85 matches
-
considerabil contextele de invariabilitate. În limba actuală, crește inventarul tuturor situațiilor de substantive invariabile și al tuturor utilizărilor invariabile. 2.4.1. Crește clasa invariabilelor parțiale Invariabilele parțiale sunt substantive care acceptă atașarea enclitică (afixală) a articolului, ceea ce limitează mult invariabilitatea, reducând-o la contextele fără articulare (ex.: Se caută ambalatoare, transplant de cornee, Imi place asemenea nume - singular sau plural?). Clasa invariabilelor parțiale este în creștere numerică, având în vedere: (a) îmbogățirea subclasei substantivelor feminine create cu sufixul moțional -toare
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
o frecvență mare în limbă și amândouă, prin preferința 46 de utilizare fără flexiune enclitică. (a) aparține BCR, conform GALR, (b) ca pe o variantă extremă a lui tenir sa promesse 47 (Liiceanu, U.I., 308). 2.4.4. Efectele invariabilității Deși substantivele total invariabile sunt o clasă mult limitată numeric, iar unele formații invariabile sunt pasager invariabile sau cunosc și realizări paralele variabile, este important de subliniat că, în româna actuală, poziția lor este în continuă creștere numerică și funcțională
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
împrumuturilor, oricât de stranii și de îndepărtate fonetic ar fi de sistemul românesc. De aici, și "forța de asimilare" (puterea de a introduce împrumuturi) extraordinară a limbii române, în ciuda restricțiilor pe care sistemul flexionar al acestei limbi îl impune. Fenomenul invariabilității substantivului poate fi pus în legătură și cu alte fenomene ale limbii române în general și ale etapei actuale de limbă în special, dintre care mai important este fenomenul similar al invariabilității adjectivelor 50. Ambele, și substantivul, și adjectivul, vădesc
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
sistemul flexionar al acestei limbi îl impune. Fenomenul invariabilității substantivului poate fi pus în legătură și cu alte fenomene ale limbii române în general și ale etapei actuale de limbă în special, dintre care mai important este fenomenul similar al invariabilității adjectivelor 50. Ambele, și substantivul, și adjectivul, vădesc o perturbare cu urmări mai importante în cadrul sintaxei grupului nominal românesc, determinând creșterea, în ansamblul sistemului, a ponderii mijloacelor contextuale în defavoarea celor flexionare. 3. SITUAȚIA ACTUALĂ A ALTERNANȚELOR FONETICE ÎN FLEXIUNEA SUBSTANTIVULUI
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
un punct de incidență la suprafața textuală. Ele au fost folosite în diverse abordări ale textului /discursului, de la cele strict lingvistice, la cele deschise spre parametrii contextului socio-istoric. O analiză lexicometrică viabilă este condiționată de respectarea unei serii de reguli: invariabilitatea unității de numărare, existența unor cantități semnificative de ocurențe, posibilitatea comparării și interpretării rezultatelor. Analiza lexicometrică a unui corpus necesită trei etape pregătitoare: 1) construirea unui corpus închis de texte, 2) alegerea și decuparea lanțului textual în unități adecvate, care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2007) d. însăși președintele țării (V. Dorneanu, Realitatea TV, 2007) e. însăși faptul că este vorba de un eveniment caritabil (jurnalist, Realitatea TV, 2007) Poziția antepusă grupului nominal, faptul că această formă precedă prepoziția (ca în exemplul (110) a) și invariabilitatea sunt argumente pentru a considera că însăși are o utilizare adverbială (similară cu chiar 40). Forma însuși, întâlnită pe internet în textele mai puțin controlate din punctul de vedere al corectitudinii gramaticale (forumuri, bloguri etc.), este folosită și în poziție
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
