219 matches
-
pe fiecare poziție în tabelul periodic. Termenul izotop a fost inventat de către ca nume potrivit pentru diferiți atomi care aparțin aceluiași element. J. J. Thomson a creat o tehnică de separare a tipurilor de atom prin munca sa de gaze ionizate, care ulterior a condus la descoperirea . În 1913, fizicianul Niels Bohr a propus un model în care electronii unui atom sunt presupuși a orbita în jurul nucleului, dar că pot face acest lucru numai într-o mulțime finită de orbite, și
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
o galaxie, cum ar fi Calea Lactee, atomii au o concentrație mult mai mare, densitatea de materie din mediul interstelar (ISM) variind de la 10 la 10 atomi/m. Soarele este considerat a fi în interiorul Bulei Locale, o regiune de gaze puternic ionizate, deci densitatea în regiunea Soarelui este de numai aproximativ 10 atomi/m. Stelele se formează din nori denși în mediul interstelar, și procesele evolutive ale stelelor au ca urmare îmbogățirea constantă a acestui mediu cu elemente mult mai masive decât
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
în spatele petelor care acoperă parțial nebuloasa. În acest roi, o stea tânără și masivă emite ultraviolete energetice care ionizează marii nori gazoși de hidrogen situați pe amplasamentul nebuloasei. O mare parte din lumina observată rezultă din recombinarea electronilor și hidrogenului ionizat. Astfel, contrar la ceea ce este adesea susținut, steaua Alnitak nu este responsabilă de radiația emisă de nebuloasă. În plus, prin urmare, din gazul întunecat și din praful situat în fața părții strălucitoare a nebuloasei, apar pete întunecate peste gazul incandescent. face
Nebuloasa Flacără () [Corola-website/Science/332484_a_333813]
-
De la începutul anului 2001 specialiștii în fizica Soarelui au observat o accelerare a unor fenomene din Soare materializate prin creșterea ca număr și intensitate a exploziilor solare, creșterea emisiilor de radiație infraroșie, ultravioletă, gama, electromagnetică și a expulzărilor de materie ionizată (plasmă) din Soare. Acestea au urmări grave pentru clima terestră, economia mondială și în primul rând asupra sănătății oamenilor, crescând alarmant numărul de cancere de piele, cataracte oculare și au explodat accidentele vasculare cerebrale și cardiace, alături de dezvoltarea și a
Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/90_a_415]
-
conține și Nebuloasa Cap de Cal și Nebuloasa din Orion, este situată tot în jurul centurii și poate fi observată cu ochiul liber în condiții foarte bune, fără nicio poluare luminoasă. Ea are o culoare roșie datorată cantității sale de hidrogen ionizat. Trasând o linie imaginara pornind de la Mintaka în direcția Sud-Est, ajungem la Sirius. Invers, continuând linia imaginara spre Nord-Vest, ajungem la Aldebaran. Unii egiptologi, precum Selim Hassan și arheoastronomi precum Robert Bauval abordează corelația Orion, sugerând că alinierea și talia
Centura lui Orion () [Corola-website/Science/328702_a_330031]
-
detaliată a procesului). Io joacă un rol important în menținerea câmpului magnetic jovian. Magnetosfera lui Jupiter culege praf și gaze din atmosfera subțire a lui Io cu o rată de 1 tonă pe secundă. Acest material este format din sulfură ionizată și atomică, oxigen și clor, sodiu și potasiu atomic, sulfură și dioxid de sulf molecular și praf de clorură de sodiu. Aceste materiale ajung ca nori în centurile de radiații joviene: plasmă thorus, un nor neutru și un tub de
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
folosită de către Poenaru și colab. pentru a studia formele de echilibru ale clusterilor atomici metalici depuși pe suprafețe plane. În cadrul acestor cercetări multidisciplinare s-a dezvoltat un nou model uni-particulă în pături deformate: oscilatorul armonic hemisferoidal. Marea productivitate a trimerului ionizat (cu doi electroni delocalizați, annalogul unei particule alfa) observată în experimentele de fisiune a clusterilor metalici dublu ionizați a fost explicată. Spre deosebire de fisiunea nucleor grele, în acest caz, nu numai energia de deformare a modelului picătură de lichid, dar și
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
plane. În cadrul acestor cercetări multidisciplinare s-a dezvoltat un nou model uni-particulă în pături deformate: oscilatorul armonic hemisferoidal. Marea productivitate a trimerului ionizat (cu doi electroni delocalizați, annalogul unei particule alfa) observată în experimentele de fisiune a clusterilor metalici dublu ionizați a fost explicată. Spre deosebire de fisiunea nucleor grele, în acest caz, nu numai energia de deformare a modelului picătură de lichid, dar și corecțiile de pături ale celor doi electroni delocalizați ale fragmentului ușor ating simultan un minim. S-a sugerat
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
1.000.000 K. Când este proiectată pe discul solar, cromosfera formată dintr-un strat de materie rarefiată devine transparentă, așadar invizibilă. Numai în interiorul unor benzi înguste a unor linii de absorție ("Hα" - hidrogen sau "H" și "K" ale calciului ionizat) de ordinul 1 Å, cromosfera devine opacă și vizibilă. Cromosfera poate fi studiată la aceste lungimi de undă, unde liniile spectrale care apar nu sunt complet negre. Centrul fiecărei linii este mai negru decât fondul continuu alăturat, dar se emit
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
de investigații pe baza undelor radio, de măsurare a radiațiilor și a plasmei solare și alte instrumente. Scopurile științifice ale sondei sunt caracterizarea geomorfologiei globale a lui Pluto și a satelitului său - Charon - a compoziției suprafeței, analiza atmosferei neutre și ionizate a lui Pluto și rata de eliberare a atmosferei.
