5,788 matches
-
ballerina). Sau ca o evocare a Genezei, punctînd idealul platonician al androginului: „Preabunul n-a făcut/ omul în afara omului/ pînă astăzi bărbatul e în femeie/ și femeia-n bărbat.// ca un pendul care ne traversează/ cum ar purta un animal invizibil/ în lesă pe străzi/ cineva plimbă prin noi/ androginul în lanțuri.// lătratul lui roșu/ se-aude cînd se vede.// la sfîrșitul veacurilor/ bărbatul va fi femeie și femeia/ bărbat” (ibidem). Sub egida Nopții absolute, resimțite ca o anamneză (Mic decalog
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
a atîtor materialități străbătute de empatie, poetul ajunge a-și suspenda eul. Generos, acordă întîietate obiectelor precum și privirilor celuilalt, care se cuvine a contempla, prin transparența ființei auctoriale, spectacolul universal bizuit pe ideea de corrispondencia: „Pentru mine eu sunt demult invizibil/ o corabie de nuiele de una singură prin întuneric/ o pelerină albă de ploaie un rîu de scrum/ un ceas de mînă înfrunzind lîngă o cană cu apă.// privirile tale mă aproximează și mă străbat/ și dincolo cad la pămînt
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
un instrument optic special, altul decît ochiul uman obișnuit. Vederea tinde a deveni viziune, așternînd asupra realului culorile subiectivității indomptabile: „ochii tăi verzi tu vezi totul în verde/ ai pătat absolut totul cu verde/ pămîntul și frunzele/ soarele noaptea și invizibilul” (o corabie de nuiele). O astfel de capacitate vizionară este ubicuă sau microscopică sau radical transformatoare: „unul/ pretindea că vede peste tot/ și are o mulțime de ochi implantați de jur împrejurul capului/ ca niște rulmenți./ altul vedea ca printr-o sită
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
sumară răsfoire a volumului, exigențele unei lucrări de doctorat (certificat util la parcurgerea unor titluri de listă; impresia mi-a fost confirmată de altfel chiar de autor, în prefață). Tot astfel și titlul de format academic, perfect coerent, dar complet invizibil. Liviu Vălenaș, În culisele negocierilor cu Uniunea Sovietică, 1934-1947. Convorbiri cu Alexandru Danielopol, Editura Vremea, București, 2001 Andi Mihalache, Istorie și practici discursive în România “democrat-populară”, Editura Albatros, București, 2003.
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
ar fi fost destul, șoferul - o huidumă rasă în cap, îmbrăcat sumar, dar plin de fierăraie lucioase pe brațe și pe piept - a început să chiuie animalic, ridicându-se de pe scaun și rotind viguros, ca și cum ar fi mânuit un lasou invizibil, un braț solid, „lucrat” în îndelungate ore la sală. Mulțimea a înmărmurit, incapabilă să reacționeze la apariția coșmarescă. După ce mașinăria infernală a dat colțul, o femeie de lângă mine a îngăimat: „Cred c-a fost diavolul, alungat de prezența Fecioarei din
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
în mod conștient pentru compromiterea și treptata destabilizare a puterii comuniste. Concluzia scriitoarei aproape că vine de la sine: „Treptat am realizat noi înșine forța destructurantă a gesturilor noastre artistice. Și cred că aceste gesturi au contribuit cu ceva important, deși invizibil, la starea de spirit a tinerei generații, cea care aprecia cel mai mult stilul literar optzecist și care a înfăptuit în bună măsură revoluția.” (p. 48) După căderea comunismului, ajunsă la o vîrstă a deplinei maturități (35 de ani), Magda
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
unele tradiții spirituale și metafizice foarte precise în care „imaginal” trimite la imagini care nu sînt doar independente de subiectul imaginant dar trimit și la imagini care au o existență ontologică, care au un fel de suport într-o realitate, invizibilă corporal, material dar care este o veritabilă lume existentă. Astăzi însă majoritatea utilizatorilor nu fac această referire la ordinea metafizică. Dimpotrivă, alții, printre care mă număr și eu, cred că termenul „imaginal” nu are decît de cîștigat dacă este exportat
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
fapt, am ezitat dacă să folosesc „a fost” Fram, ursul polar sau „este” Fram, ursul polar și nu întâmplător am optat pentru ultima alternativă. O carte care ți-a vorbit și te-a făcut să-i vorbești este o carte, invizibilă. Există, nu dispare ci se află pe undeva în tine și cu tine de-a lungul anilor. Învătînd să pricepi un urs din punctul lui de vedere și învățînd să îl iubești și să îi dorești tot binele posibil pentru
Voci din public () [Corola-journal/Journalistic/13605_a_14930]
-