rog să pui pe masă cinci linguri, furculițe și cuțite, cinci pahare de apă și de vin etc. ("cinci linguri, cinci furculițe și cinci cuțite"). 144 Acest exemplu este marginal, întâlnindu-se în limbajul mai puțin îngrijit, din cauza tendinței de invariabilitate (sub forma de masculin) a unor numerale compuse (cf. doisprezece mii etc.). 145 Comp. cu sintagmele coordonate formate din două substantive fără determinanți ("nude"), corecte: (i) a. - Ce are Maria, băiat sau fată? / - Are băiat și fată, a născut gemeni
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Spiru C. Haret (Anul I, nr. 2, decembrie 1932), scris cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la moartea lui Haret, căruia îi subliniază calitățile de erudit matematician, în special în ramura astronomiei. N. Gaiu arată că Haret, abordând problema invariabilității axelor mari ale orbitelor planetare - teoremă stabilită de ilustrul matematician Henry Poincare - a găsit că axa mare a orbitei pământului nu e constantă, ci suferă variații pe care numai un calcul riguros și o observație atentă le puteau preciza. În
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
în sintaxa fraze. Alteori apare un caracter exploziv al vorbirii, cu grupuri consonantice sau vocalice bruscate, în rafale, timp în care își pierde controlul respirației cât și poziția limbii și buzelor în timpul articulării. Tipic dizartricului pseudobulbar este omogenitatea, stabilitatea și invariabilitatea alterărilor fono articulatorii. La copilul S.D.A. apar și elemente din seria afazie anartrie-apraxie supraadăugate dizartriei căci sunt frânate și uitate posibilitățile de constituire a schemelor motorii ale rostirii, cu prevalența aspectului distonic și dispraxic, aspecte mult mai rezistente la
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
motricitatea și în special motricitatea organelor fono articulatorii. 2. Parezele sunt de nivel central și în general nu afectează limbajul propriu-zis, ci numai latura lui instrumentală. 3. Legat de apraxia acestor organe, este specifică deperdiția nazală, aprozodia, sealareea, cât și invariabilitatea alterărilor fonetice. 4. Este absolut necesar a conștientiza copilul în vederea reabilitării funcției de comunicare, tinzând către o activitate voluntară, pozitiv afectivă, evaluând posibilitățile lui reale, fie pornind de la gândire, atenție, memorie, către limbaj, fie prin intervenția etajelor efectiv instructive și
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
folositori, trecători, instantanei tema 3: N.Ac.G.D., feminin, singular și plural: (o) carte, (unei, niște, unor) cărți folositoare (o) reacție, (unei, niște, unor) reacții instantanee. Adjectivele din acest tip de flexiune sunt invariabile la feminin în funcție de numărul substantivului determinat. Invariabilitatea în funcție de număr a dus și la invariabilitatea în funcție de caz și la aceste adjective feminine. Intră aici adjective formate prin sufixul -tor (amețitor, călător) și adjective terminate în diftongul -e® cu -® semivocalic, dezinență de singular (instantaneu). Tipul IV de flexiunetc "Tipul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
G.D., feminin, singular și plural: (o) carte, (unei, niște, unor) cărți folositoare (o) reacție, (unei, niște, unor) reacții instantanee. Adjectivele din acest tip de flexiune sunt invariabile la feminin în funcție de numărul substantivului determinat. Invariabilitatea în funcție de număr a dus și la invariabilitatea în funcție de caz și la aceste adjective feminine. Intră aici adjective formate prin sufixul -tor (amețitor, călător) și adjective terminate în diftongul -e® cu -® semivocalic, dezinență de singular (instantaneu). Tipul IV de flexiunetc "Tipul IV de flexiune" Se cuprind în această
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aceste sintagme este o constantă a pronumelui. Fiind întrebuințate adjectival în asemenea sintagme, pronumele se situează în toate cazurile, păstrându-și, indiferent de această variabilitate, sensul de posesie: cartea mea, cărții mele etc. Pronumele posesive meu, tău se caracterizează prin invariabilitate lexico-semantică și variabilitate morfologică. Rămân invariabile, sub aspect morfologic, indiferent de cazul regentului, pronumele de persoana a III-a: cartea lui/cărții lui și formele neaccentuate de la persoanele I și a II-a: viața-mi/vieți-mi: „Și în farmecul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
