67 matches
-
a iobagilor ruși de marii latifundiari. Baza legală a reformei a reprezentat-o Proclamația emancipării din 3 martie 1861 (19 februarie stil vechi), plus o serie de acte legislative cunoscute sub numele generic "Regulamente cu privire eliberarea țăranilor de dependența iobăgească" ("Положения о крестьянах выходящих из крепостной зависимости"). Proclamația oferea drepturi cetățenești depline iobagilor și afirma dreptul țăranilor de a cumpăra pământ de la foștii stăpâni feudali. Imperiul Rus era o țară agrară, în care țăranii reprezentau majoritatea copleșitoare a populației, peste
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
făcea parte dintr-un vechi ținut al unor cneji și juzi români care și-au păstrat față de voevodat și principatul Transilvaniei vreme îndelungată o situație politică, administrativă și judecătorească proprie. Călanul și satele din jur treptat, sunt transformate în sate iobăgești, proces ce s-a încheiat la sfârșitul sec. al XVI lea. Țăranilor li s-au impus obligații față se biserică, stat și stăpânul moșiei. Răscoala lui Horea, din 1784 antrenează toate satele de pe valea Streiului și Călanul. De asemenea răscoala
Călan () [Corola-website/Science/297036_a_298365]
-
știe că a fost protestant și că avea o valoroasă bibliotecă. Dintre actele emise de Gabriel Bethlen, la Ilia cele mai importante sunt cele din 25 iunie 1614 și 18 septembrie 1624, prin care scutește pe preoții români de sarcini iobăgești: dijma grâului, secarei, orzului, ovăzului, si dijma din vite și produse, dar în schimb sunt obligați să răspândească în zona calvinismul. Presiunea calvinista la Ilia a fost așa de mare încât chiar și biserica romano-catolică a fost confiscată de calvini
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
și abrupt, acoperit în majoritate de păduri. Este împrejmuita de numeroși versanți, pe care încă se practică transhumanta(mersul oilor pe munte în lunile de vară), versanți șerpuiți de Vișeu, care formează un defileu cu priveliști de basm. Fost cătun iobăgesc al Petrovei. Aceasta localitate este atestata documentar încă din secolul al XV-lea, figurând în documentele vremii că și parte a cnezatului Maramureșului. După alte surse (Coriolan Suciu), prima atestare datează din 1913 (Petrovabisztra). De-a lungul istoriei Bistra a
Bistra, Maramureș () [Corola-website/Science/301567_a_302896]
-
principelui, cauza creșterii sau micșorării dărilor, noi propuneri legislative, acordarea cetățeniei etc. Semnificative sunt hotărârile adoptate în privința modificării regulii de succesiune la tronul imperial și la cel al principatului (1722, după hotărârea din 1713), cele care priveau fiscalitatea și sarcinile iobăgești (1714) și legea urbarială din 1769 (Certa puncta). În același timp, hotărârile politice îți fac simțită prezența în cadrul dezbaterilor dietale. Dieta de la Cluj va respinge revendicările formulate de români în Supplex Libellus Valachorum (1791). Problema reprezentării românilor în organele administrative
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
fost atunci pe actualul teritoriu al Gălăuțașului nu avem de unde ști. Despre Toplița aflăm că erau aici 227 de gospodării, având În total 1275 de suflete (aceste date rezultă de la un recensământ al lui Iosif al II-lea). Întreaga populație iobăgească erau români, ține să precizeze istoricul David Prodan În cartea Toplița la 1785 (Cluj 1947). Grofii maghiari, stăpâni pe atunci aici, erau: Mihail Teleki, Simon Remeny și Ianoș Bordemisza. Teren intravilan era doar o suprafață de 344 iugăre din care
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Însă și iobagi din regiunile limitrofe (Cluj-Napoca, Sălaj, Chioar), care vin și ei la Năsăud pentru a se Înrola sub steagurile colonelului Urban XE "Urban" , comandantul regimentului grăniceresc. Populația din satele grănicerești era alcătuită din oameni liberi, scutiți de obligațiile iobăgești În schimbul serviciului militar. Chiar dacă regiunea, muntoasă, era săracă În resurse, grănicerii beneficiau totuși de o soldă pe timpul serviciului și aveau posibilități superioare de educație și de promovare socială prin intermediul regimentului. Clerul sătesc de aici, aflat În subordonarea unui vicar cu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
români, fie ei ortodocși sau greco-catolici. Fără Îndoială că explicația de factură confesională reprezenta, uneori, un pretext, destinat să mascheze adevărata cauză, de natură economică: nobilii denunțau „superstițiile” țăranilor români doar pentru a-i constrânge, de fapt, să presteze sarcinile iobăgești În zilele lor de sărbătoare. Alteori Însă, motivația confesională era ea singură suficientă. În secolul al XVII-lea, În timpul principilor calvini, ofensiva purtată Împotriva zilelor de sărbătoare ortodoxe a reprezentat o componentă a politicii de convertire a românilor la confesiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
