424 matches
-
secole. Epoca inițializată de Petru cel Mare a marcat apariția pe scena politcă europeană a unei noi puteri. Dar, deși Rusia avea să joace un rol important în politica secolului care avea să urmeze, păstrarea relațiilor de muncă bazate de iobăgie a influențat în mod negativ și pe scară mare progresul economic. În vreme ce creșterea economică occidentală se baza pe Revoluția Industrială care apăruse în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Rusia rămânea și mai mult în urmă, creînd noi
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
trebuiau să facă față creșterii taxelor și violenței, au început să părăsească Rusia. Încercările de reducere a mobilității țăranilor a dus în cele din urmă la „legarea de glie”, care avea să se transforme în cele din urmă în șerbie (iobăgie). În 1572, Ivan a renunțat în cele din urmă la practicile opricininei. Conform unei teorii foarte populare printre ruși, opricinina a fost declanșată de Ivan pentru a asigura mobilizarea tuturor resurselor pentru războaiele sale și pentru înăbușirea opoziției pacifiste. Indiferent
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
primit pământ și țărani iobagi. În perioada de până în 1649, statul a îngrădit treptat dreptul țăranilor de mutare de la un stăpân la altul, pentru ca în acel an, codul de legi să lege definitiv țăranii de pământ. Statul a sprijinit necondiționat iobăgia, iar fuga șerbilor de pe moșiile stăpânilor lor a devenit o infracțiune împotriva statului. Proprietarii funciari aveau o putere totală asupra țăranilor lor, pe care îi putea cumpăra, vinde, negocia sau depune garanție. Țăranii care trăiau pe pământurile deținute de stat
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
căutate de fugari era aceea a râului Don, aflată sub controlul cazacilor de pe Don. În regiunea fluviului Volga. Stenka Razin, un cazac originar din regiunea Donului, a condus o revoltă a cazacilor stabiliți în regiune și a țăranilor fugiți de iobăgie. Răscoala a devastat valea Volgii și a amenințat chiar și Moscova. În cele din urmă, trupele guvernamentale au înăbușit revolta, iar Razin a fost capturat și torturat și executat în public. Rusia și-a continuat expansiunea teritorială de-a lungul
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
feudalismului în 1790. Alți istorici plasează sfârșitul evului mediu în secolul al XVII-lea când s-au desfășurat Revoluția Burgheză și Războiul de 30 de ani ce a influențat cursul istoriei Europei. Chiar și așa, feudalismul nu s-a încheiat, iobăgia fiind abolită în unele state din Europa răsăriteană abia din secolele XVIII-XIX. În secolul al XIX-lea, întregul Evul Mediu a fost considerat ca fiind "epoca întunecată". Mulți istorici susțin că ultima perioadă a Evului Mediu s-ar fi terminat
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
rămânere în urmă și a distrus izolarea țăii în care au apărut primele etape ale cuceririlor. Regimurile care s-au succedat în secolul al XIX-lea au luat în seamă aceste presiuni printr-o combinație de reforme incomplete și represiune. Iobăgia din Rusia a fost abolită în 1861, dar eliberarea țăranilor a fost făcută în condiții nefavorabile pentru aceștia și a alimentat presiunile revoluționare. Între momentul eliberării iobagilor și cel al începerii primului război mondial din 1914, reformele lui Stolîpin, prima
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
țarului, boieriilor li s-a îngăduit să definitiveze lungul proces al iobăgirii țăranilor. În secolele care trecuseră, statul îngrădiseră gradual dreptul țăranilor de a se muta de pe o moșie pe alta, de la un latifundiar la altul. Cum statul acceptase total iobăgia, țăranii care fugeau de pe moșiile de care erau legați deveneau infractori împotriva statului. Stăpânii de pămant aveau puteri depline asupra țăranilor lor și puteau să-i dea la schimb, să-i împrumute, să-i vândă sau să-i pună garanție
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
Europei” și a jucat un rol important în redesenarea hărții Europei la Congresul de la Viena din 1815. Deși Rusia avea să joace un rol politic extrem de important în secolul care a urmat, poziție asigurată de victoria asupra Franței napoleoniene, menținerea iobăgiei țăranilor a periclitat progresul economic al imperiului într-o măsură foarte mare. Cum creșterea economică a țărilor vest-europene s-a accelerat în timpul revoluției industriale care se declanșase în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Rusia a rămas și
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
pe tronul imperiului s-a urcat în 1855 Alexandru al II-lea, dorința de reforme era generală. Mișcarea umanistă rusească, care era legată moral și ideologic de aboliționismul din Statele Unite ale Americii de dinaintea războiului civil american, ataca în mod public iobăgia. În 1859, în Imperiul Rus trăiau 23.000.000 de iobagi, deseori în condiții mai grele decât șerbii vest-europeni de pe feudele din secolul al XVI-lea. Țarul a hotărât să abolească iobăgia printr-o mișcare de sus în jos, decât
