KorAP: Find »[drukola/base=ioanit & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...9 >

221 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

stratificare socială, în momentul întemeierii statelor medievale toți locuitorii ar fi fost atunci oameni liberi, am fi avut un regim țărănesc, o stare patriarhală, idilică, fără stăpâni și supuși. Este o concepție romantică, în afara realității istorice. Astfel, documentul Diploma cavalerilor ioaniți (1247) vorbește despre acei "majores terrae" (mai marii pământului), adică aristocrația boierii, care beneficiau de o serie de privilegii. Funcțiile (dregătoriile) au apărut după întemeiere, dar boierimea, ca o categorie socială distinctă, exista (dăinuia) încă înainte de apariția statului medieval și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
p. 253. 24. Ibidem, p. 253-254. 25. Ibidem, p. 254-255; C. C. Giurescu, op. cit., p.230-232. 26. C. C. Giurescu, op. cit., p. 232-234. 27. Ibidem, p. 234; Istoria Românilor, vol. III, p. 255. PARTEA A III-A DE LA REVENIREA IMPERIULUI LA DIPLOMA IOANIȚILOR (970-1247) CAPITOLUL VII ÎNCHEGAREA NEAMULUI ROMÂNESC "Este semnificativ că singurul popor care a reușit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat și colonizat țara și le-a impus limba a fost cel ro man, popor al cărui

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
despre prima atestare documentară certă a existenței unor episcopi ortodocși români la începutul evului mediu. Acești episcopi își aveau reședința undeva la sud și est de Carpați, și se aflau în preajma acelor conducători de formațiuni politice, cnezate și voievodate. Diploma Ioaniților datată 2 iunie 1247, pe lângă menționarea primelor formațiuni politice sigure, face referire și la organizarea bisericească din teritoriile sud-carpatice. Veniturile teritoriilor cedate urmau să se împartă între rege și cavaleri, dar se specifica faptul că în ceea ce privește "bisericile clădite și cele

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
XVIII-lea, banul Mihai Cantacuzino putea afirma că Țara Românească cuprindea 17 ținuturi (județe), adică 17 "voievodaturi"! El echivala, în cunoștință de cauză, unitățile administrative existente (județele) cu vechile formațiuni politice, voievodatele.32 Situația social-politică la sud de Carpați Diploma Ioaniților După încercarea regalității de a organiza banatul de Severin, în 1233, se face deja simțită acolo propaganda catolică, după cum rezultă din scrisoarea papei adresate dominicanilor și celor convertiți, în 1237 (Doc. Hurmuzaki, I, p. 153-154). În 1238, noul rege al

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
planuri. Ulterior, după năvălire, pentru a învinge criza, adică starea gravă a regatului în urma cuceririi mongole, regele Ungariei, Bela IV, precum tatăl său Andrei II, în 1211, a apelat la călugării-ostași, ospitalierii Sf. Ioan din Ierusalim, ordin cavaleresc francez, cavalerii ioaniți ! Ioaniții erau prezenți de mai multă vreme în Europa și chiar în regatul Ungariei-ei fuseseră înzestrați de Andrei II cu averi uriașe. Încă din anii 1237-1238, documentele îl menționau pe magistrul ospitalierilor Sf. Ioan, Rembald, cu care se hotărăște să

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Ulterior, după năvălire, pentru a învinge criza, adică starea gravă a regatului în urma cuceririi mongole, regele Ungariei, Bela IV, precum tatăl său Andrei II, în 1211, a apelat la călugării-ostași, ospitalierii Sf. Ioan din Ierusalim, ordin cavaleresc francez, cavalerii ioaniți ! Ioaniții erau prezenți de mai multă vreme în Europa și chiar în regatul Ungariei-ei fuseseră înzestrați de Andrei II cu averi uriașe. Încă din anii 1237-1238, documentele îl menționau pe magistrul ospitalierilor Sf. Ioan, Rembald, cu care se hotărăște să trateze

