188 matches
-
a căzut celor doi ca o pleașcă. În orele petrecute În peșteră, David-Michel l-a programat sub hipnoză să meargă la maiorul Smith pentru a organiza evadarea de pe insulă, Înainte ca cei de la MSAMDR să pună În funcțiune ecranul de invizibilitate. Ar trebui să ajungem la Christina Domestica, ea e soluția problemei - fiindcă ea vede! Din păcate, de cînd a aflat că Vic e mort, nu mai vrea să vorbească nimănui despre cele Întîmplate acolo. La ora aceea neștiind prea multe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
displăcea lucrul acesta, numai creduli nu putem fi. Totuși, aș marca o diferență față de Toma Pavel și de ceilalți autori pe care Îi evoci, diferență care clarifică, Într-un fel, crezul lui „ca și cum” În cunoaștere: soluția lor lasă subiectul În invizibilitate. Adică, gândind lumea „ca și cum”, ei nu utilizează o logică inclusivă. Or, din punctul meu de vedere, eu nu pot rosti și gândi „ca și cum” decât dacă mă gândesc pe mine ca subiect implicat, inclus, interior universului despre care vorbesc. În lipsa acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Fiului lui Dumnezeu în timpul acestei mistificări este Caulacau). Docetul crede că, în timpul morții sale - cel puțin în care cred ceilalți -, Isus asistă la răstignire amestecat în mulțime. Râzând de festa jucată tuturor - pentru eternitate... - 2 - Certitudinea indiferenței. Convertirea gnostică asigură invizibilitatea gnosticului. Puterile lui Isus, alias Caulacau, stau bineînțeles mărturie în acest sens și arată și ce beneficii se pot obține din așa ceva! Vasilide consideră că totul este indiferent, pe același principiu ca despre Simon ieșit întărit după lectura textului lui
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
plin de viață. Bilanțul și rezultatele lecțiilor de fizică date de Epicur în scrisorile către Pythocles asupra naturii și către Herodot asupra fenomenelor cerești: infinitatea întregului; așadar, infinitatea celor compuse, precum și aceea a lumilor; eternitatea mișcării; inexistența începuturilor; adevărul simulacrelor; invizibilitatea acestora în raport cu viteza lor; corporalitatea sufletului, așadar materialitatea sa; diseminarea particulelor fine ale sufletului în agregatul trupului, asemeni unui suflu; sufletul ca sediu al sensibilității; legătura intimă dintre suflet și trup, de fapt, continuumul material în discontinuitatea structurilor atomice; despărțirea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Cocteau, unul din criteriile estetice fundamentale devine simplitatea cu toate aspectele pe care le presupune moderație, reducere la esențe, claritate și armonie. Este ceea ce scriitorul sugera și într-un alt context, echivalând modestia formei cu esența însăși a eleganței poetice: "Invizibilitatea mi se pare a fi condiția eleganței. Eleganța dispare, dacă o scoți în evidență. Fiind însăși eleganța, poezia nu va putea fi detectabilă."254 De altfel, acest concept pare a fi unul important pentru viziunea artistică a autorului, care vedea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
vezi Țesut). Degetarul simbolizează căutarea protecției, mai ales împotriva atacurilor exterioare. Elementele cele mai semnificative sunt însă ața și acul. Ață Ața împărtășește simbolistica legăturii, a lanțului și a sforii. Dar, datorită fineții sale, constituie elementul cel mai subtil. Evocă invizibilitatea legăturii ce îl unește pe om de Dumnezeu. Nașterea, cu imaginea cordonului ombilical, și moartea, cu firul ce leagă corpul de suflet, au loc prin ruperea acestora. Faptul în cauză este ilustrat în reprezentarea țesătoarelor celeste, Moirele grecești și Parcele
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
multiple, însă nu se vorbește despre acestea și nu sunt percepute ca probleme sociale și ca teme de interes public. Separația public-privat, considerată un "dat natural", este foarte tranșantă, ca și genizarea celor două sfere, corelată cu "inferiorizarea" privatului și invizibilitatea muncii domestice. Semnificația acestor corelații datorează mult experienței de viață în comunism. Raportul public-privat a cunoscut o articulare aparte în societatea românească, în perioada comunismului, când zona privată și spațiul familial se bucurau de o valorizare specială, fiind considerate "loc
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
Europene de Science Fiction, Faenza, 1985) -, pentru că autorul folosește în narațiuni cunoștințe științifice unanim acceptate și ipoteze exclusiv raționale, prezumând totdeauna limite fanteziei și puterii omului actual. Literatura sa constituie în fond o dezbatere de idei privind relativitatea timpului, posibilitatea invizibilității, consecințele unui război nuclear, imaginea probabilă a extraterestrului, transformarea personalității omului în viitor. Însă H., care a studiat și teoretizat specificitatea literaturii de anticipație, nu uită nici un moment că există anumite convenții proprii artei literare și, mai ales, că în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287436_a_288765]
-
