142 matches
-
ai Frigiei au fost Lidia, Caria și Licia. Lidienii și Licienii vorbesc limbile indo-europene, dar ambele limbi au dobândit elemente non-indo-europene înainte de perioadele hitită și elenistică. Începând cu anul 1200 î.Hr., coasta Anatoliei a fost colonizată de grecii eolieni și ionieni. Numeroase orașe importante au fost fondate de acești coloniști, ca Miletus, Ephesus, Smyrna (Izmirul modern) și Byzantium (mai târziu Constantinopol și Istanbul). Anatolia a fost cucerită de Imperiul Ahemenid în timpul sec. V și VI î.Hr. și, mai târziu, a căzut
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
trimis ajutor militar Atenei, plateenii luptând alături de atenieni în bătălia de la Marathon. Sub pretextul răzbunării incendierii templului din Sardes de către trupele ateniene care participaseră la expediția făcută în Asia Mică în anul 498 î.Hr., pentru a-i ajuta pe conaționalii ionieni răsculați împotriva stăpânirii persane, Darius I (mânat atât de dorința de răzbunare, cât și de planul strategic, mai ambițios, de a supune întrega Grecie) a trimis o imensă armată și flotă împotriva polisurilor grecești care refuzau să i se supună
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
supună. În fruntea armatei terestre se afla Artaphernes, nepotul lui Darius, iar flota era comandată de Datis. În anul 490 î.Hr. armata și flota persană s-au pus în mișcare. După ce s-au îmbarcat pe corăbii în porturile de pe coasta ioniană, perșii au traversat Marea Egee în direcția insulei Eubeea și, în trecere, au cucerit insulele Naxos și Delos. Odată ajunși pe insula Eubeea, perșii au distrus cetatea Carystos, care refuzase să se predea, apoi au cucerit Eretria, abandonată de aliații săi
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
Delos. Odată ajunși pe insula Eubeea, perșii au distrus cetatea Carystos, care refuzase să se predea, apoi au cucerit Eretria, abandonată de aliații săi atenieni. A fost prima etapă a răzbunării lui Darius pentru intervenția Atenei și Eretriei în revolta ioniană: Eretria a fost complet distrusă, iar populația care a mai scăpat cu viață a fost deportată tocmai în interiorul Persiei (la Arderika, în apropiere de capitala Susa). Flota persană a navigat apoi spre sud, spre coasta peninsulei Attica, pentru a finaliza
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
moderne, împărtășind, astfel, destinul tuturor presocraticilor. Se pierd multe, dar se păstrează ”elementologia”. Kant spune în "Logica" că cel "care introduce aplicarea rațiunii speculative și de la care pornesc primii pași ai intelectului uman către cultura științifică este Thales, întemeietorul școlii ioniene El a fost supranumit "fizician", așa cum, în genere, matematica precede întotdeauna filosofia". Hegel în "Prelegeri de istorie a filosofiei" atribuie lui Thales câteva pagini. Apoi, în secolul XIX, apar multe istorii ale filosofiei în care Thales împreună cu alți presocratici ocupă
Thales din Milet () [Corola-website/Science/298546_a_299875]
-
căreia au existat trei mari perioade în care filosofia și știința au fost în special interesate de acest subiect - Grecia clasică, Renașterea și epoca modernă -, autorul întreprinde o incursiune detaliată, comparativă, bogată informațional, prin marile momente ale cosmologiei. De la gânditorii ionieni la cei renascentiști, de la cei premoderni la cei contemporani, Collingwood se apleacă asupra unor concepte fundamentale precum materie-minte, spațiu-timp sau mișcare-nemișcare. El punctează, de asemenea, ecoul paradigmatic peste timp al unor nume precum Pitagora, Aristotel, Copernic, Newton, Kant, Hegel, Einstein
Robin George Collingwood () [Corola-website/Science/326151_a_327480]
-
