1,090 matches
-
care Îl Întreprind de peste un deceniu, inclusiv prin Înființarea organizației non-profit Global Arts - nu poate avea impactul mult mai larg de care este nevoie. Din păcate, la nivelul factorilor de decizie, pare să existe nu numai indiferentă, ci și convingerea inutilității unui asemenea demers. Iată răspunsul primit la nivel de... Secretar de Stat, În 2006: „...În urma proiectelor pe care le-am derulat (nota mea: unde? când?) am remarcat că spațiul american... nu este foarte interesat de lirica eminesciană, și, În general
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
adopta o postură așa-zicînd delicată? Și măsurînd mai de sus situația, cum mai poate filosoful nostru ține cu seninătate ,cuvîntări în numele breslei pe care o renegase", cum mai poate oferi mai departe ,lecții de asimilare a mecanismelor gîndirii"? Plîngîndu-se de inutilitatea efortului de acest tip, proclamîndu-și aversiunea față de maeștrii gîndirii, cum își mai poate aroga, în bună conștiință, un rol reprezentativ? Există o severă incongruență între cele două ipostaze ale lui Gabriel Liiceanu, pe de o parte gînditorul care se erijează
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
accepțiunea lui modernista. Oricât de diferită de modelele istorice anterioare ar fi ideologia și estetică postmodernă, această diferență nu poate, în principiu, să reprezinte o disfuncționalitate funciară a discursului, precum și a imaginarului artistic postmodern. Nu ar putea semnifică imposibilitatea sau inutilitatea unei abordări care ar urmări convergență și sinteză argumentelor în cadrul articulat al unei imagini clare. Desincronizarea ideologică și estetică între modernism și postmodernism o putem reprezenta în limitele esteticii rupturii<footnote Fenomenul rupturii reprezintă o trăsătură distinctă a ultimei modernități
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
această ocazie, am aflat că activitățile propuse de Consiliul Seniorilor au fost stabilite ca urmare a unui sondaj de opinie cu privire la necesitățile persoanelor vârstnice. Astfel, s-a concluzionat că acțiunile de interes sunt cele legate de sentimentul de singurătate și inutilitate, sănătate și starea materială precară. Alte proiecte, în derulare sau de perspectivă, vizează conceperea unor plăcuțe cu date despre monumente din Timișoara, care să constituie un adevărat ghid pentru vizitatori, apoi desfășurarea de acțiuni care să sensibilizeze elevii și tinerii
Agenda2004-21-04-administratia () [Corola-journal/Journalistic/282437_a_283766]
-
Dumitru, cucerit de ideile determinismului materialist, el se află treptat în impasul de a nu găsi în acesta o cale de îndreptare a stărilor din jurul său, nici soluții la întrebările existențiale pe care și le punea, așa încât ajunge la concluzia inutilității ființei sale; criza l-a condus la sinucidere. Moare la Tescani, la 45 de ani, în 10 ianuarie 1897 și este înmormântat alături de alți membri ai familiei, în parcela Rosetteștilor din cimitirul satului. Evocarea figurii lui Dumitru Rosetti Tescanu constituie
Dumitru Rosetti Tescanu (1852-1897) by Elena Bulai () [Corola-journal/Memoirs/14408_a_15733]
-
care o capătă lucrurile în ochii săi, constatăm că presupusul Don Quijote are o precizie neașteptată atunci cînd dorește să indice răul și sursa lui: "Maladiva cu adevarat, la om, doar conștiința vana și strivitoare a trecătorului, a perisabilului și a inutilității oricărei ispite de a fi și face; ea singură slăbește pe om"8. Prin urmare lumină nouă de care se umple lumea nu este rezultatul lipsei de organ pentru rău, al unei autoiluzionări inconștiente, ci provine dintr-o orbire programatica
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
de atitudine Cronică zilei. El trăiește o criză morală înțelegând că articolele sale, în care investește foarte multă energie sufletească, nu schimbă nimic în lume: "Miile de articole mi se înșirau în fața că un colaj banal, vechi, peste care mâna inutilității scria cu siguranta: ei, si? Te implici sau nu, proporția râului nu se modifică. Prostia pe glob rămâne constantă, doar populația e în continuă creștere." În această stare de spirit, Matei Popa o cunoaște, în casa doctorului Eugen Cernescu - om
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
un actor care a învățat un rol, dar se vede că a început să trăiască în altă parte, în niște culise de care ea însăși se înspăimîntă". Extincția se înstăpînește încet, perturbînd viețuirea prin introducerea unui ritm transcendent, siglă a inutilității: " Lucruri cu un ritm mai lent decît viața. Lucruri care sosesc atunci cînd nu mai e nevoie de ele". Experiența onirică e și ea o evadare sui generis, o euforie a unei transparențe mirifice: "Mă trezesc din somn cu o
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