Pluto () [Corola-website/Science/326883_a_328212]
-
hidrogen nu este puternică dar datorită răspîndirii relativ uniforme de-a lungul scheletului proteic oferă proteinei stabilitatea necesară. În afară de aceste legături se mai pot stabili alte tipuri de legături: legături ionice (stabilite de obicei între grupările aminice și cele carboxilice ionizate), legături de tip van der Waals (legături electrostatice slabe care se stabilesc între radicalii hidrofobi), legături fosfodiesterice (între 2 resturi de serină și acid fosforic), legături eterice (stabilite la nivelul aminoacizilor cu grupări hidroxilice). Structura cuaternară se referă la modul
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
speculații în jurul unui așa zis nou element chimic numit sugestiv „nebulium”. Mai târziu, când fizica atomică a mai evoluat, s-a determinat că acele linii din spectrul verde erau cauzate de o tranziție a electronilor în atomi de oxigen dublu ionizați, o așa numită „tranziție imposibilă (nepermisă)”. Această radiație nu s-a putut reproduce în laborator deoarece ea depinde de un mediu întâlnit numai în așa-numitul „spațiu îndepărtat” (în ). Civilizația Maya din America Centrală are o legendă care menționează zona de pe
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
cea mai masivă s-a dovedit a fi și cea mai puțin luminoasă. Întreaga nebuloasă din Orion se întinde pe o suprafață a boltei cerești de 10°, suprafață ce include și norii interstelari de praf și gaze, roiuri stelare, gaz ionizat și nebuloase de reflexii. Nebuloasa formează un nor sferic ascuțit, centrul de masă fiind localizat în miez. Temperatura în acest nor atinge valori de până la , scăzând brusc la marginea nebuloasei. Spre deosebire de distribuția densității, norul prezintă o serie de viteze și
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
distribuția densității, norul prezintă o serie de viteze și turbulențe diferite, în special în jurul nucleului. Unele mișcări relative ating viteza de , cu variații locale de până la 50 km/s și mai mult. Modelul astronomic curent pentru nebuloasă constă în regiuni ionizate centrate pe steaua Theta Orionis C, responsabilă pentru majoritatea emisiilor de radiații ionizante ultraviolete. (Ea emite de 3-4 ori mai multă lumină fotoionizantă decât cea mai apropiată stea strălucitoare, Theta Orionis A. Aceasta este înconjurată de o zonă concavă de
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
nebuloasa Orion au loc mai multe tipuri de șocuri. Catalogul Herbig-Haro conține majoritatea fenomenelor legate de acest subiect din nebuloasa Orion. Dinamica mișcărilor gazului din M42 este complexă, dar ele se deplasează, aparent, în direcția Pământului. Zona largă din spatele regiunii ionizate se contractă în acest moment sub presiunea propriei greutăți. Odată ce protosteaua intră în fazele prezente în secvența principală, ea este clasificată ca fiind o stea. Chiar dacă toate discurile planetare pot forma planete, observațiile făcute au demonstrat că radiațiile stelare intense
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
format goluri subterane de mari dimensiuni, unde s-a individualizat un microclimat de salina, cu temperaturi relativ constante, între 14-16 C, umiditate scăzută 66-70% și presiune atmosferică mai mare decât la suprafață, în medie de 735-738 mmHg. Aerul este puternic ionizat, deosebit de eficient în tratarea afecțiunilor respiratorii. Baza de tratament, aflată la "orizontul 50", la o adâncime de 120 m, are o lățime de 20 m, o înălțime de 14 m și o lungime de mai multe sute de metri. Pe
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
energie mare dau naștere temperaturilor mai mari. Nebuloasele pot fi descrise ca "materie legată" sau "radiație legată". În primul caz nu există destulă materie în nebuloasă pentru a absorbi toți fotonii ultravioleți emiși de stea iar nebuloasa vizibilă este complet ionizată. În cel de-al doilea caz nu există destui fotoni ultravioleți emiși de steaua centrală pentru a ioniza tot gazul înconjurător și frontul de ionizare se propagă în exterior înspre învelișul neutru circumstelar. Deoarece majoritatea gazului dintr-o nebuloasă planetară
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