se remarcă în cadrul războaielor revoluționare, devenind apoi general de brigadă în timpul campaniei din Egipt. Servește apoi în armata franceză și în cea neapolitană, devenind general de divizie în 1807 și baron în 1808 înainte de a fi numit guvernator al insulelor ioniene, în 1808. Raliat Împăratului în 1815, luptă la bătălia de la Waterloo dar este totuși bine primit de Restaurația franceză, care îl numește guvernator în Martinica, funcție pe care o îndeplinește până în 1825, când este rechemat la cererea sa și i
François Xavier Donzelot () [Corola-website/Science/313862_a_315191]
-
și Syloson, de care ulterior s-a debarasat . Regatul Lidiei tocmai căzuse în 546 î.Hr. în fața noului imperiu persan al lui Cyrus al II-lea cel Mare, care adusese sub ascultare cea mai mare parte a Asiei Mici, inclusiv cetățile ioniene de pe coasta de vest. Lovitura a avut loc în timpul festivalului "Tonaia" dedicat Herei și a înlăturat temporar oligarhia existentă, numită "geomoroi" (proprietari de pământ). În timpul aceste ceremonii, statuia zeiței era dusă la malul mării pentru a i se schimba veșmintele
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
ca elemente fundamentale ale naturii și cosmosului apa, aerul, infinitul (materie nedeterminată), focul. De la Heraclit, lumea începea să fie percepută în relație cu devenirea și lupta creatoare. Lupta contrariilor și unitatea lor fundamentală explicau natura fiecărui lucru (dielectrica). Toți filozofii ionieni considerau că întreaga diversitate a lumii derivă dintr-un principiu material unic. Fiecare dintre ei însă considera că acest principiu este altceva și îl identifica cu câte o substanță perceptibilă. Thales aprecia că apa este principiul primordial al lumii, Anaximandru
Filozofia greacă clasică () [Corola-website/Science/319414_a_320743]
-
Anaximandros din Milet (greacă: Αναξίμανδρος), redat uneori în limba română și ca sau Anaximander (610 î.Hr.- 546 î.Hr.) a fost un filozof grec, reprezentant al Școlii ioniene. Asemenea dascălului și precursorului său Thales din Milet, posedă vaste cunoștințe în domeniul matematicii, astronomiei, științelor naturii și geografiei. Ca și alți reprezentanți al școlii ioniene, Anaximandru a fost preocupat de căutarea originii lucrurilor, identificând în apeiron ( din "a" privativ
Anaximandru () [Corola-website/Science/299855_a_301184]
-
sau Anaximander (610 î.Hr.- 546 î.Hr.) a fost un filozof grec, reprezentant al Școlii ioniene. Asemenea dascălului și precursorului său Thales din Milet, posedă vaste cunoștințe în domeniul matematicii, astronomiei, științelor naturii și geografiei. Ca și alți reprezentanți al școlii ioniene, Anaximandru a fost preocupat de căutarea originii lucrurilor, identificând în apeiron ( din "a" privativ, indicând absența și "peras" = limită, hotar) materia primordială care stă la baza universului. Potrivit concepției sale, "apeiron-ul" este etern, indestructibil, nedefinit, în continuă mișcare, din el
Anaximandru () [Corola-website/Science/299855_a_301184]
-
mișcare, din el și în el apărând și dispărând toate elementele prin ciocnirea celor două stări -căldura și frigul. În comparație cu Thales, care considera apa ca elementul primordial, "apeironul" lui Anaximandru reprezintă o treaptă superioară de abstractizare, el fiind primul filosof ionian care încearcă să ofere, dintr-o perspectivă raționalist-materialistă, o viziune închegată, unitară a originii universului. În domeniul astronomiei, Anaximandru a fost preocupat de distanțele, mărimea și traiectoriile aștrilor. El a realizat primul ceas solar și un glob ceresc (cu pământul
Anaximandru () [Corola-website/Science/299855_a_301184]
-