său monolog excesiv sardonic. Anxietatea benignă a cititorului complice la textul lui Mircea Horia Simionescu devine panică față cu textul lui Florin Șlapac. Exil și deambulațiune printr-un Paris ce l-ar fi scos din minți pe Maupassant, frenezie a inutilității, delir masochist ca reflex al vieții și al fugii de moarte. Regăsirea de sine în dimensiunea fantastică, misterioasă este strategia narativă ce-i convine lui Radu Țuculescu. Erotică și totodată mistică, inițierea alesului are loc ca posesiune și lustrație totodată
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
parcurs Cioran. S-a rupt realmente, a devenit altul, a scris în altă limbă și pînă la urmă n-a făcut decît să se curețe de ce fusese neromânesc - nietzschean - sau prost românesc (extremist) în el. A regăsit România în sentimentul inutilității. A ajuns la ideea că ceea ce în Occident este produs istoric de decadenta - toleranță, fatalismul - e natural la noi și de aceea nouă ne revine să-l exprimăm. Nouă, prin el, pentru că s-a desprins. Pentru că a schimbat instrumentul: în locul
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
a îmbolnăvit grav de amărăciune și disperare. Aici nu mai este vorba de o incompatibilitate de gusturi. Depășim cu totul zona valorii, a nuanțelor - ar fi o impietate și să le pomenim - și sîntem azvîrliți nu doar în spațiul simplei inutilități, inocențe, docila în mediocritatea ei, ci pe moșia prostului gust (pe toate planurile), a vulgarității înspăimîntătoare, a unui amatorism pe care și Casele de Cultură lupta să-l mascheze. O stridenta rușinoasă s-a lățit cît tot ecranul în replici
Călcîiul lui Ahile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18120_a_19445]
-
Citindu-i și recitindu-i pe mării scriitori (Shakespeare, Dostoievski, Rilke, Blaga etc.). Nu să-i citim ca să-i rescriem și astfel să-i coborâm la nivelul înțelegerii noastre abile, dar nici să-i citim ca să ne desfete pretinsa lor inutilitate. Recuperăm așadar desuetudinea și noblețea doar dacă recuperăm posibilitatea de citire adevărată a marilor scriitori. Aceasta înseamnă că ies din suficientă mea fie de autor relaxat, fie de autor crispat. Înseamnă să nu mai fiu omul timpului, să nu mă
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
Iovănel, Simona Sora, Teodora Dumitru, Bogdan Crețu ș.a.). Multă vreme, mărturisește, a rezistat tentației de a li se alătura în decizie. Acum, devine solidar cu ei. Dar să nu mai parafrazez. Iată prima frază: „Resimt, tot mai acut ș,ț inutilitatea cronicii literare, caracterul ei de joc autist de societate, de ritual inutil șsic!ț și minor.” Până la un punct, sentimentul de deznădejde poate fi împărtășit sau măcar (ca orice sentiment) respectat. Ca să nu fiu suspectat de scoatere din context, citez
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
fost cu milenii mai evoluată decât azi. 656. Puntea dintre Dumnezeu și Diavol se numește democrație. 657. Cel ce-și numără anii nu-și va trăi niciodată viața propriei sale clipe. 658. Meritul religiei este acela de a demonstra omului inutilitatea sa în fața unui Dumnezeu care a greșit creând o lume ce va cunoaște păcatul și Diavolul. 659. Oricât de mari adulatori ai Lui Dumnezeu sunt popii tot Diavolul este cel care le dă să mănânce fiindcă fără Diavol credincioșii nu
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
substrat ironic, intențiile sale. „Acasă în lumea umbrelor" ascunde o teribila premoniție, „Sacrificiul floral" e de o frumusețe sobră, „Sticla visurilor" și „Seiful tentației" eliberează erotismul, „Corecții naturale", „Lupta contrariilor" sunt... ecologice.. Iată și alte denumiri: „Atentat la viață", „Dezumanizare", „Inutilitatea forței", „Alter ego" care compun în ansamblul lor o viziune universală și, în acelas timp, unica. Analogiile și aspectele ambivalente servesc creatia intuitiva și logica a lui Baruch Elron. Conceptul spatiului și timpului variază spectaculos într-o nesfârșită alegorie. Temele
O aventură spirituală Expoziția Baruch Elron în România. In: Editura Destine Literare by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/85_a_466]
-
temelii o instituție care, pe zi ce trece, se relevă a fi tot mai funestă pentru destinul democrației în România. Cum până în clipa de față n-a prins nici un spion mai acătării și nici un "dușman al cuceririlor revoluționare" ale nației, inutilitatea ei se relevă cu toată claritatea. Singurele performanțe ale acestui club obscur au fost să aducă o adiere de politic acolo unde el n-ar fi avut ce căuta. De pildă, la Tepro Iași. Tare mi-e teamă că cei
Moartea vine pe bandă de casetofon by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16746_a_18071]
-
într-un titlu ca "M.H. rămâne cum a stabilit D.P.: / Fără boii de la bicicletă" ("România liberă" = RL 1229, 1994, 3) - explicat de altfel în cursul articolului ("Scriam, la vremea respectivă, că lui M.H. i s-au luat boii de la bicicletă"...). Inutilitatea unor eforturi pozitive e rezumată printr-o altă serie de expresii: un anumit lucru ajută ca la mort compresa sau folosește ca o frecție la un picior de lemn. Ultima comparație, mai ales, apare foarte frecvent în texte: "Rana de la