într-un act de comunicare empirică: Doi (ardei) și cu doi (ardei) fac patru (ardei). Caracterizându-se printr-un grad maxim de abstractizare, termenii din enunțul matematic se caracterizează prin neînscrierea lor în relații sintactice de tip lingvistic și prin invariabilitate morfologică absolută, în timp ce termenii omonimi din enunțul empiric pot varia în funcție de gen: Două (flori) și cu două (flori) fac patru (flori). Aceste caracteristici fac din categoria „numeralelor” abstracte nu atât o clasă lexico-gramaticală cât o clasă distinctă în sistemul limbii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
80) $adjectiv$$/„De te rogi frumos de dânsul,/Îndestul e de hain...” (Ibidem, p. 109) $adverb$$. Caracterul adverbial al actualizării acestor termeni este marcat, pe de o parte, de natura totdeauna verbală (sau adjectivală) a regentului, pe de alta, de invariabilitatea lor în funcție de gen, număr și caz; se deosebesc, prin aceasta, de termenii actualizați adjectival, când intră în relații de dublă dependență, și cu verbul și cu numele (pronumele): „Ei merg liniștit.” $adverb$$/„Ei merg liniștiți.” $adjectiv$$ • adverbe rezultând din convertirea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lingvistice (componente ale unor mutații lexico-gramaticale: pronume, adverbe), prepoziția și conjuncția constituie categoria elementelor de relație; asigură desfășurarea relațiilor sintactice - condiție fundamentală a unității structurale a enunțului sintactic. Se deosebesc de celelalte elemente de relație: pronume și adverbe relative, prin invariabilitatea morfologică și apartenența lor exclusiv la sistemul gramatical al limbii, datorită abstractizării funcției relaționale. Pronumele și adverbele relative realizează, concomitent cu rolul de elemente de relație, și funcții sintactice proprii. Funcționarea la nivel sintactic ca elemente de relație a prepoziției
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
înseamnă dispoziția atomilor în molecula unei substanțe. Stabilirea structurii unui compus organic se face pas cu pas, parcurgând în mod obligatoriu, într-o anumită succesiune, o serie de etape specifice de lucru: a) purificarea substanței până la puritate analitică, constatată prin invariabilitatea constantelor fizice. b) stabilirea compoziției pe calea analizei elementare calitative și cantitative c) stabilirea proprietăților prin metode fizice și chimice d) elaborarea unui model structural e) verificarea modelului structural Principalele metode chimice folosite pentru studiul proprietăților sunt: oxidarea, reducerea și
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
Dacă ne oprim la perioadele culturale cele mai importante pentru noi, cea antică și cea modernă, nu ne vom putea aștepta, în legătură cu cea dintîi, să găsim multe exemple caracteristice de sentimente totale. Antichitatea a fost dominată de premisa fundamentală că invariabilitatea ar fi expresia naturii celei mai intime a existenței și totodată indiciul celei mai înalte valori. Ceea ce este schimbător trece, pentru gîndirea greacă, în ultimă analiză, drept o iluzie și anume una fără valoare. Chiar și în cea mai bogată
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
deosebirea dintre gîndirea antică și cea modernă. Platon vrea să ne conducă dincolo de aspirația continuă, dincolo de lumea schimbării, în care poate fi vorba doar de străduință. Afectele trebuie înlocuite cu claritatea intelectuală și starea sufletească să-și găsească liniștea în invariabilitate. Pentru Bruno însă, jocul contrariilor și tensiunea pe care o comportă sînt tocmai expresia realității adevărate, fiindcă tocmai bogăția vieții și infinitatea lumii ne aduc cu ele schimbările permanente și marile contraste. Pe cît de puțin are, pentru el, o
