67 matches
-
din Scoreiu, în 1688. În anul 1750, numai în „partea iobăgită” a satului sunt consemnate un număr de 39 sesii pustii, proprietarii acestora părăsindu-le între anii 1690 - 1748. Alături de iobagi, în sat trăiau "jelerii" care erau țărani fără sesie iobăgească. Ei erau obligați la rândul lor să presteze anumite robote în folosul „domnilor”. Sporadic, în conscripțiile satului apar și „"vagii"”, țărani pribegi care nu aveau locuințe statornice și deci, care se deplasau mereu pentru a-și câștiga cele necesare traiului
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
a cetăților de graniță, asigurată până la acea dată de către detașamente ale armatei regulate. Arhivele sibiene au păstrat documente în care sunt consemnate nume ale plăieșilor racoviceni dintre anii 1749 - 1760: "Pușcașii" formau o altă categorie de locuitori ridicați din starea iobăgească. Cunoscuți în documente ca „"sclopetari"”, „"venatores"”, „armaliști” sau „pixidari”, aceștia erau înarmați cu puști și în schimbul unor scutiri erau obligați să întrețină cetățile în timp de pace și să le apere în timp de război. În sarcina lor mai cădea
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
numai pătimește înalta slujbă".” Până în anul 1659, preoții aveau statut de iobagi, fiind lipsiți de avere personală și erau obligați de a da zeciuială preoților străini. Abia după anul 1659 ei au fost scutiți de taxe și de alte sarcini iobăgești cu condiția să îmbrățișeze preceptele calvine. De altfel, tot urmând scopuri confesionale, încă de pe vremea vlădicului Dosoftei (1622-1627), principele Gabriel Bethlen, mai apoi alți urmași ai săi la tronul Transilvaniei, au acordat unele imunități preoților în funcție. Aceste facilități explică
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
în extrasezonul muncilor agricole și „cât era nevoie” în perioadele de vârf ale acestora; transporturi și cărăușii; încartiruirea și întreținerea oastei; de "crâșmărit"; obligații militare etc. Din punct de vedere al componenței sociale, în sat trăiau: "iobagi", dotați cu „sesii iobăgești” în suprafață de 10-15 jugăre; "jeleri" fără sesii, dar obligați să presteze și ei anumite „robote”; "plăieși" ce erau obligați a păzi granițele țării; "pușcași", "curieri" și "libertini", unul dintre aceștia fiind Ion Bobanga, menționat în anul 1765, căsătorit cu
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Leopold l-a întărit prin cunoscuta "Diplomă solemnă a unirii" din 16 februarie 1699, prin care se primea și se întărea unirea, acordându-se bisericii unite drepturile, privilegiile și scutințele celei romano-catolice, clerul unit fiind și el scutit de sarcinile iobăgești și dotat cu sesii parohiale, completată prin alta din 26 august 1699. Privitor la Racovița, în documentele bisericești s-a păstrat numele protopopului Toma, primul slujitor al altarului cunoscut al satului, care a semnat și el "Cartea de Mărturie". La
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
făcea parte dintr-un vechi ținut al unor cneji și juzi români care și-au păstrat față de voevodat și principatul Transilvaniei vreme îndelungată o situație politică, administrativă și judecătorească proprie. Călanul și satele din jur treptat, sunt transformate în sate iobăgești, proces ce s-a încheiat la sfârșitul sec. al XVI lea. Țăranilor li s-au impus obligații față se biserică, stat și stăpânul moșiei. Răscoala lui Horea, din 1784 antrenează toate satele de pe valea Streiului și Călanul. De asemenea răscoala
Călan () [Corola-website/Science/297036_a_298365]
-
la a doua Adunare Națională de la Blaj, programată pentru 3/15 mai 1848.. Moții nu au mai așteptat deciziile politice ale austriecilor sau maghiarilor, ei încetând din proprie inițiativă să se mai considere iobagi. Au refuzat să mai presteze slujbe iobăgești și să mai plătească taxele urbariale. Starea lor de spirit neconvenind autorităților maghiare, șpanul Lazar a fost trimis la 5 mai 1848 la Vidra de Sus, pentru a vorbi românilor. Fiind o zi de duminică, oamenii erau la biserică. Șpanul
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
prezenta Dietei Transilvaniei. La sfârșitul lunii mai 1848, Iancu, alături de fruntașii români din Munții Apuseni, au ținut o consfătuire la Câmpeni, pentru a decide atitudinea de urmat în privința iobăgiei, care încă nu fusese ștearsă legal. Iancu a susținut îndeplinirea sarcinilor iobăgești până la clarificarea legală a situației și doar dacă nu se va rezolva legal, să încerce să își obțină drepturile prin forță. La 4 iunie, baronul Perenyi a înaintat un raport despre situația din Munții Apuseni, iar ca urmare, la 6
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
și despre deteriorarea situației generale, mulți țărani români fiind ținta maltratărilor. La sfârșitul lunii mai 1848 la Abrud s-a format garda națională maghiară, iar Iancu a fost amenințat de autoritățile locale și somat să lase românii să continue prestațiile iobăgești și în continuare. Starea de spirit a românilor era ca atare foarte neliniștită, mai ales că funcționarul Nemegyei ceruse la 7 iunie să se trimită în munți trupe de secui de la Aiud. Ca urmare, la 9 iunie 1848, la târgul