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
de lemn, în raport cu uriașul efort" ("Cuvîntul", 20, 1992, 15); "Deciziile DAPL, frecție la un picior de lemn" (RL 2251, 1997, 10); "demersurile mult-așteptate rămîn ineficiente frecții la un picior de lemn" ("Luceafărul", 15, 2000, 2). Și în acest caz, ideea inutilității este subliniată de absurditatea comică (de umor negru, chiar) a imaginilor. Variațiile se realizează prin particularizarea elementelor comparației: de pildă, prin evocarea unui produs farmaceutic autohton, foarte răspîndit la un moment dat ("frecție Diana") sau prin indicarea tipului de lemn
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
consecventă cu concluzia la care a ajuns, intră în colaps, optînd pentru sinucidere: "cel care crede că doar sinuciderea/ îl mai poate exprima" (Criza). Înainte de-a recurge la actul final, e un cîntăreț al neputinței, resemnat, un aed al inutilității, întorcîndu-se în barbaria ce urmează conștientizării nonsensului existențial, ca un ultim corolar al acestuia: "Ajutîndu-se cu dinții scoate Orfeu ultimele acorduri din harfă/ Resemnarea sa de pe urmă ascute colții, ghearele fiarelor/ Dînd o mînă de ajutor sălbăticiei./ Presimți deșertul aținîndu-se
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
ceea ce începuseră sub dictatură! Din nefericire, toate aceste extravaganțe cu aer de imbecilitate sunt experimentate pe banii fiecăruia dintre noi. E suficient să citești cartea generalului Pleșiță ("Ochii și urechile poporului", Ianus Inf S.R.L., 2000) pentru a te convinge de inutilitatea serviciilor secrete românești și de lipsa lor fundamentală de loialitate față de guvernanți. Pătrunși până-n măduva oaselor de boala secretomaniei, securiștii își urmăresc, în orice timp și în orice loc, exclusiv propriile interese. Las deoparte mitizarea de către generalul-bătăuș a Securității (văzută
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
cînd, deși trecuse de secție, a determinat căderea lui Lovinescu în plen. Au fost ani teribil de grei pentru E. Lovinescu, care i-a parcurs cu dificultoase consecințe pentru nervii și sănătatea sa. Era, probabil, încercat de sentimentul aproape al inutilității efortului său creator și îndrumător de aproape o jumătate de veac, de vreme ce continua să rămînă profesor secundar de limba latină, iar adversarii săi literari (nu numai!) de o viață, cu deosebire N. Iorga, izbutesc să-i bareze calea spre un
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
ibidem). Disjungem astfel stratul evident cel mai profund al acestui lirism de-o iluzorie simplitate, de un ingenuu-viclean prozaism, purtător de sarcini transcendente. Cu toate că are parte de-o recunoaștere anevoioasă, credem că din pricina jocului îndrăzneț cu insignifiantul, cu inaparența, cu inutilitatea (figuri ale smeririi reflexe) pe care-l practică, precum și a retoricii întoarse spre interior, părelnic sugrumate în melancolicul său rafinament, Constantin Abăluță ne apare neîndoielnic ca unul dintre cei mai importanți poeți pe care-i avem în prezent. Nominalizarea d-
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
să-i calci pe urme. La cealaltă extremă stă scurta poveste pe care o scrie Livius Ciocârlie, Copil, mă luam la trîntă cu tata. Nu numai copil, ci și mult mai tîrziu, dintr-o "emancipare" cu năbădăi. Un sentiment de inutilitate a pus treptat stăpînire pe "protectorul" de altădată, cu copii mari, care nu-i urmau, aparent, calea: "Pe toate planurile, l-am dezamăgit. Am început să public literatură abia după dispariția lui. E, poate, ultimul sacrificiu pe care l-a
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
de lume și început de alta, de spovedanie sinceră, totală, în care se poate privi înăuntru, adînc, pînă în cel mai mic cotlon. Ironie, autoironie, poante, ludic, rîsu'-plînsu', iritare, gesturi de artiști, gesturi de bețivi, nostalgie, sentimentul devastator al inutilității ca artist și om, iluzia că fără Svetlovidovi teatrul moare. Dispare. O iluzie însă, fără de care actorul nu se poate sui pe scenă. Nu poate juca. Cu cît bea mai mult, cu atît protagonistul pare că devine din ce în ce mai treaz. Cei
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
tot și de a încerca s-o facă fără să se dea cu totul în ceva, neresemnându-se să fie "ceva, indiferent ce". El poartă masca "cavalerului tristei nebunii", asemeni lui Teste fantoma născută din lupta "morilor de vânt", ca inutilitate a vieții într-o societate ce nu-l înțelege. Tradiția raționalistă, anchilozată în contemplarea omului ca ființă rațională, împiedică întâlnirea cu "Cavalerul Nebuniei". S-a spus că rațiunea îl deosebește pe om de animal. Eu spun asemeni lui Unamuno că
"CAVALERUL NEBUNIEI" STRĂBATE LITERATURA EUROPEI. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/90_a_416]