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
de dinaintea războiului civil american, ataca în mod public iobăgia. În 1859, în Imperiul Rus trăiau 23.000.000 de iobagi, deseori în condiții mai grele decât șerbii vest-europeni de pe feudele din secolul al XVI-lea. Țarul a hotărât să abolească iobăgia printr-o mișcare de sus în jos, decât să aștepte desfiintarea șerbiei de jos în sus prin revoluție. Emanciparea iobagilor în 1861 a fost singurul eveniment important din istoria Rusiei în secolul al XIX-lea. A fost începutul sfârșitului monopolului
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
generos pe moșierii care-și pierduseră proprietățile. În multe situații, țăranii au căpătat terenurile mai puțin fertile. Toate pământurile oferite țăranilor au devenit proprietatea obștilor sătești, care a a vegheat la împărțirea echitabilă a proprietății între membrii comunităților rurale. Deși iobăgia a fost desființată, tensiunile revoluționare nu au scăzut, în ciuda bunelor intenții ale țarului. La sfârșitul deceniului al optulea al secolului al XIX-lea, Rusia și Imperiul Otoman s-au înfruntat în Balcani. Din 1875 până în 1877, criza balcanică s-a
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
învățații străini despre originea romană a poporului și a limbii române, despre continuitatea românilor pe teritoriul fostei Dacii și, influențat de iluminism, a militat, în opera sa, pentru egalitatea în drepturi a românilor cu celelalte națiuni din Transilvania, pentru înlăturarea iobăgiei, numărându-se în mod firesc printre autorii cunoscutului memoriu oficial numit Supplex din 1791. Autor de lucrări teologice și cuvântări, a tradus din Sfinții Părinți răsăriteni, a dat o nouă traducere a Bibliei, în 1795, a doua tipărită în românește
Samuil Micu () [Corola-website/Science/299160_a_300489]
-
se formează dimetil sulfat se devi dire una bugia dilla grossa noua poezie structurată de gândirea revoluționară contemporană se opune liricii individualiste ele aduc un beneficiu gazdei urmând să se folosească de ea pentru a fi transmise mai departe deși iobăgia a fost desființată tensiunile revoluționare nu au scăzut în ciuda bunelor intenții ale țarului dacă un hoț este descoperit în timp ce fură va fi omorât un piranometru tipic nu necesită vreo sursă de putere pentru a funcționa conform acestui model puterea statului
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
participând alături de Rusia și Prusia la împărțirea Poloniei, iar în 1774 câștigă Bucovina. În 1780, moare Maria Tereza, Iosef rămânând singur la conducere. Acesta întreprinde reforme în domeniul educației și sănătății, succesul asigurându-i titlul de monarh iluminat. Este lichidată iobăgia, sunt reformate armata, guvernarea, legislația. Puterea bisericii este limitată, asigurându-se astfel toleranța religioasă. Din nefericire, supus la presiuni, în 1790, cu puțin timp înainte de a muri, Iosif al II-lea revocă majoritatea reformelor sale radicale. Iosif este succedat de
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
Românească, până la desființarea sa în 1786 în teritoriile Imperiului Austriac de către Iosif al II-lea, 1855 în Moldova, și 1856 în Țara Românească de către Barbu Știrbei. Robia este un statut de servitudine, având aspecte comune, dar și diferențe, cu șerbia (iobăgia) și cu sclavia. A fost, cu precădere, situația persoanelor de etnie romă. În Moldova au existat robi tătari, capturați în timpul bătăliilor pierdute de ei, și care nu fuseseră răscumpărați de hanii lor. Statutul robiei este dezbătut: din asimilarea robiei cu
Robia în țările române () [Corola-website/Science/323267_a_324596]
-
vedere istoric, sclavia înseamnă, prin definiție, negarea egalității între oameni, iar filozofic sclavii erau considerați ca o specie aparte și inferioară. Punctele comune între robie și sclavie sunt următoarele: Diferențele dintre robie și sclavie sunt următoarele: Diferențele dintre robie și iobăgie sunt următoarele: Un aspect particular, legat de creștinătatea societății, diferențiază robia de sclavia antică, dar o aseamănă cu sclavia negrilor americani: Și acest aspect particular, legat de creștinism, îi duce pe o parte din autori să concludă că „rob, roabă
Robia în țările române () [Corola-website/Science/323267_a_324596]
-
a dat o atenție deosebită situației supușilor creștini care au lucrat pământul spahiilor numiți Rayas. "Codul de Rayas" a reformat legislația care reglementează taxele și impozitele pe care urmează să fie plătite de către Rayas, ridicarea statutului lor mai sus în iobăgie în măsura în care iobagii creștini ar migra spre teritoriile turcești și să beneficieze de pe urma reformelor. Sultanul a jucat un rol important în protejarea evreilor din imperiul său. La sfârșitul anului 1553 sau 1554, la sugestia de medicului său favorit Moise Hamon care