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
săi. Gravitatea situației, depopularea regatului, veniturile neîncasate, prevenirea unor noi atacuri din partea mongolilor și a altor necredincioși au dus, după discuții, sfaturi și înțelegeri, la întocmirea documentului, datat 2 iunie 1247, cunoscut în istoria medievală românească, sub numele de "Diploma Ioaniților". Actul acesta este un tipic contract feudal, cu clauze reciproce de sfat și ajutor ("consilium et auxilium"), unele economice, dar și politice, militare și juridice, prin care cele două părți se înțelegeau și conveneau cu privire la români. Acești români de la sud

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Drepturile bisericii rămân neatinse, la fel cele ale episcopilor și arhiepiscopilor.33 Dar semnificația principală a documentului constă în faptul că dezvăluie realitățile existente în vechiul spațiu medieval românesc, pe care le știam prea puțin sau deloc. Astfel, aflăm că ioaniții primeau de la regele Ungariei "întreaga țară a Severinului (terram de Zeurino), împreună cu cnezatele lui Ioan și Farcaș până la râul Olt, cu excepția țării cnezatului voievodului Litovoi (terra kenazatus Lytnoy woiavode)", numită în alt loc și "țara Litua", care rămânea mai departe

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ajute pe români, pe cât le va fi stat în putință". O mențiune specială face referire la dreptul de judecată: în cazul unei condamnări la moarte, "mai marii țării" (maiores terrae), nobilimea pământului, aveau dreptul de a apela la rege. Cavalerilor ioaniți li se conceda, în condiții similare celor stabilite pentru Țara Severinului, și "Țara Litua", "toată Cumania, de la râul Olt și munții Transilvaniei până la Dunăre, în afară de țara lui Seneslau, voievodul românilor, pe care am lăsat-o românilor acelora, așa cum au stăpânit

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
râul Olt și munții Transilvaniei până la Dunăre, în afară de țara lui Seneslau, voievodul românilor, pe care am lăsat-o românilor acelora, așa cum au stăpânit-o și până acum ". După un interval de 25 de ani de stăpânire a Cumaniei, în care ioaniții beneficiau exclusiv de venituri și foloase, slujitorii regelui urmau să vină acolo din cinci în cinci ani, "spre a le strânge, dar jumătate din acestea reveneau cavalerilor. Țăranii din regat (rustici), de orice stare socială și neam, erau opriți să

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
acestea reveneau cavalerilor. Țăranii din regat (rustici), de orice stare socială și neam, erau opriți să pătrundă în noile posesiuni ale cavalerilor, doar sașii și "teutonii" erau îngăduiți să se așeze la sud de Carpați.34 Acesta este textul Diplomei Ioaniților, din care se desprind o serie de concluzii de ordin istoric general. Astfel, se confirmă, în primul rând, că teritoriul românesc de la sud de Carpați era împânzit de "țări" ce dăinuiau acolo din vechime, de multe generații (secole), înainte de 1247

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a locuitorilor din Soldaia (Crimeea), a circazienilor și alanilor". Acei numiți "blacorum" sunt, în mod cert, români, dar nu știm dacă sunt cei din nordul Dunării sau din sudul ei, din statul Asăneștilor. Dar faptul că, în 1247, anul Diplomei Ioaniților, la numai câțiva ani de la invazie, Cumania nu mai era în stare de dependență față de regatul Ungariei și nici teritoriul Episcopiei cumanilor, ocupate de tătari, ne arată adevăratul statut al acestor regiuni sud-estice. Deoarece întreaga Cumanie fusese revendicată de tătari