precum corpul "Cântecelor religioase homerice", mini-epopeea comică "Batrachomyomachia" (Βατραχομυομαχία, „Războiul dintre broaște și șoareci”) și epopeea "Margites" i-au fost atribuite, însă în prezent aceste fapte sunt privite cu incertitudine. Tradiția spune că ar fi fost orb, iar diferite orașe ioniene își revendicau locul de naștere al poetului, însă mai departe biografia sa este aproape necunoscută. Există o dezbatere intelectuală considerabilă în privința existenței lui Homer ca persoană reală, unii considerând că acesta ar fi fost un nume dat unuia sau mai
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
marinari, pescuit, turme de capre etc. Unele ar putea fi fragmente de poeme, însă evident nu sunt opera unui singur poet. Faptul că toate acestea au fost atribuite lui Homer înseamnă doar că ele aparțin unei perioade a istoriei coloniilor ioniene și aeloniene când Homer era numele care atrăgea pentru sine toate versurile antice și populare. Din nou, comparând epigramele cu legendele și anecdotele spuse în Viețile lui Homer, cu greu ne putem îndoi că acestea erau sursele principale din care
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
în Epigr. 4 găsim un poet orb, născut în Smyrna aeoliană, prin care curge apa sacrului Meles. Epitetul aeolian "Homer, fiu al lui Meles" întâlnit în Viața lui Herodot întărește ideea antichității, deoarece conform lui Herodot, Smyrna a devenit colonie ioniană în jurul anului 688 î.Hr. Evident ionienii au avut propria versiune a poveștii, ce relatează că Homer a răsărit dintre primii colonii atenieni. Aceeași linie de argumentare poate fi folosită și pentru cântecele religioase și chiar unora dintre lucrările pierdute ale
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
controversa lui Homer a început într-o vreme când adevărata sa istorie s-a pierdut, atunci când el a devenit o figură mitică, un erou eponim sau o personificare a unei mari școli de poezie. Epopeile Iliada și Odiseea sunt sinteze ioniene ale cântecelor eroice și baladelor dintr-o perioadă arhaică, reunind date din stadiul matriarhatului până prin secolul al VIII-lea î.Hr. și chiar începutul secolului al VII-lea. Acestea cuprind o materie epică bogată, centrată în principal pe legenda războiului troian
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
atribuie o Constituție. Insulele Ionice dispun și de un Senat din 1799 până în 1864. La 21 mai 1864, insulele au fost retrocedate Greciei, care le-a anexat la 2 iunie, în același an. În 1941-1943, insulele au constituit un „stat ionian” ocupat și anexat de Italia, după care, a urmat o ocupație germană, în cursul căreia populația evreiască a fost deportată și nimicită. Insulele au revenit apoi Greciei.
Insulele Ionice () [Corola-website/Science/305072_a_306401]
-
de partea naționaliștilor turci în timpul războiului greco-turc din 1919-1922. Noul guvern fascist al lui Mussolini s-a folosit de pretextul uciderii unui general italian la granița greco-albaneză pentru a bombarda și ocupa insula Corfu, cea mai importantă insulă din arhipelagul Ionian. Aceste insule fuseseră guvernate de Republica Veneției până la sfârșitul secolului al XVIII-lea și reocuparea lor era unul dintre obiectivele expansionismului italian. A urmat o perioadă de normalizare a relațiilor dintre cele două țări, în mod special în timpul guvernării premierului
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
o apărare și pentru un contraatac încununate de succes; ca urmare, atacul german („Operațiunea Marița”) a întâmpinat o rezistență redusă din parte grecilor epuizați, în aprilie 1941”. O scăpare importantă a planificatorilor italieni a fost lipsa oricărui atac împotriva Insulelor Ioniene sau a Cretei, care erau relativ slab apărate, și a căror cucerire ar fi asigurat avanposturi maritime și aeriene importante.