cel puțin nebuloasele planetare mai complexe și extreme. Un studiu recent a descoperit faptul că mai multe nebuloase planetare conțin câmpuri magnetice puternice, lucru presupus deja de către Grigor Gurzadyan în anii 1960 (vezi ex. ref. [3]). Interacțiunile magnetice cu gazul ionizat pot fi responsabile de crearea formei unor nebuloase planetare. Există două moduri diferite de a determina abundența de metal din nebuloase, care se bazează pe tipuri diferite de linii spectrale și uneori se observă discrepanțe mari între rezultatele obținute cu
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
într-o stare de plasma, cu proprietăți destul de diferite de cele ale atomului de heliu. În plasma, electronii de heliu nu sunt strâns legați de nucleul sau, rezultând o conductivitate electrică foarte mare, chiar și atunci când gazul este doar parțial ionizat. Particulele încărcate sunt extrem de influențate de câmpurile magnetice și electrice. De exemplu, în vântul solar, împreună cu hidrogenul ionizat, particulele interacționează cu magnetosfera Pământului, care au dat naștere „curenților Birkeland” și fenomenului de aurora. Spre deosebire de orice alt element, heliul lichid va
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
de heliu nu sunt strâns legați de nucleul sau, rezultând o conductivitate electrică foarte mare, chiar și atunci când gazul este doar parțial ionizat. Particulele încărcate sunt extrem de influențate de câmpurile magnetice și electrice. De exemplu, în vântul solar, împreună cu hidrogenul ionizat, particulele interacționează cu magnetosfera Pământului, care au dat naștere „curenților Birkeland” și fenomenului de aurora. Spre deosebire de orice alt element, heliul lichid va rămâne până la zero absolut la presiuni normale. Acesta este un efect direct al mecanicii cuantice: în special, energia
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
participând la o reacție secundară de aceeași natură ca cea principală. Domeniul de viraj este de obicei de aproximativ 2 unități de pH. La începutul unei titrări indicatorul se găsește în soluție sub formă moleculară iar după titrare sub formă ionizată. Domeniul de viraj nu se restrânge la un punct deoarece aceeași teorie a lui Kolthoff stipulează faptul că grupările cromatofore își schimbă continuu structura până la stabilizare. Fiecare indicator este caracterizat de un PT, acesta reprezentând momentul în care jumătate din
Indicator de pH () [Corola-website/Science/305995_a_307324]
-
târzii și la începutul iernii. În 1896 Edward C. Pickering a observat linii spectrale misterioase în ζ Puppis, care urmează formulei lui Rydberg, dacă numerele semiîntregi sunt utilizate în locul celor întregi. Mai târziu a fost descoperit că erau datorate heliului ionizat.
Zeta Puppis () [Corola-website/Science/334727_a_336056]
-
că Sfera luminoasă, un alt fenomen, ar putea provoca obiecte neînsuflețite să se mute haotic. Unii sceptici propun ca activitatea poltergeist ar putea fi cauzată de fenomene simple, cum ar fi electricitatea statică, câmpuri electromagnetice, ultrasunete, infrasunete sau de aer ionizat. Halucinații, cum ar fi sunete de clopote sau treptele, pot fi cauzate de intoxicația cu monoxid de carbon. Lithobolia, sau Diavolul Aruncător-de-pietre, este un pamflet care inregistreaza activitatea poltergeist care au avut loc la taverna lui George și Alice Walton
Poltergeist () [Corola-website/Science/323232_a_324561]
-
de diametre pământene) care se extinde de la suprafața Soarelui spre exterior, de multe ori sub formă de buclă. Proeminențele sunt ancorate de suprafața Soarelui în fotosferă și se extind spre exterior în coroana solară. În timp ce coroana este formată din gaze ionizate extrem de fierbinți, în starea de agregare plasmă, și nu emite lumină vizibilă, proeminențele conțin plasmă mult mai rece, similară cu cea a cromosferei. O proeminență se formează în aproximativ o zi, iar proeminențele stabile pot persista în coroană mai multe
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
migrațiilor (sec. IV și IX-X). Sunt dovezi și din perioada de trecere la feudalism. În punctul Lutăria de la școală, pe terasa din stânga Sitnei s-au observat 4 gropi în formă de pâlnie și fragmente ceramice de culoare cenușie cu decor ionizat atribuite culturii materiale din secolul IV-V. În punctul "BORCILA" situat la vest de satul Cernești (Siliștea) pe partea stângă a văii Sitna s-au cules bucăți de chirpici ars, fragmente de teracotă acoperită cu smalț și decorate cu motive
Comuna Todireni, Botoșani () [Corola-website/Science/300927_a_302256]