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
invazie mongolă din 1241 a dus la o puternică perturbare în spațiul carpato-dunărean: așezări distruse, populație exterminată sau dusă în robie. Cu toate acestea, societatea românească de la sud de Carpați nu a suferit pierderi foarte mari, dovadă mărturiile din Diploma ioaniților (1247). După o mie de ani de năvăliri pustiitoare, autohtonii au știut să se protejeze, apoi să se adapteze practicilor vexatorii ale "varvarilor" asiatici. Așezările rurale predominau și aici, la sud de Carpați, ele se aflau mai ales pe malul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
est de Carpați. Pământul era îngrășat, în perioada aceasta, prin gunoiere. Creșterea animalelor a înregistrat și ea progrese-vitele mari erau folosite la munci agricole și transporturi. Pescuitul era o ocupație răspândită-bogăția în pește a apelor Dunării era renumită (cf. Diploma ioaniților), în plus, erau pescării amenajate, iazuri și heleșteie. Mineritul a cunoscut, în secolele XIII și XIV, o extindere apreciabilă, mai ales în Transilvania. Pe lângă fier și aramă și metale prețioase, în Transilvania, înregistrează o dezvoltare sensibilă și exploatarea altor metale

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în datele cele mai generale, din cuprinsul a două documente de mare însemnătate: 1. Scrisoarea papei Grigore IX către viitorul rege Bela IV din 14 noiembrie 1234 și 2. Diploma (privilegiul) acordată de același rege al Ungariei, Bela IV, cavalerilor ioaniți din 2 iunie 1247. (Bibl.: Scrisoarea este repredusă în Hurmuzaki, I/1, p. 132-133 și DRH D, I, p. 20-21, iar Diploma în Hurmuzaki, I/1, p. 249-253 și în DRH D, I, p. 21-23). Referitor la informațiile conținute în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
expediția comitelui Ioachim de Sibiu în regiunea Vidinului din 1215. Formațiunile politice românești din Cumania și din teritoriile Episcopiei cumanilor erau prevăzute cu structuri militare și au înfruntat pe năvălitorii mongoli, la 1241, iar ulterior, după 1247, participau alături de cavalerii ioaniți la acțiunile militare inițiate de aceștia. Să urmărim mai îndeaproape noul cadru al istoriei românești, în prima jumătate a secolului al XIII-lea (1204-1241). Ca urmare a destrămării blocului vlaho-bulgaro-cuman, factorul extern care a influențat cel mai puternic existența politică

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
împreună cu alte căpetenii, au traversat Siretul și au ajuns în țara Episcopului cumanilor și, înfrângându-l, au ocupat țara". Deducem că hotarul răsăritean al episcopiei era Siretul, dar spre sud nu știm care era limita, iar spre apus, cf. Diplomei ioaniților, hotarul nu depășea pasul Bran-Câmpulung, de unde se întindea țara voievodului Seneslau, în timp ce la sud atingea regiunea confluenței Siretului cu Dunărea. Partea centrală a Episcopiei se afla în zona de curbură a Carpaților (Milcovia-Vrancea -Buzău), regiunea de intensă boierime și cnezime

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Dar banul și episcopul instituiți aici nu-i sunt de ajuns regelui. De aceea, el apelează la o miliție organizată, disciplinată, ce acționase în Orient: teutonii erau acum în Prusia, templierii în Franța, dar Ospitalierii, cavalerii-călugări francezi ai Sf. Ioan (ioaniții), erau dispuși să trimită o parte a ordinului lor pentru cruciata europeană în răsărit-proiectul de așezare a cavalerilor la Severin. P. P. Panaitescu, vorbind despre "Severinul sub cavalerii ospitalieri", subliniază faptul că și după năvălirea tătarilor, pământul (spațiul) românesc a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cum va fi peste puțin timp I. Rodos. Magistrul Ordinului, Raimbaud, încheia o înțelegere cu regele Bela prin care i se dă cetatea Severinului, cu drepturi regești asupra voievozilor locali, Litovoi, Ioan și Farcaș, în timp ce boierii sunt supuși cavalerilor. Diploma Ioaniților (vezi cap. IX) aruncă o lumină vie asupra vieții locuitorilor din regiunile de peste Olt și a situației românilor în acea epocă îndepărtată. Banatul sau "Țara Severinului" era dat cavalerilor "cu munții ce se țin de dânsul", cu veniturile și foloasele