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
la aceea dată de ridicarea unor edificii trainice din piatră, comparabile ca dimensiuni și valoare artistică cu vechile ctitorii cneziale de odinioară ale înaintașilor. Existența unei biserici modeste de-a lungul întregii perioade medievale, asemănătoare lăcașurilor de cult din satele iobăgești hațegane, nu trebuie, așadar, să surprindă. În anul 1516, când „pop Filip ot Hațag” inciza o inscripție slavonă pe soclul altarului bisericii mitropolitane din Feleac, aceasta deservea deja obștea românească locală. Cândva în cursul secolului al XVII -lea, în locul acelui
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
populația ocupată în agricultură. Spre deosebire de iobagi, țăranii statului se bucurau de libertate personală, deși erau legați de moșie. Țăranii statului au fost înființați prin ucazul împăratului Petru cel Mare. Au fost transformați în țărani ai statului agricultorii care nu fuseseră iobăgiți deja din regiunile siberiene, ale cursului inferior al Volgăi și al zonei pre-uraliene. Numărul țăranilor statului a crescut odată cu confiscarea proprietăților bisericii ruse (în special în timpul domniei Ecaterina a II-a, din noile teritorii cucerite (Tările Baltice, Ucraina, Belarus, Crimeea
Țărani ai statului () [Corola-website/Science/318655_a_319984]
-
vecinătatea caselor iobagilor Chyonk Triff de o parte și a lui Petru Nierge de altă parte, de toate dările, taxele și contribuțiile noastre atât ordinare cât și extraordinare, de plata dărilor și a veniturilor cămării noastre, de prestarea oricăror slujbe iobăgești și particulare, deasemenea viile, semănăturile, culturile agricole și orice fel de moșteniri ale sale, le scoatem pe veci de plata dijmelor, nonelor, dărilor de cap și de plata dreptului și a consului de munte, ceea ce le scutim, le eliberăm și
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
un cuvânt la nici un fel de cenzuri, taxe și contribuțiuni ale noastre, atât ordinare cât și extraordinare, la plata dărilor și a veniturilor cămarei, de a încerca și a-i sili la plata și veniturilor cămarei, la prestarea oricăror slujbe iobăgești sau private, la plata dreptului și a consului de munte, ci acea casă și toate averile trebuie să le considerați și să le țineți cu toate mijloacele ca scutite, ocrotite, eliberate și înnobilate. Altfel să nu faceți. S-a cetit
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
ipoteze cu privire la motivele acestei decizii politice: fie un conflict cu nobilul maghiar Ioan - castelan al cetății Visc - reprezentantul regelui în Maramureș, fie o decizie a fostului rege Carol Robert de a impune o taxă de 18 dinari pentru fiecare "poartă iobăgească", ceea ce ar fi dus la o mișcare de amploare a maramureșenilor pentru apărarea vechilor libertăți. Au urmat aproape două decenii în care în ciuda „infidelității” de care era acuzat de regalitatea maghiară, aceasta nu a confiscat averile și nici nu a
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
pe baza unei lespezi funerare din 1618, descoperită în anul 1905 sub pavimentul edificiului, istoricul Nicolae Iorga. Spre aceeași concluzie conduce și o tradiție locală, potrivit căreia, în secolele XV-XVIII, în localitate ar fi existat si o bisericuță din lemn, iobăgească, ridicată în apropierea celeilalte ctitorii ”nemeșești”. Avansându-se apoi ipoteza cvasicontemporaneității pronaosului trinavat cu patrulobul inițial, biserica a fost inclusă în categoria edificiilor monahale răsăritene, făcându-se trimitere la scrisoarea papei Inocențiu III (1198-1216) din 16 aprilie 1204, ca timp
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
actele de cele mai multe ori nu-l pomenesc. Dintr-un document din 1532 aflăm că pe apă Ierii funcționa o moară cu două roți, că între Băișoara și apa Iarei, pe locul numit ”Valea lui Damos” (Damos welgye) se aflau sesii iobăgești cu pământul arător. Alte sesii similare, dar și cu fânețe, sunt menționate și în alte locuri. Cât despre cei care lucrau aceste sesii iobăgești, documentele vorbesc doar despre ”sesia” lui Brinde, de cea a lui Simion, a lui Lupp Mihail
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]
-
între Băișoara și apa Iarei, pe locul numit ”Valea lui Damos” (Damos welgye) se aflau sesii iobăgești cu pământul arător. Alte sesii similare, dar și cu fânețe, sunt menționate și în alte locuri. Cât despre cei care lucrau aceste sesii iobăgești, documentele vorbesc doar despre ”sesia” lui Brinde, de cea a lui Simion, a lui Lupp Mihail sau a lui Bancsul Românul. Alături de aceștia au fost, desigur, mai mulți care se îngrijeau de cultivarea pământului, cositul fanate, creșterea animalelor, o parte
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]