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
noiembrie 1830, trupele poloneze din Varșovia s-au revoltat. Când guvernul Congresului Poloniei a proclamat solidaritatea cu forțele rebele, a început un război ruso-polonez. Rebelii au solicitat ajutor de la Franța dar au fost ignorați, iar reticența acestora de a elimina iobăgia i-a costat sprijinul țăranimii. Până în septembrie 1831, rușii au opus rezistență polonezilor și a forțat 6.000 de luptători să plece în exil în Franța, începând o perioadă de represiune dură a activității intelectuale și religioase în toată Polonia
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
uni toate râurile slave în marea rusă?”). Rușii conservatori numeau mișcarea de renaștere națională ucraineană „intrigă poloneză”, iar polonezii se plângeau că ucrainismul era utilizat ca armă împotriva culturii poloneze în Ucraina vestică (de pe malul vestic al Niprului). După abolirea iobăgiei din 1861, numeroși moșieri au fost puternic nemulțumiți de pierderea șerbilor lor, în vreme ce țăranii au fost nemulțumiți de condițiile emancipării. În această atmosferă de nemulțumire generală, la curtea de la Sankt Petersburg au ajuns veștile despre comploturile secesioniste ale unor lideri
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]
-
multe case și diverse hanuri, la St. Corona și o școală . În 1844 s-a creat la Altenmarkt o poștă pentru călești, însă în 1877 aceasta a fost deființată, datorită construcției căilro ferate spre Leobersdorf. În 1848 a urmat abolirea iobăgiei; au fost înființate districtele politice și comunele. În anii următori au fost aleși primii primari în toate cele cinci comune. În casa cu numărul 64 a luat ființă un post de jandarmerie (1875) care a funcționat până-n 1972. Din 1883
Altenmarkt an der Triesting () [Corola-website/Science/312124_a_313453]
-
îl munceau (cu termen de plată în 49 de ani). Din cauza opoziției moșierimii, reforma a devenit un compromis care rima enorm cu eșecul: țăranii nu erau nici mai fericiți, nici n-o duceau mai bine în urma reformei de abolire a iobăgiei, fapt care se pare că l-a convins pe Alexandru, cu puțin timp înainte de asasinarea lui, să admită finalmente cererea insistentă a societății și chiar a unei părți a nobilimii de adâncire a reformelor, prin înființarea unui parlament (Duma). După
Alexandru al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303293_a_304622]
-
se pare că l-a convins pe Alexandru, cu puțin timp înainte de asasinarea lui, să admită finalmente cererea insistentă a societății și chiar a unei părți a nobilimii de adâncire a reformelor, prin înființarea unui parlament (Duma). După eliberarea din iobăgie, țăranii au rămas în medie cu 30% mai puțin pământ spre cultivare, decât înaintea Edictului. A continuat politica de cuceriri: În martie 1881 este asasinat de anarhiști.
Alexandru al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303293_a_304622]
-
al proprietății comune, putând aparține mai multor sate învecinate ce constituiau o arie lărgită, "volost". Fiecare locuitor al volostului avea acces nelimitat la zona nedivizată. Nimeni nu putea efectua lucrări pe terenul nedivizat al pădurii fără a avea acordul comunității. Iobăgia voluntară ("roleini zakup") este menționată în pravilă și semnifică faptul că o persoană putea împrumuta bani cu condiția efectuării de arături, atât timp cât datoria rămânea neplătită.
Pravila rusă () [Corola-website/Science/301067_a_302396]
-
Cobiliță, Ioan Dolenciuk și Vasile Morgoci) și un german (Anton Kral). Luchian Cobiliță a fost ales ca deputat al țăranilor bucovineni în Dieta de la Viena a Imperiului Habsburgic, fiind eliberat astfel din închisoare. În Parlamentul austriac, el a cerut desființarea iobăgiei și împroprietărirea țăranilor cu pământ fără răscumpărare. De asemenea, s-a împotrivit acordării autonomiei politice a Bucovinei față de Galiția (de care fusese lipită în 1786). Astfel, la 30 august 1848, patru deputați bucovineni (Vasile Morgoci, Vasile Cârste, Luchian Cobiliță și
Luchian Cobiliță () [Corola-website/Science/315664_a_316993]
-
moral și împotriva intereselor păturilor bogate înseși. Széchenyi a propus o revoluție în economie și a afirmat că doar moagnații sunt capabili să o pună în practică. El era susținătorul unei legături puternice cu Imperiul Habsburgic, dar și a abolirii iobăgiei, impozitării marilor proprietăți funciare, finanțării dezvoltării prin intermediul capitalului străin, fondării unei bănci naționale și a salariului în bani pentru angajați. Széchenyi a fost unul dintre cei care a susținut construcția podului suspendat peste Dunăre dintre Busa și Pesta. Inițiativele lui
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]