [de] la serviciu tocmai la realizarea celor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
atuncea artistul trebuie să-și procure prin un popas neobservabil vreme pentru respirare însă înaintea acelor expresiuni cari pretind întreagă intensitatea tonului, spre {EminescuOpXIV 306} a înzestra ace[l]ea cu deplina putere a tonului cari, prin sensul și prin intuițiunea lor poetică, cer acea putere din motive estetice. Se-nțelege că pauza ce și-o concede oratorul nu poate fi decât foarte mică, și respirarea însăși nu poate să se-ntîmple decât neobservabilă. Mai puțină greutate este când tocmai finea versului

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de nimica și stă în mijlocul vorbirei or a versului. Și cu toate acestea o lege mai naltă ordonă în multe cazuri de-a respira chiar în contradicțiune cu sensul logic, pentru de-a lasă să vină la deplina ei valoare intuițiunea aleasă anume de cătră poet și care-ar cere deplina greutate a tonului. Din aceste observațiuni [se] reflectă însemnătatea respirațiunei ca membru în tehnica elementului retoric a artei noastre. Într-adevăr sunt puțini acei actori cari au o idee măcar

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
putem să recomandăm fără îndoială pe Iphigenia și pe Fiica naturală (de Gothe), în cari împreunarea perioadelor celor mai rămuroase și mai artistic dezvoltate merge mînă-n mână cu o profunditate de cugetare și cu o formă atât de bogată în intuițiuni încît face în toată forma din artea respirărei un adevărat studiu. În urmă ar fi bine de ales astfel de piese în cari vivacitatea intuițiunei sensibile, râul îmbulzitor [al] icoanelor, ritmul și caracterul întregului cer pe lîngă-acestea încă și cea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mînă-n mână cu o profunditate de cugetare și cu o formă atât de bogată în intuițiuni încît face în toată forma din artea respirărei un adevărat studiu. În urmă ar fi bine de ales astfel de piese în cari vivacitatea intuițiunei sensibile, râul îmbulzitor [al] icoanelor, ritmul și caracterul întregului cer pe lîngă-acestea încă și cea mai naltă volubilitate a vocei, o creștere neobosită a ondolurilor tonului, astfel încît vocea să aibă a se-nălța la silințe dinamice din ce în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
vocea să aibă a se-nălța la silințe dinamice din ce în ce [mai] mari. Din cauza sus-menționatelor însușiri s-ar putea ca această parte să constituie cea mai grea și cea mai naltă pretențiune făcută artei, pentru că puterea crescândă a intuițiunilor nimicește plane până și cele mai obicinuite întretăieri și pauze gramaticale si ne reprezintă întregul ca un spectacol mare, ce influințează asupra-ne cu lovituri din ce în ce mai tari. Aicea actorul caută să prindă numai, cum am zice, momentul respirărei care, prin

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
care se manifestă prin vorbe si care prin mijlocul tonului pătrunde iarăși la suflet. Acest ton își are originea în libertatea spirituală a vorbitorului, care-i predă auditorului sensul vorbelor lui și-l silește de-a provoca în sine aceeași intuițiune. {EminescuOpXIV 307} Acest proces a fondului vorbirei care prin auz se comunică sufletului și e renăscut de acesta în același sens, acest proces e condițiunea a toată priceperea, căci cel ce vorbește și cel ce aude devin, prin aceasta aspirațiune

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cel ce vorbește și cel ce aude devin, prin aceasta aspirațiune pe care i-o comunică vorbitorul corpului vorbirei, devin o unitate spirituală. Acest principiu animat comunicat cuvîntăreie accentul. Prin puterea accentului vorbitorul își comunică auditorului într-un mod misterios intuițiunile cari se născuse în vorbitor însuși și produce în auditor aceeași viață spirituală, care, fără de-a atinge modul individual de-a privi (Anschauungsweise ) a fiecăruia, unește pe toți auditorii într-un întreg. Aceasta aspirațiune spirituală comunicată corpului vorbirei, intonațiunea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
când nu e neci o particulă coniunctivă care să esprime raportul intern a două propusăciuni coordinate, unite într-un întreg, ci când aceste sunt puse nemijlocit una lînga alta), sau acceutul logic relevează particula mijlocitoare și ne dă prin asta intuițiunea legăturei propusăciunilor. Aceste particule mijlocitoare se împart în (citative) adezive, continuitive, împărțitoare, esclusive, comparative și antitetice. Accentul logic are de-a le arăta după puterea lor împreunătoare. Astfel particulele exclusive, comparative și antitetice (or-or, ca, însă, dară ș. a. ) [exprimă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și să se înlocuiască prin cel corect, prin o deșteaptă, corectă și clară înțelegere a sensului vorbirei. ACCENTUL SIMBOLIC În privința artistică accentul logic nu e decât o treaptă precursorie la accentul acela care are de-a sensibiliza și prin ton intuițiunea aceea pe care sensul celor vorbite o stârnește în auditor. Pe acest din urmă noi, în împărțirea ce i-am făcut-o părții spețiale, l-am numit accent simbolic. Aicea tonul cu care sânt grăite singuratecele părți ale vorbirei [î

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
o stârnește în auditor. Pe acest din urmă noi, în împărțirea ce i-am făcut-o părții spețiale, l-am numit accent simbolic. Aicea tonul cu care sânt grăite singuratecele părți ale vorbirei [î]i predau și-i reflectă auditorului intuițiunea ei însăși. Pentru că fiecare simbol se bazează pe o înrudire internă a cugetărei pe de-o parte, a obiectului sensibil pe de alta, astfel încît obiectul provoacă cu o certă necesitate intuițiunea cugetărei, deaceea putem cu tot dreptul să numim

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
vorbirei [î]i predau și-i reflectă auditorului intuițiunea ei însăși. Pentru că fiecare simbol se bazează pe o înrudire internă a cugetărei pe de-o parte, a obiectului sensibil pe de alta, astfel încît obiectul provoacă cu o certă necesitate intuițiunea cugetărei, deaceea putem cu tot dreptul să numim simbolic accentul acela care, prin tonul ce-i comunică auditorului vorba, ar produce în sufletul ascultătorului și intuițiunea coprinsului ei (vorbei). Aicea ne aflăm deja pe terenul propriu al artei. Mintea abstractă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a obiectului sensibil pe de alta, astfel încît obiectul provoacă cu o certă necesitate intuițiunea cugetărei, deaceea putem cu tot dreptul să numim simbolic accentul acela care, prin tonul ce-i comunică auditorului vorba, ar produce în sufletul ascultătorului și intuițiunea coprinsului ei (vorbei). Aicea ne aflăm deja pe terenul propriu al artei. Mintea abstractă și inteligența înaintată au degradat vorbele la niște simple semne cărora ele li dau înțelesul lor, astfel încît vorbele ca atari, adică prin tonul lor, nu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]