așa cum o știm, de la Homer și tragedia greacă pînă astăzi, poate fi înțeleasă că istorie a artei prin care oamenii și lucrurile devin imagini. Putem vedea cicatricea lui Ulise, tot așa cum îi vedem pe Don Quijote și pe Sancho luptîndu-se cu invizibili cavaleri ce se dovedesc a fi mori de vînt. Dar ceea ce sugerează Calvino și ceea ce face pasajul citat atît de interesant e ideea că arta construirii personajelor și lucrurilor că imagini cunoaște o schimbare radicală o dată cu realismul. Ce ÎnseamnA apariția
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
cel mai mare a fost aceea claustrofilă. I se poate spune și "psihologizantă". Focalizarea țintește personajul în serii de manifestări mai mult sau mai puțin analitice astfel dispuse încît spre final să se poată revela ceea ce ține de capacitățile lui invizibile de natură inefabilă: cu cît mai ascunse, cu atît mai puternice. "Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari", proclama apostolul Pavel. Această literatură se vrea a fi o pneumatologie, o hagiografie, explicită sau
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
a face cu mici armate de desperados dispuși să execute ordinele oricărui descreierat, știind că, de data aceasta, chiar nu au unde să mai plece. În plus, sentimentul apartenenței la o castă privilegiată mobilizează în ei nebănuite resurse de violență, invizibile atunci când ajungeau la șapte dimineața la fabrică și puneau în funcțiune amărâtul strung producător de șuruburi și piulițe. Jurnalișțtii care-au scris indignați despre recenta avansare în grad a lui Dumitru Iliescu de către protectorul său Ion n-au înțeles, se
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
marelui Trădător sau Martir. Anul 1989 a scos de pe scenă personajul și astfel scrie Kundera „marele cineast al subconștientului colectiv a pus capăt uneia din cele mai originale producții ale sale, cea a viselor emigrației". Timpul devine „o imensă mătură invizibilă care de mii de ani transformă, desfigurează și șterge peisajele". Mișcările acestei „mături" s-au accelerat în ultima perioadă așa încît autorul se întreabă dacă astăzi Odissea ar mai putea fi concepută și dacă epopeea reîntoarcerii mai face parte din
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
strecuram în așternutul regal și mă bucuram de regină. Reveria e aproape la fel de importantă ca visele și la fel de imprevizibilă și de intensă. Toată viața mi-am imaginat cu o satisfacțe răutăcioasă, pe care desigur au simțt-o și alți că eram invizibil și impalpabil. Prin acest miracol, deveneam omul cel mai puternic și mai invulnerabil din lume. Această iluzie m-a urmărit multă vreme, în diferite variante, în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Ea viza îndeosebi noțunea de ultimatum. Mâna mea
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
și impalpabil. Prin acest miracol, deveneam omul cel mai puternic și mai invulnerabil din lume. Această iluzie m-a urmărit multă vreme, în diferite variante, în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Ea viza îndeosebi noțunea de ultimatum. Mâna mea invizibilă îi întindea lui Hitler o foaie de hârtie pe care scria că avea la dispozițe douăzeci și patru de ore ca să ordone împușcarea lui Goering, a lui Goebbels și a întregii bande. Altminteri avea să fie vai de capul lui Hitler își
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
la dispozițe douăzeci și patru de ore ca să ordone împușcarea lui Goering, a lui Goebbels și a întregii bande. Altminteri avea să fie vai de capul lui Hitler își chema aghiotanți și secretarii și urla: Cine a adus hârtia asta?" Eu asistam, invizibil, la această scenă și la furia lui inutilă, aflându-mă undeva într-un colț al biroului. A doua zi îl omoram pe Goebbels, de pildă. De acolo mă deplasam la Roma căci eram și invizibil și ubicuu și procedam la
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
adus hârtia asta?" Eu asistam, invizibil, la această scenă și la furia lui inutilă, aflându-mă undeva într-un colț al biroului. A doua zi îl omoram pe Goebbels, de pildă. De acolo mă deplasam la Roma căci eram și invizibil și ubicuu și procedam la fel cu Mussolini. Între timp mă strecuram în dormitorul unei femei încântătoare și acolo, tot invizibil, tolănit într-un fotoliu, o priveam cum se dezbracă. După care îmi reînnoiam ultimatumul către Führer, care făcea o
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
biroului. A doua zi îl omoram pe Goebbels, de pildă. De acolo mă deplasam la Roma căci eram și invizibil și ubicuu și procedam la fel cu Mussolini. Între timp mă strecuram în dormitorul unei femei încântătoare și acolo, tot invizibil, tolănit într-un fotoliu, o priveam cum se dezbracă. După care îmi reînnoiam ultimatumul către Führer, care făcea o criză de nervi. Și tot așa mai departe, cu viteză maximă. Când eram student la Madrid și făceam excursii cu Pepín