înregistra și în viitor eforturi financiare serioase la capitolul dezvoltarea armelor nucleare, îndeosebi a celor de dimensiuni reduse, a armelor antibuncăr, a noilor bombe nucleare, crearea de noi sisteme de răspuns la provocările teroriste. Tehnologiile înalte, integrate masiv, vor spori invizibilitatea mijloacelor de luptă, capacitatea de detectare a obiectivelor, efectul și precizia la țintă, capacitatea de influențare a moralului, stării de spirit și comportamentului individual și colectiv al adversarului, prin creșterea posibilităților de acțiune psihologică, de manipulare a informației, culturii, tradițiilor
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
pe Dumnezeu, cu toate că și animalele sunt creaturile Sale vivisecția (o ocupație la modă în secolul al XVII-lea) și, pe viitor, masacrarea puilor de focă, creșterea de pui, viței, porci "în cuști", în interiorul unor clădiri concentraționare, departe de orice privire. Invizibilitatea este, de fapt, norma creșterii și a sacrificării intensive. Fie că animalul suferă, fie că nu, ceea ce contează și folosește e doar suferința omului și a Fiului lui Dumnezeu. Cea dintâi, pentru ispășirea păcatului originar, iar cea de-a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
se încrucișează, se întretaie, urcă și coboară pantele. E lume bună pe-aici. Multe animale se plimbă prin împrejurimi, și totuși, nu vezi nimic. Creaturile astea strălucesc nu doar prin urmele pe care le lasă, ci și prin absența (sau invizibilitatea) lor. Expresia "a se face nevăzut" își are, poate, originea chiar aici: ea trimite la faptul că, în unele zile de iarnă, animalele cu blană închisă la culoare devin invizibile, dispar în codru, împrumutând culoarea zăpezii. Ceea ce uimește, atunci, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
echilibrului armonic. Ascunderea echivalează nu doar cu retragerea, dar și cu o acoperirea. A fi ascuns vine să însemne a fi sustras lăsând în spate o absență ce nu doar înlocuiește, ci și acoperă asemeni unei magice pelerine care dăruiește invizibilitatea existențială. Această pelerină a vidului, a ceea ce a fost dar și-a suspendat prezența, ispitește inducând nestăvilită dorință de a fi dată la o parte. Orice ascundere cheamă și provoacă, incită prin arborarea unui tip special de bravare ce înfruntă
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
o cheie pentru extinderea rolurilor funcționale și o armă suplimentară în vederea succesului și mobilității în cadrul societăților complexe și plurale din punct de vedere lingvistic și cultural. (...) Toți profesorii în lumea noastră în schimbare sunt în aparență profesori de engleză. Această invizibilitate a restului de limbi relevante este o reproiectare a multor politici coloniale și postcoloniale ale limbilor în educație, care au servit bine limbilor europene și mai puțin altor limbi. (Phillipson, R., 2001196) El numește acest fenomen de dezvoltare a
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
textului. Ceea ce o interesează pe dna Zerlendi este enigma soțului ei, „tainele” despre care el Îi vorbea. Naratorul face doi pași În loc de unul spunându-și că e vorba de „cazurile de «moarte aparentă», de transă yoghinică, de levitațiune, incombustibilitate sau invizibilitate”. Un autor clasic pentru enumerarea sa e Patañjali, iar pentru cititorii săi, cei care ținuseră minte (și recunoșteau acum), Însuși Eliade, cel din Folclorul ca instrument de cunoaștere: „Foarte greu de explicat cuiva care nu Înțelege teoretic posibilitatea lor de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nostalgii. Și e rândul nostalgiei ca instrument al imaginației să preia firul narativ: intrarea În scenă a fiicei doctorului, Smaranda, aduce una din surprizele pe care le aștepta eseul din 1937: dispariția lui Zerlendi. Nu moartea, ci primele indicii ale invizibilității. De aici Încolo nu va trăi decât un alt Honigberger, model deloc erudit al unui Zerlendi care Își aplică sieși procedurile și atinge efectele prin care „secretul” primului devine și al său. Prin discuția cu Smaranda, cei doi Honigberger se
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
doi Honigberger se delimitează definitiv, iar cel fictiv va avea ca umbră pe tatăl ei. Eliade e singur În fața unui caz straniu, pe care Încearcă să-l dezlege. La 15august 1937 explica În Vremea că și În pictura lui Tintoretto invizibilitatea miracolului sau agentului miraculos e atât de limpede, Încât numai așa trebuie Înțeleasă „această concepție a fantasticului care intervine direct și vertical În realitate”1. Dar... „eroare, scumpul meu domn. Au mai Încercat și alții”, Îl va destabiliza Smaranda Zerlendi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ei, fostul ei logodnic, căci murise În Împrejurări ciudate, la vânătoare, Îndată după război. Ca și Radu C., dar În văgăuna unei păduri? Nu știm. Nu știm nici măcar dacă nu cumva a dispărut și el, atras În aceeași productivitate a invizibilității. Ceea ce recunoaștem Însă e ciudata simetrie a destinului celor două femei, amândouă văduve, pentru că soțul și logodnicul nu mai sunt. Ele nu trăiesc Însă mai puțin În aura lor, căci „secretul” a reverberat deja triplu. Tot triplu este și eșecul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