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
că legea conform căreia a evoluat obiectul pînă în prezent va rămîne o expresie și pentru dezvoltarea sa de mai tîrziu. Și fidelitatea însăși constă într-o continuitate a propriei noastre comportări, corespunzînd continuității în esență a obiectului. Nu presupunem invariabilitatea nici pentru obiect, nici pentru fidelitatea însăși; singura presupunere e aceea că schimbările se produc în aceeași direcție și conform acelorași legi76. Fidelitatea față de realitate se va vedea în faptul că ne încredem în legile ce s-au dovedit valabile
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
stabilesc drept criteriu de identificare a infailibilității, ecumenicitatea. Ecumenicitatea nu poate fi o unitate politico-juridică formală, ci constatarea identității de fapt, a afirmațiilor Bisericii întregi, în timp și spațiu. Dar acesta nu e decât un alt fel de a exprima invariabilitatea învățăturii această invariabilitate rămânând, în ultimă analiză, singurul criteriu de recunoaștere a ecumenicității. Spre deosebire de catolici, la care Papa se socotește pe el însuși judecătorul și măsurătorul adevărului cuprins în Tradiție, în Ortodoxie Tradiția este cea care mărturisește de ecumenicitatea unui
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de identificare a infailibilității, ecumenicitatea. Ecumenicitatea nu poate fi o unitate politico-juridică formală, ci constatarea identității de fapt, a afirmațiilor Bisericii întregi, în timp și spațiu. Dar acesta nu e decât un alt fel de a exprima invariabilitatea învățăturii această invariabilitate rămânând, în ultimă analiză, singurul criteriu de recunoaștere a ecumenicității. Spre deosebire de catolici, la care Papa se socotește pe el însuși judecătorul și măsurătorul adevărului cuprins în Tradiție, în Ortodoxie Tradiția este cea care mărturisește de ecumenicitatea unui Sinod; Sfântul Sinod
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pretenția de universalitate a Bisericii de la Roma care anulează ideea de națiune. Pentru Ortodoxie, modelul christic, vestitor prin Evanghelie a veștii minunate privitoare la o "nouă îndrumare a omenirii" este singurul model ecumenic și, prin urmare, universal. Astfel, ecumenicitate înseamnă invariabilitatea învățăturii Ecclesiei, măsura dezvoltării firești a Evangheliei, singurul îndreptar obiectiv pentru cunoașterea Adevărului. Pretenția de infailibilitate a catolicismului constituie, în viziunea lui Simion Mehedinți, una dintre loviturile cele mai grave care s-au adus creștinismului atât de simpatizat tocmai prin
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
care au mărturisit drept, Ecclesia le-a considerat Sinoade Ecumenice. Condiția fundamentală a validării unui Sinod Ecumenic implică calitatea de mărturisire totală a Adevărului Bisericii. Participarea tuturor episcopilor Ecclesiei la un sinod nu conferă automat acestuia atributul ecumenicității. Ecumenicitatea presupune invariabilitatea învățăturii Bisericii, măsura creșterii firești și organice a Evangheliei. Dialogul ecleziologic interbelic nu pornea de multe ori de la o bază comună: Predania ca singura unitate de măsură. Se ridicau și atunci voci care cereau o obnubilare a pozițiilor și atitudinilor
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
p. 1, reprodus în Nae Ionescu, Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 185. 30 Cuvântul, Răspuns Prea Sfințitului Vartolomeu (I), în "Cuvântul", an V, nr. 1405, 20 martie 1929, p. 1, reprodus în Nae Ionescu, Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 189: "Invariabilitatea aceasta a Predaniei bisericești, care leagă și pe episcopi, este cheia de boltă a Ortodoxiei. Ea a fost recunoscută și de Scrisoarea Patriarhilor răsăriteni această scrisoare este numită și Răspunsul patriarhilor ortodocși orientali (răsăriteni) către Papa Pius al IX-lea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]