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
rețea". Vălul afișat protector pe chipul vulnerabil ("fața stricată de frică"), primește, la rândul său, forma fie a unei "folii de latex", fie a unei "măști de plastic" sau de cauciuc, - surogate, într-un fel, ale altor văluri, ce făceau invizibil prin mituri pe un câte un mare erou. "Terorismul" despre care vorbește titlul cărții e, mai tot, aici: expresie în fond elegiacă a eroismului imposibil, coborât la măsura modestă și banală a imaginilor de benzi desenate sau de internet, care
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
trecut, aceste forme de grafitti, de instalație, de intervenție în spațiul public au intrat, într-un fel, în categoria faptelor de la sine înțelese. Ele s-au banalizat prin uz, au ajuns simple repere ambientale și au sfîrșit prin a fi invizibile. Dar toate acestea nu sînt decît o primă componentă, cea involuntară, a unui spectacol vizual care s-a desfășurat permanent pe mai multe niveluri. În imediata lor vecinătate se regăsesc intervențiile voluntare, semne ale aducerii aminte și ale reculegerii, al
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
bună, și niciodată nu simțisem așa ceva. Marcos, Jaime și eu fumam, beam, râdeam, o luam de la început și era ca și cum am fi învățat să împărtășim ceva, ca și cum toți trei am fi acceptat în același timp o legătură reciprocă, profundă și invizibilă, care ne transforma în victime obligate în același timp la o armonie specială, o singură persoană cu trei corpuri, trei capete, trei perechi de brațe și picioare. Fiecare mișcare a noastră, fiecare cuvânt, fiecare gest parcă era sincronizat, calculat, integrat
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
spre nord sau spre est. Pe de altă parte, nu există risipire mai mare în lume decât cea dovedită de poezie atunci când se arată tuturor, cu vorbele singurătății, într-o sărbătoare continuă, într-o 6 mie de fețe vizibile și invizibile din rândul poporului de poeți. Poate fi văzută poezia dimineața dormind în haine roșii, până când soarele se reașează pe osiile timpului, spre a se consuma întru ardere de visuri ce devin irealitățile de peste zi. În stânga universului se află locații de
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
Actorul Ilie Gheorghe, într-o formă de zile mari, așa cum, de altfel, este totdeauna, începe tiradele, în crescendo, despre ,,rinoceri“: ,, Oh! Un rinocer!“ - repetat de nouă ori... Tot nouă sunt brazii despuiați, care cad rând pe rând, secerați de spectrul invizibil al noii lumi (New Age?) a rinocerilor. ,,Nu, nu era același rinocer. Cel dintâi avea două coarne pe nas, era un rinocer din Asia. Asta din urmă n-avea decât un corn, era un rinocer de Africa! Spui prostii! Cum
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
de pe frontonul Templului lui Apollo din Delphi - Nosce te ipsum!/ Cunoaște-te pe tine însuți! - se impune a fi aplicată strict, sub forma Cunoaște-te și fii stăpân pe tine însuți! Infraneaza-ti pornirile agresive, de fiara a pădurilor! Sub invizibilă baghetă a lui Robert Wilson, actorii craioveni fac, în plan metafizic, acrobații comparabile cu acelea, în plan fizic, realizate de zburătorii la trapez și acrobații la bascule ai Școlii Chineze de Circ de la Shanghai - care execută, în sincronizare perfectă, acrobații
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
începutul primăverii când își adună strălucire tânără verde frunze pline de speranță trăiesc prima lor și ultima lor cădere prea timpurie total nebună se-nghesuie poezia îngropată în fața ferestrei îngropată în toamnă îngropată de către juhan liiv poetul doar mâinile sale invizibile ies din pământul rece și umed și țipătul său plin de furie umplut de pământ penetrează pământul și cuvintele desenează o poezie neagră umplută de bulgări de pământ umedă nouă ani de zile după moartea sa ani de zile după
Huuullulund Hullunud lui Juhan Liiv by Peter Sragher () [Corola-journal/Imaginative/3635_a_4960]
-
pot visa cu ochii deschiși universul mă consumă cu păcate și incertitudini până când o gaură neagră îmi va striga numele și va adăuga în dreptul meu „un OM eliberat” facebook dreams (I) ultimul meu simț e visul cu el voi cerceta Invizibilul și tot ce e secret în inima și în creierul celor ce stau chiar acum treji în rețea cu puterea visului voi trece pe nevăzute printre popoarele de insomniaci care își venerează zeii și nostalgiile cu un like citesc pe
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]