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
facă datoria de cruciați. În 1254, regele Bela IV spunea, în corespondența sa, că doar cavalerii de Ierusalim au luat armele împotriva "păgânilor" și "schismaticilor", pentru apărarea țării (regatului) și a creștinătății într-un loc primejdios (Severin). În concluzie, cavalerii ioaniți au rămas efectiv la Severin (regele spera că se vor extinde pe Dunăre până la mare, construind cetăți de apărare față de mongoli), ei au construit turnul (cetatea) Severinului. Dar, pe la 1260, cavalerii Sf. Ioan părăsiseră deja Severinul, după ce au lăsat urme

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
că se vor extinde pe Dunăre până la mare, construind cetăți de apărare față de mongoli), ei au construit turnul (cetatea) Severinului. Dar, pe la 1260, cavalerii Sf. Ioan părăsiseră deja Severinul, după ce au lăsat urme neșterse până azi.30 Din textul Diplomei ioaniților (1247) distingem două mari formațiuni teritorial-politice în spațiul pus sub autoritatea Ordinului: Țara Severinului, până la Olt, alcătuită din voievodat și cnezate, și Cumania, aflată la est de Olt, în Muntenia. La apus de Olt, figurau cnezatele lui Ioan și Farcaș

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cu ajutorul bisericii, al prozelitismului catolic. În Țara Severinului, Diploma menționează explicit drepturile bisericii și ale ierarhiei catolice. Astfel, în 1254, regele Bela IV întrevedea posibilitatea de a extinde controlul regatului său asupra întregului curs al Dunării de Jos, cu ajutorul cavalerilor ioaniți. Dar, revenită la Dunărea de jos, pentru a combate primejdia mongolă ce zădărnicise cuceririle ei anterioare, cruciata servea și ca înveliș ideologic-religios al regatului ungar în Europa sud-estică. Numai că un nou asalt al puterii mongole, în 1260-1261, și ofensiva

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
separate în evul mediu.2 Întemeierea statelor medievale românești A doua jumătate a secolului al XIII-lea are drept caracteristică unificarea formațiunilor politice din spațiul extracarpatic. Izvoarele scrise din prima jumătate a secolului, așa cum am văzut mai sus, îndeosebi Diploma ioaniților, informațiile oferite de cercetarea arheologică și alte surse istorice au pus în lumină acea lume românească, care de secole dăinuia la sud și est de Carpați, lume aflată în stadiul organizării social-politice, respectiv în "țări", cnezate și voievodate. A doua

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
deslușesc, cu putere și claritate, semnele maturizării politice în sânul societății românești, în strânsă legătură cu evoluția anumitor factori externi, precum criza regatului ungar la sfârșitul secolului al XIII-lea. După 1250, anul în care papa Inocențiu IV confirma Diploma ioaniților, iar regele Bela IV spera că instalarea cavalerilor la Severin va asigura securitatea regatului împotriva dușmanilor săi, a tătarilor, care dominau Rusia, Cumania și Bulgaria, situația politico-militară de la sud de Carpați și Dunăre se va schimba fundamental. Pe fondul neînțelegerilor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
schimba fundamental. Pe fondul neînțelegerilor dintre regele Bela IV și fiul său Ștefan, în 1260, în timpul confruntărilor dintre cei doi, bulgarii au încercat să pătrundă la Severin, iar atacatorii au întâmpinat o slabă rezistență. Trebuie să precizăm că rolul cavalerilor ioaniți aici, la Dunăre, se consumase deja, aceștia nu mai contau pe Țara Severinului. Apoi, în 1261, Constantinopolul va fi reluat de bizantini în vremea împăratului Mihail VIII Paleolog. Din acest moment, destinul spațiului medieval românesc, politic și spiritual, va fi

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]