asiduu și la noi, i‑au imputat lui Dostoievski polemica ascunsă cu Cernîșevski și Nekrasov și faptul că n‑a descoperit la aceștia „sensul revoluționar‑democratic, mai ales în condițiile luptei cu țarismul și cu rămășițele, încă viguroase, ale regimului iobăgesc“3. Ruptura între Însemnările din subterană și antropologia dostoievskiană anterioară nu este chiar atît de spectaculoasă. Fie și numai toposul cămăruțelor întunecoase și sordide în care locuiesc foștii săi visători ne indică o oarecare legătură de rudenie. În Nopți albe
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
rătăcit între barbarii Valahi. Și lucrarea lui Ștefan Meteș dă încă nenumărate exemple de metode de spoliere a iobagului transilvănean, din Iași, din Scorei, Bucium, Copăcel, Dejani, Lisa, Mărgineni, Netot, Ohaba, Pojorta, Șinca, Vad și altele. Dar cu toate că viața aceasta iobăgească era plină de greutăți și griji zilnice întru binele domnilor seniori, găsim și țărani iobagi - e drept numai excepții - răzbătători, cu familie numeroasă, cu multă putere de muncă, ce reușeau să-și agonisească o frumoasă avere, putându-se numi chiar
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
înfloritoare din aproape toate satele Țării Făgărașului, întreaceștia fiind consemnați și Iuon Grosul din Oprea-Cârțișoara precum și Todor Ciuciul din Streza Cârțișoara. Valorile de care aceștia dispuneau proveneau din muncile executate la câmp, din deținerea și folosirea acelor așa zise moșii iobăgești, din exercitarea a diverse meșteșuguri sau din negoțul cu ceea ce le prisosea din activitățile lor de tot felul. Tot Ștefan Meteș ne informează despre tarifele cu care se plătea ziua de lucru într-un sat făgărășean, Veneția de Sus în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
trei vaci, zece câble de secară, nouă câble de ovăz și câte o câblă, două de mei, de cânepă și atâta teren arabil sau fânaț cât să mai recolteze câteva care de fân sau câteva ferdele de porumb. Gospodării (sesiuni iobăgești) de gazde existau douăsprezece, jumătăți de sesiuni se aflau în număr de unsprezece, iar treimi de sesiuni erau nouă. În sat se aflau zece sesiuni pustii, iobagii de pe acestea aflându-se în pribegie, deși la ancheta din 1726, fruntașii satului
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
țăranului, de care depindea în final o creștere a producției și, de aici, a veniturilor statului, tot mai mult solicitate de nevoile în creștere ale imperiului. Acțiunile lui Balș, conjugate cu eforturile statului iosefin, au urmărit ca prin reglementarea sarcinilor iobăgești și ameliorarea raporturilor juridice dintre stăpâni și țărani, pe baza așezământului lui Grigore III Ghica din 1776188, printr-o mai echitabilă repartiție a dărilor, prin educație și învățământ, să realizeze modernizarea lumii rurale, stabilitatea masei țărănești și transformarea țăranului bucovinean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
din 1514, a altor mișcări sociale care au culminat cu nesupunerea la jurământ a grănicerilor năsăudeni în 1762 și cu răscoala românilor din 1784, condusă de Horea, Cloșca și Crișan. Stăpânirea habsburgică asupra Transilvaniei a însemnat o creștere a sarcinilor iobăgești, ajungându-se la 4 zile pe săptămână de robotă, la care erau obligați toți membrii familiei trecuți de 18 ani. La aceasta se adaugă abuzurile nobililor și a angajaților domeniilor care aplicau pedepse dup bunul plac. Nu e de mirare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fost nevoie de intervenția armat și de brutalitățile generalului Buccov, cel care a distrus cu tunurile peste 200 de biserici și mănăstiri ale românilor ortodocși. înființarea regimentelor grănicerești, unul în zona Făgărașului, altul în Năsăud, cu promisiunea scutirii de sarcinile iobăgești pentru românii uniți înscriși în aceste unități militate care aveau comandanți străini, aveau darul de a liniști spiritele. Amânarea îndeplinirii promisiunilor a dus la „Răscoala de la Salva” din 10 mai 1763, condusă de Tănase Tudoran, care i-a îndemnat pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
i-au fost de folos și până la douăzeci de ani copilul nostru de suflet nu a învățat să vorbească în nici o limbă, fără s-o excludem nici pe cea rusă. Ultima împrejurare e, de altfel, scuzabilă. În sfârșit, în capul iobăgesc al lui P. și-a făcut loc fantezia că idiotului ar putea să i se toarne minte cu lingura în Elveția, fantezie, de altfel, logică: trântorul și proprietarul putea, firește, să-și imagineze că, pe bani, chiar mintea poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prea asiduu și la noi, i-au imputat lui Dostoievski polemica ascunsă cu Cernîșevski și Nekrasov și faptul că n-a descoperit la aceștia „sensul revoluționar-democratic, mai ales în condițiile luptei cu țarismul și cu rămășițele, încă viguroase, ale regimului iobăgesc“3. Ruptura între Însemnările din subterană și antropologia dostoievskiană anterioară nu este chiar atît de spectaculoasă. Fie și numai toposul cămăruțelor întunecoase și sordide în care locuiesc foștii săi visători ne indică o oarecare legătură de rudenie. În Nopți albe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]