2,622 matches
-
mai bătrână.... Nu-i plăcea deloc și încerca să se îmbrace tinerește, să arate cât de cât bine, să se machieze, ruj de buze întotdeauna, ba se și vopsise roșcată o dată, doar-doar asta mică o s-o scutească de privirea aia involuntar critică. Nu e deloc adevărat că mama nu are vârstă, că poți să faci copil și la pensie. Bine, bine, tu-l faci dacă te ajută Dumnezeu, progresele medicinii, fertilizarea in vitro sau cum i-o zice ciudățeniei ăsteia, da
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
declara mulțumiți: din reformă mai rămîn doar cele cîteva rînduri care încheie Anexa 1 a recentelor planuri-cadru pentru clasa a IX-a și a X-a, în care se descrie viitorul luminos al liceului românesc. Le citez, pentru umorul lor involuntar: „Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului va lansa în discuție publică, la începutul anului 2004, propunerile de planuri-cadru pentru clasele a XI-a - a XII-a/a XIII-a. Opțiunea curriculară va fi, în acest caz, diferită, cu o orientare accentuată
Stagnează reforma? by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/13154_a_14479]
-
nimeni nu mai era interesat să reviziteze la modul serios textele respective, să le repună în relație cu climatul politic și social al epocii și cu alte producții literare ale timpului. Cîte o strofă, mustind cel mai adesea de umor involuntar, străbătuse timpul și era citată cu mereu voluptoasă ironie (ca aceste versuri aparținînd lui Radu Boureanu și citate de Eugen Negrici la pagina 143: „La New York totul e frumos/ Nu sînt copaci și nu sînt ciori/ Doar negri în spînzurători
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
bătaie și nici ură, / Nici minciuna Împotrivămi./ Viața-i cuminecătură”. Parcă Macedonski - și nu numai! - răsună peste veac!), Apollo. Satira Nebunie, redactată În cheia hazlie a lui Vlad Delamarina, rămâne un poem de atitudine pamfletară, ca și Latră câinii. Umor involuntar se găsește În poezia Fetele tracilor. Câteva texte poetice sunt de antologie: Fabulă, Homo homini lupus, Un șirag de perle, Iarnă canadiană (un distinguo al pastelului contemporan). Cunoscător atent al realităților (de toate felurile) din Canada și România, călătorind În
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
baletului (Enescu nu a compus decât câteva minute, “dansul păstorilor” în tabloul 1). În fapt, coregrafia semnată de Francisc Valkay, el însuși foarte bine în rolul creat de regizor, bătrânul tăcut contemplând, dintr-un alt timp, o experiență a vinovăției involuntare care pândește etern destinul uman. Dar vocabularul coregrafic, figurile aici minimal expresive ale dansului academic sunt în permanentă divergență cu flexibilitatea ritmurilor, cu suplețea evoluțiilor armonice, cu provocările solo-urilor instrumentale, cu ceea ce muzica are de spus odată cu vocile. Poate
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
despre Ion Vartic), eseismul prea spumos al lui Vlad Roman (autor a 15 articole, cu destule exprimări amendabile). În rest, se vede lipsa de experiență în fraze cețoase și imprecise, flagrant nepotrivite într-un dicționar, uneori cu alunecări în umor involuntar (ca începutul articolului despre Virgil Podoabă, despre care se mai afirmă că "pentru teza de doctorat și-a propus să se hazardeze într-un periplu umanistic prin literatura de călătorie", p. 314). Mulți din cei 51 de autori de articole
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
avea o memorie proastă", iar acestui lucru - aparent paradoxal - îi datorăm monumentul care este În căutarea timpului pierdut! Căci "Omul cu memorie bună nu-și amintește nimic fiindcă nu uită nimic": cele 12-13 epifanii numărate de Beckett în român ("miracole involuntare", miracole pentru că involuntare!) sînt sîmburii "experienței mistice" din care Proust a făcut laitmotivul operei sale - și care revine "că o nevralgie mai degrabă decît o temă" (altă formulă formidabilă - chiț că, scrie Beckett en guise de conclusion, "Muzică este elementul
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
proastă", iar acestui lucru - aparent paradoxal - îi datorăm monumentul care este În căutarea timpului pierdut! Căci "Omul cu memorie bună nu-și amintește nimic fiindcă nu uită nimic": cele 12-13 epifanii numărate de Beckett în român ("miracole involuntare", miracole pentru că involuntare!) sînt sîmburii "experienței mistice" din care Proust a făcut laitmotivul operei sale - și care revine "că o nevralgie mai degrabă decît o temă" (altă formulă formidabilă - chiț că, scrie Beckett en guise de conclusion, "Muzică este elementul catalitic în opera
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
scrie. l Am primit la redacție VALAHIA, lunar "susținut de Consiliul Local al Municipiului Giurgiu", numărul din decembrie. Cu toate bunele intenții, Cronicarul nu a reușit să scoată din acest număr nimic, dar chiar nimic, pentru această rubrică. Nici măcar expresivitate involuntară sau umor involuntar. l Și ca să nu-i trimitem, cu falsă modestie, pe cei care n-au citit revistele de sărbători, și la noi înșine, recomandăm recomandarea lui Radu Cosașu din Dilema veche, 7-13 ianuarie 2005: "România literară (nr. 51-52