10 septembrie. Dovedind o stranie flexibilitate, naratorul Își va contrazice inteligent propriile presupoziții, devenind sceptic-alarmat ca un istoric pozitivist - „e de necrezut că un om poate dispărea așa, fără să lase nici un fel de urmă” (43) - care a exclus, antigordianic, invizibilitatea dintre mărturiile („urmele”) sale2. Al treilea paragraf mai necesită acum un singur comentariu. Data de naștere pe care o lua În considerare și pe care o sărbătorea, 9 martie (9martie 1907), este o dată infinit prețioasă: dacă Zerlendi dispare la 10septembrie
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sa-prad•ïyaiva karma-bh¿mi- praviïya t³m ïubh³ny ³caritavy³ni paralokam abhșpsat³ Mah³bh³rata XII, 309.89 Obținând acest corp superior și stăpânind tehnicile de a-l controla, yoghinul Zerlendi poate accede la alte universuri 1. Zerlendi revine, la 11mai 1910, asupra experienței invizibilității (involuntare?), iar naratorul deturnează direcția nuvelei nu fără a-i avertiza parțial pe cititori: „Îmi căzuseră până atunci sub ochi destule documente, mai mult sau mai puțin autentice, asupra miracolului acesta yoghinic, dar niciodată lucrurile nu fuseseră spuse atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
plin de viață. Bilanțul și rezultatele lecțiilor de fizică date de Epicur în scrisorile către Pythocles asupra naturii și către Herodot asupra fenomenelor cerești: infinitatea întregului; așadar, infinitatea celor compuse, precum și aceea a lumilor; eternitatea mișcării; inexistența începuturilor; adevărul simulacrelor; invizibilitatea acestora în raport cu viteza lor; corporalitatea sufletului, așadar materialitatea sa; diseminarea particulelor fine ale sufletului în agregatul trupului, asemenea unui suflu; sufletul ca sediu al sensibilității; legătura intimă dintre suflet și trup, de fapt, continuumul material în discontinuitatea structurilor atomice; despărțirea
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
-ul auctorial-personal Dacă urmăm cercul tipologic, începînd de la situația narativă auctorială în direcția situației narative personale, putem recunoaște cîteva tendințe generale în continuum-ul de forme care pot fi rezumate astfel: 1. retragerea graduală a persoanei naratorului auctorial și includerea invizibilității sale (aparente) în procesul narativ; 2. apariția graduală a personajului-reflector (sau reflectorizarea unui personaj-narator auctorial) și, în consecință, o schimbare în sistemul de orientare al cititorului și în deicticele spațio-temporale din realitatea reprezentată; 3. înlocuirea relatării gîndurilor de către stilul indirect
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a-și ascunde personalitatea, de a se deghiza: " În afară de măștile teatrale ale lui Wilde și Nietzsche, există o atitudine de discreție ostentativă și de normalitate burgheză în operele lui Pater, Henry James, T.S. Eliot și Thomas Mann o fațadă de invizibilitate și o antimască ce este în mod ironic întrupată în personajul Zeitblom din romanul lui Mann și în prototipul său Mackellar din opera lui Stevenson". 482 Jacqueline Viswanathan, "Point of View and Unreliability in Ch. Brontë's Wuthering Heights, Conrad
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în acest mod, sensibil la istorie, teoria sinistrului are o implicație clară pentru teoriile proceselor moderne de civilizare, care trebuie reformulate astfel: inventarea și dezvoltarea formelor moderne de societăți civile nu pot fi descrise ca fiind un proces sinonim cu invizibilitatea și eliminarea violenței din sfera statului. Tocmai din cauză că puterea de a defini sinistrul nu mai este monopolizată de autorități bine definite sinistrul devine fără stăpîn apare o dialectică a civilității în care reducerea vizibilă și înlăturarea practică a diferitelor forme
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
un text", sau ca echivalent al acestui agent în alte medii. Numai dacă ne referim la narator strict în acest sens, putem evita confuziile ce duc pînă la urmă la deposedarea autorității, la un bruiaj al nuanțelor textuale, la o invizibilitate a inegalităților de putere implicate. 2: Naratorul Am două motive pentru care deschid acest capitol cu considerații asupra naratorului. Acesta este conceptul central în analiza textelor narative. Identitatea naratorului, gradul și modul în care această identitate este indicată în text
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
care ele au existat dintotdeauna întrețesute în lumea internațională, dar invizibile. Experiențele pe care feminismul perspectival construiește o cunoaștere alternativă a internaționalului, care alcătuiesc agenda sa specifică de cercetare, vizează în principal reteoretizarea independenței/ dependenței, a subordonării, a excluderii, a invizibilității, a puterii sau a lipsei ei, plecând de la asumarea identității feminine a teoreticienelor, a experiențelor specific feminine relevante pe un plan mai larg și a valorilor recunoscute ale universului feminin, precum valoarea relaționării, experiența dependenței în ambele posturi, de subiect
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]