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
un nou mod de gândire s-a făcut gradat dar nu se poate stabili o demarcare fermă între teoriile mitice și o abordare pe deplin rațională . Filosofia presocratică a început în secolul VI î.Hr. cu școala milesiană. Miletul, orașul grecesc ionian de pe coasta vestică a Asiei Mici devenise un centru ce radia o forță deosebită și era cetatea unde s-au născut Thales, Anaximandru, Anaximene. Tradiția îi descrie pe milesieni drept firi practice, activi în viața politică și interesați de progresul
Presocratici () [Corola-website/Science/301484_a_302813]
-
Nemeea (estul peninsulei Peleponez), în Orchomenus, Tesphia, Argive, ș.a. În sec. VI î.Hr., în orașul-cetate Miletus din provincia antică Ionia, se dezvoltă un sistem de numerație zecimal aditiv nepozițional bazat pe 27 de semne: cele 24 de caractere ale alfabetului Ionian plus încă trei caractere arhaice provenite fie dintr-un alfabetul grec anterior, fie împrumutate dintr-un alfabet al altui popor: "digamma", "koppa" și "sampi". În mod uzual, sistemul de numerație atic este cunoscut sub mai multe denumiri: Descrierea sistemului atic
Numerația greacă () [Corola-website/Science/297443_a_298772]
-
pe armenii creștini. Elitele conducătoare din Imperiul Otoman numeau deseori orașul „Gavur Izmir - Smirna Ghiaură (Necredincioasă)” datorită prezenței masive a creștinilor în oraș În timpul ocupației orașului, grecii au fondat un număr de instituții culturale în oraș, printre acestea aflânduse „Universitatea Ioniană din Smirna” (Ιωνικό Πανεπιστήμιο Σμύρνης). Fondatorul universității a fost matematicianul fanariot Constantin Carathéodory. autoritățile elene ale orașului au luat o serie de măsuri pentru îmbunătățirea calității vieții locuitorilor orașului. Acordul de la Saint-Jean-de-Maurienne din 26 aprilie 1917 prin care erau stabilite
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
devenit cea mai mare putere a Greciei și Mării Egee. În timpul războiului Corintic, Sparta a trebuit să facă față unei alianțe dintre Teba, Atena, Corint și Argos. Alianța a fost sprijinită inițial de Imperiul Persan, ce dorea să își recupereze teritoriile ioniene ocupate de spartani și să stopeze expansionismul acesteia. Sparta a obținut o serie de victorii terestre, dar mare parte a navelor sale de război au fost distruse în bătălia de la Cnidus, unde a înfruntat o flotă ateniano-persană. Acest eveniment a
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
a invada Persia, însă, Conon, un atenian, a făcut ravagii de a lungul coastei Spartei și a provocat o revoltă a hiloților. După câțiva ani de lupte înverșunate, în 387 î.Hr., se semnează Pacea lui Antalcidas, prin care toate orașele ioniene sunt reocupate de perși. Efectele războiului au fost să reafirme abilitatea Persiei de a influența politica polisurilor din Grecia. Declinul Spartei a fost inevitabil după dezastruoasa înfrângere în bătălia de la Leuctra în fața Tebei. Aceasta a fost prima înfrângere a unei
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
danezi, dorieni, druzi egipteni, elvețieni, englezi, eschimoși, estonieni, etiopieni, etrusci, evenci, evrei, ewe falași, felaci, fenicieni, finlandezi, flămânzi, francezi, franci, frisoni, filisteni gali, georgieni, gepizi, germani, geți, giljaci, goți, greci, gurkha herero, hinduși, hotentoți, huni iakuți, iberici, indieni, indogermani, indonezieni, ionieni, irakieni, iranieni, irlandezi, irochezi, islandezi, israelieni, italici, italieni, itelmeni japonezi, javanezi kaffi, kirghizi, kolla, komi, koraiți, korani, kru, kuri, kurzi ladini, laoțieni, laponi, latini, letoni, levantini, libanezi, libieni, lituanieni, lombarzi maba, macedonieni, madi, maghiari, maja, malaiezi, malgași, maori, masai, mauri
Popor () [Corola-website/Science/306937_a_308266]