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12124_a_13449]
-
primit la redacție VALAHIA, lunar "susținut de Consiliul Local al Municipiului Giurgiu", numărul din decembrie. Cu toate bunele intenții, Cronicarul nu a reușit să scoată din acest număr nimic, dar chiar nimic, pentru această rubrică. Nici măcar expresivitate involuntară sau umor involuntar. l Și ca să nu-i trimitem, cu falsă modestie, pe cei care n-au citit revistele de sărbători, și la noi înșine, recomandăm recomandarea lui Radu Cosașu din Dilema veche, 7-13 ianuarie 2005: "România literară (nr. 51-52/ 2004). Un număr
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12124_a_13449]
-
lui Gruber", dacă-l putem numi așa, sună concis și la obiect. Iată-l: "Creangă este un puternic tip senzual și auditiv, cînd scrie el e foarte emoționat, acum rîde singur, acum îi vin lacrimile în ochi, face felurite mișcări involuntare, transpiră greoi ca și cum ar merge repede, cînd scrie parcă aude fraza că i-o repetă cineva în urechi, apoi șterge, scrie și iar șterge, pînă ce fixează cuvintele și înțelesul frazei". Cu toată naivitatea exprimării, profesorul Eduard Gruber pare a
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
locuințe pentru tineri", grăiește una din umflările în pene năstăsiote. Alături, drept dovadă, doi tineri beneficiari ai harului de homo-faber al premierului-minune, zâmbeau ca mironosițele scăpate la barul de noapte. Drăgălășenia întipărită pe fețele junilor posesori de apartament diminua comicul involuntar al situației: numai a zidar nu arăta spilcuitul Năstase! Posterul părea mai degrabă o reclamă pentru spuma de ras sau pentru ultimul tip de vitamină administrat sportivilor. Pe alt gard, altă informație-șoc: "Am crescut nivelul de trai cu douăzeci și cinci la
Conferințele Microsoft by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12250_a_13575]
-
a ieftinătății dubioase și-a scumpetei fără criterii! A bolboroselilor ce ascund un cod și-a cuvintelor clare pe care nu le aude nimeni. A culorilor mucegăite și-a sunetelor sparte. A minciunii vivace și-a adevărului bont. A expresivității involuntare și-a neputinței de-a articula un gând normal. A iluziei grotești, spre care alergăm ca hăbăucii, și-a realității de care n-avem nevoie. A totului și a nimicului". Roscoliți! Cam asta facem de cincisprezece ani, în viețile noastre
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
publicat apoi câteva culegeri de beletristică în format poket book, cu note și comentarii. În prezent, e deja inițiată seria intitulată Mansarda lui Mircea Eliade, în încercarea de a acoperi aria lecturilor sale și autorii care i-au fost mentori involuntari. Seria a fost deschisă de romanul lui Samuel Butler, The Way of All Flesh (Și tu vei fi țărână, în traducerea românească, n.tr.), însemnând, în același timp, și descoperirea unui autor încântător, până acum necunoscut în Rusia. O altă
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
a lui Marino cu "Școala de la Păltiniș" și cu mentorul ei, care, el, nu-i mai poate răspunde: În timp ce cartea lui Gelu Ionescu se adresează unui public larg, de bun nivel mediu, Andrei Pleșu este elitist și restrictiv. O reminiscență involuntară și inocentă a Ťșcolii Noicať?" Că democrația occidentală și corectitudinea politică includ respectul pentru domeniul teologic, că teologia este și o chestiune de cultură generală nu le intră în cap cu nici un chip unora din contemporanii noștri. Iar că Noica
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
poezie, jocul meu e comun de tot: deschid volumul la întîmplare și întreaga lectură se compune în jurul paginii pe care hazardul a ales să o aducă în prim plan. Îmi pare că niciodată jocul acesta, postmodern și teoretic la modul involuntar, nu a fost mai potrivit decît în cazul Pluriversului. E numele larg sugestiv sub care Mircea Cărtărescu își adună, în ordine istorică, adică în ordinea celei dintîi publicări, poeziile, aproape toate poeziile apărute în volum pînă la Levantul: Faruri, vitrine
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
mi-a răspuns ea în același vîrtej de mișcări păsărești și de germano-engleză. De fapt pe mine nu mă cheamă în nici un fel...Dar pentru tine mă cheamă Brunhilda." O ființă nepămînteană și, îmi vine să spun, printr-o foarte involuntară asociere, verde și tristă... Din secțiunea de proză, mai interesante decît fragmentul din Cei șapte regi ai orașului București sînt flash-urile autobiografice, bunăoară cel legat de Cenaclul "Universitas", cumva în stilul lui Urmuz: " invitați sofisticați dintre care unii au
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
Porția" lui Mihai Gălățanu este un brevet de invenție. El a creat "româna-cu-prostii". Este un dialect în care își scrie versurile, orgolios, cu multă gălăgie făcută în jurul eternelor ipocrizii și locuri comune, de-o brutalitate uneori redundantă. Impresia de asocieri involuntare, care "curg" fără poticniri, este una construită, dar nu întotdeauna suficient de bine ținută sub control. "Criticu'" este un personaj care "bea numa' vermuturi, dulcegării", pe cînd poetul trebuie să facă în așa fel încît să spună lucrurile pînă la
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
justă și mai adecvată pentru a clasifica și cerceta aceste texte medievale. Poezia medievală... apare astfel în virtutea unor preocupări mai vechi ale criticului, concretizate atât în cartea despre Antim Ivireanul (Antim, Logos și personalitate, 1971), cât și în ciclul Expresivității involuntare (1977, Figura spiritului creator, 1978). Când nu s-a aflat sub influența covârșitoare a Bisericii, scrisul românesc medieval a fost pragmatic prin excelență, îndeplinind funcții imediate - administrative, istorice sau pedagogice -, artisticitatea lui (atât cât este) fiind astăzi un efect al
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
fost pragmatic prin excelență, îndeplinind funcții imediate - administrative, istorice sau pedagogice -, artisticitatea lui (atât cât este) fiind astăzi un efect al procesului receptării care-i atribuie, în funcție de propria experiență culturală, calități estetice cu totul independente de intenția creatoare. Adică expresivitate involuntară. Spune Eugen Negrici: "Eliberați de obligația de a identifica și delimita valori literare și de a face din literatură un capăt de lume și singurul scop al cercetării, ne vom îndrepta atenția asupra fenomenului creator în ansamblul lui." Criticul propune
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
epigrafele. "Psaltirea este cartea capitală a veacului al XVI-lea", spune Eugen Negrici, considerând că psalmii au impus indirect "conștiința convenției ca abatere de la natural" și au contribuit inclusiv la îmbogățirea limbii. Analiza Psaltirii în versuri reia ideile din Expresivitatea involuntară: neconformându-se vocabularului psalmilor biblici, chiar abătându-se mult de la spiritul textului originar, Dosoftei pune preț pe regulile prozodice, alternează mai multe registre poetice, folosește și tiparul versului popular și de aici efectul artistic remarcabil. Rugăciunile, specie foarte productivă datorită
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
a secolului al XVIII-lea românesc." Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir, text ambigu, obscur, ocult, cu limbaj criptic, reprezintă vocația euristică. Ca și în cazul Psaltirii în versuri, analiza Istoriei... (cea mai substanțială din carte) reia ideile din Expresivitatea involuntară, indeterminarea și indecizia stilistică a operei fiind astăzi punctele de maxim interes: "Limbajul a vrut să schimbe codul fără să reușească în intregime (...) Formulând hermetic, dovedind din mers, ca pentru a-și testa abilitatea și în acest domeniu gingaș, că
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
De reținut, printre multe altele, observația extrem de subtilă și de expresivă a lui Daniel Barbu privind relația totalitarismelor sec.XX cu spațiul memoriei. ,,Regimurile totalitare și autoritare ale secolului al XX-lea, scrie D.B., au făcut memoriei un imens și involuntar serviciu: au transformat-o în resursă privilegiată a procesului de transformare post-totalitar. Așa de pildă, căderea regimului comunist este adesea considerată ca o revoluție întoarsă cu fața spre trecut. Pentru că, spre deosebire de marile revoluții ale istoriei (franceză, americană, rusă) socialismul de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12416_a_13741]
-
broccoli). În fine, există și cuvinte italienești utilizate ca atare, în cantități impresionante, în meniurile restaurantelor, de obicei fără a ieși din aceste contexte specifice (lasagne, ricotta, mozzarella, tortellini etc.): în cazul lor, pot să pară un semn de adaptare involuntară doar erorile de ortografie (în special cele care privesc consoanele duble). Termenul pizza are în română un statut special: absent din prima ediție a DEX-ului (1975), introdus de suplimentul la DEX (1988) și preluat de a doua ediție (1996
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
la o simplă lectură, autenticitatea ori neautenticitatea unui text "clasic", ce poate fi falsificat prin greșeli de tipar, interpretări eronate ale grafiilor specifice ori nespecifice unui autor, deci ale stilisticii lui fonetice și chiar ale foneticii lui sintactice, prin interpolări involuntare, accidentale sau dimpotrivă, deliberate, prin coruptčle, lacune etc.; opinia unora, evident eronată, că istoricii și criticii literari nu au nevoie, pentru a emite judecăți de valoare despre scriitori, de ediții de opere complete, "savante", cu variante și note redactate după
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]